Coloana vertebrala

Coloana vertebrala, segmentul axial al scheletului trunchiului este alcatuita la om din 33-
34 de vertebre. Vertebrele sunt dispuse metameric – una deasupra alteia – si sunt
impartite dupa regiunile carora le apartin in:

vertebre cervicale -7, toracale -12., lombare -5, sacrale -5, si coccigiene - 4 sau 5.
Dupa modul lor de alcatuire, vertebrele au caracteristici comune, particularitati
regionale,iar unele dintre ele se numesc de tranzitie, deoarece fac trecerea intre regiuni si
au particularitati speciale.
Caracterele comune ale vertebrelor
Vertebra tip. O vertebra este alcatuita dintr-o masa osoasa anterioara,numita corpul
vertebrei, si un arc posterior, sudat de corp, numit arcul vertebrei. Intre corpul si arcul
vertebrei se gaseste gaura vertebrala.
Corpul vertebrei (corpus vertebrae) are o forma relativ cilindrica,cu o fata superioara,
alta inferioara si o circumferita. In interior, corpul vertebrei are tesut osos spongios si
maduva osoasa rosie (hematopoetica).
Arcul vertebrei (arcus vertebrlis) este alcatuit din pediculii arcului vertebral,din lamele
arcului vertebral, apofizele transverse, apofiza spinoasa si apofizele articulare. Pediculii
arcului vertebral leaga arcul de corpul vertebrei. Ei au o incizura superioara si alta
inferioara, care, prin suprapunerea vertebrelor, formeaza gaurile intervertebrale prin care
ies nervii spinali.
 Apofizele transverse (processus transverses) sunt prelungiri laterale ale arcului si
servesc la insertii musculare; cele din regiunea toracala se articulaza cu coastele. Apofiza
spinoasa (processus spinosus) este proeminenta posterioara si mediana a arcului. Pe ea se
prind muschi si ligamente. Intre baza apofizelor transverse si baza apofizei spinoase se
gasesc lamele vertebrale (lamina arcus vertebrae). Apofizele articulare (processus
articulares), 2 superioare si 2 inferioare, servesc la articulatia cu apofizele articulare ale
vertebrei de deasupra si dedesupt. Cele superioare au fata articulara orientata posterior si
medial, iar cele inferioare, anterior si lateral.

Gaura vertebrala (foramen vertebrale) este cuprinsa intre corp si arc. Din suprapunerea
gaurilor vertebrale se formeaza canalul vertebral (canalis vertebralis), care adaposteste
maduva spinarii.
Caracterele regionale ale vertebrelor
Vertebrele cervicale (vertebrae cervicales) au corpul alungit transversal si mai mic decat
al celorlalte vertebre. Corpul are doua proeminente sagitale, numite apofize semilunare,
situate in partile laterale ale fetei superioare. Apofizele semilunare le corespund pe fata
interioara 2 scobituri sagitale. Apofizele transverse ale vertebrelor cervicale au varful
despicat, cu 2 tuberculi, unul anterior si altul posterior (cel anterior corespunde ca
origine coastelor). Pe fata superioara a apofizelor transverse se afla un sant, prin care trec
nervii spinali cervicali. La baza apofizei se gaseste gaura transversal, prin care trece
artera si vena vertebrala, spre craniu. Apofiza spinoasa este si ea despicata la varf ,avand
2 tuberculi. Fetele articulare ale apofizelor articulare sunt inclinate; cele superioare
privesc inapoi si in sus, cele inferioare privesc inainte si in jos. Gaura vertebrala este mai
mare si de forma triunghiulara, cu baza inainte.
Vertebrele toracale (vertebrae thoracicae) au corpul apropape cilindric, intermediar ca
marime intre vertebrele cervicale si lombare. Pe fetele lui laterale se gasesc fetele
articulare costale, 2 superioare si 2 inferioare pentru articulatia cu capul coastei, care
patrunde intre 2 vertebre. Apofizele transverse au la varf, in partea anterioara, o fata
articulara pentru articulatia cu tuberozitatea costala. Apofizele spinoase sunt mai lungi si
oblice in jos. Apofizele articulare au fetele articulare aproape verticale si in plan frontal.
Gaura vertebrala este de forma circulara.
Vertebrele lombare (vertebrae lumbales) au corpul foarte voluminos si diametrul
transversal mult mai mare. Apofizele articulare superioare au in partea laterala o
proeminenta numita procesul mamilar. Fata lor articulara este concava si priveste medial
si posterior. Fata articulara a apofizelor articulare inferioare este convexa si priveste
lateral si putin anterior. Apofizele transverse sunt mari, se numesc procese costale (sau
costiforme) si corespund coastelor. La baza proceselor costale, posterior, se gaseste un
tubercul, care are semnificatia adevaratei apofize transverse, numit procesul accesor.
Apofiza spinoasa este voluminoasa , inalta si are directive orizontala. Gaura vertebrala
este mai mica, de forma aproximativ triunghiulara. Vertebrele regiunilor, cervical,
toracala si lombara sunt mobile.In articulatiile lor se realizeaza miscarile coloanei
vertebrale. Vertebrele regiunii sacrale si coccigiene, dat fiind greutatea corpului care le
apasa, s-au sudat intre ele, formand osul sacrum si coccis.

Sacrul (os sacrum) este format din sudarea celor 5 vertebre sacrale si are o fata anterioara
sau pelvina, o fata dorsal, 2 fete laterale, o baza orientata superior si un varf
inferior.
Fata pelviana (facies pelvina) priveste anterior si inferior, fiind concava de sus in jos. Pe
linia mediana a acestei fete se gaseste coloana corpurilor si 4 creste,numite liniile
transverse, care corespund locului de sudura a corpurilor vertebrale.La extremitatile
liniilor transverse se gasesc gaurile sacrale anterioare, in numar de 4 perechi, prelungite
lateral cu cate un sant, prin care ies ramurile anterioare ale nervilor sacrali.

Fata dorsala (facies dorsalis) este convexa, in sens sagital si priveste posterior si in sus.
Pe linia mediana, fata dorsala are o creasta rezultata din sudarea apofizelor spinoase,
numita creasta sacrala mediana. Lateral de ea se afla alte doua creste, rezultate din
sudarea apofizelor articulare, numite crestele sacrale intermediare. Extremitatile lor
superioare formeaza apofizele articulare superioare ale sacrului, prin care se articuleaza
cu vertebra a V-a lombara; extremitatile inferioare ale crestelor formeaza coarnele
sacrale. Lateral de aceste creste se gasesc cele 4 perechi de gauri sacrale posterioare, prin
care ies ramurile posterioare ale nervilor sacrali. Lateral de gaurile sacrale posterioare se
gasesc crestele sacrale laterale, corespunzatoare locului de sudura a apofizelor transverse.
Fetele laterale ale sacrului au cate o fata articulara auriculara, prin care se articuleaza cu
osul coxal (iliac), formand articulatia sacro-iliaca.
Baza sacrului (basis ossis sacri) este orientata superior, fiind formata din fata superioara
a corpului primei vertebre sacrale; prin ea sacrul se articuleaza cu ultima vertebra
lombara. Posterior de ea, se afla orificiul superior al canalului sacral, care continua in jos
canalul vertebral. Tot la nivelul bazei se gasesc apofizele articulare ale sacrului. Din
cauza curburii sale, baza sacrului formeaza cu corpul vertebrei a V-a lombare un unghi
care proemina inainte, numit promontorium.
Varful sacrului (apex ossis sacri) se articuleaza cu baza coccisului. Orificiul de
deshidere inferior al canalului sacral se numeste hiatusul canalului sacral, marginit lateral
de coarnele sacrului.

Canalul sacral (canalis sacralis) comunica prin niste canale intervertebrale scurte, cu
gaurile sacrale anterioare si posterioare. El adaposteste coada de cal, formata din din
ramurile nervilor sacrali si filium terminale ale maduvei spinarii.
Coccisul (os coccygis). Este un os rudimentar, rezultat din sudarea celor 4 sau 5 vertebre
coccigiene.El are o baza, pe care se gasesc coarnele coccisului, care se leaga prin
ligament de oarnele sacrului. Baza coccisului se articuleaza cu varful sacrului. Varful
coccisului priveste in jos si putin inainte.

Vertebrele de tranzitie
Atlas (atlas), prima vertebra cervicala, este formata din 2 mase laterale legate intre ele
printr-un arc anterior si altul posterior. Atlasul si-a pierdut corpul, acesta sudandu-se de
corpul celei de-a doua vertebre cervicale. Superior,pe masele laterale ale atlasului se
gaseste o fata articulara concava pentru artculatia cu condilii occipitali. Inferior, el are
cate o fata articulara pentru axis. Lateral se gasesc apofizele transverse ale atlasului cu
gaura transversala la baza.

Axis (axis). Axisul se caracterizeaza prin prezenta pe fata superioara a corpului a unei
proeminente, numite dinte (dens), provenit din corpul atlasului. Anterior, dintele are o
fateta articulara pentru arcul anterior al atlasului si, posterior,alta fateta pentru ligamentul
transvers, care se intind intre masele laterale ale atlasului si inchide dintele intr-un inel
osteo-fibros. Atlasul si axisul sunt vertebre care, prin forma lor, s-au adaptat la miscarile
de rotatie a capului, de aceea mai sunt numite si vertebre de rotatie.
Vertebra a VI-a cervicala se caracterizeaza prin proeminenta tuberculului anterior al
apofizei transverse,mult mai mare decat al celorlalte, numit tubercul carotic, din cauza
raporturilor sale apropiate cu artera carotida comuna. Pe el se comprima artera cand se ia
pulsul carotidian.

Vertebra a VII-a cervicalaare apofiza spinoasa mult mai lunga; ea proemina cand se face
flexia capului – de aceea se numeste vertebra
proeminenta.
Vertebra I toracala se caracterizeaza prin aceea ca are apofize semilunare, spre deosebire
de celelalte vertebre toracale. De asemenea, are o fat articulara costala intreaga, la nivelul
corpului, pentru coasta I.
Vertebrele a XI-a si a XII-a toracale au o singura fata costala la nivelul corpului si nu au
fete articulare pe apofizele transverse. Ele sunt mai voluminoase decat celelalte vertebre
toracale.
Vertebra a V-a lombara este cea mai voluminoasa dintre vertebrele mobile si corpul sau
are o fata inferioara oblica; de ceea inaltimea corpului este mai mica anterior decat
posterior.

Coloana vertebrala ca intreg

Coloana vertebrala se formeaza prin asezarea metamerica a vertebrelor – una deasupra
alteia. Din suprapunerea corpurilor vertebrale, alternand cu discurile intervertebrale, ia
nastere, in partea aterioara, coloana corpurilor vertebrale, elemental de sustinere a
greutatii trunchiului. In partea posterioara, din suprapunerea arcurilor vertebrale, ia
nastere canalul vertebral – elemental de protectie a maduvei spinarii. Coloana vertebrala,
fiind supus greutatii trunchiului, capului si membrelor superioare, datorita trecerii la
statiunea bipeda, isi mareste rezistenta prin formarea unor curburi in plan sagital si
frontal. Curburile coloanei vertebrale, in totalitatea lor,ii dau aspectul ‘‘in spirala‘‘ si
actioneaza functional ca adevarate resorturi, asigurandu-i elasticitatea.
Curburile in plan sagital sunt urmatoarele: curbura cervicala, cu concavitatea orientate
posterior, numita lordoza cervicala: alta in regiunea toracala ,cu convexitatea orientate
posterior, numita cifoza toracala: urmeaza curbura lombara, cu concavitatea orientata
posterior, numita lordoza lombara si ultima curbura sacro-coccigiana, cu convexitatea
orientate posterior. Intre ultimile 2 curburi, datorita inclinatiei bazinului, se formeaza
unghiul promontoriu, care bombeaza anterior.
Curburile in plan frontal abat coloana de la planul mediosagital al corpului si sunt: o
curbura in regiunea cervicala inferioara si toracala superioara cu o convexitate la dreapta,
numita scolioza toracala; ea se produce datorita tractiunilor musculare ale membrului
superior drept, la dreptaci si se inverseaza la stangaci. Deasupra si dedesubtul acestei
curburi se gasesc alte 2 curburi, numite de compensatie, cu convexitatea in sens opus
primei. Ele sunt inversate la stangaci. In cazuri patologice, curburile sunt mult mai
pronuntate, se asociaza intre ele si poarta numele de cifo-scolioze (toracica, lombara
etc.).Aparitia curburilor in cursul cresterii, la om este urmatoarea: la nastere, exista
promontoriul; cand copilul incepe sa ridice capul, se formeaza curbura sagitala cervicala;
dupa ce se ridica trunchiul se formeaza lordoza lombara. Curburile coloanei vertebrale se
definitiveaza la pubertate.

Tehnici de radiografiere a coloanei vertebrale

Din punct de vedere radiologic, pentru fiecare regiune a coloanei vertebrale intrebuintam
diferite tehnici radiografice, in functie de forma si raporturile anatomice, pentru a obtine
imagini cat mai corecte ale vertebrelor segmentului respective. Astfel in afara de
radiografiile de fata si de profil ale regiunilor cuprinse intre C1-C7, C7-D4, D5-D12,
D12-S1, L3-coccis, utilizam incidente speciale pentru vertebrele atlas si axis, pentru
profilul primelor vertebre dorsale, pentru vertebra lombara a 5-a si pentru sacriu-coccis.
Pentru o buna radiografiere a coloanei,vom cauta ca segmentul respectiv sa fie paralel cu
filmul. In acest scop vom utiliza deci sacul de nisip pentru corectarea pozitiei corpului la
nivelul segmentului de radiografiat. Vom tine cont de regimul de kV si mAs intrebuintat.
Regimul stabilit pentru coloana cervicala difera de cel pentru coloana dorsala sa lombara;
chiar regimul pentru coloana dorsala superioara difera de cel al coloanei dorsale
inferioare, regiunea superioara fiind mai permeabila la razele X decat cea inferioara.
Exceptand coloana cervicala, care se poate radiografia si fara grila Bucky, restul coloanei
se radiografiaza cu grila autodifuzoare Bucky si ecrane intaritoare.Ca punct de reper
pentru centrarea coloanei pe film vom avea in vedere faptul ca vertebra C3 corespunde
unghiului mandibulei, C6, cartilajului cricoid, C7 are apofiza spinoasa proeminenta, D2-
D3 corespunde furculitei sternale,D7 unghiului inferior al omoplatului (mainile stand pe
langa corp), D10 corespunde apendicelui xifoid, vertebra L4 liniei crestelor iliace, L5
liniei spinelor iliace antero-superioare, iar S2 corespunde liniei spinelor iliace postero-
superioare.
Pentru aprecierea gradului de limitare a miscarilor, putem efectua radiografii in flexie si
extensie maxima (de exemplu la coloana cervicala) precum si radiografii oblice (3/4)
pentru a pune in evidenta apofizele articulare cu suprafetele articulare respective si
gaurile de conjugare. Nu vom uita niciodata sa insemnam care este partea dreapta sau
stanga a filmului chiar pentrucoloana lombara si sacro-coccigiana.Vom recomanda
bolnavului un purgative usor cu o seara inaintea examenului sau 1-2 clisme cu apa
calduta cu 2-3 ore inainte de radiografiere. Pe film, fiecare vertebra trebuie examinata
separate si trebuie sa i se poata recunoaste conturul, deoarece inca de la nastere corpul
vertebral, arcurile si apofizele transverse sunt suficient de osificate. Numai pana la varsta
de 7-8 ani corpurile vertebrale nu au margini nete.
Corpurile vertebrale cresc in inaltime de la verterbra a 3-a cervicala si pana la L4.Apofiza
spinoasa a unei vertebre se proiecteaza de obicei in umbra vertebrei urmatoare.Vom putea
observa pe film diferite aspecte ale coloanei vertebrale, cu sau fara importanta patologica,
ca lombalizarea, sacralizarea, spina bifida, coaste cervicale (in special C7), vertebra D12,
cu aspect de vertebra lombara prin lipsa perechii a XII-a de coaste sau vertebra L1, cu
coaste.
Coloana cervicala
 Incidenta antero-posterioara se executa cu bolnavul asezat pe masa in decubit dorsal si
capul in extensie, cu gura bine inchisa. Raza centrala, usor inclinata caudo-cranial (10-
15º), intra prin regiunea osului hioid. Radiografia se executa in apnee, pe film de 18/24
cm, fara Bucky, distanta focar-film fiind de 100 cm, cu localizator, capul bolnavului fiind
bine imobilizat. Radiografia ne va pune in evidenta coloana cervicala, cu exceptia
primelor doua vertebre, atlas si axis, precum si primele trei vertebre dorsale.

Incidenta pentru atlas si axis. Bolnavul se afla tot in decubit, cu planul sagital al capului
perpendicular pe caseta, gura este deschisa la maximum si mentinuta in aceasta pozitie cu
ajutorul unui dop de pluta pus intre dinti. Raza centrala cade perpendicular pe caseta,
intrand pe sub marginea incisivilor superiori, pe linia mediana. Capul este fixat ca si in
incidenta precedenta. Utilizam un film de 13/18 cm, radiografia executandu-se de
preferinta cu localizator ,distanta focar-film fiind de 10cm; bolnavul trebuie sa fie in
apnee in timpul expunerii.
Pe film vom recunoaste vertebrele atlas si axis, incadrate intre bolta palatina si
mandibula.

Incidenta de profil: Bolnavul este asezat pe un scaun langa stativul aparatului,

recomandandu-i-se sa stea cu umerii in jos, bratele in lungul corpului fiind paralel cu
caseta, in asa fel incat coloana cervicala sa se proiecteze in centrul casetei. Un umar se
sprijina pe suportul casetei, iar raza centrala cade perpendicular pe mijlocul filmului de
13/18 cm,intrand la nivelul osului hioid. Distanta focar-film este de 100 cm,radiografia
executandu-se cu localizator, fara Bucky, cu bolnavul in apnee. Pe film vom distinge
occipitalul, cele sapte vertebre cervicale, gaurile de conjugare si apofizele, iar anterior
coloanei traheea, laringele si osul hioid.
Incidenta de profil in decubit lateral: Bolnavul sta culcat pe o parte, tinand umerii in
jos,iar caseta este ridicata pe saci de nisip pana ce vine in contact cu obrazul. Capul
trebuie sa fie in usoara flexie, cu planul sagital paralel cu filmul, in asa fel incat coloana
cervicala sa se proiecteze in centrul filmului. Raza centrala perpendicular ape caseta
patrunde la nivelul mijlocului gatului. Distanta focar-film este de 75 cm, iar radiografia se
executa cu localizator si fara Bucky, in apnee. In aceasta incidenta adesea nu se vede
vertebra C7 la bolnavii cu gatul scurt.
Incidentele oblice sau de trei sferturi: se utilizeaza pentru a evidentia bine gaurile de
conjugare. Bolnavul este asezat in aceeasi pozitie ca pentru incidenta de profil, cu singura
deosebire ca este rotit cu 35º spre caseta; pentru gaurile de conjugare drepte, umarul drept
al bolnavului este langa caseta, iar pentru cele stangi, umarul stang.
Interpretarea corecta a coloanei cervicale din punct de vedere radiologic are o deosebita
semnificatie clinica. Explorarile coloanei cervicale in flexie si extensie maxima ne vor
arata gradul de mobilitate a coloanei cervicale, iar diversele incidente, centrate pe locul
unde banuim afectiunea, ne vor da, de asemenea, detalii clinico-radiologice importante.
Anatomo-radiologic, atlasul se evidentiaza pe film in proiectie transbucala si
deosebim la el un arc anterior, unul posterior, mai ingust, spatiile articulare dintre atlas si
axis, apofizele transverse cu gaura transversala respective. Vedem, de asemenea, axisul cu
apofiza odontoida, apofizele transverse si apofiza spinoasa. Celelalte vertebre cervicale
prezinta in plus apofizele uniforme ale corpurilor vertebrale in pozitia antero-posterioara.
Vertebra C6 prezinta tuberculul Chassignac, evident, anterior pe apofiza transversa, iar
C7, denumita “proeminenta”, apare cu apofiza spinoasa mai mare.
Discurile intervertebrale apar ca niste benzi transparente usor oblice de sus in jos si
dinapoi inainte. Suprapunerea traheii si laringelui pe coloana cervicala face sa apara la
acest nivel o banda verticala mai transparenta datorita aerului continut in aceste organe.
Apofizele spinoase apar la nivelul corpurilor vertebrale, cea mai groasa fiind a doua
si cea mai mare a saptea. Gaurile de conjugare se vad imediat inapoia corpurilor
vertebrale.

2.Coloana vertebrala dorsala

Desi coloana vertebrala dorsala se poate radiografia in intregime atat de fata, cat si profil,
adesea din cauza unei cifoze accentuate, din cauza suprapunerii centurii scapulare in
proiectia de profil peste coloana superioara, precum si datorita faptului ca exista o
diferenta mare de innegrire, pe filmul de ansamblu, intre portiunea superioara si cea
inferioara, care dauneaza intreprinderii, se efectueaza radiografii segmentare de fata si
profil ale coloanei dorsale superioare si inferioare.
Incidenta de fata Radiografia coloanei vertebrale dorsale se executa in decubit dorsal,
bolnavul fiind asezat cu coloana pe centrul mesei si al filmului, raza centrala cazand
perpendicular pe film si la mijlocul coloanei dorsale, distanta focar-film fiind de 100 cm,
cu Bucky. In timpul expunerii, bolnavul este in apnee. Putem utiliza un film de 15/40
cm.
Incidenta de profil pentru coloana dorsala in intregime se executa in decubit lateral, cu
Bucky, bolnavul tinand bratele ridicate deasupra capului, cu genunchii usor indoiti. Raza
centrala, perpendiculara pe caseta, intra la jumatatea coloanei dorsale, bolnavul fiind in
apnee, iar distanta focar-film este tot de 100 cm.
In incidenta antero-posterioara pentru coloana dorsala superioara, raza centrala cade
perpendicular pe caseta si in centrul ei, intrand la nivelul furculitei sternale, pe linia
mediana. Se utilizeaza un film de 24/30cm, pus in lung, distanta focar-film fiind de 100
cm, cu sac de nisip sub ceafa bolnavului aflat in apnee. Incidenta aceasta, desi cuprinde
pe film aproape toata coloana dorsala, reda nedeformate numai trei vertebre.
In incidenta de profil pentru coloana vertebrala dorsala superioara utilizam un film de
24/30 cm,pus in lung.Raza centrala cade perpendicular pe caseta,intrand la nivelul
vertebrei D6. Aceasta pozitie ne evidentiaza mai mult de jumatate din vertebrele coloanei
dorsale,cu exceptia primelor 2-3 vertebre,care apar mascate de opacitatea umerilor,pentru
primele vertebre toracale se utilizeaza radiografia in pozitia semilaterala.

Incidenta semilaterala pentru coloana dorsala superioara se executa in decubit

lateral,bolnavul fiind aplecat pe spate aproximativ cu 40º fata de planul mesei.Bratul de
langa masa este adus inainte si mana sub cap,iar celalalt brat este dat inapoi deasupra
capului.Bolnavul este imobilizat in aceasta pozitie.Raza centrala cade perpendicular pe
caseta si intra la nivelul manubriului sternal.Utilizam un film de 24/30 cm,distanta focar-
film fiind de 100 cm,cu localizator si cu Buck,bolnavul este in apnee.Pe film ne va aparea
coloana dorsala in portiunea ei superioara,rasucita pe trei sferturi.Astfel vom recunoaste
vertebra C7 si primele sapte vertebre dorsala,clavicula,care se suprapune pe vertebra
D2,manubriul sternal,arcurile costale respective si gaurile de conjugare.
Incidentele fata si profil pentru coloana dorsala inferioara se executa in pozitii
similare,cu deosebire ca centrarea se face la nivelul vertebrei D10-corespunzatoare
apendicelui xifoid.Pe film vor aparea si primele vertebre lombare,astfel ca putem numi
aceste incidente dorso-lombare.
Anatomo-radiologic ,coloana dorsala in proiectie antero-posterioara prezinta vertebre cu
o forma dreptunghiulara si de dimensiuni care cresc cranio-caudal.Articulatia coastelor
cu vertebrele se face la nivelul discului intervertebral(pe doua vertebre),exceptie facand
numai ultimele doua coaste care se articuleaza pe o singura vertebra.Pe linia mediana se
observa apofizele spinoase ca o banda opaca aproape continua:fiecare apofiza spinoasa a
unei vertebre se proiecteaza peste corpul vertebrei urmatoare.In incidentele de profil se
pot observa bine contururile corpurilor vertebrale si spatiile intervertebrale,precum si
gaurile de conjugare, pediculii si apofizele articulare.O incidenta speciala,descrisa de
Barsony si Kopenstein,pentru radiografia primelor vertebre dorsale din profil,se foloseste
asezand bolnavul pe un scaun in pozitie de profil,cu umerii mult adusi inainte,trasi prin
greutatea piciorului,care atarna sprijinit intre cele doua maini la nivelul
genunchiului.Unul din umerii bolnavului se sprijina pe grila mobila verticala.La un
individ normal dezvoltat fizic se pune astfel in evidenta coloana dorsala in portiunea ei
incipienta si,centrand raza centrala orizontala perpendicular pe coloana sip e film la
nivelul vertebrei D2,vom obtine profilul dorsal dorit.

3.Coloana vertebrala lombara

Este compusa din cinci vertebre, care se deosebesc de vertebrele dorsale prin
dimensiunile lor mai mari. Pentru a studia bine pe filmul radiographic fiecare vertebra
lombara sunt necesare radiografii de fata si profil,separate pentru primele patru vertebre
lombare si separate pentru vertebra L5,care are o inclinatie deosebita fata de axul
trunchiului.Inainte de executarea radiografiei de coloana lombara , bolnavul trebuie
pregatit in prealabil printr-o clisma evacuatoare sau un purgative luat cu o zi inainte.O
vertebra lombara prezinta corpul vertebral, procesul costal si gaura vertebrala respectiva.
Incidenta de fata (antero-posterioara).Bolnavul este asezat in decubit dorsal,cu mainile
intinse pe langa corp si cu genunchii flectati pentru a reduce din curbura coloanei si a o
aplica astfel mai bine pe masa de radiografiere.Raza centrala intra perpendicular pe film
la aproximativ 10 cm sub apendicele xifoid,pe linia mediana.Radiografia se executa cu
Bucky,cu localizator,distanta focar-film fiind de 100 cm,iar bolnavul trebuie sa intre in
apnee.
Incidenta de profil. Radiografia se poate executa in pozitie calculate sau in picioare.In
pozitia culcata,bolnavul se afla in decubit lateral drept sis tang,cu coapsele si gambele
indoite si fixate cu saci de nisip,iar mainile aduse in fata.Raza centrala cade perpendicular
pe caseta la 6 cm, aproximativ deasupra crestei iliace. Pozitia in picioare este similara cu
cea culcata,insa are avantajul ca putem utilize 150 cm distanta focar-film;radiografiile
sunt mai valoroase. Radiografia ne va arata cele cinci vertebre vazute din profil,cu toate
detaliile lor (apofiza spinoasa,apofiza transversa si cea articulara)
Coloana lombara, radiografiata semilateral, oblic sau de trei sferturi. Bolnavul este
asezat in decubit lateral si aplecat inapoi aproximativ cu 45º fata de planul mesei.
Coloana trebuie sa fie paralela cu caseta si sa se proiecteze in centrul casetei. Bratele sunt
aduse in fata, iar coapsele si gambele flectate. Raza centrala perpendiculara pe caseta
intra la 6 cm deasupra crestei iliace si la 3 cm inainte, fata de planul spatelui.Distanta
focar-film este de 100 cm, cu Bucky, bolnavul fiind in apnee in timpul expunerii.
Vertebra L5.Bolnavul este asezat pe masa in decubit dorsal cu picioarele flectate si
bratele de-a lungul corpului. Raza centrala,inclinata aproximativ 20º caudo-cranial,intra
la nivelul unui punct situat aproximativ la 7 cm deasupra simfizei pubiene si iese la
nivelul articulatiei L5-S1.Se intrebuinteaza aceleasi date tehnice,adica distanta focar-film
de 100 cm,cu localizator si cu Bucky,bolnavul fiind in apnee.Pe film ne vor aparea
vertebrele L4 si L5,precum si o mare parte din osul sacru,oasele iliace si articulatiile
sacro-iliace.
Anatomo-radiologic coloana lombara in incidenta de fata (antero-posterioara) ne
evidentiaza corpurile vertebrale,care au un aspect dreptunghiular,cu marginile externe
concave si colturile rotunjite.Suprafetele superioare si inferioare ale vertebrelor apar ca
niste ovale,ce se maresc pe masura ce vertebra e mai departe de raza centrala,datorita
proiectiei oblice.Ca si la coloana vertebrala dorsala,apar si aici pediculii vertebrali de
forma ovalara,asezati unul sub altul,formand impreuna cu cei doi dorsali doua randuri
paralele simetrice.Apofizele transverse au marimi din ce in ce mai mari pana la vertebra
L4.Apofizele spinoase se proiecteaza la nivelul vertebrelor subiacente,la fel ca si
apofizele articulare inferioare.Apofizele articulare superioare se disting, prin transparenta
corpurilor vertebrale,ca niste umbre piramidale cu varful in sus.Spatiile articulare
apofizare apar net vizibile si trebuie remarcat traiectul vertical.In proiectia de profil,
corpul vertebrelor lombare apare cu aspect patrat,cu marginea anterioara concave.Spatiile
intervertebrale se observa foarte bine,ca si spatiile mici articulare.Vertebra a 5-a lombara
are apofizele articulare superioare ceva mai largi ca celelalte,iar apofizele transverse apar
de obicei mai scurte si uneori se latesc ca niste aripi si se unesc cu sacrul formand asa
zisa sacralizare. Sacralizarea este o anomalie destul de des intalnita,dar care nu are
semnificatie patologica decat atunci cand devine dureroasa,prin prinderea filetelor
nervoase care ies din gaura de conjugare respective,gaura care se poate stramtora datorita
sacralizarii.Incidenta oblica,de trei sferturi,ne evidentiaza bine gaurile de conjugare
lombare.Incidenta de profil a vertebrei L5 pune in evidenta spatial articular lombo-
sacral,care apare mai largit in portiunea anterioara,vertebra insasi fiind mai mare decat
posterior.
Pentru studiul radiologic al amplitudinii miscarilor coloanei vertebrale lombare se pot
face o serie de radiografii de fata,cu inclinarea laterala a trunchiului,si de profil,cu
hiperextensia si hiperflexia trunchiului.Radiografiile pun in evidenta discurile lombare si
zonele de conjugare lombo-sacrale,aratand mobilitatea mai mare sau mai mica a coloanei
lombo-sacrale.

4.Sacrul si coccisul
Adesea radiografierea sacrului si coccisului este anevoioasa din cauza colonului plin cu
gaze si materii fecale.Trebuie deci in prealabil sa recomandam o clisma bolnavului sau un
purgative usor cu o seara inainte de examen.Ca si celalalte oase,se cunosc doua pozitii
clasice de radiografiere pentru sacru:de fata si profil
Incidenta de fata se executa cu bolnavul asezat in decubit dorsal cu capul sprijinit pe un
sac de nisip,iar gambele si coapsele flectate,pentru a face ca osul sacru sa aiba o pozitie
cat mai paralela cu filmul.Asezarea bolnavului se face de asa maniera,incat sacrul sa fie
in centrul filmului,iar raza centrala sa cad ape linia mediana la un lat de deget deasupra
simfizei pubiene,perpendicular pe film,fie cu o inclinatie caudo-craniala de 10º-15º,in
functie de marimea concavitatii sacrului (ne dam seama de concavitate executand intai
radiografia de profil a sacrului).Radiografia o putem executa cu o compresie
abdominala,cu localizator si cu Bucky,bolnavul fiind in apnee in timpul expunerii,iar
distanta focar-film de 100 cm.
Incidenta de profil necesita asezarea bolnavului in decubit lateral,ca pentru coloana
lombara de profil,cu gambele si coapsele putin flectate,cu un sac de nisip sub genunchiul
inferior,iar bratele aduse inainte.Raza centrala cade perpendicular pe film la 2 cm
deasupra plicii interfesiere la nivelul sacrului reperat prin palpare.Folosim aceleasi date
tehnice ca si la radiografia precedenta, cu corectia de regim respectiva.Radiografia ne va
arata sacrul si articulatia sacro-lombara de profil,creasta sacrului,coccisul si vertebra L5.
Coccisul se radiografiaza si el de fata si de profil ca si sacrul,in aceeasi pozitie,insa cu
alt regim si cautand sa centram,dupa o prealabila palpare a lui.Raza centrala poate avea o
inclinatie cranio-caudala de aproximativ 10º.Radiografia se executa cu localizator si cu
Bucky,distanta focar-film de 100 cm,bolnavul fiind in apnee in timpul expunerii.
Anatomo-radiologic ,sacrul apare format din cinci vertebre,uneori sase,sudate intre ele.
Suprafata articulara cu vertebra L5 este vizibila la baza sacrului;tot aici se vad si
apofizele articulare inferioare ale vertebrei L5,a 25-a pereche de gauri de
conjugare.Articulatiile sacro-iliace sunt,de asemenea,vizibile.Sacrul prezinta patru gauri
anterioare si patru gauri posterioare, care marcheaza locul de unire a vertebrelor sacrale
loc pe unde trec nervii sacrali anteriori si posteriori.Apofizele spinoase ale vertebrelor
sacrale se observa,de obicei,numai la primele trei vertebre;hiatusul sacral se datoreaza
tocmai lipsei acestor apofize spinoase la ultimele vertebre sacrale.Putem vedea uneori pe
radiografie o lipsa de unire a arcului vertebral,o despicatura,fiind vorba de o anomalie
congenitala,denumita spina bifida,si care esta mai des localizata la prima vertebra
sacrala.Alteori,observam o tendinta de individualizare a primei vertebre sacrale,asa-
numita lombalizare a primei vertebre sacrale.Incidenta de profil a sacrului ne pune in
evidenta spatiul articular lombo-sacral si unghiul sacro-lombar,promontoriul,creasta
sacrala si canalul sacral.Coccisul insumeaza 4-5 vertebre,mai rar 3,care la o anumita
varsta,la adulti,se sudeaza intre ele,ramanand libera numai prima vertebra.

Bolile coloanei vertebrale

Artrozele vertebrale-spondilozele- prezinta,din punct de vedere radiologic,aspecte
comune pentru toate segmentele coloanei vertebrale,dar difera in functie de spatiul
intervertebral interesat care apare pensat total sau partial,in ultimul caz ducand la
devierea coloanei vertebrale din axul normal,cu aparitia scoliozelor,cifozelor sau
lordozelor.Suprafetele discale apar condensate.La corpurile vertebrale se
constata,radiologic,la nivelul marginilor acestora,osteofite de marimi
variabile,care,uneori se pot uni determinand aparitia puntilor intervertebrale.
Rahisskizi-sul este determinat de lipsa de sudura a arcului posterior vertebral pe linia
mediana, iar spondiloza reprezinta dehiscenta istmului vertebral si cel mai adesea,este
insotita de spondilolistezis.
Tuberculoza osteoarticulara
Debutul clinic se caracterizeaza printr-un proces inflamator osteoarticular.Boala
afecteaza de predilectie zonele de crestere active.Imaginea radiological apare numai dupa
distrugerea cartilajului de acoperire a extremitatilor articulatiei;ulterior,apar focare de
osteoliza si disparitia spatiului articular.In evolutie survin modificari de forma si de
ax,urmate de invaliditate. Localizarile cele mai frecvente la adult sunt coloana vertebrala.
 Spondiloza t.b.c
Afectiunea intereseaza corpurile vertebrale,putand prinde una sau mai multe vertebre
vecine,prin focare multiple,cu zone sanatoase intre ele.Radiologic,este caracteristica
bipolaritatea leziunii in sensul afectarii a doua vertebre si a discului vertebral
corespunzator.Corpul vertebral ia aspectul “in pana”,ducand la aparitia cifozei.Spatiul
intervertebral este ingust.La nivelul coloanei toracale se constata,frecvent,abcesul
paravertebral care da o imagine opaca,bine delimitate,ce depaseste bilateral coloana.In
cazul in care abcesul se calcifica,putem obtine imaginea directa a acestuia.
Patologia coloanei vertebrale
Spondiloza deformanta este o afectiune in care sunt interesate articulatiile
intervertebrale si discurile.Frecventa creste peste varsta de 50 de ani.Semnele incipiente
sunt cele ale degenerescentei discale. Manifestarile radiologice apar sub forma de:linii
fine opace,paralele cu marginile suprafetelor corpurilor vertebrale,ingustarea
spatiilor,hernieri in corpuri sau hernieri marginale antero-superioare si antero-inferioare
cu aspect de ciocuri pe radiografia de profil sau pe marginile laterale,pe radiografia de
fata
Modificarile de forma si de ax ale coloanei vertebrale
Cifoza este cea mai frecventa deviatie a coloanei vertebrale si consta in accentuarea
curburii dorsale.Ea apare in anumite afectiuni si se prezinta sub diverse aspecte:
1. cifoza unghiulara cu raza de curbura mica apare in afectiunile care distrug unul
sau mai multe corpuri vertebrale,conducand la tasarea acestora (morbul
Pott,osteoporoza din menopauza, osteomielita).
2. Cifoza arcuata intereseaza corpurile vertebrale pe o intindere mai mare si apare in
epifizite (noduli Scheurman),osteoporoze senile,spondilita anchilopoietica.
Scolioza reprezinta deviatia laterala,permanenta a coloanei vertebrale.Denumirea este in
functie de partea convexitatii si localizare.Scolioza poate aparea in hemivertebra
cuneiforma,agenezia discului,sacralizarea L5 sau poate fi consecinta unui traumatism sau
a unei afectiuni infectioase, carentiale.
Hiperlordoza este accentuarea lordozei fiziologice a coloanei vertebrale si apare frecvent
ca mechanism compensator al cifozelor.
Torticolisul este inclinarea pe o parte a capului,cu usoara rotatie si barbia intoarsa de partea opusa
leziunii;poate avea drept cauza retractii musculare,morb Pott,discopatie cervicala sau poate fi
congenital.
Hernia de disc este rar situate la coloana toracala;la acest nivel este inoperabila datorita
fragilitatii vasculare cu posibilitatea aparitiei paraplegiei.O gasim frecvent localizata la
nivelul coloanei vertebrale cervicale si lombare.Din punct de vedere radiologic hernia de
disc evolueaza in patru faze:
1.Discul este normal sau distrus.Pe radiografia simpla se constata modificari locale
spondilozice si unele depuneri calcare in elementele degenerative ale discului,mai rar
apar calcificari cu aspect de sambure.
2.Se evidentiaza o pensare discala ai mica sau mai mare
3.Distrugerea evidenta,in care discul apare mai dens
4.Discul este complet disparut
Pensarea posterioara a discului reflecta aproape intotdeauna hernia de disc.
Spondilita anchilopoietica este o boala reumatismala inflamatorie care intereseaza
articulatiile sacro-iliace si articulatiile interapofizare vertebrale,afectand predominant
sexul masculine,cu incidenta crescuta la popoarele nordice.
Spondilita apare ca o boala infectioasa cu componenta imunologica.Din punct de vedere
anatomo-patologic sunt doua tipuri:
-forma clasica vertebrala
-forma poliostica de tip periferic
Morfologic,leziunile apar la nivelul sinovialei,cu particularitati specifice,concomitant cu
lezarea extremitatilor osoase diartrodiale si a structurilor capsule-articulare si
periarticulare.In timp,se constituie sincondroza si sinostoza capetelor osoase sau
reducerea pana la disparitie a spatiului articular.
Simptomologia clinica consta in semen generale si semen locale,manifestate prin dureri
sacro-lombo-fesiere trenante,predominant nocturne,precum si reducerea dureroasa a
flexibilitatii coloanei.
Depistarea bolii in faza de inceput,prin examene clinice si paraclinice,este foarte
importanta, deoarece permite stabilizarea ei.Pe radiografia articulatiilor sacro-iliace se
constata leziuni bilaterale.Pot aparea sindesmofite dorso-lombare T12-L1.Diagnosticul de
certitudine se poate pune chiar in momentul instalarii leziunii sacro-iliace care,din punct
de vedere radiologic,se evidentiaza in primele 4-6 luni de evolutie.
Imaginea este de sacroileita bilaterala,simetrica,cu decalcificari osoase si
condrale,largirea spatiului articular,zone de condensari osoase si eroziuni.In evolutie,se
produce ingustarea,pana la disparitie,a spatiului articular sacro-iliac.
Coloana vertebrala prezinta osteoporoza,sclerozarea si calcificarea ligamentelor dintre
apofizele articulare,spinoase si ligamentele longitudinale,care apar pe radiografie sub
forma unor benzi opace de-a lungul coloanei vertebrale,dispuse unul median si doua
lateral (aspect de sine de tramvai si firul electric).Aspectul coloanei vertebrale pe
radiografia de fata prezinta un contur continuu si este comparata cu un “trunchi de
bambus”;la nivelul discurilor se constata prezenta unor noduli convecsi in afara,care
alterneaza cu zone subtiri inauntru,la nivelul corpurilor vertebrale.
Pe radiografia de profil ligamentul longitudinal anterior apare ca o banda opaca,ce
uneste marginile anterioare ale coloanei vertebrale.

TEHNICI DE EXPLORARE A COLOANEI VERTEBRALE

IN REZONANTA MAGNETICA

In cazul explorarii coloanei vertebrale in urma exameului clinic, medicul stabileste

necesitatea investigatiilor imagistice.
Se recurge de obicei la exminarea radiologica, iar ca o completare a acestor examinari
imagistice se recomanda examinarea prin rezonanta magnetica.
Singura examinare de urgenta in rezonanta magnetica o constituie traumatismele medulo-
vertebrale.
Rezonanta Magnetica se bazeaza pe proprietatea unor nuclee atomice, cu numar impar
de protoni sau neutroni din materia vie(inclusiv corpul uman) care, atunci cand sunt
introduse intr-un camp magnetic extern pot absorbi si emite unde de radio frecventa
specifice nucleului respectiv.
In particular, substratul RM este reprezentat de nuclee de Hidrogen, respectiv protonii,
care au sarcina electrica, moment magnetic si spin nuclear.
 Componentele echipamentului RM sunt:
1. Magnetul
2. Bobine de gradient
3. Bobine de radiofrecventa
4. Sistemul electronic atasat
5. Computerul
6. Afisajul (Display-ul).
1. Magnetul- element de baza al instalatiei, produce un camp magnetic stabil,
omogen si puternic. Acesta determina o “aliniere” a protonilor ce compun corpul
uman.
Unitatile de masura a campului magnetic sunt Tesla si Gauss.
Campul magnetic de 1 Tesla este de 20 000 de ori mai puternic decat campul magnetic
terestru.
Tipuri de Magneti:
-Permanent
-Rezistiv
-Superconductor
1. Bobinele de gradient sunt plasate in structura magnetului. Acestea au ca rol
crearea unor gradienti de camp magnetic de intensitate mica suprapusi peste
campul magnetic Bo ce sunt utilizati de catre secvente pentru selectarea
sectiunilor, codarea semnalului(codarea in faza si codarea in frecventa), citire.
(Bo camp magnetic,static fix de valoare ridicata)
1. Bobinele de radiofrecventa actioneaza ca antene fie pentru a produce, fie pentru
a detecta undele de radiofrecventa (semnal IRM).
Acestea au rol de a aplica pulsul de radiofrecventa regiunii de interes din corp si de a
receptiona semnalul emis de pacient.
Deci, un puls de RF trimis in campul magnetic, face ca protonii sa iasa din “alinierea”
lor, protonii preluand energia pulsului de radiofrecventa. Cand semnalul inceteaza,
protonii revin la pozitia initiala de “aliniere”.
Bobina de receptie masoara energia emisa de protoni in timpul revenirii acestora la
pozitia initiala de “aliniere”.
Aceste masuratori furnizeaza informatii despre tipul de tesut in care se afla protonii,
precum si despre starea lor.
Exemplu de astfel de bobine sunt: bobina de corp si bobina de cap.
Reusita examinarii RM depinde de pozitionarea corecta a pacientului si de alegerea
corecta a antenelor.
1. Exemple de doua componente ale sistemului suport electronic sunt: alimentatorul
cu energie si transmitatorul-receptorul RF.
1. Computerul IRM proceseaza informatiile provenite de la toate componentele
instalatiei IRM (rol de a procesa si stoca semnalul RM si de a procesa si stoca
imaginile obtinute).
1. Afisajul- aceasta componenta a sistemului IRM este consola de lucru (consola de
displayer) care permite operatorului sa controleze operatiile sistemului si
vizualizarea imaginilor.
Prin examinarea RM a coloanei vertebrale se pot vizualiza direct anomalii topografice
ale maduvei spinarii si modificari de structura interna.
 Examinarea prin RM a coloanei verterbale este indicata in:
1. traumatismele vertebro-medulare - ca urgenta
2. completeaza studiile radiografice, tomografice si scintigrafice (metastaze)
3. boala discala degenerativa
4. deficite neurologice
5. fracturi pentru evaluarea leziunilor ligamentare
6. tumori medulare si extramedulare
7. evaluarea modificarilor de SM
8. hematoame epidurale
9. anomalii congenitale
Avantajele examinarii RM:
-metoda de investigatie neinvaziva
- neiradianta
- poate produce imagini bi si tri-dimensionale
- se obtin imagini de mare acuratete, chiar fara a folosi substanta de contrast
- se obtin imagini in toate planurile in spatiu fara a fi necesara schimbarea pozitiei
pacientului
- asigura un camp mare de explorare a coloanei vertebrale
- ajuta la diagnosticarea timpurie, ceea ce determina instituirea rapida a tratamentului.
Dezavantaje RM:
1. durata crescuta a examenului (15-20 de minute, fara administrare de SC)
2. cost crescut
3. contraindicatiile examinarii
Contraindicatii RM:
Contraindicatii absolute:
- stimulatoare cardiace, valve cardiace
- orice corp fero-magnetic implantat (proteze, clipsuri, tije, suruburi, inclusiv schije, span,
gloante, alicet)
Contraindicatii relative:
- gravidele in primul trimestru de sarcina
- claustrofobia
- febra peste 39 grade C
- bolnavii comatosi- imposibilitatea cooperarii, monitorizare dificila
- obezitatea
- plombe dentare
- sterilet
Tehnica de examinare
Pregatirea pacientului:
1. pacientul raspunde la un chestionar-(daca are implanturi metalice, daca este
alergic, astm bronsic, claustrofobie,materiale stomatologice, sterilet, sarcina …)
2. isi scoate propria imbracaminte, bijuterii, agrafe, ceas
3. imbraca un halat din bumbac
4. isi scoate protezele dentare mobile
5. pacientului i se explica in ce consta examinarea(pregatirea psihologica a
pacientului)
6. zgomotul din timpul examinarii, spatiul mic din magnet, durata examinarii pot
 produce stare de disconfort, chiar daca pacientul nu are claustrofobie).
7. este informat daca i se va administra substanta de contrast caz in care se va aborda
linie venoasa(branula) (ATENTIE daca este alergic),
8. trebuie cunoscuta greutatea reala a pacientului, pentru calcularea SAR(se admite o
greutate de pana la 120 Kg a pacientului la o instalatie IRM de 1T)
9. SAR variaza in functie de greutatea corporala( absorbtie RF rezulta energie – in
functie de greutatea corporala/unitatea de timp/kg.corp)
10. Atentie la folosirea nivelului inalt SAR (upper level) care creste semnificativ
temperatura prin cresterea frecventei inalte a undelor RF. Acest nivel nu se
foloseste la copii, la batrani, la bolnavii cu care se comunica greu, sedati: pentru
acestia se foloseste nivelul inferior SAR.
In sala de examinare:
1. pozitionarea pe masa de examinat, care este acoperita cu un cearceaf din bumbac
2. in decubit dorsal, cu capul inainte, mainile pe langa corp, nu incrucisate
3. izolare intre pacient si peretii magnetului si cablul bobinei cu aleza din bumbac
(nu se folosesc cabluri defecte)
4. i se explica pacientului cum sa foloseasca pompita de avertizare in caz de
disconfort
5. casti sau dopuri in urechi pentru diminurea disconfortului cauzat de zgomotul
produs de undele de radiofrecventa; prin casti putand asculta muzica in timpul
examinarii
6. mentinerea nemodificata a pozitiei pacientului pe tot parcursul examinarii
7. administrarea de analgezice pacientilor cu sindrom hiperalgic
Pentru examinarea coloanei cervicale, (instalatie IRM Siemens de 1 T) centrarea se
face in plan mediosagital in regiunea cervicala, iar bobinele folosite sunt bobina de cap si
cele din masa(S1,S2) sau bobina gat si bobina de cap.
Atentie la montarea bobinei de cap, la conformatia anatomica a capului pacientului (sa nu
ii traumatizam nasul, gura, mandibula).
Sa nu se prinda imbracaminte la fixarea bobinei in mufa.
Verificarea pe ecran a conectarii corecte a bobinelor.
Pentru examinarea coloanei lombosacrate si toracale, (instalatie IRM Siemens de 1
T) bobinele folosite sunt localizate in masa magnetului (S3,S4,S5,S6) si nu sunt vizibile
(au functie de emisie-receptie), transmit pulsuri de radiofrecventa care excita protonii si
receptioneaza semnalul creat de acestia si au de functie de emisie cand sunt asociate cu
alte bobine (ex: bobina de cap).
Pentru examinarea coloanei lombo-sacrate centrarea se face cu ajutorul laserului in
plan mediosagital pe zona lombara; perna sub picioare (reduce lordoza), regiunea
lombara este foarte aproape de masa de examinat.
Examinarea coloanei toracale se face din doua pozitionari : una de jos in sus-
(lombotoracala) si cealalta de sus in jos (cervicotoracala)- pentru a avea repere
anatomice.
La examinarea coloanei vertebrale pot apare artefacte determinate de: miscare,
metalice (neferomagnetice), de susceptibilitate (datorate fardurilor, tatuaje), de operare
(alegerea incorecta de codare a fazei).

Tehnica de lucru in traumatismele medulo-vertebrale (TMV)

TMV reprezinta singura examinare de urgenta si de electie in RM.
Sectiuni ponderate : -sagitale T1 TSE, STIR (supresie de grăsime)
-axiale T2 TSE
-coronale T2 TSE
Grosimea sectiunii este de 4 mm pentru coloana toraco-lombara si 3 mm pentru
coloana cervicala.
Nu necesita administrare de substanta de contrast.
Se poate administra substanta de contrast in cazul hematoamelor.
T1= relaxare longitudinala sau relaxare spin-retea deoarece se produce transferul de
energie intre protoni (spini) si mediul inconjurator (retea) ordinul de marire a lui T1
pentru tesuturile biologice, este cuprins intre 500 si 1000 ms. In T1 lichidele apar in
hiposemnal (negre)
T2= relaxare transversala/relaxare spin-spin (consecinta interactiunii protonilor intre
ei).In acest proces nu se produce schimbul de energie
Ordinul de marime pentru T2 al tesuturilor biologice este cuprins intre 50-100 ms.
In T2 lichidele apar in hipersemnal(albe)
Tehnica in herniile de disc
Pentru coloana lombara sectiuni ponderate :
1. sagitale T1 TSE, T2TSE sag.
2. mielo RM sag si cor.
3. axiale T2 TSE
4. STIR (supresie de grăsime)
Studii postcontrast in cazul recidivelor postoperatorii sectiuni ponderate: T1 TSE sag
+ax.
Pentru coloana toracala sectiuni ponderate:
1. sagitale T1 TSE, T2TSE sag.
2. mielo RM sag si cor.
3. axial T2 me2d sau T2 Fl2d (grosime sectiuni 3 mm)
Pentru coloana cervicala:
1. sagitale T1 TSE, T2TSE
2. mielo RM sag si cor.
3. axial T2 me2d sau T2 Fl2d
Grosimea sectiunii este de 3 mm.
Tehnica de lucru in tumorile laterocervicale
RM completeaza studiul CT in cazul tumorilor laterocervicale.
Angiografia RM aduce date importante despre gradul de compresie- invazie vasculara
determinta de procesele expansive laterocervicale.
- precontrast
- sectiuni ponderate: T1 SE si T1TSE sag.; T2TSE sag,ax,cor.; STIR (supresie grasime)
-postcontrast
-sectiuni ponderate: angio RM TOF3d in plan coronal si axial.
Tehnica angiografiei RM postcontrast:
- se determina intensitatea maxima a semnalului in vasele arteriale folosind un test bolus;
-2 ml SC in bolus urmata de 20 ml ser fiziologic- se determina momentul in care
intensitatea este maxima in vasele arteriale.
-se administreaza 20 ml s.c. in bolus urmata de perfuzie cu ser fiziologic in jet, urmand ca
medicul sau operatorul sa inceapa achizitia masuratorilor angiografice in momentul
stabilit in urma testului bolus.
Agentii de contrast actioneaza indirect prin modificarea magnetismului local si respectiv
a timpilor de relaxare a tesuturilor.
Agentii de contrast folositi in examinarea coloanei vertebrale sunt substante
paramagnetice.
Agentii de contrast fac posibila identificarea precoce a leziunilor mici pe masura ce boala
avanseaza, delimitarea maselor tumorale de edem si diferentierea tumorilor recurente de
tesutul fibros.
Agentii de contrast sunt utili in caracterizarea leziunilor tumorale si a vascularizatiei in
angio RM.
Sunt utilizati in ponderatie T1 (contrast pozitiv).
Agentii T1 (agenti nespecifici extracelular) sunt substante paramagnetice ce poseda
moment magnetic ridicat si antreneaza o diminuare a timpului de relaxare T1,
cresc contrastul in secventa ponderata T1 (tesutul de interes devine mai luminos).
Agenti de contrast nespecifici familia chelatilor de Gd.:
-distributie initial vasculara.
-difuziune in spatiiile interstitiale.
-eliminarea renala.
-foarte bine tolerata
-fara efect asupra coagularii
-fara efect de eliberarea histaminica
-fara hemoliza
-fara efecte nefrotoxice.
S.C. trebuie aspirata in seringa imediat inainte de utilizare. Se administreaza pe branula.
Substanta ramasa se arunca, nu se refoloseste.
Doza recomandata pentru adult este de 0,2 ml/Kg corp urmata de administrarea a 20-30
ml ser fiziologic.
S-au semnalat reactii adverse rare si reactii de tip alergic (urticarie, prurit).
Necesara trusa de urgenta din dotare pentru interventii in orice situatii de intoleranta la
administrarea substantei de contrast.
Dupa incheierea examinarilor asistenta medicala asigura:
-curatirea si dezinfectia componentelor aparatului folosite la examinare.
-se schimba cearceaful de pe masa de examinare.
-se sterge bobina de cap cu o solutie dezinfectanta care sa nu afecteze materialul din care
este confectionata bobina, castile si pompita de avertizare cu o carpa inmuiata in solutie,
bine stoarsa.
-asigura colectarea corecta a materialelor folosite (seringi, ace manusi, etc.)

T2 TSE SAGITAL
T1 TSE SAGITAL
METASTAZE VERTEBRALE
T2 TSE SAGITAL
T1 TSE SAGITAL

T2 TSE AXIAL
T2 TIRM SAGITAL
TRAUMATISM VERTEBRAL
T1 TSE SAGITAL
T2 TSE SAGITAL
 STIR - MIELO

MIELO - RM SAGITAL MIELO - RM CORONAL

T2 TSE AXIAL
Norme de protectie a pacientului examinat in serviciul de radiologie
 In laboratoarele de radiologie exista primejdia unor afectiuni vatamatoare ale radiatiilor
ionizante atat asupra personalului medical care activeaza in acest mediu cat si asupra
bolnavilor examinati sau tratati in aceste laboratoare. Cele mai temute efecte secundare
sunt puse pe seama radiologiei, inca din momentul in care radiatiile Röntgen au inceput
sa-si gaseasca aplicatii in practica medicala, fiind cunoscut efectul nociv al acestora
asupra materiei vii. Iradierea poate conduce la moartea celulara, atunci cand ambele
catene de ADN sunt rupte, iar in cazul celulelor care supravietuiesc, se pot produce
mutatii ale materialului genetic, care favorizeza neoplazia. Aparatura radiologica a
evoluat foarte mult, aparatele fiind net superioare celor fabricate cu mai mult de 10 ani in
urma. Deja in multe centre din tara au aparut aparatele de radiologie clasica comandate
de la distanta, astfel incat medicul radiolog, asistenta medicala si pacientul investigat nu
mai sunt supusi radiatiilor, decat in cantitati minime.
Protectia bolnavului si a cadrului medical se face prin:
- sorturi de protectie de buna calitate, protectie pentru tiroida, ochelari cu sticla plumbata;
- diafragmarea campului de raze pentru obtinerea unui fascicul cat mai ingust;
- scurtarea timpului de radiatie la minimum posibil, fara alterarea calitatii
examinarii.
- pozitionarea pacientului va fi precisa, indiferent daca acesta coopereaza sau nu.
- pentru sugari si copii mici se vor utiliza dispozitive de imobilizare, care, aplicate corect
vor garanta ca:
a- pacientul sa nu miste
b- fasciculul poate fi centrat corect;
c- filmul este obtinut in proiectia corecta;
d- colimarea limiteaza dimensiunea campului la zona de interes diagnostic;
e- este posibila protejarea restului corpului;
f- sunt usor de utilizat;
g- aplicarea lor nu traumatizeaza pacientul.
Utilitatea dispozitivelor de imobilizare va fi explicata parintilor. Absenta acestor
dispozitive de imobilizare interzice expunerea medicala.
In situatia unor urgente medico-chirurgicale se va efectua procedura radiologica
chiar in lipsa acestor dispozitive, asigurandu-se confortul necesar expunerii cu aportul
unor persoane voluntare.
Persoanele care ajuta voluntar la efectuarea practicilor radiologice la copii si
pacienti imobilizati se supun restrictiilor prevazute in Ordinul ministrului sanatatii si
familiei si al presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor
Nuclearenr.285/79/2002.

Justificarea si optimizarea

Nici o expunere medicala nu va fi efectuata fara o justificare adecvata.

Orice examinare radiologica va aduce copilului si adultului bolnav un beneficiu clar in
ceea ce priveste precizarea diagnosticului, eficienta tratamentului si prognosticul.
Nu se va efectua nici o investigatie radiologica atunci cand se pot obtine aceleasi
rezultate prin alte metode de diagnostic, care ar implica un risc mai mic.
Medicul ordonator este obligat sa prezinte in scris practicianului toate informatiile
necesare justificarii expunerii solicitate anterior. Medicul ordonator va notifica scopul,
motivatia expunerii, elementele clinice particulare expunerii solicitate, precum si alte
expuneri medicale practicate anterior. Decizia finala pentru examinarea radiologica a
pacientului revine practicianului (radiologului), pentru stabilirea procedurii celei mai
adecvate, fiind esentiala o relatie consultativa intre medicul ordonator si radiolog.
In cazul bolnavilor internati nu se va practica nicio expunere medicala la radiatii
ionizante decat dupa finalizarea si notificarea examenului clinic general complet.
In cazul bolnavilor internati, la care expunerea medicala este succesiva altor expuneri,
orice noua solicitare a unei expuneri va fi insotita de dosarul medical anterior.
Orice fel de expunere medicala la radiatii ionizante va fi efectuata cu respectarea
prevederilor legale in vigoare referitoare la drepturile pacientului.
Toate dozele datorate expunerilor medicale vor fi mentinute la un nivel cat mai redus,
fara a depasi nivelele de referinta corespunzatoare procedurii radiologice efectuate.
Solicitarea unei proceduri radiologice de catre medicul ordonator va fi efectuata in
concordanta cu Ghidul de utilizare a examenelor radiologice si imagistice medicale
elaborat de Societatea de Radiologie si Imagistica Medicala, avizat de Colegiul
Medicilor, Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare si Comisia de
specialitate radiologie-imagistica medicala si medicina nucleara a Ministerului Sanatatii
Publice.

Optimizarea procedurii imagistice presupune interactiunea a 3 aspecte: calitatea

diagnostica a imaginii, doza de iradiere a pacientului si alegerea tehnicii radiologice.
Pentru aspectele prevazute la alin. (1) se vor respecta Criteriile de calitate a imaginii si
Ghidul de utilizare a examenelor radiologice si imagistice medicale elaborat de
Societatea de Radiologie si Imagistica Medicala, avizat de Colegiul Medicilor, Comisia
Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare si Comisia de specialitate radiologie-
imagistica medicala si medicina nucleara a Ministerului Sanatatii Publice.

Recomandari specifice

Pentru orice examinare radiologica adresata copiilor si adultilor se prevede un

echipament standard din cauciuc plumbat pentru ecranarea portiunilor de corp aflate in
imediata apropiere a campului de diagnostic; pentru anumite tipuri de examene, se va

adauga o ecranare speciala, pentru protectia impotriva radiatiei

externe imprastiate si a radiatiei extrafocale. Pentru expuneri de 60-80 kV, reducerea
maxima de 30-40% a dozei gonadice se obtine prin ecranare cu cauciuc plumbat, avand
echivalentul a 0,25 mm plumb, pozitionat in marginea campului de interes.
Pentru examinarile radiologice care includ organele genitale in interiorul fasciculului
primar sau la o distanta mai mica de 5 cm de acesta, gonadele trebuie protejate ori de cate
ori este posibil, fara a deteriora informatia diagnostica.

- In serviciul de radiologie vor fi disponibile mijloace de protectie de tipuri si

dimensiuni diferite;

- Pozitionarea pacientului trebuie sa asigure pe cat posibil excluderea gonadelor din

fasciculul direct.

- Colimarea si proiectia fasciculului vor avea in vedere expunerea numai la zona de

strict interes si minimizarea dozelor in tesuturile cu risc mare.

- Adolescentele vor fi chestionate asupra posibilitatii unei sarcini, atunci cand se

intentioneaza efectuarea unor examinari abdominale.

Includerea gonadelor in campul primar de radiatii nu are nicio justificare in cazul

radiografiilor abdominale, radiografiilor pelviene si a cistouretrografiilor.

Este exceptata de la prevederile legale efectuarea radiografiilor pelviene in situatia unor

urgente medicochirurgicale sau daca metoda de explorare nu poate fi inlocuita cu alta
tehnica de examinare neiradianta.

- Ochii vor fi protejati in cazul examinarilor cu radiatii X, care implica doze absorbit
mari la nivelul ochilor.

- Proiectia posteroanterioara (PA) va fi utilizata preferential pentru orice pacient

avand varsta si gradul de cooperare care sa permita pozitia decubit ventral, sezand sau in
picioare.

- Expunerea tesutului mamar in dezvoltare va fi limitata, cea mai comuna metoda

fiind utilizarea proiectiei PA in locul proiectiei anteroposterioare AP.

Practicianul are obligatia de a cunoaste si de a utiliza corect factorii adecvati de

expunere radiografica: inalta tensiune (kV), valoarea nominala a punctului focar, filtrare,
distanta film-focar, caracteristicile grilei, acestia avand un impact considerabil asupra
dozelor primite de pacient si asupra calitatii imaginii.
Tuburile utilizate in pediatrie este necesar sa fie prevazute cu posibilitatea de
adaugare a filtrelor suplimentare si de schimbare cu usurinta a acestora.
Pentru pacientii pediatrici, limitele de camp vor fi vizibile sub forma marginilor clar
neexpuse ale filmului, iar discrepantele dintre fasciculul de radiatii si fasciculul de lumina
ale colimatorului vor fi evitate prin verificari regulate.
Programele de control al calitatii reprezinta o parte importanta a unei practici
radiologice eficiente in raport cu doza si vor fi initiate cu prioritate in toate unitatile de
radiololgie medicala cu specific pediatric.
In examinarile de tomografie computerizata pediatrice (TC) se aplica parametrii
tehnici specifici, iar in absenta acestora, daca se folosesc parametrii tehnici utilizati in
mod obisnuit la adult, acestia vor fi adaptati corespunzator.
 Folosirea fluoroscopiei pulsatorii si a echipamentelor digitale poate conduce la
reducerea dozelor.
In radiologia pediatrica, examinarile ce presupun doze mari, TC si urografia intravenoasa
(UIV) vor fi atent justificate.
Responsabilitatea dotarii unitatii sanitare cu aparatura radiologica corespunzatoare,
mijloace adecvate individuale si colective de protectie radiologica si dispozitive
ajutatoare de imobilizare pentru pacientul pediatric, prevazute in prezentele reglementari,
revine titularului de autorizatie.
Respectarea prevederilor prezentelor reglementari se inspecteaza conform
prevederilor art. 13 din Normele privind radioprotectia persoanelor in cazul expunerilor
medicale la radiatiile ionizante, aprobate prin Ordinul ministrului sanatatii si familiei si al
presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare nr.
285/79/2002.
Nerespectarea prevederilor prezentelor reglementari se sanctioneaza administrativ,
disciplinar, contraventional sau penal, dupa caz, in conditiile legii.