Particularităţile de îngrijire a vârstnicilor

Procesul de îmbătrânire se instalează la vârste foarte diferite; se obişnuieşte în

general să fie consideraţi vârstnici cei trecuţi de 65 de ani.
Particularităţile de îngrijire a bolnavilor vârstnici izvorăsc din caracterele
fiziologice şi patologice ale vârstei înaintate. Acestea se rezumă la următoarele:
- scăderea forţelor de rezerve ale organismului;
- reducerea până la dispariţie a capacităţii de acomodare;
- scăderea reactivităţii organismului faţă de noxele mediului înconjurător;
- diminuarea capacităţii de regenerare a ţesuturilor;
- reducerea sau dispariţia imunităţii active faţă de infecţii;
- sensibilitate deosebită faţă de pierderile de proteine şi tulburările
hidroelectrolitice;
- frecvenţa bolilor degenerative ca: arterioscleroza, bolile articulare, osteoporoza
etc.
Datorită reducerii forţelor fizice şi a capacităţii de acomodare, oamenii în vârstă
ajung de multe ori la spital în stare de subnutriţie cu hipovitaminoze policarenţiale,
igienă neglijată.
Omul în vârstă poate contracta toate bolile vârstei mai tinere, însă din cauza
reactivităţii modificate a organismului, acestea au o evoluţie aparte, caracterizată
printr-un debut totdeauna insidios, simptomatologie monotonă şi de multe ori
deosebită, uneori chiar contrară evoluţiei obişnuite a aceloraşi boli. Astfel evoluţia
apendicitei fără febră sau dureri, debutul diareic al pneumoniei, sau contractarea
bolilor infecţioase ale copilăriei - în urma reducerii imunităţii active - sunt bine
cunoscute.
Majoritatea problemelor de îngrijire izvorăsc din indisponibilitatea bolnavului de
a se acomoda. Circulaţia deficitară a sistemului nervos central prin vasele sclerozate
duce la scăderea activităţii cerebrale, cu apariţia frecventă a tulburărilor de memorie.
Aceşti bolnavi în mediul lor obişnuit familial de multe ori trăiesc o viaţă echilibrată,
însă în condiţiile noi ale mediului spitalicesc se dezechilibrează şi devin - în special în
orele de seară - neliniştiţi, agitaţi. Tocmai din acest motiv, spitalizarea vârstnicilor nu
trebuie prelungită.
Igiena bolnavilor vârstnici se face cu aceleaşi tehnici ca şi a celorlalţi bolnavi.
Dar problemele izvorâte din particularităţile fiziologice şi patologice ale vârstei
înaintate cer din partea asistentei o maturitate psihologică, foarte multă atenţie şi
înţelegere nemărginită.
Problemele principale legate de particularităţile de îngrijire a bolnavilor vârstnici
sunt următoarele:
Comportarea faţă de bolnavii vârstnici. Asistenta trebuie să fie înţelegătoare
faţă de psihologia omului vârstnic. Ea nu trebuie să încerce dezobişnuirea lui de
obiceiurile formate şi înrădăcinate în cursul deceniilor lungi de viaţă. Asistenta
trebuie să-şi planifice activitatea ei în aşa fel, ca să nu grăbească bolnavul vârstnic în
aranjarea treburilor sale. La nevoie, să-l ajute cu mult tact, dar să nu le execute în
locul lui.
O parte a vârstnicilor primesc cu înţelegere schimbările inerente vârstei înaintate şi
tolerează în mod disciplinat boala supraadăugată. Alţii însă nu vor să înţeleagă noua
situaţie şi devin neliniştiţi şi bănuitori. Asistenta trebuie să privească aceste
manifestări cu foarte multă înţelegere. Ea trebuie să ţină cont de faptul că vârstnicul se
bucură de o stimă familială şi că nu de mult, poate aceeaşi stimă îl înconjura şi la
locul lui de muncă. Din acest motiv - indiferent de starea în care se găseşte
bolnavul -trebuie să-i acordăm şi noi toată stima, evitând utilizarea unor epitete
familiare în loc de numele lor. Se întâmplă ca vârstnicul, obişnuit cu stima anturajului
social şi profesional, să considere familiarismul exagerat ca o jignire personală.
Pregătirea psihică a vârstnicilor pentru efectuarea procedeelor tehnice de
investigaţie şi tratament trebuie făcută cu mai mare atenţie.
Igiena corporală. Igiena corporală a vârstnicilor trebuie supravegheată chiar
dacă ei se pot scula din pat şi se spală singuri. în numeroase cazuri ei trebuie
ajutaţi, având grijă să nu-i jignim. Pielea uscată, atrofiată a vârstnicilor, nu tolerează
baia zilnică, de aceea îmbăierea se va face numai o dată - de două ori pe
săptămână. Tehnica îmbăierii trebuie să fie aceea utilizată pentru bolnavii adinamici.
îmbăierea trebuie făcută cu săpun neutru, cu foarte mare atenţie, pentru a nu leza
pielea fragilă. Baia parţială sau totală la pat trebuie făcută de asemenea cu multă
grijă, dezvelind succesiv suprafeţele cutanate, după ce le-am şters şi învelit pe cele
spălate, fiindcă vârstnicul tolerează foarte greu frigul
Este important ca bărbaţii să fie raşi în mod regulat, iar femeile pieptănate, ceea ce
ridică mult moralul unor vârstnici. întreţinerea unghiilor trebuie făcută cu foarte
multă conştiinciozitate. Unghiile neglijate şi îngroşate de la membrele inferioare se
vor tăia numai după împachetări uleioase prealabile.
Asistenta trebuie să se intereseze dacă bolnavul nu cumva are proteze dentare,
întreţinerea acestora face parte integrantă din igiena corporală a vârstnicului
Fricţionarea pielii cu alcool trebuie evitată, fiindcă aceasta o usucă şi mai mult
şi-l predispune la leziuni. înviorarea circulaţiei locale în vederea prevenirii escarelor
de decubit trebuie făcută cu parafină sau lanolină.
Asigurarea odihnei pasive. Repausul la pat al bolnavului vârstnic numai atunci
este odihnitor dacă patul este făcut după cerinţa lui şi poate sta în el în poziţia lui
preferată. Dacă aceste cerinţe nu dăunează stării sale, atunci asistenta trebuie să
aprobe abaterea de la obiceiurile spitalului. Suprafaţa patului trebuie să fie totdeauna
perfect netedă, pentru a evita escarele de decubit.
Pielea uscată, atrofiată a vârstnicului se lezează foarte uşor şi fac repede escare de
decubit. Din acest motiv, scoaterea lui din pat şi aşezarea lui în fotoliu trebuie
efectuată cât mai repede. Dacă bolnavul nu se poate scula, el trebuie schimbat cât
mai frecvent ca poziţie de către personalul de îngrijire.
Somnul vârstnicului este adesea tulburat. în cursul zilei adesea adorm, noaptea
însă suferă de insomnie. Foarte mulţi vârstnici reacţionează nesatisfăcător la
medicamente calmante şi hipnotice. Din acest motiv trebuie să acţionăm asupra lor
mai mult prin procedee psihice. Vizitarea repetată a bolnavului vârstnic în orele de
seară îi creează o senzaţie de siguranţă şi adoarme mai uşor.
Alimentaţia bolnavului vârstnic. Bolnavii în vârstă internaţi la spital, adesea
sunt inapetenţi. Aceasta se datoreşte pe de o parte bolii care, la vârstnici, de cele mai
dese ori, este însoţită de lipsa poftei de mâncare, pe de altă parte, schimbării
regimului de alimentaţie faţă de cel cu care sunt obişnuiţi. Din aceste motive,
asistenta trebuie să depună multă insistenţă pentru a introduce alimentele şi lichidele
necesare organismului. în aceeaşi ordine de idei - în cazul în care nu merge în
detrimentul stării bolnavului - este bine să se satisfacă pretenţiile lor calitative cu
care sunt obişnuiţi. Seara ei consumă de obicei numai lichide. Necesităţile lor
calorice nu sunt prea mari, din acest motiv, consumul de glucide şi lipide nu trebuie
forţat, pentru a se putea introduce mai uşor necesităţile de proteine, săruri minerale şi
lichide, al căror echilibru la vârstnici este foarte labil.
Bolnavii în vârstă se deshidratează foarte uşor şi pe măsură ce carenţa de lichide
înaintează, dispare şi senzaţia de sete. Asistenta are obligaţia să raporteze rezistenţa
bolnavului la consumul de lichide medicului, pentru ca - în funcţie de hotărârea lui
- să se treacă încă din timp la hidratarea artificială.
Primirea pe secţie şi amplasarea bolnavului. Vârstnicul trebuie primit pe secţie
cu o amabilitate deosebită. El nu trebuie să aibă impresia că este o povară pentru
personal sau restul bolnavilor. Deficienţele sale motorii, vizuale sau auditive nu
trebuie scoase în relief prin vorbire cu voce prea tare sau grăbirea bolnavului la
dezbrăcare, îmbrăcare sau ocuparea patului. întrucât ei se orientează mai greu în noul
mediu al spitalului, este important ca în primele zile să arătăm W.C.-ul, baia,
eventual sălile de tratamente sau sufrageria, chiar de mai multe ori.
Vârstnicii tolerează foarte greu zgomotul, de aceea este bine să fie amplasaţi
printre bolnavi mai liniştiţi. în nici un caz nu este bine să primească patul într-o
colectivitate de tineri, care i-ar deranja.
Circulaţia vârstnicului pe scări, fără supraveghere, trebuie evitată căci mişcările
lor mai greoaie, ca şi eventualele tulburări de echilibru, ar putea da naştere la
accidente.
Procesul de termoreglare a vârstnicului este relativ rigid şi nu le place frigul. Din
acest motiv - dacă se poate - să se evite amplasarea lor sub geamuri sau lângă uşă.
Se va avea grijă ca în timpul aerisirii să fie bine înveliţi. Cu ocazia trimiterii lor la
examinări paraclinice, să fie îmbrăcaţi corespunzător anotimpului sau acoperiţi dacă
sunt transportaţi cu targa, cărucior sau fotoliu rulant.