NUTRIŢIA ŞI ALIMENTAŢIA COPILULUI

Nutriţia şi alimentaţia copilului reprezintă capitolul cel mai important din puericultură, pentru că de
acestea depind buna dezvoltare a copilului şi starea sănătăţii sale, mai ales în primul an. În timp ce
alimentaţia adultului urmăreşte întreţinerea organismului şi repararea unor pierderi celulare, la copil
alimentaţia trebuie să asigure în plus creşterea tuturor ţesuturilor. Principiile alimentare fac parte din
mediul extern şi reprezintă una din cele mai importante căi prin care mediul influenţează organismul. Pe de
altă parte, modificarea alimentaţiei ne dă posibilitatea să conducem, să dirijăm dezvoltarea organismului
copilului.
Regimul alimentar trebuie să fie compus din:
· alimente generatoare de energie = hidraţi de carbon şi grăsimi;
· alimente plastice = proteice (albuminoide);
· apă, săruri minerale şi vitamine.
Fiecare dintre acestea trebuie să se găsească în alimentaţie în anumite proporţii, diferite după vîrsta
copilului şi starea de sănătate a acestuia.
1. Aport energetic/caloric. Valoarea energetică a alimentelor se exprimă in kilocalorii (kcal). Surse
energetice: lipidele si glucidele (1g de lipide elibereaza 9 kcal,1g de glucide sau proteine eliberează 4 kcal).
Nevoile energetice ale copilului trebuie sǎ acopere cheltuielile zilnice pentru: întretinere, termoreglare,
activitate fizică şi creştere –creşterea masei corporale cu 1g necesita 7 kcal. La sugar, 50-55% din necesarul
energetic este cheltuit ca nevoi bazale de repaus, 30-35% acoperă nevoile de creştere şi 15-25% sunt
folosite pentru activitate fizică şi alte forme de consum.
Necesar energetic global
- 80 kcal/kg/zi la nou-născutul la termen,140 kcal/kg/zi la prematur
- 120kcal/kg/zi in primele 2 luni
- 110 kcal/kg/zi între 3-6 luni
- 100kcal/kg/zi între 7-12 luni
- 90kcal/kg/zi la copilul mic
- 80kcal/kg/zi la preşcolar
- 60kcal/kg/zi la şcolar
Excesul caloric prin raţii hiperglucidice şi/sau hiperlipidice induce sistemul enzimatic al lipidogenezei cu
generarea obezitaţii precoce exogene.
2. Apa. Conţinutul hidric al organismului scade: de la 90% la embrion, la 75% la nou-născut, la 65%
la copil. Sursa de apă: exogenă 90% (din lichidele ingerate şi alimentele nelichide), endogenă 10% (prin
oxidarea alimentelor 12ml apă la 100kcal).
Pierderi de apă: prin tegumente şi aparat respirator (40-50%), prin excreţie renală (40-50%), prin materii
fecale (3-10%). In anumite condiţii (temperatură ambiantă crescută, lipsa aportului sau pierderi digestive
patologice) sugarul îşi păstrează cu dificultate balanţa hidrică, având tendinţa la deshidratare.
Necesar zilnic de apă:
- 1-3 zile = 60-80 ml/kg/zi
- 1-2 sapt = 100-120 ml/kg/zi
- 1-6 luni = 150-170 ml/kg/zi
- 6-12 luni = 130-140 ml/kg/zi
- 1-3 ani = 115- 125 ml/kg/zi
- 4-6 ani = 90–100 ml/kg/zi
- 7-10 ani = 85-90 ml/kg/zi
- peste 12 ani = 60 ml/kg
3. Proteinele reprezintă 13-16 % din aportul energetic total. Se asigură prin alimente de origine
animală: carne, lactate, ouă, viscere şi alimente de origine vegetală: fasole, mazăre, soia. Carnea,oul și
laptele au valoare optimă.
 Dintre aminoacizi, cei mai importanţi sunt cei esenţiali, care nu pot fi sintetizaţi şi trebuie furnizaţi
de alimentaţie.Taurina este în cantitate mare în laptele matern. Taurina are rol în dezvoltarea SNC și
desăvârşirea funcţiilor retinei.
Necesarul de proteine:
- primele 6 luni: 2,2 g/kg/zi
- 7-12 luni: 2 g/kg/zi
- 1-3 ani = 1,8 g/kg/zi
- 4-6 ani = 1,5 g/kg/zi
- 10-14 ani = 1 g/kg/zi
Carenţa de proteine, de lungă durată, conduce la malnutriţie, determină depleţia proteinelor plasmatice cu
edeme hipoproteinemice.
Excesul de proteine: creşterea ureei determină încărcare osmotică renală cu creşterea filtrării prin
deturnarea apei extracelulare.În intestin, ureea eliminată în exces creşte flora de putrefacţie.
4. Lipidele constituie o sursă majoră de energie dar şi o formă de rezervă energetică sub formă de
grăsime. Lipidele reprezintă 30-35% din aportul energetic total. Surse: uleiuri vegetale, carne, lapte (unt,
smântână), ouă, grăsime de peşte. Biochimic: 98% trigliceride (TG), 2% acizi graşi (AG) liberi, colesterol,
fosfolipide.
AG esenţiali (acizi graşi polinesaturaţi): acidul linoleic, acidul linolenic, acidul arahidonic (ARA),
acidul docosahexanoic (DHA). Nu pot fi sintetizaţi în organism. Necesar de AG esenţiali: 1-2 % din aportul
energetic. Rol în dezvoltarea creierului, retinei şi în procesul creşterii, în general.
Necesarul de lipide:
- sugar = 3,5-6 g/kg/zi
- copil = 2-5g/kg/zi
Carenţa: tulburări trofice tegumentare, tulburări de mielinizare.
Excesul: obezitate, ateroscleroza, hipertensiune arterială.
5. Glucidele reprezintă principala sursă de energie. Rol: susţin activitatea musculară, participă la
glucuronoconjugare, mielinizare şi dezvoltarea creierului. Biochimic: monozaharide (glucoză, fructoză,
galactoză), dizaharide (maltoză, lactoză, zaharoză) şi polizaharide (amidon, glicogen). Lactoza (alcătuită
dintr-o moleculă de glucoză şi una de galactoză), principalul hidrocarbonat din dieta sugarului, are rol în
dezvoltarea creierului.
Necesarul de glucide:
- 12-14 g/kg/zi la sugar, copil mic
- 10g/kg/zi la preşcolar
- 8g/kg/zi la şcolar
Excesul de carbohidraţi determină obezitate, diabet zaharat, carii dentare.
6. Săruri Minerale
Sodiul – cation al lichidelor extracelulare, cu rol în reglarea presiunii osmotice şi a echilibrului acidobazic.
Necesar zilnic: 2 mEq/kg. Surse exogene: majoritatea alimentelor.
Potasiul- cation al lichidelor intracelulare, cu rol în contracţia musculară, inclusiv a miocardului, în
transmiterea impulsurilor nervoase şi menţinerea echilibrului hidro-electrolitic. Necesar zilnic: 1,5-2
mEq/kg. Surse exogene: majoritatea alimentelor.
Calciul-element mineral esenţial în structura oaselor, are rol în conducerea nervoasă, contracţia
musculară, coagularea sângelui. Necesar: 400-600 mg/zi la sugar, 600-800 mg/zi la adolescent.
Surse: lapte şi derivate, vegetale verzi.
Magneziul- cation al lichidelor intracelulare, rol în excitabilitatea neuromusculară şi trofic vascular. Necesar
zilnic: 60 mg la sugar, 300-400 mg la adolescent. Surse: carne, lapte, cereale, legume verzi.
Fierul- intră în componenţa hemoglobinei, mioglobinei, unor enzime. Asigură transportul oxigenului,
respiraţia celulară. Necesar zilnic : 1-2 mg/kg la sugar, 10-18 mg/zi la adolescent. Surse: ficat, gălbenuş de
ou, carne, legumele verzi.
Zincul-stimuleaza activitatea enzimelor, stimulează imunitatea. Surse: carne, brânză, nuci, alune.
Fluorul-în structura dentară şi osoasă. Nevoia de fluor: 0,2-1mg/zi. Surse: vegetale, apa de băut
Iodul- rol în sinteza hormonilor tiroidieni.Sursă: fructe de mare, sare de bucătărie cu iod. Necesarul zilnic:
40- 100 µg/zi.
Seleniu- acţiune antioxidantă.
7. Vitamine
Vitamine liposolubile
Vitamina A (retinol). Are rol în menţinerea vederii, integrităţii tegumentelor şi mucoaselor. Surse: ficat,
peşte, carne, lapte, morcovi, spanac, dovlecei, caise, prune. Necesar: 1500UI/zi la sugar, 2000- 4000UI/zi la
copil. Deficitul: hemeralopie, hiperkeratoză. Excesul:fragilitate osoasă, hipertensiune intracraniană.
Vitamina D: Surse: ficat de peşte, ulei de peşte, gălbenuş de ou, laptele fortificat cu vitamina D. Principala
sursă (ca vitamina D3) este pielea expusă la razele ultraviolete. Necesar zilnic: 500-800 u.i.în funcţie de
climat, alimentaţie. Rol în metabolismul fosfo-calcic. Surse alimentare: lapte, ouă, ulei de peste, unt.
Vitamina E (tocoferol): Rol antioxidant, previne peroxidarea AG. Surse: uleiuri vegetale, cerealele
(porumbul). Necesar: 5-10mg/zi.
Vitamina K: Rol in coagularea sângelui. Surse: zarzavaturi: spanac, urzici, ficat. Necesar: 1-2mg/zi
Vitamine hidrosolubile
Vitaminele din grupul B: Coenzime cu rol reglator în metabolismul proteic, lipidic, glucidic.
Surse: cereale, legume verzi, viscere, peşte.
Vitamina B1 (tiamina), vitamina B2 (riboflavina), vitamina B3 (niacin, vitamina PP) sunt coenzime implicate
în metabolism. Vitamina B6 (piridoxina) are rol în dezvoltarea nervoasă, sintetizarea neurotransmiţătorilor,
hemului. Vitamina B12 (ciancobalamina) este implicată în sinteza AND şi a mielinei.
Folatul are rol în sinteza ARN şi ADN, intervine în metabolismul aminoacizilor.
Vitamina C: Nu poate fi sintetizată la om. Sursa: fructe proaspete, vegetale verzi. Necesar zilnic:10-20 mg la
sugar şi 30-60mg la adolescent.

ALIMENTAŢIA SUGARULUI
ALIMENTAŢIA NATURALĂ
Laptele matern este cel mai bun aliment pentru copiii sugari, asigurând toate necesităţile nutritive ale
lor în primele 6 luni (26 săptămâni) de viaţă şi îi este necesar copilului pînă în al 2 -lea an de viaţă. Laptele
matern este mai mult decât o simplă colecţie de nutrienţi şi o protecţie unică împotriva infecţiilor şi
alergiei, alăptarea la sân asigură nişte efecte considerabile de protecţie asănătăţii mamei. Necesităţile
nutriţionale şi energetice crescute ale femeii ce alăptează pot fi uşor acoperite prin respectarea
recomandărilor privind alimentaşia sănătoasă. Totodată un regim alimentar adecvat al mamei este mai
puţin costisitor decât amestecurile lactate pentru copii. Alăptarea la sân are efecte de lungă durată, având
în vedere creşterea şi dezvoltarea. Efectele alăptării sunt mult mai mari dacă ea este începută cât mai
devreme., adică chiar in primele 1-2 ore după naştere, copilul va fi hrănit la cerere şi exclusiv natural în
primele 6 luni de viaţă. E preferabilă continuarea alimentaţiei la sân şi în al doilea an de viaţă, mai cu
seamă la categoriile de populaţie cu risc crescut de boli infecţioase.
Alimentaţia naturală este alimentaţia exclusiv cu lapte de mamă în primele 4-6 luni de viaţă.
Compoziţia laptelui matern prezintă variaţii de la un supt la altul, de la un sân la altul, şi în funcţie de vârsta
gestaţională, alimentaţia mamei, momentul zilei, momentul suptului şi stadiul lactaţiei: colostru, laptele de
tranziţie, şi laptele matur.
a. Colostrul
- este secretat în ultimul trimestru de sarcină până la 6 zile după naştere
- este adaptat imaturităţii renale şi deficitului tranzitoriu de lactază ale noului-născut
- compoziţia: - bogat în proteine
- conţinut redus de lactoză, lipide şi vitamine hidrosolubile
- mai bogat în vitamine liposolubile şi imunglobuline decât laptele matur
b. Laptele de tranziţie
- se secretă din ziua 4-6 până în ziua 10-30 de la naştere
- se caracterizează prin modificări constând în: creşterea concentraţiei de lactoză, fosfor, vitamine din
grupul B şi scăderea concentraţiei de proteine şi săruri minerale
c. Laptele de mamă matur
Conţine 85-95% apă şi 5-13% reziduu uscat
Proteinele reprezintă 9-13 g/l, din care: Cazeină (40%): α, β, κ; Proteinele lactoserului (60%). Cazeina
este în cantitate mică, este uşor digerabilă, are conţinut scăzut de aminoacizi aromatici (tirozină,
fenilalanină) şi raport metionină/cisteină subunitar.
Glucidele 70 g/l sunt reprezentate de: lactoză (60 g/l); oligozaharidele (10 g/l). Lactoza, prin
conţinutul de galactoză, are o importanţă deosebită în dezvoltarea creierului, în mielinizare. Ea favorizează
absorbţia calciului şi fosforului.
Oligozaharidele reprezintă factor de creştere al bacilului bifidus.
Lipidele 40-45 g/l sunt alcătuite din: trigliceride (98%), fosfolipide, colesterol, acizi graşi liberi. Acizii
graşi esenţiali reprezintă 10% din acizii graşi totali, cu conţinut crescut de acid linoleic. Gradul de absorbţie
al grăsimilor este mare (peste 90%).
Sărurile minerale 2 g/l realizează osmolaritatea scăzută a laptelui matern (80 mOsm/l) Sodiul este în
cantitate mică (100-200 mg/litru).
Raportul calciu/fosfor este de 2-2,2 optim pentru absorbţie şi utilizare bună. Conţinutul în calciu şi fosfor
este redus, dar cu absorbţie superioară.
Fierul este în cantitate mică (0,5 mg/litru), dar are o utilizare bună datorită lactoferinei.
Vitaminele: Vit B6, Vit В12, Vit D, Vit А.
Factorii de protecţie antiinfecţioasă şi Modulatorii creşterii din laptele matern:
 Imunoglobiline A-secretoare (SIgA) active anti-E. coli, C. tetani, K. pneumoniae, Salmonela, Shigela,
Streptococcus, S. pneumoniae, C. tetani, H.Influenzae, V.Holerae, Campilobacteria, Candida albicans.
 Anticorpii antivirus: rota-, RS-, polio-, entero-, citomegalovirus, HIV, rubeola-, herpes.
 Imunoglobuline G,A,M,D.
 Lizozimul (enzimă antibacteriană ce duce la liza peretelui celular)
 Lactoferina (concurează cu bacteriile pentru fier)
 Interleukina-6
 Limfocite T-,B-
 Interferonii ( agenţi antivirali)
 Macrofagi (fagocitează bacterii)
 Complement C3, C4
 Factori nespecifici antistafilococici( lipide ce posedă acţiune antistafilocociă)
 Factorul Bifidum
Alte substanţe ale laptelui matern: Amilaza, Lipaza, Proteaza, Lizozima, Carnitina, Taurina.
Valoarea energetică a laptelui matern:700 kcal/l
Avantejele alimentaţiei naturale
Pentru sugar:
 asigură nevoile energetice şi nutritive, creşterea şi dezvoltarea fizică, neuropsihică şi
 senzorială optimă
 oferă echipamentul enzimatic necesar pentru utilizarea componentelor laptelui
 asigură protecţie antiinfecţioasă şi antialergică
 previne apariţia „ sindromului morţii subite”
 reduce riscul apariţiei malnutriţiei, obezităţii, a diabetului zaharat şi a bolilor cardiovasculare
 asigură un aliment proaspăt, aseptic, cu temperatură ideală, imediat accesibil
 favorizează dezvoltarea cavităţii bucale şi a dentiţiei
Pentru mamă:
 induce involuţia uterului postpartum – scade riscul de hemoragie postpartum
 are efect contraceptiv
  scade riscul apariţiei cancerului de sân, ovarian şi a osteoporozei premenopauzal
 consolidează legătura afectivă mamă-sugar prin contactul fizic nemijlocit („skin to
 skin”) şi reacţiile emoţionale pozitive pe care le generează
 beneficii economice şi sociale
Durata alimentaţiei exclusiv la sân este de 6 luni (minimum 4 luni în cazurile în care nu se poate face altfel),
cu prelungirea alăptării până la vârsta de 1-2 ani, concomitent cu introducerea alimentelor solide.
Contraindicaţii pentru alăptarea la sân
1. Din partea mamei:
a) absolute – infecţia cu HIV, septicemia,TBC activă, boli psihice, epilepsia, casexia, insuficienţă cardiacă,
insuficienţă renală, tratament cu citostatice, anticoagulante, sarcina > 20 săptămâni
b) temporare: -infecţiile sânului, ragade sângerânde ale mamelonului, infecţii tratate cu antibiotice.
2. Din partea copilului:
a) absolute – erori de metabolism (fenilcetonuria, galactozemia, intoleranţa ereditară la lactoză);
b) temporare - afecţiuni grave ale nou-născutului şi sugarului ce necesită respiraţie asistată, malformaţiile
orale, prematuritatea, regurgitările, vărsăturile, refuzul sânului, „diarea” postprandială, colicile
abdominale.

ALIMENTAŢIA ARTIFICIALǍ
Definiţie: alimentaţia sugarului în primele 4 luni cu un produs de lapte praf (LP), având ca sursă
laptele de vacă (LV). Se recomandă acest tip de alimentaţie atunci când alimentaţia naturală nu este
posibilă din cauze obiective: secretie lactată insuficientă sau din cauze subiective: senzatie de jenă,
disconfort, oboseală sau durere.
Compoziţia laptelui de vacă : Conţinut hidric: 87%, densitate: 1034
Proteine: 35g/l; cazeina 80%, proteinele lactoserului 20% (betalactoglobulina, lactoferina,
imunoglobuline, enzime heterospecifice).
Cazeina coagulează în stomacul sugarului, sub acţiunea labfermentului în coaguli mari. Este bogată în acizi
aromatici şi acizi aminaţi ramificaţi care sunt incomplet metabolizaţi în perioada de sugar şi determină o
acidoză metabolică, cu agresiune asupra creierului.
Proteinele din lactoser: alfalactalbumina (0,18 g/100 ml) explică sinteza scăzută şi cantitatea mică de
lactoză din lapte; betalactalbumina (0,37 g/100ml) este un factor alergizant în lapte, responsabil de colicile
abdominale; lactoferina în cantitate foarte mică limitează absorbţia fierului din lapte şi scade rezistenţa la
infecţiile gastro-intestinale.
Glucide: 48g/l; lactoza LV eliberează o cantitate mai mică de galactoza necesară mielinizarii
Lipide: 34g/l; Acizii graşi (AG) saturaţi (butiric, capric) sunt iritanti ai mucoasei digestive şi chelatori de
calciu. Raportul acizi graşi saturaţi/acizi graşi nesaturaţi este de 3/1. Lipidele sunt absorbite doar în
proporţie de 70-80% datorită conţinutului mare a acidului stearic.
Săruri minerale: 7-8g/l, Ca/P=1,2, absorbţie redusă. Vitamina D şi vitamina C sunt deficitare. Fierul
este în cantitate insuficientă 0,3-0,5 g/litru şi are o absorbţie mică.
Pentru a corespunde nevoilor nutritive şi posibilităţilor de digestie ale sugarului se impune:
- reducerea cantităţii de proteine, săruri minerale
- îmbunătăţirea calitativă a proteinelor
- adaosul de glucide
- înlocuirea parţială a lipidelor animale cu uleiuri vegetale pentru aportul de AG esentiali
- adaosul de vitamine şi oligoelemente
Conţinutul bacterian mare chiar în condiţii igienice de recoltare şi manipulare: germeni saprofiţi (acidifianti
şi de putrefactie), patogeni( stafilococ, brucela, b Koch), impun sterilizarea laptelui de vacă. Sterilizarea se
poate realiza prin: fierbere la 102°C timp de 10 min, pasteurizare, autoclavare.
 Compoziţia medie aproximativă a laptelui uman şi a laptelui de vacă la 100 ml

Laptele uman Laptele de vacă

Glucide totale (g) 8 5
Lactoză 7 4,9
Oligozaharide (g) 1 0,1
Proteine totale (g) 1-1,2 3,5
Cazeină (g) 0,2 2,8
Proteine din zer (g) 0,7(8) 0,7
Alfa-lactalbumină (g) 0,26 0,11
Lactoferină 0,17 Urme
Beta-lactoglobulină - 0,36
Lyzozym 0,05 Urme
Serumalbumină 0,05 0,04
Ig A (g) 0,1 0,003
Ig G (g) 0,003 0,06
Ig M (g) 0,002 0,003
Azot total 0,193 0,531
Aminoacizi liberi 0,013 0,0048
Lipide 4,5 3,7
Acizi graşi nesaturaţi (%)din 55 35
lipide totale
Acid linoleic (%) din lipide 8-10 2,9-3,3
totale
Calciu (mg) 33 125
Fosfor (mg) 15 96
Sodiu (mg) 10-20 35-50
Fier (mg) 0,05 0,05
Aport energetic (kcal) 75(70) 65(67)
Sarcină osmotică (mOsm/l) 80 218

Criterii pentru stabilirea compozitiei LP:

- compoziţia laptelui de mamă (LM), mame sănătoase, cu stare de nutriţie bună
- efecte similare cu cele obţinute prin alimentaţia naturală.
LP să asigure: creşterea în greutate şi lungime, dezvoltarea psihomotorie, ritmicitatea somnului,
maturarea imunitatii, reducerea riscului infectios, prevenirea/minimalizarea manifestărilor alergice,
prevenirea unor obiceiuri alimentare care pot produce obezitate/anorexie.
Standarde pentru compoziţia LP
Aport caloric = 600-700kcal/l, la aport mai mare există risc de obezitate
Proteine = 12-20g/l, sursele sunt: LV, hidrolizatele din LV, soia
Lipide = 30-40g/l, să asigure 50% din aportul energetic, AG saturaţi/nesaturaţi=1/1, acid
linoleic/acid linolenic=5-15/1
Glucide = 60-70g/l, să asigure 56% din aportul energetic, reprezentate de: lactoză, dextrin
maltoză, zaharoză, amidon
Minerale: Fe = 2mg/l, LP cu proteine din soia ceva mai mult, azi, produse cu Fe cu
biodisponibilitatea Fe ca LM, raportul Ca/P sa fie maxim 2/1, Fluor discutabil, fluoroza
 Vitamine:vit D obligatoriu, se va reduce doza pentru profilaxie,Vit K previne boala hemoragica a nou-
născutului.
Ingrediente opţionale:
- taurina cu rol în dezvoltarea creierului
- alfalactalbumina pentru aminoacizi esenţiali
- seleniu pentru efecte antioxidative
- oligozaharide pentru efectul prebiotic
- probiotice
- nucleotide pentrut rolul în creştere, răspuns imun
- fosfolipide ca sursă de AG polinesaturaţi cu lanţ lung
- acizi graşi polinesaturaţi cu lanţ lung de atomi de carbon (AGPLC)
LP resuspendat este un mediu excelent pentru multiplicarea bacteriilor dacă este păstrat la cald.
Recomandări pentru pregatire şi păstrare: la domiciliu - pregatire extemporanee a mesei cu apă fiartă şi
răcită, nu se pastrează LP cald în termos; la spital - păstrarea LP resuspendat la frigider maxim 24h.
Clasificarea formulelor de lapte praf:
După adresabilitate:
- formule de început: de la nastere la 4-5 luni sau 1 an
- formule de continuare: după 4-5l până la 8-10 luni
- formule de creştere: după 8-10 luni
- formule speciale, terapeutice
- formule pentru prematuri
După compoziţia proteică:
- formule derivate din LV
- preparate pe baza de proteine de soia
Formule de lapte praf de început: Inscripţionate “1” sau “A”
Formule de lapte praf de continuare: Inscripţionate “2” sau “B”
Formule de lapte praf de creştere: Inscripţionate cu “3” sau “1+”, “2+”
Formule de lapte praf speciale:
- Hipoalergenice (HA) au proteinele parţial hidrolizate
- Hipolactozate sau delactozate în diareea cronică
- Antireflux (AR) îngroşate cu amidon
- Acidifiate favorizează digestia
- Pe bază de proteină vegetală (soia) sunt fără lactoză şi fără zaharoză
- Hidrolizate proteice sau formule sintetice în alergia la proteinele LV, diareea cronică,
malabsorbtia intestinală
Formule de lapte praf pentru prematuri: Inscripţionate cu “0” sau “pre”. Se oferă nounăscutului cu
greutate < 2500g.
Laptele praf convenţional: Are compoziţia LV şi gustul particular datorită caramelizarii
glucozei în procesul de sterilizare şi transformare în praf. Lichide de diluţie: apa fiartă şi răcită
sau decoctul de orez 2%. Necesită zaharare 5%
Se oferă sugarului preparat în următoarele concentraţii:
- LP 8%, zaharat 5% pentru primele 2 săptămâni de viată
- LP 10%, zaharat 5% între vârsta de 2 săptămâni şi 4 luni
- LP 13%, zaharat 5% peste vârsta de 4 luni
Laptele de vacă. Nu se recomanda sub vârsta de 1 an datorită: conţinutului crescut de
proteine,minerale:sodiu,conţinutului scăzut de glucide, absenţei nutrienţilor biologici activi. În caz de
necesitate se va oferi fiert, zaharat 5% şi diluat pentru primele 4 luni de viaţă:
- LV diluat ½ (50 ml LV+50 ml lichid de diluţie-apa, ceai, decoct de orez 2%-) pentru primele
2 săptămâni
- LV diluat 2/3 (66 ml LV + 34 ml lichid diluţie) între 2 săptămâni şi 3 luni
- LV diluat ¾ ( 75 ml LV + 25 ml lichid diluţie) între 3 şi 4 luni
- LV integral peste vârsta de 4 luni
 Incidente în alimentaţia artificialǎ:
- Subalimentaţia - la raţii insuficiente sau concentraţii mici ale formulei de LP
- Supraalimentatia – la raţii sau concentraţii mari ale formulei de LP
- Regurgitările – eliminarea unor cantităţi mici de lapte proaspăt, nedigerat după alimentaţie
datorita aerofagiei
- Vărsăturile – eliminarea cu efort a laptelui digerat
-Colicile abdominale – crize de plâns, agitaţie, frecarea picioarelor. S-ar datora aerofagiei,
supraalimentaţiei, imaturitatii peristalticii intestinale sau unui mecanism alergic. Se recomandă: masaj,
comprese calde abdominale, antispastice.
•Recomandări pentru alimentaţia artificială, în funcţie de vârstă (număr de mese şi cantitatea de lapte la o
masă):
-în prima lună: 7 x 80-90 (100) ml
-în a 2-a lună: 7x 100 –110 ml sau 6x 120- 130 ml
-în a 3-a lună: 6x130-140 ml sau 5x 150-160 ml
-în a 4-a lună: 6x 150 ml sau 5x 180 ml

DIVERSIFICAREA ALIMENTAŢIEI SUGARULUI

Diversificarea alimentaţiei sau alimentaţia complementară, reprezintă trecerea de la o alimentaţie
exclusiv lactată la alimente nelactate, prin înlocuirea progresivă a unor mese de lapte cu alimente de
consistenţă solidă sau semilichidă, după vârsta de patru luni.
Regulile diversificǎrii
- Diversificarea se va începe cel mai devreme la vârsta de patru luni pentru sugarii alimentaţi artificial şi cel
mai târziu la şase luni pentru cei alimentaţi natural.
- Primul aliment de diversificare se alege întotdeauna în funcţie de starea de nutriţie a sugarului.
- Noul aliment se administrează cu linguriţa, la începutul mesei (sugar flămând), în cantitate progresiv
crescândă, până când înlocuieşte complet o masă de lapte.
- Nu se introduc două sau mai multe alimente noi deodată, ci la un interval de 4-7 zile.
- Nu se începe diversificarea dacă sugarul este bolnav.
- În cazul în care apar tulburări digestive (colici abdominale, diaree, vărsături), se întrerupe administrarea
noului aliment, urmând a se reintroduce după vindecarea copilului.
- Se respectă preferinţele alimentare ale copilului (nu va fi forţat să mănânce).
- Alimentele nu se vor săra până la vârsta de 12 luni şi nu se vor îndulci cu zahăr pentru a le modifica gustul.
Dacă se folosesc anumite aspecte ale dezvoltării copilului, se consideră că acesta este pregătit pentru a
primi alimente nelactate atunci când:
- şi-a dublat greutatea de la naştere
- are un bun control al muşchilor gâtului şi îşi poate susţine capul
- stă în şezut cu sprijin
- este capabil să comunice cu persoana care-l hrăneşte, manifestându-şi refuzul atunci când nu doreşte să
mănânce (întoarce capul şi nu deschide gura)
- manifestă interes faţă de alimente
Alimente folosite pentru diversificare
Se aleg în funcţie de starea de nutriţie a sugarului.
În general, primul aliment introdus este supa de legume strecurată, urmată rapid de piureul de legume cu
adaos iniţial de ulei vegetal, apoi de unt.
Legumele sunt alimente hipocalorice, cu un conţinut redus de proteine şi lipide, dar bogate în fibre
vegetale, săruri mineraleşi vitamine. Cele mai folosite legume în alimentaţia sugarului sunt: morcovi,
cartofi, ţelină, păstârnac, pătrunjel, dovlecei, roşii, ardei gras, ceapă, spanac, fasole verde.
Urmează apoi fructele: suc de citrice (lămâie sau portocală), măr crud sau copt, piersici, banane. Se
evită zmeura, căpşunele, fragii (datorită potenţialului lor alergizant),perele, prunele, pepenele, cireşele,
strugurii (risc de diaree). Masa de fructe se va administra imediat după preparare, nu se păstrează la
frigider. Sucurile şi piureurile de fructe nu se încălzesc, deoarece se inactivează vitaminele.
 Făinoasele au valoare energetică mare, fiind recomandate ca prim aliment de diversificare la sugarii
cu stare de nutriţie deficitară. Se recomandă orezul şi alte cereale fără gluten (porumb, tapioca). Făinurile
de grâu, secară, orz, ovăz, care conţin gluten (proteină alergizantă pentru mucoasa intestinală), se evită
înaintea vârstei de 6-8 luni, deoarece pot induce apariţia unui sindrom celiachiform.
Carnea (de vită sau pasăre) reprezintă o sursă de proteine şi fier; se introduce în alimentaţie cel mai
devreme la 4 1/2 luni, fiartă şi mixată, administrată în supa de zarzavat sau în piureul de legume, de 3-4 ori
pe săptămână. Ficatul de pasăre se poate introduce de la 6 luni. Peştele alb proaspăt (şalău, păstrăv,
ştiucă) se poate da după vârsta de 10 luni. Carnea de porc sau de oaie se va administra numai după vârsta
de 3 ani.
Oul are valoare nutritivă ridicată – se introduce doar gălbenuşul bine fiert (10 minute) după vârsta de
5 luni, de 2-3 ori pe săptămână, alternativ cu carnea. Albuşul este alergizant şi se recomandă în general
după vârsta de 1 an.
Brânza de vaci se poate administra după vârsta de 5 luni, în amestec cu orez pasat, piure de legume
sau de fructe.
Mierea de albine se evită sub vârsta de 1 an, din cauza riscului de contaminare cu Clostridium botulinium.
Se evită la copilul sub vârsta de 3 ani:
-dulciuri concentrate;
-băuturi carbogazoase;
-rântaşuri;
-condimente;
-alimente ce pot produce aspiraţie (alune, seminţe, floricele, pufuleţi, bomboane).
Preparatele industriale (piureuri de legume şi fructe, cereale cu sau fără gluten, cereale cu sau fără
lapte, diverse combinaţii:( legume + carne, fructe + făinos) prezintă următoarele avantaje:
•densitate nutritivă standardizată
•digestibilitate foarte bună;
•conţinut redus de sare;
• majoritatea nu conţin zahăr cristalizat;
•nu conţin conservanţi;
•securizate bacteriologic, toxic şi oncologic;
•realizează economie de timp;
•comoditate în administrare (se încălzesc sau se prepară instant);
•varietate mare indiferent de sezon;
•posibilitate de stocare pe termen lung (data expirării înscrisă pe ambalaj).
Vârsta de la care pot fi administrate, aportul caloric, compoziţia în elemente nutritive, lista ingredientelor
sunt, de asemenea, specificate pe ambalaj. După deschidere, dacă nu sunt consumate integral, se vor
păstra la frigider şi se folosesc în decurs de 24 de ore.
Alte reguli:
• sugarul neînţărcat va primi în completarea meselor de diversificare lapte matern;
• hidratarea suplimentară între mese, nerecomandată la sugarul alimentat la sân, se face cu lichide
neîndulcite(ceai fără zahăr, apă fiartă şi răcită);
• nu se adaugă sare în mâncarea sugarului;
• nu se modifică gustul alimentelor cu lapte sau zahăr;
• nu se folosesc conservanţi;
• alimentele vor fi pasate/mixate până la apariţia primilor dinţi, apoi vor fi triturate (mărunţite);
• se vor respecta regulile de igienă a alimentelor şi a vaselor utilizate pentru prepararea şi administrarea
lor;
• diversificarea se va face strict individualizat, ţinându-se seama de: alimentaţia anterioară, starea de
nutriţie a sugarului, preferinţele alimentare ale acestuia, obiceiurile alimentare ale familiei.
 ALIMENTAŢIA COPILULUI MIC
Nevoi nutritive:
- energie: 90 kcal/kg/zi
- proteine: 2 g/kg/zi
- lipide: 4 g/kg/zi
- glucide: 12 g/kg/zi
- lichide: 90-100 ml/kg/zi
Grupele nutriţionale de bază:
- carne, peşte, ouă
- produse lactate
- fructe şi legume
- cereale, cartofi, orez
Aportul de calciu:
- aportul alimentar corespunzător de calciu la vârsta de copil mic, asigură un sistem osos puternic şi
sănătos pentru etapele viitoare ale vieţii
- între unu şi trei ani copilul are nevoie de aproximativ 500-800 mg de calciu în fiecare zi
- sursele alimentare de calciu sunt reprezentate mai ales de produsele lactate, legumele (varza,
conopida, brocoli), peştele (somon, sardină, etc)
Este de preferat ca atunci când se cumpără produse alimentare pentru copii (cereale, sucuri, produse de
patiserie) să se aleagă preparatele “îmbogăţite cu calciu” sau “cu adaos de calciu”, care pot furniza până la
200 g de calciu la o masă.
Aportul de fier
Modificările alimentaţiei copilului care pot avea ca şi consecinţă apariţia carenţei de fier:
- trecerea de la laptele de mamă sau de la o formulă îmbogăţită cu fier la laptele de vacă integral
- folosirea cerealelor de tip “adult” (fără adaos de fier)
- consumul zilnic al unei cantităţi mari de lapte (peste 700 ml)
Modalitatea cea mai bună de a preveni carenţa de fier în primii trei ani de viaţă, este aceea de a-i oferi
copilului o dietă bogată în fier, în special alimente care conţin fier hematic (carne de vită, pasăre, peşte),
acesta fiind mult mai uşor de absorbit.
Sursele alimentare de fier nehematic sunt reprezentate de vegetalele cu frunze verzi, fructele uscate,
păstăioasele.
Deoarece vitamina C stimulează absorbţia fierului, consumul de fructe crude sau sucuri de fructe naturale
după mese, poate fi benefic. De asemenea, se recomandă limitarea consumului de lapte la maximum 700
ml/zi.

ALIMENTAŢIA PREŞCOLARULUI ŞI ŞCOLARULUI

Nevoi nutritive:
- energie: 70-80 kcal/kg/zi
- proteine: 1-2 g/kg/zi
- lipide: 2-3 g/kg/zi
- glucide: 8-10 g/kg/zi
- lichide: 80-60 ml/kg/zi
Pentru a avea o alimentaţie variată, copilul trebuie să consume zilnic:
- fructe şi legume (crude şi gătite)
- cereale (de preferinţă integrale)
-proteine de origine animală (produse lactate, ouă, carne, peşte) sau vegetală (soia, mazăre, fasole etc)
- grăsimi în cantitate limitată (mai ales uleiuri vegetale presate la rece)
Dieta prudentă - include:
1. Existenţa unui program regulat a meselor.
2. Alimentaţia să fie cât mai variată şi bogată în legume şi fructe.
3. Hidraţii de carbon să furnizeze cel puţin 60% din aportul caloric zilnic. Zaharurile simple să reprezinte sub
10% din aportul energetic şi să se consume cantităţi mai mari de cereale integrale şi alimente bogate în
fibre.
4. Grăsimile să aducă mai puţin de 30% din aportul zilnic de calorii iar cantitatea de colesterol să nu fie mai
mare de 300 mg/zi. Restricţia grăsimilor sub 15-20% din totalul caloriilor trebuie evitată deoarece
afectează procesul de creştere.
5. Limitarea aportului de sodiu prin consumul de alimente proaspete în locul celor ultraprocesate.
6. Evitarea consumului regulat de alimente bogate în calorii şi sărace în elemente nutritive.

NUTRIŢIA ADOLESCENTULUI
Nevoi energetice: fete: 2.000 kcal/zi; băieţi: 2.500 – 3.000 kcal/zi
Aportul de proteine:
- Proteinele sunt substanţe nutritive esenţiale pentru procesul creştere şi pentru dezvoltarea masei
musculare.
- Adolescenţii au nevoie, în medie, de 45g până la 60g proteine zilnic, acestea putând reprezenta 7% până
la 10% din aportul energetic total.
Aportul de lipide:
- Lipidele din dieta adolescentului nu ar trebui să depăşească 30% din aportul caloric zilnic, iar maximum
10% să fie grăsimi saturate.
- Important este consumul de acizi graşi polinesaturaţi reprezentaţi de cele două grupe importante: grupul
omega-3 (C18:3n-3) având ca precursor acidul α-linolenic şi grupul omega-6 (C18:2n-6), cu precursor acidul
linoleic.
- Acizii graşi polinesaturaţi au un rol esenţial în cadrul procesului de creşte şi dezvoltare, în prevenirea
apariţiei bolilor cardiovasculare şi se pare că există o legătură între aportul insuficient de acid α linolenic şi
apariţia tulburărilor de comportament.
Aportul de glucide:
- Glucidele sunt componente de bază ale alimentaţiei adolescentului; ele constituie o importantă sursă de
energie, astfel că cel puţin 55% din aportul caloric zilnic trebuie să provină din metabolizarea hidraţilor de
carbon.
- Consumul de alimente bogate în hidraţi de carbon şi sărace în grăsimi este calea cea mai sănătoasă de a
se asigura necesarul caloric zilnic al adolescentului.
- Consumul zilnic a 20-35 g fibre alimentare, asigură realizarea unui tranzit intestinal normal şi menţinerea
în echilibru a florei intestinale.

OBEZITATEA

Definiţie. Obezitatea este o tulburare cronică a stării de nutriţie, caracterizată printr-un exces de
depunere de grăsimi, ce rezultă dintr-o lipsă de corelare între aportul caloric (crescut) şi cheltuielile
energetice (reduse).
Diagnosticul se stabileşte pe baza examenului clinic şi este obiectivat prin datele antropometrice –
greutate, talie.
Indicele masei corporale (Body Mass Index – BMI) = G(kg)/T2(m2) este folsit mai mult la adult, dar
poate fi utilizat şi la copil folosind tabelele cu valori ale BMI în percentile pentru diferite vârste şi sexe
(obezitate  percentila 95).
Clasificarea obezităţii în funcţie de BMI:
 Obezitate gradul I sau suprapondere: BMI = 25 – 29,5
 Obezitate gradul II: BMI = 30 – 39,5
 Obezitate gradul III: BMI  40.
. Clasificarea în funcţie de excesul ponderal:
 suprapondere: depăşire cu 1020 % G ideală (G raportată la talie);
 obezitate uşoară: depăşire între 2030 %;
 obezitate medie: depăşire între 3050 %;
 obezitate severă: depăşire de peste 50 % din G ideală.
Alţi parametrii ce se pot obţine doar prin metode imagistice (ultrasonografie, CT, RMN) sunt mai
puţin folosiţi: masa totală de grăsime a corpului (Total Body Fat Mass – TFM); grăsimea corpului exprimată
în procente (Body Fat – BF); ţesutul adipos visceral (Visceral Adipose Tissue – VAT).
Etiopatogenie. La copil 90% din cazurile de obezitate se datorează unui aport caloric crescut –
obezitate primară – iar 10 % din cazuri sunt determinate de cauze endocrine, neurologice, genetice.
Etiologia este multifactorială.
1.Factorii genetici sunt incriminaţi datorită caracterului familial al multor cazuri de obezitate, riscul
este crescut mai ales dacă ambii părinţi sunt obezi. S-a identificat şi o genă cu rol în diferenţierea ţesutului
adipos, a cărei mutaţie ar predispune la obezitate prin accelerarea ritmului de diferenţiere a adipocitelor şi
creşterea acumulării de grăsime.
2. Aportul excesiv şi prelungit în calorii al dietei este cauza majorităţii cazurilor de obezitate la sugar,
copil şi adolescent;
3.Factorii psihologici, personali şi de mediu familial, joacă un rol important în creşterea ingestiei de
alimente;
4.Consum redus de energie: metabolism bazal, acţiune dinamică specifică, activitate şi efort;
Deşi etiologia obezităţii este multifactorială, ea este legată în principal de un aport caloric care
depăşeşte necesităţile energetice ale organismului (hiperfagie);
Aportul caloric excesiv al dietei conduce la depozitarea în exces de energie sub formă de trigliceride
în ţesutul adipos  creşterea volumului şi /sau numărului de adipocite.
Există un mecanism de reglare care face ca, la un aport caloric variabil (reglat în principal de
senzaţia de foame) şi la un consum energetic variabil (în funcţie de activităţile zilnice), greutatea corporală
să se menţină relativ constantă. Acest mecanism este alterat în obezitate, obezul se află într-un echilibru
energetic dar la un nivel superior.
Obezitatea se instalează atunci când se întrerupe feed-back-ul dintre volumul masei adipoase şi
controlul hipotalamic al aportului alimentar. Există o reglare neuro endocrină pe termen scurt şi pe termen
lung a greutăţii corporale, care este modulată de neurotransmiţători de origine cerebrală şi
gastrointestinală.
Tablou clinic se caracterizează prin:
 greutate (G) în exces faţă de talie, faţă de greutatea ideală vârstei;
 talie normală sau chiar crescută faţă de media vârstei;
 circumferinţa braţ mediu superioară valorilor vârstei;
 maturaţie sexuală şi somatică (vârsta osoasă) normală sau accelerată;
 depunere de grăsime generalizată şi simetrică; mărire de volum şi distensie a abdomenului; la
adolescenţi depunere de grăsime în regiunea pectorală (ginecomastie la băieţi) şi pe fese şi coapse; la
băieţi penis înglobat în grăsimea prepubiană (fals infantilism genital ce impune diagnosticul diferenţial cu
sindromul adipozo-genital);
 pe flancurile abdomenului şi pe coapse apar frecvent vergeturi albicioase;
 iritaţia tegumentelor la nivelul plicilor, intertrigo, prurit, abcese;
 probleme psihologice: sentimente de inferioritate şi respingere din partea copiilor de aceeaşi vârstă,
frustrare, depresie; uneori rezultate şcolare mediocre, comportament antisocial; sedentarism, dezvoltare
intelectuală normală;
 simptome legate de supraîncărcare mecanică: dezadaptare cardiocirculatorie; oboseală, polipnee şi
dispnee la efort moderat; edeme ale membrelor inferioare în ortostatism, picior plat, dureri articulare.
Forme clinice:
1. Idiopatice (primare) - obezităţile hiperfagice, reprezintă 9597(98) % din cazurile de obezitate;
nu se cunoaşte cauza hiperfagiei:
 tipul comun - debutează între 46 ani, dar aspectul caracteristic este realizat la pubertate; caracter
familial (70% au cel puţin unul din părinţi obezi);
 tipul "cushingoid" - este rar întâlnit (2%); debut de obicei la 56 ani; copiii prezintă facies "în lună plină",
gât scurt şi gros ("de taur"), grăsime predominant în jumătatea superioară a trunchiului, hiperpilozitate;
 obezitatea pletorică familială este rară (5%), debutează la vârsta de sugar, talia este mare, masa
musculară bine dezvoltată, grăsimea în exces predomină în jumătatea inferioară a trunchiului şi la
membrele inferioare - aspect cilindric;
2. Secundare - sunt rare (23%), au o etiologie cunoscută;
 medicamentoase: tratament cu HIN sau corticoizi;
 prin inactivitate fizică: la marii infirmi motori prin paralizii cerebrale infantile severe, sechele invalidante
de poliomielită, miopatii;
 endocrine şi metabolice: glicogeneze (tip I Von Gierke), sindrom Mauriac, sindrom Babinski-Fröhlich
(obezitate hipotalamică), nanism hipofizar, sindrom Cushing (hiperfuncţie CSR), insuficienţă tiroidiană etc.
 genetice: sindrom Down, sindrom Prader Wili ( dismorfism facial, retard mental, hipogonadism), sindrom
Laurence-Moon-Biedl (obezitate severă, statură mică, retard mental, hipogonadism).
Copiii cu obezitate primară, necomplicată, au o viteză de creştere accelerată, cu talie înaltă şi vârstă
osoasă moderat avansată, dar statura finală rămâne normală deoarece carti
Elemente de suspiciune pentru obezitate genetică sau endocrină: dispoziţie particulară a excesului
de grăsime, afectarea creşterii (îndeosebi talia), întârzieri în maturaţia osoasă şi în dezvoltarea sexuală şi
neuropsihică.
Profilaxie:
 alimentaţie naturală sau cu un lapte adaptat cel puţin în primele 3 luni de viaţă;
 diluţii corecte de lapte praf ; la sugarul supraponderal lapte semicremat (Lacto);
 diversificarea alimentaţiei după 45 luni (atenţie la cartofi, cereale, unt);
 evitarea supraalimentaţiei;
 activitate fizică corespunzătoare vârstei.
Obezitatea copilului este o problemã a întregii familii, toţi membrii familiei trebuie să-şi modifice
comportamentul alimentar, în sensul unei supravegheri active a aportului caloric.
Tratament
Tratamentul se bazează pe crearea unui bilanţ energetic negativ, pe de o parte prin reducerea
aportului caloric, iar pe de altă parte prin creşterea consumului energetic.
Astfel, planul terapeutic include dieta şi activitatea fizică.
Tratamentul dietetic are următoarele obiective:
 reducerea aportului caloric pe o perioadă suficientă, cu instalarea unei balanţe calorice negative; aportul
energetic nu va fi redus cu mai mult de 30% din aportul obişnuit, pentru a-I asigura copilului necesităţile
pentru creştere şi dezvoltare;
 aport caloric de 110 cal/kg/zi la sugarul sub 6 luni, 90 cal/kg/zi între 612 luni, 60 cal/kg din G ideală a
vârstei pe zi la preşcolar şi şcolar, 850 cal/zi la adolescent în perioada de slăbire (minim o lună), apoi 1000
cal/zi;
 proporţia principiilor nutritive va fi constantă pe parcursul tratamentului: 55% glucide, 15-17% proteine,
28-30% lipide;
 restricţia calorică se face pe seama lipidelor, se vor reduce din alimentaţie în special cele de origine
animală (lapte integral, carne grasă); se recomandă uleiuri vegetale, unt;
 aportul glucidic va fi asigurat de hidrocarbonate complexe din legume, fructe, cereale, cu excluderea
produselor zaharoase;
 aportul de proteine va fi normal, cu asigurarea unui raport de 1:1 între proteinele animale şi vegetale;
 fibrele alimentare au un rol important în dietă, în special cele complexe, naturale (din fructe, legume,
pâine integrală), care cresc timpul de masticaţie şi scad consumul rapid de substanţe nutritive;
 se recomandă un număr crescut de mese pe zi (5-6 mese) care determină un consum energetic mai
mare prin digestia şi absorbţia hranei şi o senzaţie persistentă de saţietate.
În practică este utilă cunoaşterea unei liste de alimente, împărţite în trei categorii:
2. Alimente “roşii”- cu conţinut energetic mare şi densitate scăzută în principii alimentari; acestea vor fi
consumate mai puţin de o dată pe săptămână:
 Lapte integral, brânzeturi cu grăsimi;
 Carnea sau peştele preparate cu grăsimi;
 Pate, sosuri;
 Cartofi prăjiţi;
 Compoturi dulci, zahăr, dulceaţă, miere, ciocolată, îngheţată, prăjituri, biscuiţi;
 Fructe uscate, fructe oleaginoase;
 Toate băuturile alcoolizate;
 Sucuri, necter, sirop.
2. Alimente “portocalii”- corespund unui aport moderat caloric şi pot fi consumate în cantităţi normale:
 Lactate – lapte semiecremat, brânză de vaci cu grăsimi 20%;
 Cereale – pâine, cartofi, paste făinoase, orez, porumb;
 Fructe şi legume;
 Carne, peşte preparate fără grăsimi, ouă.
3. Alimente “verzi” – aduc cantităţi scăzute de energie, sunt bogate în nutrienţi, vitamine şi minerale, pot fi
consumate fără limitare.
 Lapte ecremat, brânza de vaci fără grăsimi, iaurt;
 Legume verzi, morcovi, roşii;
Activitatea fizică are un rol important prin creşterea consumului energetic. Impunerea unui
program de activitate fizică poate fi dificilă la obezi datorită unor impedimente fizice (oboseală, dispnee,
lentoare) sau psihice (teama de ridicol).
De aceea, activitatea fizică trebuie să fie gradată, prin recurgerea iniţial la activităţi zilnice uşoare,
evitarea staţionatului prelungit în faţa televizorului, calculatorului.
Se vor efectua activităţi fizice care favorizează mobilizarea şi metabolizarea depozitelor de
trigliceride în exces (mers pe jos, urcat pe scări, exerciţii fizice, plimbări etc.) zilnic, o perioadă de timp
suficientă. Mai este indicat inotul, ciclismul, dansul.
Terapia comportamentală este necesară pentru a corecta obiceiurile familiale greşite:
 Toţi membrii familiei vor consuma aceleaşi alimente;
 Meniul se va stabili împreună cu copilul cu o zi înainte, el va participa activ la stabilirea regimului;
 Meniul să fie cât mai variat pentru a fi acceptat mai uşor de către copil;
 Se va evita guma de mestecat care incită la consumul de hrană prin stimularea secreţiilor digestive;
 Alimentele vor fi mestecate lent.
Mai este necesar un sprijin psihologic constant printr-o colaborare de durată cu un psiholog.