Anorexia

nervoasa
Anorexia nervoasa consta intr-o tulburare de
alimentare cu implicatii fizice si emotionale.

O persoana cu anorexie prezinta o greutate mult sub

limita greutatii standard, impunandu-si limite foarte
drastice pentru cantitatea de alimente care are voie
sa o consume, deoarece prezinta o imagine
distorsionata a corpului, neputand sa-si mentina
greutatea corpului in limite normale, temandu-se de
castigul in greutate.

Anorexia pe termen lung sau formele grave pot duce

la infometare, alterarea importanta a starii de
sanatate si chiar la deces. Anorexia poate deveni o
boala cronica, chiar daca este posibila recuperarea
completa cu un tratament adecvat.

CauzeSus
Cauzele anorexiei nu sunt pe deplin intelese. Se
poate dezvolta printr-o combinatie de factori
declansatori: biologici, psihologici si sociali. Chiar
daca nu s-a demonstrat, persoanele cu anorexie
prezinta un nivel crescut de serotonina, un
neurotransmitator, care poate duce la aparitia unor
manifestari comportamentele anorexice ca si
retragerea sociala si reducerea apetitului alimentar.
Nu este clar daca cel mai mare nivel al serotoninei
este prezent inainte sau dupa debutul infometarii.

Studii recente au demonstrat ca prezinta un risc

crescut de a dezvolta anorexie persoanele care au in
familie un membru cu aceasta afectiune (parinte,
sora sau fratele). Totusi, implicatia genetica
reprezinta doar o mica pondere a cauzei. Alti factori
includ cateva trasaturi de personalitate precum si
presiunile sociale si culturale.
Evenimentele stresante din viata ca si mutatul,
divortul, decesul unei persoane dragi, pot declansa
anorexia.
SimptomeSus
Simptomele frecvente si actiunile corelate cu
anorexia nervoasa includ:

- frica intensa de a castiga in greutate

- restrictia consumului de alimente sau al unor
anumite tipuri de alimente care contin orice fel de
grasime
- greutate mai mica decat 85% din greutatea
standard corespunzatoare inaltimii, (la un copil sau
adolescent, pierderea sau necastigarea in greutate in
timpul perioadei de crestere reprezinta un motiv de
ingrijorare)
- aprecierea propriului corp ca si supraponderal, in
ciuda faptului ca pacientul are o greutate sub limita
standard (aceasta tulburare poarta denumirea de
imagine distorsionata a corpului)
- un program de exercitii istovitor
- ascunderea alimentelor si eviarea abordarii
subiectelor legate de tulburarile de alimentatie sau
pierdere in greutate
- unele persoane anorexice isi provoaca voma sau
utilizeaza laxative sau diuretice pentru a pierde in
greutate.
Distrugerea smaltului dentar este cel mai frecvent
simptom care se dezvolta ca urmare a episoadelor
repetate de voma.

Semnele obisnuite ale malnutritiei cuprind:

- greutate mica a corpului

- constipatia si golirea incetinita a stomacului
- par fragil, piele uscata si unghii friabile
- sani micsorati
- oprirea menstruatiei sau perioade lungi de
amenoree
- senzatia de frig, cu o temperatura a corpului mai
scazuta decat in mod normal
- presiune sanguina scazuta
- bradicardie, mai putin decat 60 de batai pe minut
- diminuarea sensibilitatii nociceptive (perceptiei
durerii)
- colorarea violacee a pielii de la nivelul extremitatilor
(bratelor si picioarelor) datorita circulatiei ineficiente
- edeme la nivelul mainilor si picioarelor
- piele de culoare galben-portocalie, in special la
nivelul palmelor si mainilor.

Persoanele cu anorexie adesea dezvolta adevarate

ritualuri asociate cu alimentarea care pot include:

- alegerea de modalitati speciale de a manca

alimentele, de a acumula alimentele, de a colecta
recipientele si de a prepara mancaruri elaborate
pentru alte persoane fara a manca din preparatele
gatite
- petrecerea unei perioade lungi de timp pentru a
taia si rearanja mancarea pe platouri pentru a creea
impresia ca s-a mancat deja
- aceste persoane pot ascunde mancarea sau sa se
descotoroseasca de ea pe ascuns in timpul mesei.
Mecanism fiziopatogeneticSus
Anorexia adesea debuteaza cu inceperea unei diete
normale in scopul de a pierde cateva kilograme dar
aceasta dieta este depasita cand persoana devine
obsedata de dieta si isi limiteaza aportul de alimente
mai mult decat este sanatos. Cu timpul, persoana isi
restrictioneaza cantitatea si tipurile de alimente.
Restrictia de alimente nu se limiteaza de obicei
numai la dieta ci si la nevoia de a controla ceva in
viata; aceste persoane gasind un sens al puterii cand
isi controleaza setea si foamea.Anorexicii devin
retrasi social si isi perd interesul pentru lumea din
exterior.

Pe masura ce boala avanseaza, apar manifestari

comportamentale irationale, ca si:

- impunerea de reguli alimentare de exemplu,

eliminarea produselor de consum zilnic sau carnea,
deoarece acestea contin multe calorii
- creearea de ritualuri alimentare mestecarea
alimentelor de cateva ori
- dezvoltarea unei aversiuni fata de mancare teama
de a castiga in greutate daca alimentul se consuma
in intregime
- pierderea senzatiei de foame
- efectuarea de exercitii in mod excesiv, pana in
momentul producerii de leziuni
- administrarea de laxative sau diuretice sau
provocarea vomei datorita fricii de a castiga in
greutate
- infometarea si malnutritia asociate anorexiei in mod
obisnuit cauzeaza complicatii ca si osteoporoza sau
aritmiile cardiace.

Deseori, alte afectiuni psihice debuteaza impreuna

cu anorexia, ca de exemplu depresia, ingreunand
tratamentul. Tratamentul precoce al anorexiei ofera
cel mai bun prognostic de recuperare. Cu cat o
persoana prezinta un comportament alimentar mai
irational, cu atat este mai dificil de a-i implementa o
perspectiva sanatoasa a nutritiei. Din moment ce
exista o negare puternica a problemei si deseori este

observata disimularea alimentarii, partenerul de

obicei este prima persoana care apeleaza la
tratament de specialitate pentru persoana anorexica.
Persoana care sufera de anorexie este de obicei
examinata de medic pentru alte simpome corelate cu
anorexia.
Acestea pot include:

- fatigabilitatea si apatia (lipsa de energie)

- dureri abdominale si cateodata constipatie
- amenoree
- episoade frecvente de voma (chiar daca persoana
nu recunoaste ca si le provoaca)
- simptome ale depresiei
- dureri articulare (cauzate de exercitii efectuate in
mod excesiv sau de dezechilibrul hidroelectrolitic).

Factori de risc
O persoana cu risc pentru dezvoltarea anorexiei
prezinta:

- istoric de tulburari alimentare in randul rudelor de

gradul I ca si mama, sora si in mod special in cazul
gemenilor
- diferite trasaturi de personalitate, ca de exemplu
perfectionismul si parerea proasta despre sine
- diferite presiuni culturale si sociale, in mod
particular conflictele in familie
- antecedent de abuz sexual sau fizic (chiar daca nu
toate victimele abuzurilor dezvolta tulburari de
alimentare).

Parintele poate avea motive de ingrijorare daca:

- copilul isi exprima preocuparea legata de greutate
la o varsta frageda
- o adolescenta care este supraponderala primeste
complimente pe masura ce incepe sa piarda in
greutate.
Consultul de specialitateSus
Se recomanda consultul medical de specialitate daca
o persoana draga:

- prezinta semne de anorexie ca de exemplu

pierderea rapida in greutate, refuzul de a se

alimenta, canalizarea atentiei pe mentinerea

greutatii, provocarea de varsaturi sau abuzul de
laxative sau diuretice. Perceptia distorsionata a
imaginii proprii ca fiind supraponderal si continuarea
dietei in ciuda atingerii unei greutati mult sub limita
normala
- pierderea mare in greutate si continuarea pierderii
in greutate
- instalarea amenoreei
- program de exercitii intensive care determina
aparitia de leziuni si cu toate acestea persoana
anorexica nu sisteaza efectuarea exercitiilor
- frica intensa fata chiar si de un castig mic in
greutate, aceasta interferand cu consumarea de
preparate alimentare sanatoase
- a fost diagnosticata cu anorexie si prezinta ameteli,
tulburari de somn sau simptome ale depresiei sau
anxietatii
- sa se apeleze la un tratament de specialitate daca o
persoana este tratata de anorexie si prezinta un ritm
cardiac neregulat sau palpitatii, lipotimii (lesinuri)
sau dureri severe in orice portiune a corpului, ca de
exemplu la nivelul articulatiilor.
Expectativa vigilentaSus
Perioada de expectativa vigilenta nu este potrivita
daca se suspecteaza ca o persoana prezinta tulburari

de alimentare. Instituirea precoce a tratamentului

poate fi importanta pentru a depasi anorexia. Chiar
daca o persoana prezinta doar cateva simptome de
anorexie, se recomanda consultul medicului pentru a
exclude o posibila tulburare de alimentatie.
Medici specialisti recomandatiSus
Urmatorii medici pot diagnostica sau trata tulburarile
de alimentare:

- medicul generalist
- psihiatrul
- psihologul
- dietiticianul.

Spitalizarea sau internarea pentru tratamentul unei

tulburari de alimentatie este uneori necesara pentru
a controla anorexia. In aceasta situatie o echipa de
cadre medicale specializate vor acorda ingrijri pana
ce pacientul se reface suficient pentru a fi ingrijit la
domiciliu.
InvestigatiiSus
Nu exista teste specifice pentru diagnosticul
anorexiei. O anamneza detailata, un examen obiectiv
complet, intrebari specifice de screening pot ajuta in
identificarea tulburarilor de alimentare. Stabilirea

statusului mental poate fi necesar pentru

diagnosticul anorexiei sau al altor afectiuni asociate,
ca de exemplu depresia.
Indicele de masa corporala trebuie stabilit pentru a
determina daca o persoana prezinta o greutate mai
mica decat greutatea standard. In general este
considerata prezenta anorexia daca IMC (indicele de
masa corporala) este egal sau mai mic de 17.5 la
adulti.

Analizele sanguine ar trebui efectuate de asemenea

pentru a stabili gradul de nutritie. Se recomanda
realizarea de radiografii pentru a determina daca
exista o reducere a masei osoase cauzata de
osteoporoza, care deseori apare ca si rezultat al
anorexiei. Alte teste pot fi efectuate daca afectarea
cardiaca sau renala datorata malnutritiei este
suspectata.

Diagnosticul anorexiei poate fi dificil, in special daca

persoana care prezinta afectiunea incearca sa
ascunda problema. Este de preferat ca o persoana
apropiata sa insoteasca pacientul anorexic la medic,
fiind astfel disponibila sa raspunda la intrebarile
legate de comportamentul alimentar al persoanei in
cauza. Negarea problemei si disimularea alimentarii
sunt cele mai frecvente caracteristici ale anorexiei.

Diagnostic precoceSus
Depistarea si tratamentul precoce al anorexiei sunt
importante pntru recuperarea si prevenirea evolutiei
progresive a bolii spre o forma mai grava. Cu cat are
o durata mai mare anorexia, cu atat este mai dificil
de a corecta comportamentul alimentar inadecvat.

Deoarece majoritatea cazurilor de anorexie

debuteaza in adolescenta, membrii familiei ar trebui
sa fie primii care sa recunoasca simptomele
afectiunii. Chiar daca adolescentul poate refuza
tratamentul de specialitate, este important pentru
familie consultul unui medic daca apar motive de
ingrijorare in momentul in care copilul prezinta
cateva simptome de anorexie. Cu cat tratamentul
este instituit mai precoce, cu atat este mai probabila
recuperarea completa dupa aceasta afectiune
cronica.

Din nefericire, nu exista screening de rutina pentru

tulburarile de alimentare. Persoanele cu anorexie, de
obicei nu cer ajutor specializat. Cel mai des, o
persoana apropiata suspecteaza ca exista o
problema si apeleaza si incurajeaza pacientul sa
ceara ingrijiri de specialitate. Totusi, simptomele pot
fi evidente doar dupa ce anorexia a fost prezenta
pentru o lunga perioada de timp.

Tratament - GeneralitatiSus
Toate persoanele care sufera de anorexie necesita
tratament. Obiectivele tratamentului sunt de a
restabili o greutate normala si un comportament
alimentar adecvat si de a trata afectiunile somatice
si psihice asociate cu malnutritia, ca de exemplu
osteoporoza sau depresia.Corectarea perceptiilor,
atitudinilor si comportamentelor anormale corelate
cu tulburarile de alimentare reprezinta o parte a
tratamentului extins.
Tratament initialSus
Ideal, tratamentul este furnizat de catre o echipa
care cuprinde psihiatrul, medicul de familie si
nutritionistul. In functie de gravitatea bolii,
tratamentul de initiere cuprinde in mod obisnuit:

- restabilirea greutatii normale. Dobandirea unei

greutati normale deseori atenueaza sau elimina
tulburarile de alimentare, ca de exemplu strangerea
de alimente sau comportamentul obsesiv compulsiv
(tulburare anxioasa caracterizata prin repetarea
gandurilor si imaginilor in mintea pacientului cu
comportamente repetitive ulterioare)
- acordarea de consiliere profesionala, pentru a ajuta
persoana anorexica sa realizeze ca are o problema si
sa-si imbunatateasca perceptia imaginii corpului, sa
se concentreze pe afectarea relatiilor, de obicei prin

terapie individuala sau de familie

- acordarea de sfaturi de catre nutritionist, pentru a
ajuta in stabilirea unor principii alimentare sanatoase
si pentru o mai buna intelegere a conceptului de
alimentatie echilibrata
- tratamentul altor afectiuni care frecvent apar
asociate cu anorexia ca de exemplu depresia sau
afectiunile cardiace. Prezenta si a altor afectiuni
concomitent cu anorexia complica tratamentul
putand extinde durata si intensitatea tratamentului
aplicat.
In cazul formelor grave sau amenintatoare de deces,
tratamentul de initiere in spital cuprinde:
- tratarea infometarii. Aceasta implica tratarea
afectiunilor medicale determinate de anorexie, ca
deshidratarea, dezechilibrul hidroelectrolitic sau
afectiunile cardiace. Uneori, fluidele si alimentele
sunt administrate printr-un tub plasat in stomac prin
nas (sonda nazogastrica) sau parenteral (inravenos)
- refacerea statusului nutritional obiectivul
tratamentului este de a castiga in greutate cu grija si
treptat, cunoscand cand este prezenta senzatia de
foame sau satietate si invatand cum sa se
alimenteze sanatos
- ingrijirea afectiva si dezvoltarea increderii in medic
reprezinta o parte importanta a recuperarii care
poate include:

- invatarea de noi comportamente alimentare

- invatarea controlului afectiv
- dezvoltarea increderii in persoanele care acorda
ajutor.
Tratament in cazul agravarii boliiSus
Unele persoane cu anorexie nervoasa pot necesita
spitalizare sau internare pentru a li se acorda ingrijiri
specializate de urgenta pana in momentul in care
pacientul se recupereaza suficient ca sa urmeze un
tratament ambulator. In general se recomanda ca
persoanele a caror greutate este cu 20% mai mica
decat greutatea standard corespunzatoare inaltimii
sa fie tratate in spital. Nu este neobisnuit pentru o
persoana care a pierdut in greutate mai mult decat
30 % din greutatea standard sa necesite 2-6 luni de
tratament de specialitate in spital. Persoanele cu o
greutate mai mica de 85% din greutatea standard isi
recupereaza greu greutatea daca nu sunt inclusi intrun program foarte bine structurat pentru persoanele
cu tulburari de alimentare. O greutate mult sub limita
normalului poate cauza deshidratare, infometare si
dezechilibru electrolitic, toate acestea putand duce la
deces.

Acoperirea asigurarilor pentru tratamentul in spital al

tulburarilor de alimentatie variaza. Tratamentul

anorexiei va fi mai dificil cu cat o persoana a

prezentat afectiunea si nu a fost capabila sa-si
remedieze relatiile in cadrul familiei sau prezinta o
tulburare de personalitate (ca de exemplu
personalitatea obsesiv-compulsiva), abuzeaza de
laxative sau diuretice sau isi provoaca varsaturi.

De retinut!
Anorexia este deseori dificil de tratat. Persoana
anorexica poate refuza tratamentul considerandu-l
inutil sau manifesta o frica intensa fata de ideea de a
castiga in greutate. Unele persoane care au pierdut
foarte mult in greutate pot sa nu fie capabile sa
participe la tratament deoarece sunt prea slabite sau
pot fi prea confuze ca sa urmeze indicatiile.

Anorexicii de obicei necesita continuarea

tratamentului pentru luni sau ani si efectuarea de
controale repetate la medic pentru o evaluare
psihiatrica si pentru verificarea greutatii. Suplimentar
acesti pacienti trebuie sa invete sa-si cunoasca
boala, sa evite recurenta simptomele si sa gaseasca
diferite modalitati de a controla stresul.

Anorexia este o boala de termen lung (cronica).

Aproximativ 40% se vindeca, 30 % isi imbunatesc
starea de sanatate si 30 % vor avea probleme legate

de anorexie de-a lungul intregii vieti. Persoanele

anorexice tinere care incep tratamenutul precoce au
o evolutie buna de obicei. In jur de jumatate din cei
cu anorexie vor dezvolta comportamente de
culpabilitate-dezvinovatire asociate bulimiei
nervoase. Pacientii care prezinta si alte afectiuni
psihice asociate anorexiei, ca de exemplu depresia
sau tulburarea obsesiv compulsiva, de obicei
necesita un tratament mai indelungat decat
persoanele care sufera doar de anorexie.
ProfilaxieSus
Nu exista nici o metoda pentru a preveni anorexia.
Tratamentul precoce poate reprezenta cea mai buna
modalitate de a preveni progresia bolii. Cunoscand
simptomele de debut si apelarea imediata la un
tratament de specialitate poate ajuta in prevenirea
complicatiilor anorexiei nervoase. Cercetarile recente
indica medicamentul fluoxetine (ca de exemplu
Prozac) care este util in reducerea recidivelor acestei
boli. Apelarea la un diagnostic si tratament precoce
poate juca un rol important in prevenirea progresiei
bolii spre o forma mai grava.

Chiar daca nu exista metode de a preveni anorexia,

exista multe metode prin care adultii pot ajuta copiii
si adolescentii sa-si dezvolte o parere
corespunzatoare despre ei insasi si sa invete sa
abordeze alimentatia si exercitiile cu o atitudine

pozitiva. Realizand aceasta se poate preveni in

randul copiilor si adolescentilor dezvolarea anorexiei.
Tratament ambulatoriuSus
Continuarea unei bune ingrijiri la domiciliu ajuta in
recuperarea pacientilor anorexici. Obiectivele
tratamentului individual vor fi stabilite de catre
medicul de familie, psihiatru si nutritionist.

Cateva dintre obiective cuprind

- invatarea de comportamente alimentare noi
- propriul control emotional
- dezvoltarea increderii in persoanele care incearca
sa le acorde ajutor
- membrii familiei vor trebui de asemenea sa sustina
obiectivele psihice si somatice pentru a facilita
vindecarea. Informarea despre boala va fi folositoare
pentru membrii familei la fel de mult ca si pentru
persoanele care prezinta afectiunea
- acordarea de sprijin persoanei apropiate care sufera
de anorexie nervoasa
- suport oferit de catre familie persoanei anorexice.

Tratament medicamentosSus
Antidepresivele (ca si fluoxetine) pot fi folosite daca

persoanele cu anorexie sufera si de depresie sau alta

tulburare de anxietate, ca si tulburarea obsesiv compulsiva. Unele studii indica faptul ca inhibitorul
selectiv al serotoninei fluoxetine (de exemplu,
Prozac) poate reduce incidenta recidivelor anorexiei.
Persoanele cu anorexie care utilizeaza si alte
medicamente pentru alte afectiuni necesita o
monitorizare stricta si sa fie examinate in mod
periodic de catre medic. Aceste persoane necesita
verificarea ritmului cardiac, temperaturii si presiunii
sanguine. Trebuie efectuate acestor persoane si teste
sanguine pentru a evalua cantitatea de medicament
din sange, deoarece malnutritia si greutatea foarte
mica pot modifica eficienta medicamentelor.

Este foarte importanta avizarea pacientilor, familiei si

persoanelor care ofera ingrijiri medicale sa
supravegheze indeaproape adultii si copiii care
utilizeaza antidepresive din cauza posibilitatii de
suicid. Acest lucru este in mod special important la
inceputul tratamentului sau cand sunt modificate
dozele. Pacientii trebuie de asemenea supravegheati
pentru a observa daca se accentueaza anxietatea,
atacurile de panica, agitatia, iritabilitatea, insomnia,
impulsivitatea, ostilitatea si mania. Este foarte
important de supravegheat aceste comportamente in
randul copiilor care sunt mai putin capabili sa-si
controleze impulsivitatea la fel de mult ca si adultii si
cateodata prezinta risc mai mare de a fi expusi

impulsurilor suicidale. Nu se recomanda oprirea

administrarii de antidepresive, ci doar simpla
monitorizare a persoanelor care utilizeaza acest tip
de medicamente si daca apar motive de ingrijorare
sa se apeleze la medic.
Tratament chirurgicalSus
Nu exista tratament chirurgical pentru anorexie.
Alte tratamenteSus
Consilierea profesionala reprezinta o parte
importanta a programului de recuperare a
persoanelor anorexice. Consilierea individuala este
frecvent necesara pana la un an si poate dura pana
la 5-6 ani pentru a asigura o indreptare completa a
trasaturilor psihologice ale afectiunii. Consilierea nu
este inceputa in mod normal decat dupa ce persoana
a depasit criza nutritioanala chiar daca pacientul este
lipsit temporar de motivatie sau intelegere.
Tipuri de consiliere care sunt eficiente in tratamentul
anorexiei cuprind:
- consilierea psihologica. Terapia cognitivcomportamentala poate fi folosita in tratamentul
anorexiei. Acest tip de terapia invata pacientii cum
sa-si schimbe atitudinea si comportamentele fata de
alimentatie. Chiar daca s-a demonstrat eficienta in
tratamentul altor tulburari alimentare (ca de exemplu
bulimia nervoasa), cercetarile continua pentru a
confirma eficienta acestei terapii si in tratarea

anorexiei. In mod obisnuit tratamentul cognitivcomportamental consta in 20 de sedinte de terapie

de-a lungul a catorva luni, cu toate ca in cazul
anorexiei, necesitatea tratamentului poate continua
pentru cativa ani, mai repede decat pentru cateva
zile;

- terapia de grup programul de tratament impreuna

cu alte persoane poate fi foarte folositoare.
Persoanele cu aceste afectiuni isi pot impartasi
succesele si esecurile, sa se incurajeze, sa isi acorde
sfaturi utile. Totusi, este important pentru pacient sa
continue sedintele de terapie individuala suplimentar
intalnirilor de grup;

- terapia de familie cateodata membrii familiei

interfera in necunostinta de cauza cu programul de
recuperare a anorexiei. Prin terapia de familie se
educa intreaga familie despre anorexie si acest lucru
fiind foarte eficient in tratarea acestei afectiuni.
Initial, se poate ajuta persoana sa recupereze in
greutate. Pe de alta parte, terapia de familie se
concentreaza si se confrunta cu alte probleme
familiale;

- sfatul nutritionistului este foarte important pentru

persoanele anorexice sa primeasca sfatul

nutrionistului. Un dietitician ajuta in alcatuirea unei

diete. Dietiticianul incearca sa schimbe focalizarea
pacientului de pe numararea caloriilor alimentelor pe
consumarea mancarii preferate intr-un mediu
relaxant si placut. Persoanele care prezinta aceasta
afectiune trebuie sa castige in greutate saptamanal
pana ce ajung la greutatea standard corespunzatoare
inaltimii. Dupa aceea se recomanda mentinerea
greutatii. Pentru a facilita castigul in greutate
suplimentele nutritionale lichide ca si Ensure si
Sustacal pot fi folosite;

- terapia suplimentara un studiu recent sugereaza

ca zincul poate fi adaugat pentru a recupera in
greutate in cazul persoanelor care sunt tratate in
spital. Totusi, sunt necesare mai multe cercetari
pentru a confirma orice beneficiu.