CURS V

INGRIJIRI IN GERIATRIE
Gerontologia, ca termen se defineste ca stiinta proceselor de îmbatrânire, iar Geriatria, drept o
ramura a medicinii, care cerceteaza aspectele patologice ale îmbatrânirii. Geriatria presupune
cunostinte în primul rând din domeniul medical, dar si din alte domenii ca: psihologie, sociologie
Cauzele care explica fenomenul de îmbatrânire a populatiei sunt: scaderea natalitatii,
progresele medicinii si cresterea nivelului de trai, care maresc rata de crestere numerica a
populatiei vârstnice, prin ameliorarea morbiditatii si mortalitatii.
Se apreciaza ca denumirea de "persoane ale vârstei a treia" este mai proprie decât aceea de
persoana în vârsta (O.M.S.), deoarece evoca sectorul populatiei care a depasit mijlocul vietii.
O clasificare curenta a persoanelor în vârsta distinge:
- între 65 (60) - 75 arti, trecerea spre batrânete, sau perioada de vârstnic.
- între 75 - 85 (90) de ani, perioada de batrân.
- peste 85 (90) de ani, marea batrânete sau perioada de longeviv.
în afara de aceasta clasificare cronologica, se foloseste si o clasificare medicala:
- "îmbatrânirea fiziologica", armonioasa, în care vârsta cronologica se identifica cu vârsta
biologica.
- "îmbatrânirea nefiziologica", care poate fi:
- prematura, când începe de timpuriu, sau
- accelerata, când ritmul de îmbatrânire se accelereaza la un moment dat (dupa pensionare, dupa
decesuri în familie, dupa internari etc).
îmbatrânirea nefiziologica este o îmbatrânire patologica dar aceasta nu înseamna ca batrânetea
este o boala.
Pentru a ajuta populatia vârstnica, trebuiesc cunoscute bine modificarile fiziologice care apar la
vârstnic.
O.M.S., defineste starea de sanatate ca "o stare complecta de bine, fizic, mintal si social...". La
batrâni, capacitatile fizice regreseaza, are loc o deteriorare intelectuala si o dezangajare sociala
cu marginalizare. Totusi batrânetea nu trebuie privita ca o boala.
Daca la baza acestui fenomen stau modificarile de vârsta suferite de diferitele organe si sisteme,
unele evenimente care intervin în existenta vârstnicului o precipita (retragerea din activitate,
îmbolnaviri diferite, plecarea copiilor, decesul partenerului, disparitia vechilor prietenii etc.).
Criza de adaptare la noile conditii are mari implicatii psihologice. Examinarea unui batrân
implica câteva functiuni psihice: nivelul de constienta, orientarea, starea afectiva, gândirea,
comportamentul, integrarea în familie si societate, limbajul etc. Se disting în psihologia
senescentei, trei aspecte generale:
- Caracter diferential, adica diferente semnificative de la o persoana la alta si chiar la aceeasi
persoana de la un organ la altul.
- Nivelul îmbatrânirii depinde mai putin de vârsta si mai mult de particularitatile genetice,
somatice, morale si sociale.
- Caracterul relativ al deficientelor, datorita rezervelor compensatorii si echilibrarii complexe.
Un exemplu: Maximul inteligentei se situeaza între 16 si 25 de ani. Totusi de multe ori se obtin
performante mai mari si dupa aceasta perioada. Aceasta se datoreste organizarii activitatii,
perfectionarii schemelor de generalizare, sinteza si abstractizare. Iata de ce se spune ca vârsta a
treia, devine o vârsta a întelepciunii.
PROBLEME FRECVENTE ALE VARSTNICILOR:
1. PROBLEME DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ
Deoarece relatiile sociale ale individului vârstnic, intrafamiliale sau generale, pot favoriza sau
agrava îmbolnavirile cronice, medicul si asistenta trebuie sa aiba si notiuni generale de
sociologie a îmbatrânirii si de asistenta sociala. Deci trebuie sa formuleze si un diagnostic social.
Aceasta însemna ca trebuie sa cerceteze si aspectele psihosociale ale vârstnicului (pensionare,
stressul retragerii, raporturile cu familia, daca este tolerat, neglijat sau ignorat, solidaritatea
familiala etc.).

2. AFECŢIUNI MAI FRECVENTE ÎN PRACTICA GERIATRICĂ :

A.BOLILE CARDÎOVASCULARE-reprezinta principala cauza de deces la batrâni. Ca
frecventa ele sunt urmate de bolile neurovasculare si psihice. Ateroscleroza în primul rând, apoi
celelalte boli metabolice, obezitatea, diabetul zaharat, guta, se asociaza frecvent tulburarilor
cardiovasculare. Restrângerea activitatii fizice, specifica a vârstnicului, face ca doua din cele mai
importante simptome ale bolilor de inima - dispneea de efort si durerea precordiara - sa lipseasca,
sa fie diminuate sau atipice.
a.INFARCTUL MIOCARDIC ACUT LA VÂRSTNIC
Inima unui vârstnic, nu se mai poate adapta la efort. Apare frecvent dispneea la eforturi minime.
De aceea la batrâni simptomul principal nu este durerea precordiala ci dispneea.
Tablul clasic al infarctului miocardic la batrâni, este înlocuit de tablouri asimptomatice, de
aspecte atipice si simptomatologie de împrumut. Apar astfel infarcte cu tablouri false
abdominale, fals cerebrale sau fals pulmonare, care creeaza mari dificultati de diagnostic. Alteori
apar tablorui nesemnificative, care sugereaza o suferinta minora: algii toracice, articulare,
curbatura, viroze respiratorii etc. Se pot întâlni si infarcte cu simptomatologie cerebrala: confuzie
acuta, disartrie, agitatie psihomotorie, vertije si chiar coma. Simptomele de împrumut cerebrale,
digestive (dupa mese copioase), sau din teritoriul arterelor periferice, se datoresc insuficientei
circulatorii din teritoriul respectiv. Alteori poate apare un infarct cu debut de insuficienta renala
b.HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ
Hipertensiunea este principalul factor de risc la vârstnic, crescând incidenta accidentelor
vasculare cerebrale si coronariene.
HTA esentiala, nu este caracteristica vârstnicului, ia apare în cursul vârstei tinere sau adulte si
evolueaza la batrâni cu unele caractere clinice speciale. Este o hipertensiune sistolo-diastolica, cu
o evolutie mai blânda, cu gravitate moderata. Formele maligne sunt foarte rare. De obicei
hipertensiunea se însoteste de ateroscleroza.
Simptomatologia la vârstnic a hipertensiunii arteriale, are unele particularitati:
- uneori se întâlnesc cazuri cu valori tensionale crescute, fara semne clinice
- simptomatologia este de obicei nezgomotoasa.
- apar frecvent simtome nespecifice (cefalee, vertije, palpitatii, tulburari de vedere, nicturie)
- apar adeseori simptome de suferinta cardiaca: dispnee de efort, disconfort toracic, palpitatii,
galop.
- la vârstnicii dupa 70 de ani, apar semne de insuficienta circulatorie cerebrala: insomnii,
agitatie, dezorientare.
Complicatiile sunt cardiace, cerebrale si renale, si tin de modificarile aterosclerotice..
c. HIPOTENSIUNEA ARTERIALĂ
Prin Hipotensiune arteriala se întelege scaderea presiunii sistolice cu mai mult de 20 mm Hg, în
trecerea de la decubit la ortostatism. Frecventa creste cu vârsta. Nu este o boala, este un sindrom.
Se însoteste de astenie psiho fizica, palpitatii, vertije, sincope, caderi, pierderi de cunostinta.
d.ARTERITA CU CELULE GIGANTE (ARTERITA TEMPORALĂ SAU ARTERITA
HORTON)
. Apare la bolnavii vârstnici, dupa 50 de ani si obisnuit dupa 60 de ani. Se localizeaza la
bifurcarea carotidei, la nivelul arterelor extracraniene (artera faciala sau temporala). Debutul este
insidios prin cefalee, oboseala, anorexie, scadere în greutate, polimialgii reumatice, febra.
Caracterul cefaleei este sugestiv: localizare temporara, uni sau bilaterala, cu iradiere în pielea
capului si regiunea occipitala. Evolutia este cronica de la câteva luni la doi ani sau mai mult.
Tratamentul bolii se face cu corticoizi.