CURSUL 11 GERIATRIE

Terapia ocupatională. Educatia sanitară in geriatrie. Aspecte medico-sociale: patologia pensionarii;

institutionalizarea vârstnicului (primirea, supravegherea, organizarea îngrijirilor, comunicarea); - îngrijirea
vârstnicului in familie.

PRIMIREA PE SECTIE SI AMPLASAREA BOLNAVULUI

- el nu trebuie sã aiba impresia ca este o povarã pentru personal sau pentru restul bolnavilor.
- Deoarece se orienteazã mai greu este important sa le arãtãm WC, baia, eventual salile de tratament, chiar de mai multe ori
- Ei tolereazã f greu zgomotul si de aceea este indicat sa fie amplasati între B mai linistiti de vârstã lor
- Evitarea circulatiei lor pe scari
- Evitarea amplasarii lor sub geamuri sau lângã usã din cauzã cã lor nu le place frigul
- Cu ocazia examinarilor paraclinice sa fie îmbrãcati corespunzãtor anotimpului, sau acoperiti dacã sunt transportati
targã sau caruciorul

COMPORTAREA FATA DE BOLNAVII VARSTNICI

- as med trebuie sã incerce dezobisnuirea lui de obiceiurile formate în cursul anilor
- activitatea trebuie planificatã în asa fel încât sa nu urgenteze bolnavul în aranjarea treburilor sale
- la nevoie cu mult tact sa-l ajute dar sân nu le execute în locul lui
- pregatirea psihica a bolnavilor pt efectuarea procedeelor de investigatie si tratament
- acordarea atentiei B varstnic si a stimei indiferent de stare în care se gãseste bolnavul
ASIGURAREA CONFORTULUI PACIENTULUI
Asistenta medicală supraveghează bolnavul în permanență asigurând confortul lui . Ea va urmări:
- comportamentul bolnavului;
- funcțiile vitale și vegetative;
- apariția de stări patologice.
Comportamentul bolnavului este diferit în funcție de starea psihică, de boală și de mediul . Unii bolnavi pot fi
deprimați, neliniștiți față de boală și de statutul de spital.
Pacienții vor fi încurajați și li se va răspunde cu amabilitate. Asistenta va urmări:
- expresia feței bolnavilor,
- atitudinea lui în pat,
- culoarea tegumentelor,
- mișcările pe care le execută.
În afecțiunile abdominale grave, ileusuri, peritonite, fața este acoperită de sudori reci, este palidă, cu ochii escavați, cu
nasul ascuțit („faciesul peritoneal”). În bolile febrile sau infecții, fața bolnavului este congestionată.
Observarea tegumentelor bolnavului:
- ajută la diagnosticul bolii;
- colorații speciale: - paloare în anemii,
- roșeată în HTA, inflamații,
- icter în boli hepatice,
- cianoză în boli cardiace și respiratorii.
Observarea starii psihice:
- la pacienții etilici – delirium tremens (halucinații, delir);
- în stări grave – comă (tumori cerebrale, diabet zaharat);
- în encefalopatie, comă – apare în boli grave hepatice (ciroză, cancer);
- coma din intoxicații – poate apărea după administrarea de barbiturice sau după abuz de alcool.
Observarea durerii este alt parametru de semnalat: Asistenta va raporta:
- prezența durerilor pacientului,
- topografia și iradierea. Durerea e prezentă în colica renală, colica biliară, în apendicită sau postoperator.
Observarea funcțiilor vitale și vegetative de către medic și asistenta medicală şi vor fi notate zilnic pe foaia de
observație: - temperatura,
- pulsul,
- TA,
- greutatea,
- numărul de respirații,
- diureză,
- numărul de scaune.

Pacienții vor fi așezați în anumite poziții în pat:

- decubit lateral - în caz de investigații sau tratament,

1
 - pentru administrarea clismelor, a supozitoarelor,
- măsurarea temperaturii rectale,
- decubit ventral după puncții lombare, escare întinse, stază duodenală.
- poziția genupectorală în cursul rectoscopiei sau a tușeului rectal (are scop explorator).
Păstrarea unei anumite poziții timp mai îndelungat predispune bolnavul la apariția complicațiilor cum ar fi:
- escare de decubit,
- pneumonii,
- embolii si tromboze
Din acest motiv poziția bolnavului va fi schimbată pasiv sau activ

IGIENA CORPORALA
- igiena trebuie supravegheata chiar dacã ei si-o efectueazã singuri. Ei trebuie ajutati având grijã sân nu-I jignim
- piele lor uscata si atrofiata nu tolereazã baia zilnica, de aceea imbaierea se face o datã sau de 2 ori pe sãptãmânã, cu
sãpun neutru, cu f mare atentie pt a nu leza pielea fragile
- barbatii vor fi rasi în mod regulat, femeile pieptanate, unghiile intretinute
- intretinerea protezelor dentare
- nu se frictioneaza pielea cu alcool cãci o usucã mai tare si o predispune la leziuni
- masajul se face cu parafinã sau lanolina

ASIGURAREA ODIHNEI PASIVE

- deoarece vârsta impune repaus mai mult la pat, pt a fi odihnitor, acesta impune respectarea unor tabieturi si a pozitiilor
dorite de varstnic
- suprafata patului trebuie sã fie întotdeauna netedã pt a evita escarele de decubit
- prevenirea escarelor impune ca mobilizarea lui sa fie cat mai precoce sau în cazul în care nu se poate atunci schimbarea
pozitiei în pat tot la 2 ore
- are loc schimbarea ritmului nictemeral, ei dorm ziua iar noaptea suferã de insomnii si nu reactioneazã f bine la calmante
si hipnotice. Adorm mult mai linistiti searã dacã le faceti o vizitã inaite de culcare

ALIMENTATIA VARSTNICULUI
- ei sunt de obicei inapetenti, datoritã ori bolii ori spitalizarii si neadaptarii la regimul alimentar
- de aceea le trebuie asiguratã dacã boalã nu impune pretentiile lor calitative . searã ei consuma de obicei numai lichide, în
special sub forma de lactate
- necesitatile lor calorice nu sunt f mari ,de aceea nu trebuie insistat asupra consumului de glucide si lipide, pt a putea
introduce mai usor necesarul de proteine, saruri minerale si lichide, deoarece varstnicii se deshidrateazã f usor
- in caz de refuz al consumului de lichide se trece la hidratare parenterala

COMUNICARE SI SUPORT
Comunicare adecvata cu persoana varstnica
- intr-o rnaniera care sa simta preocupare pentru persoana sa
- formulare clara, concisa
- repetarea sau reformularea intrebarilor
- acordarea timpului necesar ca persoana sa puna sau sa raspunda la intrebari
Orientarea catre realitate
- se va preciza ora, data si locul, cu ocazia fiecarei conversatii
- readucerea conversatiei catre realitate, cand persoana incepe sa se indeparteze
Aceasta interventie este necesara, deoarece schimbarile de mediu (spitalizare, internare in camin-spital) constitute un
stress afectiv care duce la dezorientare, confuzie, pierderea sensului timpului, adaptare dificila.
Mentinerea autonomiei
- manifestarea increderii in capacitatea de autonomie a persoanei varstnice
- incurajarea persoanei varstnice sa efectueze sarcini, sa ia decizii, oferind numai ajutorul strict necesar
- asigurarea ca aparatele necesare sunt in stare de functionare (proteze auditive, ochelari)
- felicitarea persoanei varstnice pentru orice progres in comportament
Stimularea varstnicului pentru desfasurarea unor activitati:
- se va tine cont de preferintele acestuia
- i se va stimula interesul pentru activitaji recreative (excursii, filme, teatru etc.)
- vor fi adaptate in functie de starea fizica si psihica a persoanei varstnice
- se vor evita activitatile care presupun efort fizic sau psihic intens

Facililarea adaptarii in cazul internarii intr-o unitate geriatrica.

2
 - in general, persoana varstnica se simte in siguranta in locuinta in care-si desfasoara cea mai mare parte a activitatii.
- internarea intr-un camin-spital este considerata o ruptura de familie, de societate
In timpul internarii, apar manifestari ale reactiei de inadaptare, cum ar ti:
- tulburari de nutritie (anorexie, negativism alimentar)
- tulburari psihice: agitatie psihomotorie, depresie, anxietate, cefalee
- insomnie
- tulburari cardiovasculare (palpitatii, modificari ale T.A.)
Adaptarea este in functie de:
- nivelul socio-cultural
- conditiile materiale din familie
- structura emotionala si afectiva
- microclimatul si dotarea institutei unde a fost internat
- modul de primire in institutie
- nepregatirea persoanei varstnice de catre familie
Pentru a preveni inadaptarea la schimbarea de mediu, sunt necesare urmatoarele interventii:
- pregatirea persoanei varstnice din timp de catre familie sau asistenta sociala, asistenta de la dispensar
- primirea persoanei varstnice cu atentie si respect
- repartizarea pacientului in functie de nivelul cultural si al afectiunii prezente
- solicitarea familiei pentru a vizita frecvent pacientul varstnic
- oferirea de posibilitati de petrecere a timpului liber, care sa produca satisfactie
- terapie ocupationala.
Masuri de prevenire a efectelor imobilizarii
La unii varstnici, exista tendinta de imobilizare voluntara, manifestata prin negativism, limitarea activitatilor,
petrecerea majoritatii timpului in pat.
Aceasta atitudine este influentata de:
- varsta
- starea neuropsihica
- atitudinea familiei si a personalului de ingrijire
- teama de recidivare a unor afectiuni sau traumatisme.
Ca interventii menite sa previna efectele negative ale imobilizarii amintim:
- schimbarea periodica a pozitiei
- mobilizarea activa si pasiva
- masaj
- igiena tegumentelor
- igiena lenjeriei de pat si de corp
- servirea la pat cu plosca si urinar
Pentru imbunatatirea imaginii corporate:
- ajutarea persoanei varstnice in efectuarea igienei corporale
- stimulare in mentinerea unui aspect fizic si vestimentar agreabil
Datorita reducerii fortelor fizice si a capacitatii de acomodare oamenii în vârstã ajung de multe ori la spital în stare de subnutritie
hipovitaminoze policarentiale, igienã neglijata.
Omul în vârstã poate contracta toate bolile varstei mai tinere, însã din cauza reactivitatii modificate a organismului acestea a
evolutie aparte, caracterizata printr-un debut întotdeauna insidios, simptomatologie monotona si de multe ori deosebitã, uneori ch
contrarã evolutiei obisnuite acelorasi boli.
Majoritatea problemelor de îngrijire izvorãsc din indisponibilitatea bolnavului de a se acomoda. Circulatia deficitara a sistemu
nervos central prin vasele sclerozate duce la scaderea activitatii cerebrale cu aparitia frecventa a tulburarilor de memorie. Ace
bolnavi în mediul lor obisnuit familial trãiesc o viatã echilibratã, însã în conditiile noi ale mediului spitalicesc se dezechilibreazã
devin nelinistiti, agitati. Tocmai din acest motiv spitalizarea varstnicilor nu trebuie prelungitã.
Igiena bolnavilor varstnici se face cu aceleasi tehnici ca si a celorlalti bolnavi, având grijã doar de particularitatile fiziologice
patologice ale varstei
Prevenirea și îngrijirea escarelor de decubit
 Escarele sunt mortificări locale de țesuturi, cauzate de comprimarea îndelungată între proeminențele osoase și
suprafața patului
 Țesuturile sunt irigate insuficient, se mortifică și iau naștere escarele de decubit
 Faze:- o congestie a pielii,
- apar vezicule cu conținut sanguinolent,
- suprafața congestionată devine cianotică cu marginile roșii
- partea centrală a zonei se uscă,
- epidermul se desprinde,

3
 - se formeaza o ulcerație din ce în ce mai profundă, care se dezvoltă în adâncime.
- De cele mai multe ori aceasta se suprainfectează.
Factorii favorizanți locali sunt :
- umezeala (transpirații abundente, incontinența de urină și fecale),
- menținerea bolnavului în aceeași poziție,
- neregularități ale lenjeriei de pat și de corp.
Escarele de decubit apar în primul rând în regiunile unde proeminențele osoase sunt acoperite direct de piele.
Compresiunea produsă de unele aparate gipsate pot produce escare de decubit și în alte regiuni ale corpului. Escarele
de decubit pot fi prevenite printr-o îngrijire și supraveghere conștiincioasă a bolnavului:
- pat bine făcut;
- saltea antidecubit;
- schimbarea periodică a poziției;
- corpul bolnavului va fi menținut uscat;
- după micțiune sau defecare va fi spălat, uscat și pudrat cu talc;
- lenjeria udată va fi schimbată imediat
Apariția escarelor poate fi precedată sau nu de durere. Asistenta va controla integritatea pielii bolnavului. Dacă apare
escara, asistenta medicală se va îngriji de:
- îndepărtarea secrețiilor purulente,
- dezinfectarea suprafețelor supurate,
- medicație locală epitelizantă,
- helioterapie,
- raze UV,
- mijloace chirurgicale.
Măsuri generale de combatere:
- ameliorarea stării generale a bolnavului,
- creșterea capacității de apărare a organismului,
- aport alimentar cantitativ și calitativ optim (asistenta va supra-veghea alimentația bolnavilor).