SCHELETUL TRUNCHIULUI

Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrala, stern , coaste si bazin - alcatuit din osul sacru si
cele doua oase coxale.

Sternul sau osul pieptului este un os nepereche, plat și alungit, situat anterior pe linia mediana a

toracelui. Este format din manubriu, în partea
superioară, corp si în partea inferioară apendicele
xifoid (cartilaginos pana in jurul varstei de 40 de
ani).

Corpul sternului este unit cu manubriul prin

intermediul sincondrozei manubriosternale, iar
procesul xifoidian este unit cu corpul sternului prin
intermediul sincondrozei xifosternale.

Manubriul formează cu corpul sternului, unghiul

sternal (corespunde sincondrozei manubriosternale,
are o convexitate anterioară).

Sternul se articulează cu cele 2 clavicule (articulațiile

sternoclaviculare), și cu cartilajele primelor 7 perechi
de coaste (articulațiile sternocostale).

Manubriul sternal (Manubrium sterni) numit și mânerul sternal sau presternul (Presternum) este

segmentul cranial (superior) al sternului, care se articulează cu cele 2 clavicule și cu prima pereche de
coaste. Este plat, turtit antero-posterior și triunghiular, se prezintă mai lat sus și se îngustează spre unirea
lui cu corpul sternului. Prezintă 2 fețe: fața anterioară și fața posterioară, 4 margini: două margini laterale,
marginea superioară (baza sternului) și marginea inferioară.

Corpul sternului (Corpus sterni) numit

și mezostern (Mesosternum) este segmentul mijlociu al sternului,
aflat între manubriu și procesul xifoidian. Este mai lung, mai
îngust și mai subțire față de manubriu și este mai lat în porțiunea
inferioară. Prezintă 2 fețe: fața anterioară și fața posterioară și 4
margini: două margini laterale, marginea superioară și marginea
inferioară.

Corpul sternului embrionar este format din 4 segmente

numite sternebre (Sternebrae) care persistă până la pubertate.
Sternebrele sunt unite între ele prin joncțiuni cartilaginoase.
Aceste joncțiuni se osifică la pubertate și la 25 de ani antrenează o
fuziune progresivă a sternebrelor formând corpul sternului la
adult. Liniile de fuziune a sternebrelor se văd pe fața anterioară a
corpului sternului la adult.
Procesul xifoidian (xifoid) numit și apendicele xifoid, formează vârful sternului.

Reprezintă segmentul inferior al sternului și se află în epigastru. Este elementul cel mai mic și cel mai
variabil al sternului, având forme și dimensiuni variate, poate fi ovalar sau triunghiular, larg sau subțire,
ascuțit sau bifid (bifurcat), curbat sau deviat spre o parte; este adesea perforat la mijloc de un orificiu.
Procesul xifoidian este cartilaginos la persoanele tinere și de obicei se osifică la persoane varstnice.

Coloana vertebrală reprezinta scheletul axial, fiind situata in partea mediana si posterioara a corpului.

Este constituită din 34 de vertebre, 24 superioare sunt articulate

și separate unele de altele prin discuri intervertebrale iar
celelalte sunt inferioare.

Vertebrele sunt numite în funcție de regiunea coloanei

vertebrale.

- in regiunea cervicală - 7 vertebre (primele două se numesc

atlas și axis datorita funcției de susținere pe care o îndeplinesc)

- regiunea toracică - 12 vertebre

- regiunea lombară - 5 vertebre

- regiunea sacrală - 5 vertebre sudate

- regiunea coccigiană - 4/5 vertebre reduse (coccis).

Coloana vertebrala prezinta curburi atat in plan sagital cat si in

plan frontal(fig din mijloc). Curburile din plan sagital sunt
numite lordoze cand au concavitatea posterior (regiunile
cervicala si lombara) si cifoze cand concavitatea priveste
anterior (regiunile toracala si sacrala). Curburile in plan frontal
se numesc scolioze si pot fi cu convexitatea la stanga sau la dreapta

Coastele sunt arcuri osteocartilagionase, situate in partea laterala a toracelui, intinse de la coloana

vertebrala toracala pana la stern. Sunt in numar de 12 perechi, fiind formate posterior de dintr-un arc osos,
iar anterior din cartilajul costal.

Cartilajul costal lipseste la coastele XI si XII. Arcul osos prezinta o extremitate anterioara. La
extremitatea posterioara se descrie capul coastei , care se articuleaza cu fetele laterale ale vertebrelor
toracale, colul coastei si tuberculul coastei (care se articuleaza cu procesul transvers al vertebrelor
toracale).

Extremitatea anterioara a arcului osos prezinta o scobitura in care patrunde cartilajul costal. Corpul
coastei are o fata laterala convexa, o fata mediala concava, o margine superioara si una inferioara, in
vecinatatea careia se afla santul coastei prin care trec vena artera si nervul intercostal.
Primele 7 perechi de coaste sunt adevarate, cartilajul lor articulandu-se cu sternul. Coastele VIII, IX, X
sunt coaste false, deoarece se articuleaza cu sternul prin intermediul cartilajului coastei VII. Ultimele
doua coaste nu au cartilaj si nu ajung la stern. Se numesc coaste flotante (libere)

Toracele osos are forma unui trunchi de con, cu baza in jos, la acest nivel aflandu-se diafragma.
Dimensiunile si forma variaza in functie de varsta, sex, constitutia individuala si de anumite stari
patologice.

De asemenea, forma toracelui poate fi modificata de cifoza si scolioza.

Coastele - Particularitati:

Coasta a VIII-a ajunge uneori pana la stern, articulandu-se cu extremitatea sa anterioara, devenind astfel
coasta adevarata. Uneori coasta a X-a poate fi coasta plutitoare. (in pana la 70% din cazuri)

Coastele 6-8 - vedere posterioara

Fiecare coasta este formata din doua parti: coasta osoasa (corpul osos al coastei)si cartilajul costal
1) Coasta osoasa -Coastele sunt oase lungi si arcuite. Lungimea lor creste de sus in jos, de pe coasta I
pana la coasta a VIl-a, apoi descreste pana la coasta a XII-a.

Coastele descriu o curba cu concavitatea medială. Dupa ce se desprind de pe coloana toracica, se

indreapta lateral si înapoi, paralel cu procesul transvers al vertebrei corespunzătoare; Ele cotesc brusc
putin lateral de varful acestui proces indreptandu-se inainte si formand un unghi obtuz cu deschidere
antero-mediala numit unghiul costal posterior. De la acest unghi, coastele se indreaptă inainte, medial și
in jos, iar inainte de a ajunge la cartilajul costal isi schimba din nou traiectul (unghiul costal anterior) si
se indreapta medial.

Coastele osoase prezinta trei curburi:

a) Curbura de-a lungul fetelor este cea descrisa mai sus,determinand concavitatea fetei mediale, respectiv
convexitatea fetei laterale a coastei.

b) Curbura de-a lungul marginilor determina coborarea extremitatii anterioare a coastei osoase fata de
extremitatea ei posterioara; ca urmare coastele au o directie oblica dinapoi inainte si de sus in jos.

c) Curbura de-a lungul axului determina torsiunea coastei osoase: in partea posterioara, fata mediala
priveste in sus, iar in apropierea extremitatii anterioare, aceeasi fata mediala priveste in jos. In timpul
inspiratiei, torsiunea de-a lungul axului se diminua, si astfel coastele contribuie la marirea diametrului
transversal al toracelui.

Orientare: Se așază lateral - fata convexa, inapoi -extremitatea prevazuta cu o fateta articulara, iar in jos-
marginea prevazuta cu un sant.

Din punct de vedere descriptiv, la o coasta osoasa se studiaza:

a)Corpul prezinta o fata laterala convexa, o fata mediala concava, o margine superioara si o margine
inferioara.
Marginea inferioara este prevazuta cu sanțul costal prin care trece manunchiul vasculo-nervos intercostal.
b)Extremitatea anterioara este scobita, in scobitura acestei extremitati patrunde cartilajul costal.
c)Extremitatea posterioara prezinta trei elemente anatomice: capul, colul și tuberculul.

- Capul: Capul coastelor II-X (uneori si XI) prezinta o fata articulara care este impartita printr-o creasta
in doua fatete. Acestea formează un unghi diedru care se articuleaza cu fosetele costale din corpul celor
douavertebre toracice alăturate;

- Gatul sau colul - este o portiune ingustata dintre cap si tubercul; marginea lui superioara prezinta o
creasta ascutita

- Tuberculul este o proeminenta situata dorsal, care marcheaza limita dintre colul și corpul coastei. Pe el
se gasește o fateta articulara care se articulează cu fateta costala a procesului transvers al vertebrei
corespunzatoare

2) Cartilajul costal este situat in continuarea coastei osoase. Primele sapte perechi de cartilaje apartin
coastelor adevarate (coastele 1-7) si unesc aceste coaste cu sternul. Urmatoarele trei perechi de cartilaje
continua coastele false (coastele 8-10) si se unesc succesiv cu cartilajul supraiacent, iar ultimele doua
perechi de cartilaje continua coastele flotante (coastele 11-12) si se pierd in musculatura peretelui
abdominal.

Caractere speciale ale unor coaste

Prima coasta - vedere superioara

Prima coasta este deosebita de celelalte; se caracterizeaza prin scurtimea si prin directia oriizontală,
astfel ca prezinta o fata superioara, unainferioara, o margine mediala si una laterala.Marginea medială
delimiteaza orificiul superior altoracelui si intră in raport cu domul pleural. Pe fata superioara a primei
coastese gaseste tuberculul de insertie pentru muschiul scalen anterior. Acest tubercul separa santul venei
subclaviculare situate inainte, de santul arterei subclaviculare situat inapoia lui.

Coasta a doua - vedere superioara

Coasta a II-a (2-a) are o directie oblica,facand tranzitia dintre prima coasta si urmatoarele. Pefata ei
supero-laterala se gaseste o impresiune rugoasapentru insertia muschiului dintat anterior

Coasta a 8-a - vedere superioara

Coasta a VIII-a (8-a) este o coasta tipica

Coasta a XI-a (11-a) - vedere superioara Coasta a XII-a (12-a) - vedere superioara

Coasta a Xl-a (11-a) si a XII-a (12-a) se deosebesc de celelalte coasteprin absenta tuberculului depe
extremitatealor posterioară.Tuberculul lipseste, deoarece aceste coaste nu se articuleazacu procesul
transvers al vertebrelor T11 si T12.
 Prinderea coastei a 5-a de vertebra toracica T5

Structura unei vertebre

Vertebra prezinta in partea sa anterioara, corpul vertebral, iar posterior arcul vertebral, care este legat de
corpul vertebral prin doi pediculi vertebrali.
Pediculii vertebrali, prin suprapunere delimiteaza orificiile intervertebrale (de conjugare) prin care ies
nervii spinali. Corpul prezinta o circumferinta, o fata superioara si una inferioara, care se articuleaza cu
vertebrele supra- si subiacente, prin intermediul discului intervertebral, o formatiune fibrocartilaginoasa
avand in centru nucleul pulpos.

Arcul vertebral prezinta, de asemenea, si o serie de apofize, dintre care unele sunt musculare, iar altele
articulare (2 superioare, 2 inferioare). Ele servesc pentru articulatii cu apofizele articulare ale vertebrelor
supra- si subiacente. Cele musculare se disting in apofiza spinoasa, unica, situata pe linia mediana si in
apofizele transversale, stanga si dreapta.

Intre corpul vertebral, pediculii vertebrali si arcul vertebral se afla orificiul vertebral, care, prin
suprapunere, formeaza canalul vertebral ce adaposteste maduva.

Osul sacru

- provine din sudarea celor cinci vertebre sacrale

- este un os median, nepereche, de forma triunghiulara, cu baza in sus
- fata sa este usor concava, si prezinta patru linii transverse, care corespund locului de unire al celor
cinci vertebre sacrale (fig.1)
- la extremitatile celor patru linii transverse se afla orificiile sacrale anterioare, prin care ies
ramurile anterioare ale nervilor sacrali
 - pe fata posterioara convexa se observa o serie de creste (fig. 2) :
 Creasta sacrala mediana => unirea proceselor spinoase ale vertebrelor sacrale. Sub acesta,
se afla se afla orificiul inferior al canalului sacral - hiatus sacral, delimitat de coarnele
sacrului
 Creasta sacrala intermediara =>unirea apofizelor articulare
 Creasta sacrala laterala, care corespunde proceselor transversale
- fetele laterale ale sacrului prezinta in partea superioara o suprafata de articulare pentru osul
coxal.
- Baza sacrului prezinta in centru corpul vertebrei S1
- Varful sacrului, indreptat in jos, se uneste cu baza coccisului

COCCIGELE

 rezulta din fuzionarea celor 4-5 vertebre coccigiene si reprezinta un vestigiu al cozii de la
mamifere

 coccigele are forma triunghiulara, cu baza indreptata in sus spre varful sacrului, unde se
articuleaza cu acesta.

 La nivelul bazei coccisului se remarca prezenta celor doua coarne coccigiene, care se articuleaza
cu coarnele sacrale
 BIBLIOGRAFIE

o Cezar Th. Niculescu, R. Carmaciu, B. Voiculescu, C. Nita, C. Salavastru, C. Ciornei - Anatomia

si fiziologia omului - Compendiu – Ed. Corint Bucuresti Ed. A 2-a - Compendiu – Ed. Corint
Bucuresti Ed. A 2-a

o F. Netter - Atlas de anatomie Editia a 4-a

o www.wikipedia.org/wiki/Stern/Procesul_xifoidian

o www.salabucuresti.ro/articole/sternul

o www.salabucuresti.ro/articole/coastele

o www.sistemul-osos.weebly.com/toracele-osos

o www.doc.ro/https://doc.ro/durerea-lombara/remedii-la-indemana