Identificarea problemelor de dependent la pacientii cu

afectiuni digestive
Dependență în satisfacerea nevoii de a manca si a bea
Când această nevoie nu este satisfăcută, survin următoarele probleme de dependenţă:

1. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit (mai putin decat necesarul

organismului)
2. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin surplus (mai mult decat necesarul
organismului)
3. Intoleranta digestiva
Surse de dificultate
Surse de ordin fizic
– alterarea mucoaselor căilor degestive şi a peristaltismululi intenstinal;
– alterarea parenchimului hepatic sau a căilor biliare;
– obstrucţii, tumori, strangulări;
– tubaj nazo-gastric;
– supraîncărcare: intoxicaţii alcoolice, abuz de medicamente;
– durere;
– dezechilibre metabolice, electrolitice, endocrine neurologice.
Surse de ordin psihologic
– afectiuni psihice,
– tulburări de gândire,
– anxietate,
– stres,
– situaţii de criză,
– anorexia – lipsa poftei de mincare,
– polifagia – nevoia excesiva de a manca,
– disfagia – dificultate de a inghiti.
Surse de ordin sociologic
– foame
– insalubritate
– malnutriţie – stare de nutritie nesatisfacatoare,
– veniturile,
– tabieturile si interactiunile sociale,
– obiceiuri alimentare, traditii, religie.
1. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin deficit
Alimentatie inadecvata: mai putin decat necesarul organismului.

Deficitul este un aport insuficient de elemente nutritive, o insuficienţă în cantitate şi calitate,

care afectează starea nutriţională a individului. Sunt implicaţi o serie de factori, printre care:
proaste obiceiuri în legătură cu alimentaţia, boli organice şi psihice, intoxicaţii alcoolice,
medicamentoase etc.

Insuficienta aportului alimentar şi lichidian determină tulburări la nivelul funcţionării tuturor

aparatelor şi sistemelor organismului (denutriţie, deshidratare).
Manifestări de dependenţă
Anorexie – lipsa poftei de mâncare;
Disfagie – greutate la înghiţire; dificultate la inghitire;
Condiţia cavităţii bucale
– absenţa dinţilor, carii dentare, gingivite;
– ulceraţii ale buzelor, ale mucoasei bucale;
– limbă încarcată, depunere saburală, glosite;
– dificultate în masticaţie;
Starea tegumentelor
– tegumente uscate, pierderea elasticităţii;
– acnee, dermatită;
Digestie
– dificultate în digestia şi absorbţia alimentelor;
– greaţă, vărsătură;
– regurgitaţii;
– aerofagie-eliminarea aerului pe gura;
– pirozis-arsuri;
Deprinderi alimentare
– greşeli în prepararea alimentelor;
– greşeli în alegerea alimentelor;
– orar nesatisfăcător al meselor;
– pierderea obişnuinţei prin schimbarea condiţiilor de mediu;
Hidratare insuficienta – consum redus de lichide şi săruri minerale;
Cantitate redusa de alimente – cantitatea de alimente nu satisface necesitatile calorice ale
pacientului;
Dezechilibru hidro – electrolitic
– slăbiciune;
– tegumente şi mucoase uscate;
– urini concentrate;
Deshidratare – turgor – prezent, tegumente si mucoase uscate, hipotensiune, tahicardie;
Malnutriţia – nutritie deficitara, alimentare necorespunzatoare.

Casexia – slabire extrema in faza terminala a unor boli;

Pierdere în greutate;

Apatie – stare de indiferenta, lipsa de interes fata de orice activitate si fata de lumea
inconjuratoare.

Diminuarea energiei – intoleranţă la efort;

Edeme – acumulare de lichid seros in ţesuturi.

Intervenţiile asistentei medicale – pacientul cu
alimentaţie inadecvată prin deficit
Obiective – Intervenţiile autonome si delegate

Pacientul să aibe o stare de bine, fără greţuri şi vărsături

– aşează pacientul în poziţia semişezând, şezând sau în decubit dorsal, cu capul in lateral;
– protejează lenjeria cu muşama şi aleză, în funcţie de poziţia pacientului,
– ajută pacientul în timpul vărsăturilor, sprijinindu-l , învaţandu-l să inspire profund; il
serveste cu un pahar cu apa sa-si clateasca gura;
– aplică tratamentul medicamentos: antiemetice, vitamine, săruri minerale;
– încurajează pacientul;
– reduce sau opreşte aportul de lichide şi alimente.

Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic

– alimentează pacientul parenteral, instituind perfuzii cu glucoza ) 5%, 10%, 20%, 33%,
40%; hidrolizate de proteine şi amestecuri de aminoacizi (Marisang, Aminomel), vitamine şi
electrolizi, după indicaţia medicului;
– calculează numărul de calorii în funcţie de diferite stări patologice; adaugă 13% pentru
fiecare grad de temperatură peste 37°C; 20-30% pentru agitaţie, convulsii, distrucţii celulare;
– după încetarea vărsăturilor, rehidratează pacientul treptat, cu cantităţi mici de lichide reci,
oferite cu linguriţa;
– explorează gusturile şi obiceiurile alimentare ale pacientului;
– conştientizează pacientul asupra importantei regimului alimentar în menţinerea sănătăţii;
– face bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate.
Pacientul să fie echilibrat nutriţional
– explorează preferinţele pacientului asupra alimentelor permise şi interzise;
– serveşte pacientul cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate şi prezentate
atrăgător;
– învaţă pacientul categoriile de alimente din ghidul alimentar şi echivalenţele cantitative şi
calitative ale principiilor alimentare, în vederea înlocuirii unui aliment cu altul:
– 100 g de glucide sunt cuprinse în: 100 g zahăr; 120 g orez; 135 g taieţei; 200 g pâine; 450
g fructe uscate; 200 g legume uscate; 500 g cartofi; 650 g fructe proaspete;
-100 g proteine sunt cuprinse în: 3000 ml lapte, 450 g carne albă (pasăre, viţel), 650 g peste,
400 g brânză;
-100 g lipide sunt cuprinse în aceeaşi cantitate de ulei vegetal, unt, untură de porc;
– lasă pacientul să aleagă alimentele după gusturile sale, respectând contraindicaţiile
regimului.
Pacientul să fie echilibrat psihic
– asigură un climat cald, confortabil ;
– încurajează pacientul ;
– îi explică scopul intervenţiilor.
2. Alimentaţia şi hidratarea inadecvată prin surplus
Alimentatie inadecvata: mai mult decat necesarul organismului.

Surplusul este un aport alimentar exagerat cantitativ si calitativ. Toţi indivizii care consumă
elemente nutritive în exces, peste necesităţile energetice ale organismului, se îngraşă şi devin
obezi. Surplusul de greutate are repercusiuni asupra funcţionării organelor şi sistemelor
organismului.

Un individ poate ingera o cantitate mare de alimente din mai multe motive: stres, anxietate,
singurătate, tulburări psihice, dezechilibru endocrin sau alte dezordini organice.

Manifestări de dependenţă
Indice ponderal:
+15-20% – greutate corporală cu 15-20% mai mare decât greutatea ideală;

greutatea ideală se calculează cu formula:

G kg= 50+ 0,75 (Tcm-150) +(V-20 ):2 X 0,9 unde:
G kg = greutate corporală exprimată în kg;
T cm – talia, exprimată în cm;
V = vârsta exprimată în ani;
0,9 = factor de corecţie care se aplică numai la femei
Bulimie – senzaţie exagerată de foame: mănâncă fără control.
Polifagie – nevoie exagerată de a mânca şi absenţa sentimentului de saţietate.
Greţuri şi vărsături – eliminare pe gură, parţial sau în totalitate, a conţinutului gastric.
Obezitate – indicele de masă corporală (IMC), o mărime obținută prin împărțirea greutății
unei persoane, exprimată în kilograme la pătratul înălțimii acelei persoane, exprimată în
metri, este mai mare de 30 kg/m2.
Intervenţiile asistentei medicale la pacientul cu
alimentatie inadecvata prin surplus
Obiective – Intervenţiile autonome si delegate

Pacientul să aibă greutate corporală în funcţie de înălţime, vârstă, sex

– asistenta explorează gusturile bolnavului la diferite categorii de alimente;
– învaţă bolnavul valoarea energetică a alimentelor şi necesarul în funcţie de activităţile
fizice şi vârstă;
– alcătuieşte un regim alimentar hipocaloric;
– urmăreşte bolnavul să consume numai alimentele cuprinse în regim;
– urmăreşte orarul şi distribuţia meselor;
– urmăreşte, periodic, greutatea corporală.
Pacientul să desfăşoare activitate fizică crescută
– conştientizează bolnavul de importanta activităţilor fizice moderate;
– stabileşte un program de activităţi fizice, în funcţie de gusturi şi capacitate, împreună cu
bolnavul.
Pacintul să fie echilibrat psihic
– asistenta permite exprimarea emoţiilor, a sentimentelor bolnavului;
– îl învaţă metode de relaxare;
3. Intoleranta digestiva
Manifestari de dependenta:
– greata- senzatie de a vomita, urmata sau nu de varsatura.
– varsatura,
– astenie (oboseala) fizica,
– paloarea tegumentelor,
– inapetenta,
– balonari,
– regurgitatii – reflux in cavitatea bucala a unor cantitati mici de lichide din cavitatea
gastrica.
Surse de dificultate 
– afectiuni ale membrelor superioare, rani ale membrelor superioare;
– stres , anxietate, confuzie, tulburari psihice;
– deficit vizual,
– deformarea articulatiilor mainii, paralizie;
– proteze dentare prost ajustate;
– singuratate;
– dezechilibre endocrine sau organice.
Alte probleme de dependență
• Dificultatea sau incapacitatea de a respecta un regim alimentar
Manifestari de dependenta
– nu bea sau bea lichide interzise;
– omite mesele sau mananca alimente interzise;
– ameteli,
– paloare,
– indispozitie,
– constipatie.
Surse de dificultate 
– obisnuinte alimentare diferite , legate de cultura si religie;
– stres , anxietate, confuzie;
– lipsa cunoasterii alimentelor premise sau interzise in afectiunea pe care o are pacientul;
– dezgust alimentar;
– obisnuinte alimentare dficitare in familie;
– nu poate sa-si procure sau sa-si prepare alimentele;
– intoleranta alimentara;
– neacceptarea bolii.
Interventiile asistentei medicale
Pacientul sa urmeze regimul alimentar singur

– ajuta pacientul sa se alimenteze;

– ii explica necesitatea dietei alimentare;
– administreaza medicatia prescrisa de medic.
• Refuzul de a se alimenta/ hidrata
Manifestari de dependenta 
– refuzul de a manca
– refuzul de a bea
Surse de dificultate
– depresii majore;
– anxietate, stress,
– atitudine defavorabila,
– anturaj,
– insalubritate,
– slabiciune,
– pierderea stimei de sine,
– tulburari de gandire,
– singuratatea (divort , deces);
– pierderi sociale ( somaj , de avere etc.)
Interventiile asistentei medicale
1) Pacientul sa-si exprime dorinta de a manca si a bea singur
2) Pacientul sa aiba confort psihic si fizic cu ajutorul nursei permanent – asistenta stimuleaza
pacientul sa-si exprime anxietatea, emotiile care au provocat decizia de negativism;
– colaboreaza cu apartinatorii in situatii de singuratate pentru a nu lasa singur pacientul;
– explica pacientului necesitatea de a bea si a manca , ridica moralul pacientului, reda pofta
de viata pacientului;
– administreaza medicatia prescrisa de medic (antidepresive).