Sistemul reproducator al pasarilor

Pasarile sunt animale unisexuate care prezinta frecvent un dimorfism sexual.

Fecundarea este intotdeauna interna, iar ouale depuse prezinta un invelis calcaros si necesita
o perioada de incubare in anumite conditii de temperatura si umiditate.

1. Sistemul reproducator mascul

Aparatul reproducator mascul se compune dintr-o pereche de testicule cu epididim,

canale deferente ; unele specii dispun si de un organ copulator special.

Testiculele sunt asezate dorsal, spre deosebire de mamifere in cavitatea abdominala,

putand atinge in plina dezvoltare plamanii si rinichii si fiind protejati de sacul aerian
abdominal.

Ca o particularitate a pasarilor testiculele pot prezenta in sezonul de reproducere o

marire de volum de 300-500 ori fata de marimea din repausul reproductiv.

Epididimul prezinta, de asemenea, in perioada de repaus un aspect rudimentar,

tuburile eferente, in care sunt stocati spermatozoizii, fiind formati din nou in fiecare sezon
reproductiv.

Ductul deferent preia spermatozoizii din ductul epididimal evoluand in imediata

vecinatate a ureterului si varsandu-se in cloaca, pe o mica proeminenta conica. Ca si
testiculele si epididimul, canalele deferente isi maresc in sezonul reproductiv volumul (de cca
30 ori).

Pasarile nu prezinta prostata, glanda bulbouretrala sau vezica seminala. Stocarea

spermatozoizilor are loc in anumite cazuri in terminatia canalului deferent, asezata in spire.

Organul copulator, probabil prezent la stramosii pasarilor, dar si la unele forme

recente (ex.: rate) isi are originea intr-un diverticul al peretelui ventral al urodeum-ului si este
erectil datorita afluxului de limfa erectia durand numai cateva secunde.

Majoritatea pasarilor nu prezinta penis, imperecherea constand in alipirea cloacelor.

2. Aparatul reproducator femel

Aparatul reproducator femel se compune din ovar, oviduct si glandele accesorii.

Aceste organe sunt in faza embrionara pare, insa la majoritatea adultilor se dezvolta si
functioneaza doar ovarul si oviductul stang.

Ovarul este asezat anterior rinichiului stang, marimea variind in raport cu ciclul
reproductivși are aspect de ciorchine.

La o serie intreaga de specii o anumita proportie din femele, uneori ridicata (ex.:
rapitoare de zi) prezinta si ovarul drept, uneori chiar functional.

Oviductul care descinde din canalul lui Müller (de regula exista numai cel stang, care
in cazul cand exista ovarul drept il deserveste, de regula, si pe acesta) prezinta de asemenea
variatii de marime si masa in raport cu ciclul reproductiv; se poate lungi de cinci ori. Peretele
oviductului prezinta glande si musculatura neteda, inelara spre interior si longitudinala spre
exterior fiind captusit cu o mucoasa. In lung oviductul prezinta pliuri cu dispunere spiralata
care imprima oului care coboara o miscare descendent-rotativa.

Oviductul prezinta cinci sectoare distincte: in imediata vecinatate a ovarului se

gaseste trompa, cu aspect de palnie, care se deschide spre ovar printr-o fanta si care prin
apropiere fata de ovar capteaza oul desprins de acesta. Aici are loc si fecundarea, in interval
de cca 15 minute dupa ovulatie. Urmeaza magnum-ul, o zona cu pereti grosi, bogata in
glande, unde este secretat albusul. In aceasta zona oul stationeaza 2-3 ore. Miscarile de rotatie
ale oului fac ca proteinele secretate sa se rasuceasca formand doua cordoane, denumite
șalaze, care mentin galbenusul si apoi embrionul suspendat in mijlocul oului, discul
germinativ gasindu-se intotdeauna in partea superioara a oului. In istm oviductul sufera o
ingustare iar glandele de aici secreta mai intai ultimul strat de albus (cca 10 % din masa) si
apoi invelisul pergamentos format din proteine care contin sulf. Membrana pergamentoasa
este dubla iar la capatul bont al oului intre cele doua foite se formeaza camera de aer. Din
aceasta zona oul ajunge in uter, o zona latita, cu o musculatura longitudinala si transversala
puternica si numeroase glande care secreta mai intai apa – in aceasta zona albusul isi
dubleaza volumul prin hidratare – si apoi coaja calcaroasa si cuticula, un strat subtire,
protector, format din proteine, polizaharide si lipide de consistenta ceroasa care poate
prezenta si pigmenti. In uter oul stationeaza 20-26 ore, primele 6-8 ore fiind destinate
hidratarii.

Ultimul sector, vaginul, este separat de uter printr-un sfincter si prezinta o

musculatura puternica care serveste la expulzarea oului. Pliurile mucoase din zona
sfincterului servesc ca organ de stocare a spermatozoizilor.

Formarea oualor are loc succesiv, pe traseul oviductului gasindu-se la un moment dat
numai un singur ou.