Notiuni introductive

Prof. Barbosu Marcela

 INGRIJIRI IN GERIATRIE
 GERIATRIA este o ramură a medicinei alocata persoanelor
vârstnice, care studiază și îngrijește bolile bătrâneții.
Cuvantul vine din limba franceza gerôn „bătrân” +
Iatreia „tratament”.
 GERONTOLOGIA - termen creat din cuvintele
geron cu sensul de „bătrân” logie cu sensul de
„studiu”, ramură a biologiei care studiază problemele
biologice, psihologice, sociale și economice ale persoanelor în
vârstă.
 Îmbătrânirea este un proces treptate şi spontane,
prin care organismul se maturizeaza în timpul copilăriei,
pubertăţii, perioadei de adult tânăr, şi apoi declinul
multor funcţii ale organismului în timpul vârstei a II-a
şi a III-a.
 Îmbătrânirea este un proces continuu care debutează la
naştere şi continuă în toate etapele vieţii.

 Are atât o componenta pozitivă a dezvoltării, cât şi o

componenta negativă, declinul.
 Tradiţional, vârsta de 65 ani este considerată un „prag”
deoarece este vârsta la care oamenii sunt pensionaţi.
 Creşterea duratei de viaţă a impus o subîmpărţire a
vârstei a treia, în trei perioade:
 65-75 de ani este perioada de vârstnic;
 75-85 de ani , perioada de bătrân;
 peste 85 de ani , perioada de longeviv
Există mai multe tipuri de îmbătrânire:
1. îmbătrânirea fiziologică în care vârsta
cronologică coincide cu cea biologică
2. îmbătrânire nefiziologică:
- prematură unde varsta biologică corespunde unei
varste calendaristice mai mari sau
- accelerată , ritmul de îmbătrânire se accelerează la
un moment dat
3. îmbătrânire asincronă în care aparatele şi
sistemele au ritmuri diferite de îmbătrânire şi apare
îmbătrânirea predominent cardiovasculară ,
cerebrală sau articulară
Bolile vârstnicilor se pot clasifica în felul următor:
 boli comune ale vârstelor anterioare;
 boli comune ale vârstelor anterioare, dar cu tablou
clinic, evolutie şi prognostic particular vârstei a treia;
 boli senile, specifice vârstnicului.
 De cele mai multe ori procesele naturale,
fiziologice de îmbătrânire se suprapun cu patologia
supraadaugata, astfel că delimitarea între normal
şi patologic se face greu.
 În practică raportarea la normal se face având
ca referinţă normalul adultului, ceea ce nu
corespunde realităţii deoarece bătrâneţea nu este
o boală.
 Modificările frecvente apărute la vârstnic sunt:
modificări neurologice, modificări ale pielii şi ale
fanerelor, scădereaacuităţii vizuale şi auditive,
scăderea toleranţei la efort, hipomnezia,
hiposomnia etc.
 În ceea ce priveşte interpretarea datelor de laborator,
se preferă termenul de “valori de referinţă ” în locul
“valorilor normale”.
Tensiunea arteriala creşte cu vârsta, astfel că valori de
160 mm Hg maxima şi 95mm Hg minima sunt
considerate fiziologice.
 Glicemia, colesterolemia, ureea, acidul uric, creatinina
au valori superioare celor normale ale adultului. VSH-
ul poate depăşi 15 mm la 70 de ani, în special la
femei. Proteinemia scade, numărul de hematii este
diminuat, ca şi cel al limfocitelor.
Aspecte medicale în geriatrie

Frecvenţa afectiunilor cresc proporţional cu vârsta.

Ele pot fi împărţite în felul următor:
 afecţiuni psihice cu debut anterior îmbătrânirii,
comune şi altor vârste, care nu caracterizează
vârstnicul;
 afecţiuni psihice cu debut la vârsta înaintată care
intră în cadrul “îmbătrânirii cerebrale”.
Pe masura îmbătrânirii suferinţa psihică se îmbină
cu cea somatică, iar delimitarea este greu de
realizat.
 Există insa şi o serie de factori care favorizează
apariţia unui dezechilibru psihic la vârste înaintate:
a) Modificări în statutul familiei şi de coabitare:
 plecarea copiilor din casa părintească;
 restrângerea condiţiilor de locuit;
 părăsirea locuinţei pentru a locui cu unul dintre copii
sau într-o instituţie pentru vârstnici;
 relaţii nearmonioase între generaţii;
 decesul unuia dintre parteneri;
 diminuarea veniturilor materiale.
b) Modificări în statutul profesional şi ocupaţional:
 retragerea din activitatea profesională- pensionarea;
 pierderea rolului şi statutului social;
Tulburarile neurologice ale îmbătrânirii cuprind două
aspecte şi anume:
 îmbătrânirea fiziologică
 modificările de ateroscleroză.
Cea mai mare parte a patologiei este reprezentată
de accidentele vasculare cerebrale.
Modificările funcţionale din cadrul senescentei senile
sunt: abolirea reflexelor, lentoarea mişcărilor, reflexe
oculare (fotomotor şi de acomodare) lente.
 Tulburările de somn
Durata somnului la vârstnic este mai mică, 6 ore fiind
în limita normalului.
În practică se analizeaza durata somnului pentru a
deosebi dissomnia reală de falsa insomnie.
Dissomnia include tulburări cantitative cum este
hiposomnia sau tulburări calitative ( somn superficial,
tulburări ale ritmului normal).
 Ca urmare a hiposomniei cu vârsta creşte consumul
de hipnotice
 Cu înaintarea în vârstă se constată o diminuare a
somnului de noapte şi a stării de veghe diurnă, deoarece
se recuperează veghea nocturnă prin somn diurn. Se
formează astfel un cerc vicios în care somnul de zi
împiedică somnul nocturn.
 Un factor care perturbă somnul de noapte la varstnic este
hipertrofia de prostată, sau refluxul gastro-esofagian.
Refluxul poate fi împiedicat prin:
1. alimentaţie corectă seara: cina cu 2 ore înainte de
culcare, evitarea meselor copioase, evitarea preparateor
greu digerabile cum ar fi grăsimi, prăjeli, sosuri, alcool;
2. culcarea într-o postură ridicată, pe o pernă înaltă.
 Alte cauze ale insomniei sunt bolile reumatice care
de regulă au orar nocturn, crampe musculare ale
membrelor inferioare prin tulburări circulatorii, tuse
rebelă.
 Tratamentul insomniei are în vedere în primul rând
cauzele, se vor trata factorii şi bolile care provoacă
insomnia ( adenom de prostată, reflux gastro-
esofagian, reumatism, bronşită etc). Dacă nu se
identifică astfel de cauze, se începe o corectare
nemedicamentoasă, folosind o terapie educaţională.
Aceasta constă în:
 culcarea la aceeaşi oră, de preferat mai devreme şi
eventual după o mică plimbare;
 masa de seară cu 2 ore înainte, nu trebuie să
conţină alimente sau băuturi iritante, ceai, cafea sau
medicamente pe bază de antinevralgic;
 nu se va fuma înainte de culcare deoarece se excită
sistemul nervos prin eliberarea de adrenalină;
 se evită discuţiile aprinse, controversele;
 aerisirea camerei înainte de culcare ;
 o baie caldă are efect sedativ;
 ingestia unui pahar de lapte, ceai de tei sau
consumul unui măr;
 creearea unei atmosfere prielnice: pat bine făcut,
confortabil, linişte, intimitate;
 o postură mai ridicată pentru cei cu reflux gastro
esofagian;
 tehnici de relaxare ca hipnoza sau masaj.
 Numai după ce au fost epuizate aceste metode se
va trece la tratament medicamentos.
Hipnoticele au efect toxic la vîrstnic si provoaca
hipotensiune, agitaţie, agresivitate, confuzie, ataxie,
halucinaţii. Barbituricele şi tranchilizantele,
administrate în cure lungi , determină imunodepresie
cu apariţia unor infecţii microbiene şi fungice cronice.
Tratamentul cu hipnotice trebuie să fie discontinuu,
cu reducerea progresivă a dozei şi pauze de 3-4
zile.