SISTEMUL MUSCULAR

CARACTERISTICILE MUȘCHILOR STRIAȚI SCHELETICI

CLASIFICAREA MUȘCHILOR SCHELETICI

După formă, mușchii striați sunt de 3 categorii:

lungi -au un ax principal de contracție cu aspect de fus și sunt alcătuiți :

-din cap(simplu sau divizat-biceps, triceps, cvadriceps),
-corp(sau burtă)
-coadă;

lați sau membranoși -au 2 axe de contracție, aspect de évantail și formă triunghiulară,
dreptunghiulară sau patrulateră;

scurți -au 3 axe de contracție și sunt dispuși în jurul articulațiilor.

În raport de axul median al corpului sau învelitorile fibroase mușchii sunt:

simetrici ( sau pari);
impari-dispuși în planul median(diafragm);
superficiali (sub piele) (pieloși);
profunzi ( sau subaponevrotici).

Mușchii situați în interiorul unghiului articular dintre 2 raze osoase, prin contracție, vor
produce închiderea unghiului ( sau flexia) fiind denumiți flexori.
Mușchii situați în afara unghiului articular dintre 2 raze osoase, princontracție, vor produce deschiderea
Și mărirea unghiului ( sau extensia) fiind denumiți extensori.

După mișcările pe care le imprimă articulațiilor și pieselor osoase pe care se inseră, se

disting mușchi:
*flexori; extensori; adductori (apropie membrele de planul median);

*abductori (îndepărtează membrele de planul median;

*rotatori (imprimă prin contracție, o mișcare de rotație piesei osoase);

*pronatori (lucrând pe articulații pivotante, imprimă mișcări specifice de pronație regiunii

antebrahiale și rotația antebrațului, astel încât, orientată cu fața în jos sau spre spate, radiul și
ulna să apară încrucișate);

*supinatori(imprimă mișcări specifice de supinație regiunii antebrahiale și rotația antebrațului, astfel

încât mâna să fie cu fața în sus sau înainte, iar radiusul și ulna să fie paralele);

*ridicători (sau levatori);

*coborâtori (sau depresori);

*retractori; protractori; dilatatori; tensori; propulsori (desprinderea membrului posterior de
pe sol sau biped posterior);

*cabratori (desprinderea membrului anterior de pe sol și ridicarea trenului anterior de pe sol

sau biped anterior);

*sfincteri(închid sau deschid un orificiu: de ex. Mușchiul sfincter anal și/sau

piloric);*articulari(atașați capsulei articulare) etc.

STRUCTURA MUȘCHILOR STRIAȚI scHELETICI

Din punct de vedere structural mușchiul scheletic prezintă: țesut muscular striat scheletic,
țesut conjunctiv, vase de sânge și limfatice și nervi.

Delimitarea principalelor grupe musculare pe animalul viu

Mușchii capului:
orbiculari ai buzelor și ochilor-sunt mușchi circulari și au ca punct de reper o bandă lată de 2-3
cm în jurul orificiilor orbitare și bucal;

buccinator-are ca punct de reper o bandă lată de 10 cm între comisura buzelor și marginea

orală a maseterului;

canin-are ca punct de reper un triunghi cu vârful irientat caudal între aripa externă a nării și
spina maxilară;

ridicător al buzei superioare-are ca punct de reper un triunghi îngust cuvârful rostral situat
între vârful nasului și pleoapa inferioară;

coborâtor al buzei inferioare-are ca punct de reper o bandă de 2 cm subbordura ventrală a

mușchiului buccinator;

maseter-are ca puncte de reper toată creasta facială, marginea recurbată a mandibulei și incizura
vasculară a acesteia;

temporal-are ca punct de reper fosa temporală.

Mușchii gâtului :

trapez cervical -are formă triunghiulară, este plasat în partea dorsală a gâtului

romboid cervical -apare ca un triunghi îngust situat între unghiul cranial al spetei și coarda
ligamentului cervical până în treimea superioară;

dințat ventral cervical-are formă triunghiulară și ca puncte de reper unghiul

cranial al spetei și mijlocul apofizelor transverse cervicale;

cleido-cefalic (cleido-mastoidian și cleido-transvers la cal)-are aspectul unei benzi late de 15-20

cm plasată dorsal de jgheabul jugular și puncte de reper articulația umărului, jgheabul jugular și
baza urechii;

splenius-are ca puncte de reper baza urechii, coarda ligamentului cervical,șanțul prescapular și

apofizele transverse cervicale;

sterno-mandibular-are ca puncte de reper jgheabul jugular, unghiul ramurei recurbate a

mandibulei și apendicele traheal al sternului.

Mușchii trunchiului :

pectoral descendent-are aspect fusiform și formează pieptul (la cal)

pectoral transvers
marele lat dorsal-este plasat pe fața laterală a toracelui

dințat ventral toracal-

ileo-spinal este cel mai lung și gros mușchi al regiunii situat în jgheabul vertebro-costal

Mușchii membrului toracic:

supraspinos și infraspinos- la nivelul spetei

triceps brahial -este un mușchi puternic de formă triunghiulară ce are ca puncte de reper
unghiul caudal al spetei, olecranul (linia tricipitală) și articulația umărului;

biceps brahial -este plasat pe fața cranială a humerusului

extensor carpo-radial, extensor digital comun și digital lateral-sunt plasați la nivelul

antebrațului

extensor carpo-ulnar-flexorii carpo-ulnar și carpo-radial

Mușchii membrului pelvin:

gluteu mediu se dispune în planul înclinat al crupei și are ca puncte de reper: articulația coxo-femurală,
unghiul crupei și al șoldului; la cal, depășește unghiul crupei până aproape de ultima coastă;

gluteu superficial -are forma literei „V“ și ocupă partea caudală a mușchiuluigluteu mediu
(la rumegătoare fuzionează cu mușchiul biceps femural);

biceps femural este alungit, lat, se întinde din regiunea crupei până la bazacorzii jaretului și are ca puncte
de reper baza corzii jaretului, patela, articulația coxo-femurală și spina sacrală;

semitendinos- este plasat în partea caudo-laterală a crupei și are ca puncte de reper baza
cozii, punctul fesei și baza corzii jaretului;

semimembranos-este situat în planul caudal al precedentului și are ca puncte

de reper punctul fesei și fața medială a articulației grasetului;

grațios-este plasat pe fața medială a coapsei;

extensor lung al piciorului -formează conturul regiunii craniale a gambei

flexor profund al piciorului-are ca puncte de reper șanțurile intermedio-lateral și caudo-lateral
al gambei.

Regiunile corporale la animalele domestice

Suprafața corpului unui animal este împărțită în regiuni a căror conformație și delimitare
variază în funcție de specie.
Fiecare regiune corporală este definită printr-o bază anatomică caracteristică. Delimitarea
regiunilor corporale se face cu ajutorul unor repere morfologice (reprezentate de depresiuni
și/sau proeminențe pe suprafața corpului) și convenționale (reprezentate de liniile ce unesc 2
repere naturale). Reperele morfologice sunt vizibile sau pot fi palpate transcutanat.
Cunoașterea regiunilor corporale și delimitarea lor pe animalul viu facilitează executarea
unor examene clinice, realizarea intervențiilor chirurgicale și a disecțiilor.

Delimitarea regiunilor corporale

Regiunile capului

Regiunile capului sunt:

frontală -are ca bază anatomică oasele frontale. Limita anterioară corespunde unei linii ce unește
comisurile mediale ale pleoapelor și, în planul latero-aboral, are raporturi cu regiunile orbital și perieto-
temporală;

temporală -este dispusă lateral de precedenta și are ca bază anatomicămușchiul temporal. La cal, în
jumătatea ei anterioară, se găsește regiunea ,,solniței“;

auriculară (sau a urechii )-este situată înapoia regiunii temporale și are ca bază anatomică
urechea externă (forma, mărimea și poziția acesteia variază înfuncție de specie, rasă și
individ);

dorsală a nasului-are ca bază anatomică oasele nazale și, în planul lateral, se întinde până la
o linie care unește unghiurile mediale ale pleoapelor cu nările;

laterală a nasului (sau maxilară )-flanchează, în planul lateral, regiunea precedentă până la o linie
care unește spina facială cu comisura inferioară anărilor. în planul anterior acesteia se găsesc
regiunile nărilor și a vârfului nasului.
La bovine, la acest nivel se formează zona epidermică a botului(sau oglinda ) care unește buza
superioară cu nările;

gura -cuprinde fanta bucală și regiunea buzelor-superioară și inferioară;

moțul bărbiei -este caracteristică calului. La capră, în această regiune, se află ,,barba“;

orbitală-cuprinde regiunea pleoapelor-superioară și inferioară;

zigomatică -corespunde arcadei zigomatice;

maseterică -are ca bază anatomică mușchiul maseter; marginea caudală vineîn contact cu
regiunea parotidiană;
bucală -este plasată între comisura buzelor și mușchiul maseter și are ca bazăanatomică
mușchiul buccinator;

mandibulară -are ca bază anatomică ramurile orizontale ale mandibulei;

intermandibulară (sau a ganașelor )-reprezintă depresiunea dintre corpurile mandibulei;

ceafa -are ca bază anatomică articulația occipito-atloidiană și inserția ligamentului cervical;

parotidiană-are ca bază anatomică glanda salivară parotidă.

Regiunile gâtului

La cal și rumegătoare, gâtul este aplatizat mult în sens lateral.

La suine și carnivore este aproape cilindric și delimitat de cap-prin regiunile parotidiană și a
cefei și caudal-de șanțul prescapular.
Regiunile gâtului sunt:

dorsală -se întinde de la ceafă până la grebăn.

laterală -este situată sub precedenta și plan dorsal față de jgheabul jugular;
ventrală -este situată între cele două jgheaburi jugulare simetrice;
traheală-corespunde marginii ventrale a gâtului și se întinde cranial până la laringe.

Regiunile trunchiului

Trunchiul este subîmpărțit în regiunile:

toracelui și abdomenului-legate printr-o regiune comună;

spinării-continuată caudal cu regiunile crupei și a cozii.

♦Toracele este reprezentat de regiunile:

piept -este situată cranial, între articulațiile umerilor și are ca bază anatomică mușchii
pectorali;

stern-este plasat în partea ventrală a toracelui, între cele două member toracale; în planul lateral este
delimitată de regiunile axilare și caudal deregiunea xifoidiană (sau ,,a chingii“ la cal);

spată -are ca bază anatomică spata, este delimitată, dorsal, de regiunea grebănului, cranial-de șanțul
prescapular și caudal-de șanțul tricipital;

costală -este situată caudal de precedenta și are ca bază anatomică coastele;limita dorsală este marcată de
linia spinării care unește tuberozitatea spetei cuunghiul șoldului; în planul ventro-caudal se învecinează cu
regiunea hipocondrului;
grebăn -este situat între cele două regiuni scapulare, reprezintă punctul cel maiînalt al
trunchiului, are ca bază anatomică apofizele spinoase ale vertebrelor toracale II-X (la cal) și II-VII (la
bou) și este utilizată ca punct de reper pentru măsurarea înălțimii;

spinare -este delimitată în planul lateral de linia spinării, cranial de grebăn și caudal de șale;

șale (sau lombară)-are ca bază anatomică vertebrele lombare, este limitată caudal de
regiunea crupei și, în planul lateral, linia spinării o desparte de regiunea flancului;

crupă -este limitată lateral de o linie ce unește șoldul cu punctul fesei-caudal de baza cozii și cranial-de
regiunea șalelor. Are aspectul a două pante reprezentate de regiunile gluteene și o culme centrală
reprezentată de regiunea sacrală;

șold -are ca bază anatomică tuberozitatea coxală;

punctul fesei -are ca bază anatomică tuberozitatea ischiatică.

♦Abdomenul este întins, mai dificil de delimitat și împărțit în 3 segmente:

cranial -este reprezentat de regiunile hipocondrică și xifoidiană (sau ,,a chingii“) și se învecinează
cu regiunile costală și sternală;

mijlociu -este format din:flanc-este îngust-la cal, larg-la bovine și alungit-la carnivore. Este
subîmpărțit în 3 regiuni:
-golul flancului -situat sub linia spinării;
-coarda flancului -reprezentată de un relief alungit și oblic între unghiul șoldului și ultima
coastă;
-panta (sau ,,teșitura flancului“)-plasată ventral de precedenta și se întinde pânăla regiunea
ombilicală.Baza anatomică a regiunilor sunt aponevrozele mușchilor oblici și transvers al
abdomenului.
Regiunea ombilicală este cuprinsă în jurul cicatricii ombilicale. La scroafă, cățea și pisică, în această
regiune se găsesc mameleleabdominale.

caudal -este reprezentat de regiunile:

-prepuțială;

-inghinală -este simetrică; la acest nivel, la mascul se găsesc pungile testiculare și la femelă-
mamelele inghinale;

-perineală-este situată între cele două coapse și se întinde de la anus până în regiunea crotală-
la mascul și de la anus până la baza mamelei-la femelă.
La femele, regiunea perineală propriu-zisă este foarte scurtă și separă anusul de vulvă. De la
comisura inferioară a vulvei și până la baza mamelei se întinde regiunea supramamară.

Regiunile membrelor anterioare

La animalele domestice, regiunile extremității superioare a membrului sunt atașate de trunchi
prin regiunile spetei, umărului și brațului.
Aceasta face ca extremitatea liberă a membrului să înceapă odată cu regiunea antebrațului.
Numai la câine și iepure, regiunea cotului este independentă de trunchi, făcând parte din
extremitatea liberă a membrului.

 Regiunea cotului are ca bază anatomică articulația humero-radio-ulnară șicaudal, se

continuă cu regiunea olecranului.

Regiunea antebrațului are ca bază anatomică oasele radius și ulnă. Pe fațamedială a regiunii
se palpează radiusul și ,,castana“(la cal).

Regiunea carpului (este denumită impropriu a genunchiului la animalele detalie mare) este
omoloagă pumnului de la om și are ca bază anatomică articulația antebrahio-carpo-metacarpiană.

Regiunea fluierului are ca bază anatomică oasele metacarpiene (sau metatarsiene-la membrele
pelvine). Caudal de aceasta se detașează regiunea tendoanelor.

Regiunea buletului are ca bază anatomică articulația metacarpo-sesamo-falangiană. La cal, pe fața

palmară se găsește ,,pintenul“ și, la rumegătoare,două ongloane rudimentare.

Regiunea chișiței are ca bază anatomică falanga proximală. La rumegătoarele mici, în spațiul
interdigital se află,,sinusul interdigital“.

Regiunea coroanei este proeminentă deasupra copitei sau a onglonului; baza anatomică
este articulația interfalangiană primă dintre falanga proximală șicea mijlocie.

Regiunea copitei (sau a onglonului ) este reprezentată de cutia de corn acopitei și are ca bază

anatomică falanga distală.

 Regiunile membrelor pelvine
Segmentul proximal al membrelor pelvine este reprezentat de regiunile crupei, șoldului și

punctul fesei ce aparțin trunchiului.

*Regiunea articulației șoldului (sau coxo-femurală ) -are ca bază anatomică articulația

omonimă.

*Regiunea coapsei -are ca bază anatomică femurul (înconjurat de mase musculare deosebit
de dezvoltate), regiunea caudală a coapsei (denumită impropriu fesă)și regiunea medială a
acesteia (denumită platul coapsei).

*Regiunea genunchiului (sau a grasetului la cal și bou) are ca bază anatomică articulația femuro-
tibio-rotuliană. În partea cranială a acesteia proemină regiunea rotuliană.

În planul cranial, un pliu cutanat delimitează ,,pliul grasetului“ și, în plan caudal, la extremitatea
superioară a corzii jaretului, seformează ,,pliul fesei“.

*Regiunea gambei -are ca bază anatomică oasele tibia și fibula. Cele patru fețeale gambei pot fi
considerate regiuni de sine stătătoare.

În partea caudală apare regiunea corzii jaretului.

*Regiunea jaretului -are ca bază anatomică articulația tibio-tarso-metatarsiană.Este una dintre cele mai
solicitate articulații în timpul ridicării și culcării animalelor de pe pardoselile dure sau în timpul tracțiunii. Din
această cauză,afecțiunile osteo-articulare și tendinoase ale jaretului sunt extrem de frecvente.

*Regiunile fluierului, buletului, chișiței, coroanei și copitei sunt asemănătoare membrului

anterior.

Proprietățile fundamentale ale mușchilor sunt:

-contractilitatea,
-excitabilitatea,
-extensibilitatea
-elasticitatea.

Se asigură astfel mișcarea razelor osoase în jurul articulațiilor și mișcarea organismului întreg
în spațiu datorită contracției unor grupe musculare coordonate de sistemul nervos.