AMG II - Medicină internă și nursing specific

Curs 2 - Aparatul respirator – Afecțiuni: Bronșita și Pneumoniile

Curs 2 Medicină internă și nursing specific: Aparatul respirator

Afecțiuni ale aparatului respirator: Bronșita și Pneumoniile

Cuprins
I. BRONȘITA .................................................................................................................................................. 2

A. BRONȘITA ACUTĂ .................................................................................................................................. 2

Etioiogie ..................................................................................................................................................... 2
Semne și simptome ................................................................................................................................... 2
Investigații (studii de diagnostic) ............................................................................................................... 2
Tratament .................................................................................................................................................. 2
Nursing în bronșita acută. Probleme de dependență: .............................................................................. 2
Obiectivele de îngrijire .............................................................................................................................. 2
Plan de intervenții ..................................................................................................................................... 3

B. BRONȘITA CRONICĂ............................................................................................................................... 3
Etiologie ..................................................................................................................................................... 3
Semne și simptome ................................................................................................................................... 4
Investigații (studii de diagnostic) ............................................................................................................... 4
Tratament .................................................................................................................................................. 4
Nursing în bronșita cronică. Probleme de dependență ............................................................................ 5
Obiectivele de îngrijire .............................................................................................................................. 5
Plan de intervenții ..................................................................................................................................... 5
Evaluarea obiectivelor de îngrijire ............................................................................................................. 5

II. PNEUMONIILE............................................................................................................................................ 6
Clasificare ...................................................................................................................................................... 6
Etiologie ......................................................................................................................................................... 6
Semne și simptome ....................................................................................................................................... 6
Investigații (studii de diagnostic) ................................................................................................................... 7
Tratament ...................................................................................................................................................... 7
Tratamentul în pneumoniile bacteriene ................................................................................................... 7
Tratamentul în pneumoniile atipice cuprinde ........................................................................................... 8

Nursing în pneumonii Probleme de dependență .......................................................................................... 8

Obiectivele de îngrijire .................................................................................................................................. 8
Plan de intervenții ......................................................................................................................................... 8
Evaluarea obiectivelor de îngrijire ................................................................................................................. 9

1 din 9
AMG II - Medicină internă și nursing specific
Curs 2 - Aparatul respirator – Afecțiuni: Bronșita și Pneumoniile

I. BRONȘITA
A. BRONȘITA ACUTĂ
≝> Bronșita acută reprezintă inflamația mucoasei bronșice, aceasta interesând de obicei bronhiile mari și
mijlocii; când afectează și traheea, se numește traheobronșită.
Etioiogie
Factorii determinanți în producerea bronșitei acute sunt:
- factori infecțioși: virusuri, bacterii (stafilococi, pneumococi, streptococi), Haemophilus influenzae;
- factori alergici și substanțe iritante inhalate (clor, amoniac, fum de tutun, gaze de luptă);
- factorii favorizanți sunt: frigul, umezeala, fumatul, praful, eforturile vocale.
Semne și simptome
- catar rinofaringian care durează 1-3 zile, cu nas înfundat și respirație pe gură;
- tuse uscată la început, spasmodică, însoțită de durere vie retrosternală, subfebrilitate sau febră
moderată și uneori voce răgușită;
- expectorație mucoasă sau mucopurulentă;
- cu tahipnee în formele severe sau respirație șuierătoare (wheezing).
Investigații (studii de diagnostic)
- radiografie toracică pentru a exclude o pneumonie;
- examen bacteriologic din spută;
- HLG, Ht, VSH, spirometrie.
Tratament
a. medicamentos:
- simptomatic: antialgice, antiinflamatorii, antipiretice, antitusive în primele zile, apoi expectorante,
fluidifiante ale secrețiilor bronșice;
- etiologic: - antialergice; antibiotice conform antibiogramei.
b. fizic:
- percuție, vibrații, exerciții respiratorii;
- drenaj postural.

Nursing în bronșita acută. Probleme de dependență:

- clearance ineficient al căilor respiratorii;
- hipertermia;
- alterarea confortului fizic și psihic;
- risc pentru infecție.
Obiectivele de îngrijire
Acestea vizează:
- eficientizarea respirației;
- eliberarea căilor respiratorii
- facilitarea echilibrului termic consecutiv cu reducerea procesului inflamator;
- diminuarea disconfortului și creșterea stării de confort;
- prevenirea complicațiilor.

2 din 9
AMG II - Medicină internă și nursing specific
Curs 2 - Aparatul respirator – Afecțiuni: Bronșita și Pneumoniile

Plan de intervenții
- se asigură condiții optime de microclimat (T° = 22-24°C, umiditate în jur de 50%, ventilație naturală,
igiena spațiului)
- se comunică cu pacientul pentru a stabili o relație bazată pe încredere și pentru a crește complianța
acestuia;
- se monitorizează funcțiile vitale și vegetative: T°, P, R, TA, diureză;
- se raportează medicului modificările apărute: hipertermie, tahicardie, dispnee cu tahipnee, creșterea
T.A. prin hipoxie și hemoconcentrație, scăderea diurezei;
- se facilitează expectorația prin aplicarea măsurilor fizice: percuție, vibrații, drenaj postural;
- se notează caracteristicile expectorației (culoare, aspect, cantitate, consistență);
- se stimulează pacientul să îngere cel puțin 2 l/zi de lichide calde;
- se explică importanța hidratării pentru umectarea mucoasei respiratorii și fluidificarea secrețiilor
bronșice;
- se sugerează pacientului să se mobilizeze cât mai mult posibil dacă tolerează mișcarea;
- se administrează conform prescripției medicația simptomatică, antialgică, antiinflamatoare,
antialergică și antibiotice;
- se testează sensibilitatea pacientului la acțiunea antibioticelor prescrise (în special penicilina) mai
ales dacă anamneza decelează un istoric de alergie medicamentoasă;
- se monitorizează efectele terapeutice și nonterapeutice ale medicamentelor (erupții cutanate,
tulburări digestive);
- se observă comportamentul, faciesul, orientarea în timp și spațiu.
Se educă pacientul:
- să expectoreze în șervețele de unică folosință sau într-un recipient cu capac;
- să-și clătească gura după fiecare expectorație;
- să pună un șervețel la gură și nas atunci când tușește sau strănută;
- să renunțe la fumat dacă este fumător sau să evite fumatul pasiv;
- să evite expunerea la alergeni și substanțe iritante ce pot fi inhalate.

B. BRONȘITA CRONICĂ
≝> Bronșita cronică reprezintă inflamația nespecifică a mucoasei bronșice, caracterizată prin tuse și
expectorație cronică, cu evoluție cronică ce merge spre afectarea parenchimului pulmonar (emfizemul).
Caracteristice pentru definirea bronșitei cronice sunt:
- permanența tulburărilor respiratorii (tuse și expectorații) cel puțin 3 luni pe an, timp de 2 ani
consecutivi (OMS 1966);
- accentuarea severă a acestora în anotimpul rece și umed, în cursul epidemiilor de infecții respiratorii
acute (virale sau bacteriene).
Etiologie: sunt 3 tipuri de factori principali incriminați în producerea bronșitei cronice:
- factori iritanți: tabagismul și alcoolismul, vaporii iritanți din industria chimică, vaporii de amoniac (ca
noxe profesionale), precum și condițiile atmosferice nefavorabile (frig, umezeală, curenți de aer);
- infecția microbiană sau virală;
- alergia care acționează prin sensibilizare la pneumoalergeni sau alergeni microbieni la care se adaugă
terenul predispus (predispoziția la alergie).

3 din 9
AMG II - Medicină internă și nursing specific
Curs 2 - Aparatul respirator – Afecțiuni: Bronșita și Pneumoniile

Toți acești factori acționează, de regulă, în cerc vicios făcând ca expectorația să crească și tușea să devină
ineficace, ceea ce favorizează staza bronșică, tulburările de ventilație și infecție.
Semne și simptome
Bronșita cronică se caracterizează clinic prin:
- tuse și expectorație cronică, mucoasă sau mucopurulentă, mai accentuată dimineața, la schimbarea
poziției (toaleta bronhiilor) în cantitate de cel puțin 30 ml/zi;
- dispnee continuă (prin obstruarea bronșiolelor) sau paroxistică (consecința alergiei la infecția
bacteriană intrabronșică);
- raluri bronșice mixte (sibilante, ronflante și subcrepitante) la auscultația pulmonară efectuată de
medic.
Investigații (studii de diagnostic)
- radioscopia sau radiografia pulmonară - evidențiază un desen peribronhovascular accentuat;
- examenul sputei: arată prezența mucusului în cantitate mare, iar în episoadele infecțioase
evidențiază leucocite neutrofile și floră bacteriană variată;
- examene hematologice (HLG, Ht) arată poligîobulie și hemoconcentrație prin hipoxemie cronică
(hipoxemia stimulează hematopoieza);
- gazometria: identifică scăderea PaO2 sub 80 mm Hg. a SaO2 sub 95%, precum și creșterea PaCO2
peste 45 mmHg (hipercapnie);
- probele ventilatorii (spirometria) arată disfuncție ventilatorie de tip obstructiv, scăderea moderată a
CV (capacității vitale) și marcată al volumului expirator maxim pe secundă (VEMS), precum și a
indicelui de permeabilitate bronșică sub 70%. Diagnosticul pozitiv se pune pe tuse și expectorație
cronică, raluri bronșice și tulburări ventilatorii de tip obstructiv.
Tratament
a. medicamentos:
- antibioterapie parenterală conform antibiogramei din spută în cazul infecțiilor cu germeni de
mare patogenitate sau antibiotice cu spectru larg (Ampicilină, Amoxicilină) în caz de floră microbiană
greu decelabilă prin examenul bacteriologic al sputei;
- fluidifiante / secretolitice pentru facilitarea eliminării secrețiilor bronșice;
- mucolitice (când sputa este vâscoasă): aerosoli cu N-acetilcisteină sau alfa-chimo-tripsină;
- simpaticomimetice (Astmopent sau Berotec sub formă de aerosoli);
- Miofilin i.v. sau corticoterapie per os sau i.v. în perfuzie, în caz de urgență, pentru înlăturarea
spasmului bronșic.
b. fizic:
- percuție, vibrație;
- drenaj postural pentru eliminarea secrețiilor abundente;
c. profilactic:
- administrarea timp de 7-10 zile, în anotimpurile reci și umede, de antibiotice prescrise de medic
(Biseptol, Doxiciclină) pentru prevenirea acutizărilor și a complicațiilor;
- evitarea poluanților atmosferici;
- respectarea măsurilor de protecția muncii la locul de muncă (în caz de expunere la noxe
profesionale).

4 din 9
AMG II - Medicină internă și nursing specific
Curs 2 - Aparatul respirator – Afecțiuni: Bronșita și Pneumoniile

Nursing în bronșita cronică. Probleme de dependență

- obstrucția bronșică;
- dispneea;
- anxietatea;
- risc înalt de alterare a stării de sănătate (insuficiența respiratorie acută, BPOC);
- dezechilibrul gazelor sangvine (Problemă colaborativă).
Obiectivele de îngrijire vizează:
- dezobstrucția bronșică;
- ameliorarea dezechilibrului gazelor sangvine și acido-bazic;
- prevenirea complicațiilor;
- menținerea calității vieții.
Plan de intervenții
- se asigură condiții optime de microclimat (T°, umiditate, igienă, ventilație naturală);
- se ajută pacientul să-și găsească o poziție comodă, de preferat șezândă sau semișezândă;
- se încurajează pacientul să-și exprime temerile pentru a diminua gradul de anxietate;
- se monitorizează funcțiile vitale și vegetative: T°, P, R, TA, expectorația;
- se pregătește bolnavul pentru probele ventilatorii;
- se oferă o scuipătoare cu capac și se încurajează să expectoreze;
- se recoltează spută pentru examene de laborator la indicația medicului respectând procedura;
- se observă și se raportează caracteristicile sputei: culoare, aspect, cantitate, consistență;
- se administrează tratamentul prescris de medic, respectând calea, orarul și doza;
- se supraveghează efectele terapeutice și nonterapeutice ale medicației administrate;
- se observă comportamentul, faciesul, somnul bolnavului;
Se educă pacientul:
- să expectoreze numai în scuipătoare sau în batiste de unică folosință ce vor fi colectate în pubele;
- să inspire pe nas și să respire cu buzele încrețite pentru ameliorarea dispneei;
- să facă gargarisme după expectorație și să se spele pe mâini;
- să nu înghită sputa;
- să utilizeze corect inhalatorul-spray, fără să facă abuz;
- să facă exerciții de respirație abdominală, în scopul diminuării activității mușchilor respiratori accesorii
(mușchi intercostali, scaleni, sternocleidomastoidieni);
- să comprime cu mâna partea inferioară a cutiei toracice dacă tușea este dureroasă;
- să renunțe la fumat și să evite expunerea la pneumoalergeni sau substanțe iritante ale mușchilor
respiratori;
- să facă exerciții fizice gradate (mersul pe jos sau pe o bicicletă).
Evaluarea obiectivelor de îngrijire
Se face evaluare periodică și finală (în funcție de intervalul precizat în obiectiv) pentru a aprecia dacă
obiectivele au fost îndeplinite integral, parțial sau deloc.
În caz de obiective realizate parțial sau deloc în intervalul fixat, se culeg date pentru identificarea cauzelor
reușitei parțiale sau nereușitei, se modifică planul de intervenții autonome și se reevaluează.
În caz de obiective realizate se indică data când au fost realizate.

5 din 9
AMG II - Medicină internă și nursing specific
Curs 2 - Aparatul respirator – Afecțiuni: Bronșita și Pneumoniile

II. PNEUMONIILE
≝> Pneumoniile sunt inflamații nesupurative acute sau cronice ale parenchimului pulmonar si ale
țesutului interstitial, de cauze diverse.

Clasificare
Clasificarea etiologică a pneumoniilor are importanță pentru terapia acestora.
După agentul etiologic, pneumoniile se clasifică astfel:
a. Pneumonii bacteriene (tipice) - 70%, din care cea mai frecventă este pneumonia pneumococică.
b. Pneumonii nebacteriene (atipice) - 30%, care pot fi virale, alergice, micotice, chimice, de iradiere etc.

Etiologie
Agenții etiologici determinanți pot fi:
- bacterieni: 90% dintre pneumoniile bacteriene sunt determinate de pneumococ și 10% de alte
bacterii (stafilococ, streptococ, Haemophilus influenzae, Klebsiella pneumoniae etc.);
- Mycoplasma pneumoniae, virusul gripal mai ales de tip A, adenovirusurile, Rickettsia burnetti care
se transmite prin căpușe sau laptele și carnea infectate de aceasta;
- diferite specii de fungi, endogene sau exogene (Candida, Aspergillus, Actinomyces, Hystoplasma
etc.), cea mai frecventă fiind pneumonia cauzată de Candida albicans; aceasta apare ca o consecință
a scăderii rezistenței organismului prin factori diverși (cașexie, alcoolism) sau după administrare
prelungită în doze mari de antibiotice per os, care, prin distrugerea florei bacteriene saprofite,
favorizează dezvoltarea fungilor;
- factorii alergizanți: infestații parazitare (ascarizi, tenia, anchilostoma, trichocefal, etc.),
medicamente, polenuri;
- gaze și pulberi toxice inhalate în cantități mari (noxe profesionale) care determină pneumonia
chimică;
- radioterapia cu doze mari la nivelul toracelui pentru afecțiuni neoplazice diverse poate determina
pneumonia de iradiere;
- Legionella pneumophilla și alte specii de Legioneila care se răspândesc prin sistemele de aer
condiționat și prin rețeaua de aprovizionare cu apă și care afectează persoanele de vârstă medie și
bătrânii; se întâlnește în comunitate, la persoanele cazate în hoteluri cu sisteme de climatizare a
aerului, în spitale (pneumonii nozocomiale) la cei cu sonde de aspirație nazogastrică, sub tratament
cu aerosoli sau operați în regiunea capului și a gâtului.

Semne și simptome
în pneumonia pneumococică:
- debut brusc prin frison intens și prelungit („unic și solemn"), urmat de febră mare (39°C - 40°C) și
junghi toracic submamelonar sau la nivelul focarului pneumonic, inflamator;
- dispnee prin disfuncție respiratorie restrictivă;
- tuse seacă la început, iar la 2 -3 zile expectorație ruginie, caracteristică, datorită hemoglobinei
rezultată din degradarea hematiilor la nivelul exsudatului alveolar.
Semne fizice:

6 din 9
AMG II - Medicină internă și nursing specific
Curs 2 - Aparatul respirator – Afecțiuni: Bronșita și Pneumoniile

- facies pneumonic, cu congestie facială mai intensă de partea plămânului afectat (semnul Jaccoud) și
herpes labial care este semn caracteristic pentru pneumonia pneumococică;
- sindrom de condensare pulmonară (vibrații vocale exagerate, matitate, raluri crepitante);
- puls tahicardie și scăderea tensiunii arteriale cu tendință la colaps.
Semne paraclinice:
- opacitate omogenă, triunghiulară, cu vârful în hil și baza la periferie;
- leucocitoza cu creșterea neutrofilelor;
- prezența pneumococului (diplococ gram pozitiv) și a polinuclearelor neutrofile în spută.
Investigații (studii de diagnostic)
În pneumoniile bacteriene se recomandă:
- radiografie toracică, în primele 24-48 h de la debut;
- HLG cu formula leucocitară;
- teste de inflamație - VSH, fibrinogen;
- examen bacteriologic al sputei.13
În pneumoniile nebacteriene se recomandă următoarele investigații:
- radiografie pulmonară față și profil;
- examen bacteriologic din spută pentru evidențierea miceliilor;
- bronhoscopie
În pneumonia cu Candida albicans și în actinomicoză:
- examen coprologic în pneumonia alergică prin infectare cu ouă de paraziți;
- determinarea în urină a antigenului solubil al Legionella;
- proba de urină se recoltează în recipient steril după 3 zile de la debutul bolii, chiar dacă s-a început
tratamentul cu antibiotice.

Tratament
Spitalizarea este obligatorie în toate cazurile de pneumonie la copii, vârstnici, bolnavi cu boli preexistente, cu
complicații sau cu tablou clinic grav (insuficiența respiratorie, șoc, colaps).
Tratamentul în pneumoniile bacteriene:
a. tratamentul igieno-dietetic:
- repaus la pat în timpul perioadei febrile și circa o săptămână după scăderea febrei;
- hidratare suficientă, dietă lichidă și semilichidă în perioada febrilă: ceaiuri, sucuri de fructe, supe de
legume, lapte, griș, orez, budinci;
b. tratament simptomatic: antitermice, analgezice, calmante ale tusei;
c. antibioterapia este adresată germenului cauzal reprezintă tratamentul de bază în penumoniile
bacteriene:
- instituirea tratamentului se face după recoltarea sputei pentru examen bacteriologic și antibiogramă
și constă, de regulă, în administrarea de Penicilină 2-4000000 ui/zi, i.m, pe toată durata bolii și 2-3
zile după vindecarea acesteia;
- în caz de intoleranță la Penicilină sau rezistență microbiană se recomandă ampicilina, eritromicina
sau alt preparat indicat de antibiogramă;
- în formele severe de pneumonie se administrează antibiotice în doze mari și asociate, i.v.;
d. tratamentul complicațiilor - în funcție de tipul complicației astfel:
7 din 9
AMG II - Medicină internă și nursing specific
Curs 2 - Aparatul respirator – Afecțiuni: Bronșita și Pneumoniile

- în caz de colaps se recomandă hemisuccinat de hidrocortizon în perfuzie cu ser fiziologic sau soluție
de glucoză 5%;
- în caz de insuficiență respiratorie - oxigenoterapie, ventilație mecanică.
Tratamentul în pneumoniile atipice cuprinde:
a. măsuri generale:
- izolarea bolnavului la domiciliu și a formelor complicate în spital;
- tratament igieno-dietetic și simptomatic ca în pneumoniile bacteriene;
b. tratamentul etiologic se adresează agentului etiologic și constă în:
- administrarea de antifungice (amphotericina B), parenteral în pneumoniile micotice;
- perfuzie i.v. cu hemisuccinat de hidrocortizon în formele cu șoc anafilactic;
- oxigenoterapie pe mască în pneumonia chimică;
- antibiotice cu spectru larg pentru prevenirea suprainfecțiilor bacteriene în pneumonia de iradiere;
- administrarea de eritromicină și tetraciclină, macrolide (azitromicină) sau chinolone (ciprofloxacină)
în pneumonia cu Legionella pneumophila.

Nursing în pneumonii Probleme de dependență

- respirație ineficientă/alterarea funcției respiratorii;
- alterarea confortului prin durere;
- intoleranța la activitate;
- hipertermia;
- alterarea nutriției prin deficit;
- risc de deshidratare;
- risc înalt de alterare a stării de sănătate.

Obiectivele de îngrijire vizează:

- normalizarea respirației și a schimburilor gazoase;
- combaterea infecției;
- restabilirea echilibrului termic și a confortului;
- adaptarea alimentației la nevoile nutritive ale pacientului;
- menținerea balanței intrări/ieșiri și prevenirea deshidratării;
- prevenirea complicațiilor.

Plan de intervenții:
- se asigură condiții optime de spitalizare sau izolare la domiciliu;
- se explică pacientului în termeni accesibili modul de producere a bolii, metodele de diagnostic și
tratament pentru a crește complianța și a reduce anxietatea;
- se asigură repausul la pat pe toată durata febrei și în funcție de toleranța la efort;
- se răspunde cu calm și promptitudine la toate solicitările pacientului legate de igienă, alimentație,
eliminare;
- se monitorizează funcțiile vitale și vegetative;
- se observă și se notează caracteristicile expectorației: culoare, aspect, cantitate;

8 din 9
AMG II - Medicină internă și nursing specific
Curs 2 - Aparatul respirator – Afecțiuni: Bronșita și Pneumoniile

- se face bilanțul hidric pentru compensarea pierderilor și prevenirea deshidratării;

- se aplică măsuri suplimentare dacă se observă inabilitatea pacientului de a tuși și expectora (tapotări,
drenaj postural);
- se prelevează sânge pentru examene de laborator, spută pentru examen bacteriologic și
antibiogramă, urină pentru examen sumar sau/și pentru determinarea antigenului solubil al
Legionellei;
- se începe antibioterapia recomandată de medic ca și terapia adjuvantă la nevoie (oxigenoterapie);
- se supraveghează și se raportează efectele secundare ale medicamentelor, dacă apar;
- se pregătește bolnavul pentru radiografia de control, după 3-4 zile de spitalizare;
- se ajută pacientul, la nevoie, să își facă igiena corporală și să își schimbe lenjeria de corp;
- se observă tegumentele, mucoasele pentru a identifica eventualele semne de deshidratare sau
leziunile favorizate de transpirație în perioada de defervescență a febrei;
Se educă pacientul:
- să respire pe nas;
- să expectoreze în scuipătoare cu capac sau în batiste de unică folosință;
- să-și facă toaleta cavității bucale după expectorație;
- să evite curenții de aer și variațiile de temperatură;
- să alterneze perioadele de activitate cu cele de odihnă;
- să consume alimente fără sare în timpul tratamentului cu medicamente antiinflamatoare;
- să recunoască și să semnaleze medicului eventualele semne ale unor complicații: modificări ale
sputei, intensificarea durerii toracice, febră după administra­ rea antibioticelor.
Evaluarea obiectivelor de îngrijire:
Se face evaluare periodică și finală (în funcție de intervalul precizat în obiectiv) pentru a aprecia dacă
obiectivele au fost îndeplinite integral, parțial sau deloc.
În caz de obiective realizate parțial sau deloc în intervalul fixat, se culeg date pentru identificarea
cauzelor reușitei parțiale sau nereușitei, se modifică planul de intervenții autonome și se reevaluează.
În caz de obiective realizate se indică data când au fost realizate.

9 din 9