Subiecte fiziologie

1.Factori care influențează difuzia CO2 & Zonele derivațiilor

precordiale.

 Derivațiile precordiale
Înregistrează activitatea electrică a inimii în plan transversal
 Sunt derivaţii “unipolare”, cu electrodul pozitiv situat pe torace (V1-V6) şi electrodul de
referinţă format din cele trei derivaţii ale membrelor unite.
 Electrodul explorator poziţionat după cum urmează:
- V1 - spaţiul IV intercostal drept parasternal;
- V2 - spaţiul IV intercostal stâng parasternal;
- V3 - la jumătatea distanţei dintre V2 şi V4;
- V4 - spaţiul V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară
(apexul);
- V5 - spaţiul V intercostal stâng, pe linia axilară anterioară;
- V6 - spaţiul V intercostal pe linia axilară mijlocie.
 Pereţii inimii “văzuţi” de către derivaţiile precordiale:
 Peretele anterior al inimii: V1,V2;
 Septul interventricular: V3;
 Apexul: Derivaţia V4;
 Peretele lateral al VS: derivaţiile V5,V6.

 Factori care influențează difuzia CO2

Difuziunea O2 şi CO2 la nivelul MAC se realizează până la echilibrarea concentraţiei gazelor
între cele 2 compartimente (alveolă şi capilar).
Factorii care determină difuziunea gazelor prin MAC:
1) Caracteristicile MAC
2) Coeficientul de difuziune al gazului prin MAC
3) Presiunea parţială a gazelor și gradientul de presiune
4) Timpul de pasaj

2.Complexul QRS în derivațiile precoridale și CRF.

 Complexul QRS
Cea mai semnificativă componentă a traseului ECG, corespunde cu depolarizarea
septului IV şi ventriculilor;
 Aspect:
-prima undă negativă =Q:
-durata < 0,04sec;
-amplitudinea <1/4 R (DIII, aVF, V5-V6) absentă în V1-V4;
-prima undă pozitivă = R: prezentă în majoritatea derivaţiilor;
 -cea de-a doua undă negativă sau prima negativă după R = S.
 Durată: 0,08 şi 0,10 sec;
-Amplit.: 1-1,5 mV (10-15mm):
-amplitudine minimă: 0,5 mV în DI, DII, DIII; 1 mV în derivaţiile precordiale.

CRF (capacitatea reziduală funcțională)= este volumul de aer care ramane in plamani la
sfarsitul unui expir de repaus.
CRF=VR+ VER
CRF= 50% CPT (2500ml)
Rolul CRF este in schimburile alveolo-capilare deoarece ea se combina cu aerul inspirat
astfel asigura compozitia constanta de aer alveolar.
CRF se determina prin METODE INDIRECTE ( platismografie).
Patologic: - CRF crescut: hiperinflatie-> sindroame obstructive ( astm, emfizen)
-CRF scade: disfunctie ventilatorie restrictive (pneumonie, edem pulmonar)

3.Reflex presor și Centrii respiratori bulbari

 Zona presoare
- localizată în porţiunea dorso-laterală
-zona cardioacceleratoare şi vasomotorie:
-controlează activitatea neuronilor simpatici medulari şi medulosuprarenala;
- stimularea zonei presoare determin ă un reflex presor:
↑Frecvenței cardiace şi ↑Forţei de contracţie cardiace ⇒ ↑ DC;
↑ tonusului vascular (vasoconstricţie) ⇒ ↑ rezistenţei periferice totale (RPT);
↑ TA.

 Centrii respiratori bulbari

Localizare: în bulbul rahidian, în substanța reticulată

Structură: 2 populaţii neuronale, interconectate funcţional, grupate în:
1.Grup respirator dorsal (GRD) → neuronii inspiratori
Rolul GRD este de control al ritmului respirator bazal, prin stabilirea
frecventei inspirului.
2. Grup respirator ventral (GRV) → neuronii expiratori
Contine atat neuroni inspiratori cat si expiratori. Este responsabil in
principal pentru expir. Este activat in efort.
 Caracteristici: centri vitali, automați, cu activitate ritmică și care se inhibă reciproc
Rol: generează și întreţin activitatea ventilatorie bazală
OBS: nu pot asigura adaptarea respiraţiei la solicitări

4.Ventilația alveolară (formula de calcul, definiție, caracteristici) și

fenomenul electric produs de unda T pe ECG
 Ventilația alveolară = volumul de aer proaspăt care intră în alveole într -un minut și
participă la schimburile gazoase la nivelul membranei alveolo-capilare.
Determinare : VRepaus = V A + V D
⇓
VA = f x (VT– V D )
⇓
VA = 12 x (500 – 150 ) = 12 x 350 = 4200 [mL/min]
Valoarea normală : V A = 4 L/min ( 2 L/min pt fiecare plămân)
Factorii care influențează VA :
 Creșterea VA
• amplitudinea respirației ( VT)
• forța (dacă creșterea forței nu rămâne suficient timp pentru a se face schimburile
gazoase (timp < 0,3 s) => creșterea spațiului mort alveolar)
 Scăderea V A : VD (în afecţiuni care schimburile gazoase alveolare)

Rol: prin ventilaţia alveolară sunt corectate rapid modificările compoziţiei aerului
determinate de schimbul cu sângele din capilarele pulmonare.
• În timpul ciclului respirator, volumul aerului alveolar crește de ~ 1,2 ori
• în cursul fiecărei inspirații, volumul curent (VT = 0,5 l) se adaugă la volumul de aer
existent în plămâni la sfârșitul expirației, reprezentat de capacitatea reziduală funcțională
(CRF ≃ 2,5 l)
• Raportul de expansiune al plămânilor: (CRF + VT)/ CRF = (2,5 l + 0,5 l)/0,5 L = 1,2

 Unda T pe ECG
Unda T- Reflectă repolarizarea ventriculară (epicard → endocard)
Sens: concordant cu complexul QRS , pozitivă în majoritatea derivaţiilor (5-10 mm înălțime)
Aspect: rotunjită, asimetrică, cu panta descendentă mai abruptă.
Amplitudine < 1/3 QRS
Durată 0,13 - 0,30 s

Debitul diastolei ventriculare (DV) coincide cu panta descendenta a undei T=> fenomenul electric il
precede pe cel mecanic.
Diastola ventriculara are rolul de a asigura umplerea ventriculara (VEDV aprox. = 100-140 ml) si are o
durata de 0,500 sec ( durata depinde de FC).
Are mai multe etape:
1. Protodiastola‒ Durata = 0,025 s
2. Relaxarea izovolumetrica (RIV)‒ Durata = 0,050 s
3. Umplerea rapida‒ Durata = 0,100 s
4. Umplerea lenta (Diastazia) ‒ Durata = 0,200 s
5. Sistola atriala‒ Durata = 0,100 s

5.QT și legătura cu excitabilitatea fibrelor miocardice și ventilația maximă

 QT = sistola electrică ventriculară (SEV)
Intervalul QT are ca semnificatie sistola electrica ventriculara (SEV) si cuprinde
depolarizarea si repolarizarea ventriculara. Valorile normale ale acestuia sunt cuprinse intre
0,35 s si 0,45 s. Un QT mai scurt de 0,35 secunde duce la sindrom QT scurt, iar un QT mai
lung 0,44 s la barbati si 0,46 s la femei va duce la sindrom QT lung. Prelungirea QT
are potential letal pentru ca este necesar un timp mai mare pentru celulele cardiace sa fie
pregatite pentru un nou ciclu contractil, iar unele celule nu sunt complet repolarizate la
initierea unui nou ciclu (NSA), ducand la risc de depolarizare necontrolata.

Perioadele PA din fibrele cardiace contractile care corespund intervalului QT sunt

PRE (incepe in faza 0 si se termina la ½ fazei 3) unde fibra este inexcitabila

PRR (corespunde ultimei ½ a fazei 3) und fibrele sunt hiperexcitabile
PSN (la finalul fazei 3) unde fibrele sunt hiperexcitabile.

Ventilația maximă
Ventilatia maxima reprezinta volumul maxim de aer care poate fi ventilat intr-un minut.
Se poate determina prin două metode: directa si indirecta. Vmax ind se exprima procentual
fata de valoarea ideala cu ajutorul formului:

Valoarea normala: Vmax ind d =>80% din Vmax ind i (sau +-20%)
Valoarea clinica:Pentru aprecierea globala a performantei pulmonare. Valori ale Vmax ind < 80%
din ideal apar in toate tipurile de disfunctii ventilatorii, semificand scaderea capacitatii de
adaptare la efort, cu importanta in: medicina sportiva si medicina muncii, aprecierea severitatii
unei disfunctii ventilatorii, respectiv scaderea capacitatii de adaptare la efort si aprecierea
severitatii unei difunctii ventilatorii la pacientii chirurgicali.
 

6. Testul bronhoconstrictor / Efectul factorilor cronotropi pozitivi

asupra celulelor pacemaker
•Testul BC

Testul Bronhocostrictor sau Testul de bronbronhoprovocare este recomandat pentru

evaluarea responsivitatii bronhomotorii, in scop diagnostic, la subiecti cu valori normale
ale parametrilor ventilometrici si simptomatologie sugestiva pentru astm (istoric de
wheezing, dispnee si tuse).
Pricipiu:
 se evalueaza modificarea FEV1 dupa inhalarea unui agent bronhoconstrictor(BC).
Tstul poate fi nespecific, daca se utilizeaza agenti de tipul metacolina (agonist
colinergic), acetilcolina, manitol, histamina, carbacol sau adenozina, sau specific,
daca se utilizeaza diferite alergene. Testul este considerat pozitiv daca se obtine o
scadere semnificativa a FEV1.

•Efectul factorilor cronotropi pozitivi asupra celulelor pacemaker

Factorii cronotropi pozitivi precum SNVS, catecolaminele, beta-agonistii,

parasimpaticolitice, cresterea concentratiei calciului plasmatic si febra duc la cresterea
activitatii pacemaker prin cresterea permeabilitatii membrane pentru ioni. De asemenea
cresc influxul lent de calciu si sodiu in DLD si cad efluxul de potasiu rezultand
accelerarea pentii DLD si fazei 3. Aceasta duce la cresterea ratei de descarcare la nivelul
celulelor pacemaker ( NAV) ducand la cresterea FC si scurtarea intervalelor RR pe ECG.

7. Intervalul ST / Modificările CPT în diferite disfuncții ventilatorii

7. Intervalul ST

Intervalul ST reprezinta ultima faza a depolarizarii ventriculare si repolarizarea ventriculara.

Este format din Segmentul ST si Unda T si are valori normale cuprinse intre 0,12 s si 0,21 s.
Modificări patologice apar in leziune si ischemie subepicardica si leziune si ischemie
subendocardica. Leziunea si ischemia subepicardica conduc la supra-denivelarea segmentului ST
si la o unda T negativa, ampla, simetrica. Leziunea si ischemia subendocardica conduc la sub-
denivelarea segmentului ST si la o unda T pozitiva, ampla, simetrica.
 Modificările CPT în diferite disfuncții ventilatorii

CPT sau capacitatea pulmonară totală reprezintă volumul de aer care este mobilizat în cursul
unui ciclu ventilator maximal, care include un inspir și un expir de repaus.

Valorile normale ale CPT 100%+-20% din valoarea ideală

În condiții patologice

CPT>120% apare în DVO ca urmare a creșterii VR, în timp ce CV își menține valorile

DVO cu hiperinflație poate apărea ca urmare a obstrucției căilor respiratorii mari și poate fi fixă
în cazul aspirației corpilor străini la copii sau mobilă la neoplasmele traheale și laringiene, dar și
în cazul asmului, bronșitei cronice și emfizemului pulmonar.

CPT<80% apare în DVR și DVM.

DVR are 3 cauze principale:pulmonare, pleurale și extrapulmonare. Cauzele pulmonare includ

fibroza pulmonară, TBC, neoplasmul pulmonar, lobectomiile, pneumoniile. Cauzele pleurale
includ pleureziile, hemotorax, pneumotorax și fibrotoraxul. Cauzele extrapulmonare pot apărea
ca urmare a unor afecțiuni ale cutiei toracice precum fracturi de coaste, scolioze, cifoze în cadrul
problemelor coloanei vertebrale. Alte cauze extrapulmonare includ afecțiuni neuromusculare:
miastenia gravis, nevralgii intercostale, poliomielita și de cauze abdominale: ascită sau obezitate
severă.

DVM poate avea cauză pulmonară, care poate apărea ca urmare a BPOC severă sau TBC cu
bronșită severă sau extrapulmonară în cadrul unor cifo-scolioze severe.

CPT poate avea totuși valori normale în cadrul DVO cu „aer captiv” deoarece VR va crește în
timp ce CV scade datorită închiderii precoce a bronhiilor mici în astmul bronșic datorită
hiperreactivității bronșice și în emfizem datorită distrugerii fibrelor elastice.

8. Manevrele vagale (nominalizare, influența) / PEF

•Manevre vagale-care sunt și cum influențează EKG
Manevrele vagale sunt: compresiunea globilor oculari, masajul sinusului carotidian si
manevra Valsalva (expir fortat cu glota inchisa).(Urmaresc efectul nervilor vagiasupra
parametrilor cardiovasculari, declansat prin excitarea unor zone reflexogene si se utilizeaza
terapeutic pt tahicardiile supraventriculare)
Toate aceste manevre, in coditii normale, au ca si consecinta scaderea FC cu aproximativ 6-
12 b/min. Prin scaderea FC la nivelul ECG-ului se va putea observa prelungrirea intervalelor RR.

•PEF
 PEF sau peak expiratory flow reprezintă fluxul maxim de aer care este atins în timpul expirului
maximal forțat.

Acesta reprezintă vârful curbei expiratorii și reprezintă un parametru efort-dependent.

Valorile normale

Bărbați: 9,5-10l/s

Femei: 7-8 L/s

Prezența vârfului pe curba flux-volum certifică corectitudinea efectuării expirului forțat.

PEF scade în toate DV

PEF-metria efectuată dimineața și seara permite calcularea variației PEF și ajută la monitorizarea
variabilității fluxului de aer. Dacă valoarea acesteia e mai mare de 15% atunci există o
hiperreactivitate bronșică.

9. Efectele parasimpaticului pe inima și corelația ECG / Ventilația de

repaus
•Parasimpaticul are:

Efect cronotop (-)= scade frecventa cardiaca prin emigrarea pantei DLD

Efect inotrop (-)= scade forta de contractie

Efect tonotrop (-)= scade tonusul miocardic

Efect domotrop (-)= scade viteza de conducere a impulsurilor

Efect batmotrop (-)= scade exitabilitatea celulelor cardiace

Parasimpaticul (cresterea tonusului vagal)= creste amplitudinea undei T,

Intervalul RR ce semnifica o revolutie cardiaca. VN=0,08s => scade FC =>bradicardie

sinusala

Efect domotrop negativ => creste lungimea intervalului PQ > 0,24s (scade conducerea
impulsului. Creste lungimea intervalului PR (scade conducerea impulsului)
 •Ventilatia de repaus= Ventilatia de repaus este volumul de aer respirat intr-un un
minut in conditii bazale. Pentru calculul acesteia se determina spirografic volumul curent
(VT) si se masoara frecventa respiratorie (f), formula folosita este Vrepaus =VT x f. In repaus
volumul curent este aproximativ 500 ml si frecventa respiratorie aproximativ 12-18/min,
intr-un final ducand la Vrepaus = 6-8 l/min.
Importanta corelatiei intre Vrepaus si necesarul de oxigen al organismului este ca Vrepaus
asigura necesarul de oxigen al organismului in conditii de repaus.
In conditii normale, pentru a livra organismului 1 ml de O2 sunt necesari aproximativ 20
ml de aer. Raportul Vrepaus/VO2 va fi egal cu 20 (6000 ml/ 300 ml).
In cazul unor afectiuni pulmonare sau cardiace schimburile gazoase fiind afectate, pentru a
livra organismului necesarul de O2 in conditii de repaus trebuie sa se ventileze o cantitate mai
mare de aer, crescand raportul Vrepaus/VO2 la valori mai mari de 28, rezultand in tahipnee

10. Conducerea atrioventriculară – corelație cu ECG / FEF 25-

75
•Conducerea atrioventriculară – corelație cu ECG

Conducerea atrioventriculara este reprezentata pe ECG de intervalul PQ si dureaza

aproximativ 0,12-0,21s. La nivel atrial, stimulul este generat in nodul sinoatrial, apoi prin cele 3
cai internodale in 0,04s ajunge la nodul atrioventricular. La nodul atrioventricular are loc
intarzierea fiziologica care dureaza 0,12-0,21s. La nivel ventricular conducerea se face prin
fasciculul His, cele 2 ramuri ale sale, stanga si dreapta, si prin reteaua Purkinje.

•FEF 25-75% (fluxul expirator maxim mediu) = FEF 25-75 reprezinta fluxul expirator fortat

mediu intre 25% si 75% din capacitatea vitala fortata. Fluxul mediu se refera la jumatatea
mijlocie a capacitatii vitale fortate, Se determina prin calcul (volum determinat/timp) si se
masoara in l/s. Se masoara pe curba flux-volum. Este efort- independent. Depinde doar de
proprietatile vasco-elastice (mecanice) ale plamanului respectiv de: rezistenta la flux a cailor
aeriene si reculul electic pulmonar. Valoarea normala este mai mare sau egala cu 65% din ideal.
Patologic: scaderea FEF 25-75 determina sindrom obstructiv distal (obstructia cailor distale in
astm sau emfizem pulmonar, cand VEMS e inca normal) si este caracteristic pt disfunctia
ventilatorie obstructiva, restrictiva si mixta.
11. Curba flux/volum si deviatiile membrelor cu perspectiva vederii
lor pe inima
 Curba flux/volum

-necesită înregistrarea simultană a fluxului de aer. Pe curba

flux/volum, fluxul este trasat pe axa verticală şi volumul pe axa
orizontală. În mod general se reprezintă parametrii expiratori în
partea superioară şi cei inspiratori în cea inferioară a graficului.
Curba expiratorie are o primă parte ascendentă abruptă,
culminând cu un vârf (care corespunde cu fluxul expirator
maxim de vârf sau PEF), care se continuă cu o pantă descendentă
mai lentă, uşor concavă (care corespunde cu fluxurile expiratorii
progresiv descrescătoare spre sfârşitul expirului).

-Evaluarea funcţională pulmonară se bazează atât pe evaluarea aspectului grafic cât şi a

rezultatelor numerice ale testului. Dintre parametrii ventilometrici obţinuţi în urma spirometriei,
trei au o importanţă mai mare: CVF - capacitatea vitală forţată (h), VEMS- volumul expirator
maxim pe secundă (H) şi indicele de permeabilitate bronşică (IPB= raportul CVF/VEMS).

a. Derivaţiile bipolare ale membrelor

• Derivația DI: vede inima din perspectiva brațului stâng si se obține o “imagine” în plan frontal
a peretelui lateral al VS și al AS

• Derivația DII : vede inima din perspectiva piciorului stâng si permite vizualizarea în plan
frontal a peretelui inferior al VS şi VD

• Derivația DIII : vede inima din perspectiva piciorului stâng, dar dintr-un unghi diferit faţă de
DII si se obține o “imagine” în plan frontal a peretelui inferior al VS și VD

b. Derivaţiile unipolare ale membrelor

• Derivaţia aVR :nu explorează o zonă specifică a pereţilor inimii („derivaţia orfană”) , este
utilizată pentru a aprecia plasarea corectă a electrozilor: în acestă derivaţie, unda P este
obligatoriu negativă deoarece vectorul ce caracterizează depolarizarea atrială este îndreptat de
sus în jos şi de la dreapta la stânga, deci se îndepărtează de electrodul (+) al derivaţiei aVR

• Derivaţia aVL vizualizează peretele lateral stâng al inimii

• Derivaţia aVF vizualizează peretele inferior al inimii

12.Corelatiile ECG-ului cu ventriculograma și indice de
permeabilitate bronșică

 Ventriculograma manometrică apreciază presiunile din ventriculi, măsurate cu

ajutorul unor catetere prevăzute cu micromanometre, plasate în cavităţile inimii.
Cateterele se introduc diferit în funcție de cavitățile explorate:
→ pt. evaluarea presiunilor din inima stângă: retrograd - via artera femurală
→ pt. evaluarea presiunilor din inima dreaptă: anterograd - via vena femurală, subclavie,
jugulară sau antecubitală.
Ventriculograma ECG
CIV După Q, Mî corespunde R
RIV Panta descendentă T
UR După T
SA După P, dar înainte de Q

 indice de permeabilitate bronșică

- este raportul FEV1 /FVC sau indicele de permeabilitate bronşică (IPB) sau
indicele Tiffeneau reprezintă procentul din capacitatea vitală forţată care poate fi
expirat în prima secundă a expirului maximal forţat. Se determina prin calcul
FEV1/FVCx100 Valoare normala este FEV1 /FVC  limita inferioară
corespunzătoare vârstei. Patologic: FEV1 /FVC scăzut apare în disfuncţii
ventilatorii obstructive şi mixte.

13.Efectele simpaticului pe inima si difuziunea gazelor respiratorii

prin mb alveolo capilara
Efectele simpaticului

Cronotrop + FC
Inotrop + și Lusitropic +  forta de contracţie VS
Dromotrop +   viteza de conducere
Batmotrop +   Exitabilitatea
Tonotrop +   Tonusul cardiac
 Mobilizarea rezervelor cardiace MVO2.   DC
  Difuziunea gazelor respiratorii prin mb alveolo capilara
Membrana alveolo-capilară (MAC) = totalitatea structurilor pe care le traversează gazele
respiratorii dinspre alveole spre eritrocit şi invers
Difuziunea O şi CO la nivelul MAC se realizează până la echilibrarea concentraţiei
2 2

gazelor între cele 2 compartimente (alveolă şi capilar)

Difuziunea O are loc din aerul alveolar spre sângele din capilarele pulmonare
2

Difuziunea CO se realizează din sângele venos capilar spre aerul alveolar

2

Factorii care determină difuziunea gazelor prin MAC:

 caracteristicile membranei alveolo-capilare
 coeficientul de difuziune al gazului prin MAC
 presiunea parţială a gazelor și gradientul de presiune
 timpul de pasaj
Caracteristicile MAC

 Suprafață crescuta Rata de difuziune este direct proporțională cu suprafața

 Grosime scazuta  Rata de difuziune este invers proporțională cu grosimea membranei
 Capilar pulmonar <Eritocit . O2 şi CO2 nu trebuie să treacă printr-un strat gros de plasmă
pentru a difuza   Rata de difuziune

Coefizientul de difuziune al gazului prin mac

 Difuziunea O2 şi CO2 la nivelul MAC se realizează până la echilibrarea concentraţiei
gazelor în cele 2 compartimente (alveolă şi capilar).
 Gazele respiratorii sunt foarte solubile în lipide  difuzează cu uşurinţă prin membranele
celulare.
 Este crescut pentru CO2 (de 20 x) si scazut pt O2.

Presiune parţială a gazelor respiratorii și gradientul de presiune

 Dacă P presiunea gazului în alveole > presiunea gazului în sange (ex. O2 )  are loc
difuziune netă a gazului din alveole în sânge
 Dacă presiunea gazului în sange > presiunea gazului în alveole (ex. CO2 )  are loc
difuziune netă a gazului din sânge în alveole

Timpul de circulaţie a sângelui în sectorul pulmonar

 în repaus: 0,7 sec
 în efort: 0,3 sec (valoare minim necesară schimburilor)
14. Efectele factorilor cronotropici negative asuptra PA si NSA.
Testul bronhodilatator
 Efectele factorilor cronotropi negativi asupra PA al NSA au ca rezultat:
-scaderea frecventei cardiace prin alungirea pantei DLD.
SNVP scade influxul de Na si Ca in DLD si creste efluxul de K in faza 3
Se lungeste astfel atat panta DLD, cat si faza 3 a potentialului de actiune.
Ach are un mecanism asemanator cu vagul (SNVP). Beta blocantele inhiba efectul
catecolaminelor. Blocantele canalelor de calciu scad influxul de Ca in DLD, alungind astfel
panta acestuia. Digitala creste activitatea vagului (SNVP) si inhiba pompa Na/K care nu
restabileste echilibrul ionic in timpul perioadei refractare relative. Concentratia de K plasmatic
ridicata, scade rata de descarcare a NSA, iar o crestere accentuata a acestuia duce la stop cardiac.
Frigul scade activitatea de pacemaker prin scaderea permeabilitatii membranei pentru ioni.
Hipoxia celulara (ischemia) scade/aboleste activitatea de pacemaker.

 Testul de bronhodilatatie este unul din testele de bronhomotricitate,utilizat

pentru evaluarea responsivitatii bronhomotorii in obstructiile bronsice. Testul
consta in aprecierea modificarii FEV1 la 15 min de la administrarea unui agen
bronhodilatator, iar acesta se considera pozitiv daca se obtine o crestere
semnificativa a FEV1. Testul BD precizeaza aspectul reversibil szau ireversibil al
obstructiei bronsice, de ex. este pozitiv in astmul bronsic (OB reversibila) si
negativ in BPOC (bronhopneumopatie obstructivă cronică

15. Intervalul QT. Curba volum/timp

Intervalul QT reprezinta sistola electrica ventriculara (SEV), care cuprinde
depolarizarea si repolarizarea ventriculara (a fibrelor rapide). Are o durata normala de 0,35-0,45
s. Un interval mai mic de 0,35 defineste sindromul QT scurt, iar un interval mai mare de 0,45 se
numeste interval QT lung. Prelungirea intervalului QT are potential letal deoarece este nevoie de
un timp mai mare pentru celulele cardiace sa fie pregatite de un nou ciclu contractil, iar unele
celule nu sunt complet repolarizate la initierea unui noi ciclu (NSA), fapt ce determina un risc
crescut de depolarizare necontrolata. Agentii farmacologici care au efect asupra intervalului QT
sunt hipercalcemia si digitala pentru scurtarea QT; hipocalcemia, chinidina si procainamida
pentru prelungirea QT.

Curba volum/timp- este unul dintre rezultatele pe care ni le ofera spirometria fortata (efectuarea
unui expir maximal fortat timp de 6 secunde, dupa un inspir maximal). Aceasta ne da informatii
despre capacitatea vitala si volumul expirator maxim pe secunda. Capacitatea vitala reprezinta
volumul de aer mobilizat in cursul unui ciclu expirator maximal, care include un expir maxim
dupa un inspir maxim (intre punctul inspirator maxim si punctul expirator maxim), fiind
aproximativ 75% din capacitatea pulmonara totala (4500 ml). Volumul expirator maxim pe
secunda este volumul de aer expulzat de plamani in prima secunda a expirului maximal fortat,
dupa un inspir maximal, cu valoare mai mare de 80% din valoarea ideala corespunzatoare
varstei, taliei si sexului.

16.Curba flux-volum. Imaginile inimii in derivatiile membrelor

 Curba flux-volum
• Axa Y flux (L/s)
• Axa X volum (L)
• Curba expiratorie începe cu o porţiune ascendentă, abruptă, care se termină într-un vârf
(PEF, peak expiratory flow), şi se continuă cu o porţiune descendentă, uşor concavă (care
corespunde fluxurilor descrescânde de la sfârşitul expirului), care se uneşte cu axa X la
nivelul CVF (capacitate vitală forţată, FVC, forced vital capacity)
•Imaginile inimii in derivatiile membrelor:
Sunt derivatii bipolare deoarece ECG-ul este inregistrat intre 2 electrozi exploratori, + si -
, plasati pe membre: bratul drept, bratul stang si piciorul stang. Ele inregistreaza diferentele de
potential intre D1: bratul drept (-) si bratul stang (+); D2: bratul drept (-) si piciorul stang (+);
D3: bratul stang (-) si piciorul stang (+). Aceste derivatii formeaza triunghiul echilateral al lui
Einthoven, folosit pentru determinarea axului electric. Pe derivatia D1 vedem inima din
perspectiva bratului stang: peretele lateral VS si al AS in plan frontal; D2 vedem inima din
perspectiva piciorului stang: peretele inferior al VS si al VD in plan frontal; D3 vede inima din
perspectiva piciorului stang (un unghi diferit fata de D2): peretele inferior al VS si al VD in plan
frontal.

17.QRS-fenomene electrice. • Centrii pontini

Complexul QRS- este cea mai semnificativa componenta a traseului ECG si
corespunde depolarizarii septului IV si a ventriculilor. Prima unda negativa este unda Q cu
durata <0,04 s si amplitudinea <1/4 din unda R. Prima unda pozitiva este R si este prezenta in
majoritatea derivatiilor. Cea de-a 2-a unda negativa, sau prima unda negativa dupa R, este unda
S. Uneori poate sa apara o a 2-a unda pozitiva R’. Complexul QRS are o durata intre 0,08-0,10 s
si o amplitudine intre 1-1,5 mV, cu axul electric, avand valori normale, in plan frontal intre -30°
si 110° (axul orizontalizat fiind intre -30° si +30°; axul intermediar intre +30° si +60°; axul
orizontalizat intre +60° si +110°). Se depolarizeaza prima data septul IV (unda Q), dupa care
apexul si peretii ventriculari (unda R) si la final sunt bazele ventriculilor (unda S).
• Centrii pontini fac parte din categoria centrilor nervosi care au rol in reglarea respiratiei. Ei
nu prezinta automatism, nu sunt vitali au rol reglator influentand tonusul si activitatea ritmica a
centrilor respiratori bulbari si faciliteaza tranzitia intre inspir si expir. Functioneaza pe baza
aferentelor vagale de la mecanoreceptorii pulmonari si caile respiratorii. Centrul pneumotaxic,
localizat in 1/3 superioara a puntii. Este stimulat de aferente de la mecanoreceptorii pulmonari in
inspir, inhiband neuronii inspiratori bulbari, astfel limiteaza rafala de potentiale de actiune in
nervul frenic si opreste inspirul avand ca rol limitarea volumului de aer ventilar si scaderea ratei
respiratorii. Centrul apneustic este situat in 1/3 inferioara a puntii. Stimularea excita centrul
inspirator din maduva, prelungind perioada potentialelor de actiune in nervul frenic si astfel
prelungind contractia diafragmului rezultand respiratia apneustica, o respiratie anormala cu
perioade inspiratorii prelungite, urmate de miscari expiratorii scurte.

18.Segment QT-corelatie cu fenomenele electrice.

Spiro:Vmax,definitie,formula de calcul
Segment QT
Semnificatie:
 sistola electrica ventriculara(SEV),cuprinde depolarizarea si repolarizarea
ventriculara(complexul QRS + intervalul ST)
Durata:
 0,35-0,45 s
Prelungirea QT are potential letal:
 este necesar un timp mai mare pentru celulele cardiace sa fie pregatite pentru un
nou ciclu contractile;unele cellule nu sunt complet repolarizate la initierea unui nou
ciclu(NSA) => risc de depolarizare necontrolata
Agenti farmacologici cu effect asupra intervalului QT:
 hipercalcemia(scurtarea QT),hipocalcemia(prelungirea QT),digitala(scurtarea
QT),chinidina,procainamide(prelungirea QT)

Spiro:Vmax,definitie,formula de calcul
 reprezinta volumul maxim de aer care poate fi ventilat intr-un minut
 calcul:Vmax=VTxf
 Vmax=100-150 l/min
 Metode de determinare:
-directa:inregistrarea spirografica a respiratiei maximale fortate a subiectului pentru 15-
20s(manevra dificila)
-indirecta:pe baza VEMS-ului (metoda mai facila)
 Valoare normala:Vmax ind i ≥ 80% din Vmax ind i
 Vmax ind < 80% din ideal apare in toate tipurile de disfunctii
ventilatorii,semnificand scaderea capacitatii de adaptare la efort
19.Rolul nodului atrio-ventricular,cv:def,valori normale,disfunctii
ventilatorii
Rolul nodului atrio-ventricular
Rolurile NAV sunt:
1) singura cale de legătură electrică fiziologică între atrii şi ventriculi
2) întârziere (bloc) fiziologică întârzie conducerea excitaţiei la ventriculi 0,12 s asigură
condițiile ca sistola atrială să preceadă sistola ventriculară Obs: NAV are viteza de
conducere cea mai lentă (0,02-0,05 m/s)
3) preia funcţia de pacemaker al inimii când NSA este distrus
4) “filtru electric” - protejează ventriculii de stimulii prea rapizi generați de centrii
ectopici supreventriculari (datorită perioadei refractare lungi)

Capacitatea vitala:def,valori normale,disfunctii respiratorii

Def:Volumul de aer mobilizat în cursul unei ciclu respirator maximal (prin expir max.
după un inspir max.) (între PIM→PEM)
• Determinare: metoda directă (spirometrie lentă sau forțată)
• Normal: CV≥80% corespunzătoare vârstei, taliei şi sexului
• Patologic: CV<80% si indica spre:
Disfuncție Ventilatorie Restrictivă (DVR):
• afecțiuni pulmonare (fibroze, pneumonie, edem pulmonar, rezecţii pulmonare)
• procese care limitează expansiunea plămânilor: − afecţiuni ale cutiei toracice
(paralizii nervi intercostali, fracturi costale, afecțiuni ale mușchilor respiratori) − procese
pleurale (pleurezii) − afecțiuni abdominale (acumulare de lichid, tumori masive)
OBS: CV scade și în DV obstructivă cu “aer captiv”

20.Ventriculograma . CVF
Venticulograma
Definitie:inregistrarea activitatii electrice a ventriculilor

Cuprinde:
-stadiul de repaus ventricular
-stadiul de depolarizare ventriculara
-stadiul de depolarizare totala ventriculara
-stadiul de repolarizare ventriculara
-stadiul de repolaizare totala ventriculara

Vectorii rezultanti au acelasi sens=>depolarizarea si repolarizare ventriculara se vor

inregistra grafic sub forma unor deflexiuni concordante(ambele pozitive)
 Acolo unde nru exista dipoli electrici=>se inregistreaza graphic linii izoelectrice
CVF-capacitatea vitala fortata

Definitie:

 Reprezinta volumul de aer expirat intr-un ciclu respiator maximal si fortat

Calcul:

FVCdx100
 FVC%= 𝐹𝑉𝐶𝑖

Valoare normala:

 FVCd≥80% din FVCi

FVC e scazuta in disfunctiile ventilatorii restrictive si mixte

FVC e in general in limite normlae in disfunctiile ventilatorii obstructive,cu exceptia DVO
cu ‘’aer captive’’,in care este scazuta

21. Test BD, BC

•Test de bronhodilatatie

Testul de bronhodilatatie
-Este indicat pentru evaluarea responsivitatii bronhomotorii in obstructiile bronsice(cu valori
ale FEV1 < 80% sau prezenta unui istoric sugestiv pentru astm)
-Principiul metodei:se apreciaza modificare FEV1 la 15 minute dupa inhalarea unui agent
bronhodilatator;testul se considera pozitiv daca se obtine o crestere semnifictiva a FEV 1
-Testul BD precizeaza caracterul reversibil/ireversibil al obstructiei bronsice
-Testul BD este pozitiv in astm si negativ in BPOC

Testul de bronhoconstrictie
-Indicatii-in scop diagnostic pentru evaluarea responsivitatii bronhomotorii la subiectii cu valori
normale ale parametrilor ventilometrici sau la cei cu simptomatologie sugestiva pentru astm
-Principiul metodei:se evalueaza modificare FEV1 dupa inhalarea unui agent bronhoconstrictor
(BC)
-Testul BC poate fi nespecific (se utilizeaza agenti de tipul
metacolina,mannitol,acetilcolina,histamina,carbacol sau adenozina) sau specific ( se utilizeaza
alergene specific)
-Test BC pozitiv:scadere semnificativa a FEV1
– se calculează procentul de creștere a FEV1 ( FEV1 ), cu ajutorul formulei:

22.Rolul nodului sino-atrial.VEMS-ce reprezinta,cum se moodifica

in disfunctii.
NSA este component al SEC (ţesut nodal), care prezintă automatism cu localizare în peretele
atriului drept (AD), lângă vena cavă superioară.
Rol NSA:

 este pacemaker activ => determină frecvenţa cardiacă (ritmul sinusal)

• ritmul sinusal = rezultatul convergenţei impulsurilor generate de celulele P din structura NSA, într-o
singură undă propagată
• frecvenţa cardiacă intrinsecă a NSA = 100-110 bătăi/min
• în repaus: FC = 60-100 bătăi/min, datorită “tonusului vagal” fiziologic care scade frecvența cardiacă
intrinsecă a NSA (influenţa vagală > influenţa simpatică)
• în efort fizic: influența SNSV este mai puternică => ↑ FC
• variații de frecvenţă:
 FC < 60 bătăi/min: bradicardia sinusală (tonus vagal crescut)
 FC = 100-180 bătăi/min: tahicardia sinusală (efort fizic)
• ritmul sinusal este recunoscut pe ECG prin prezenţa undelor P normale, regulate.

•VEMS=FEV1(= volum expirator maxim pe secunda)

Definiție: volumul de aer expirat în prima secundă a unui expir maximal forţat precedat de un inspir
maximal
Valoare clinică: • Scăderea FEV1 apare în toate tipurile de disfuncţii ventilatorii, fiind
importantă în stabilirea severităţii disfuncţiei
FEV1 (VEMS ) se modifica in majoritatea disfunctiilor respiratorii (DVR, DVO, DVM) , doar
in sindromul obstructiv distal e normal

Gradele de severitate sunt:

 Uşoară 70-79%
 Moderată 60-69%
 Moderat-severă 50-59%
 Severă 35-49%
 Foarte severă <35%

23.Fonocardiograma-corelatii cu ECG.Volumul rezidual

Definiţie: reprezintă înregistrarea grafică a oscilațiilor produse de zgomotele cardiace.

Principalele focare de auscultație cardiacă:

1. Focarul aortic: spațiul II i.c. drept, parasternal
2. Focarul pulmonar: spațiul II i.c. stâng, parasternal
3. Focarul Erb: spațiul III i.c. stâng, parasternal
4. Focarul tricuspidian: spaţiul IV i.c. stâng, parasternal, la baza apendicelui xifoid
5. Focarul mitral: spațiul V i.c. stâng, pe linia medio-claviculară

Fonocardiograma se înregistrează în paralel cu cel puțin o derivație ECG (uzual derivația DII) :
• Zgomotul 1 apare la 0,02 – 0,04 s după unda Q; Mî se corelează cu vârful undei R
• Zgomotul 2 se corelează cu panta descendentă a undei T
• Zgomotul 3 se corelează cu linia izoelectrică a diastolei ventriculare
• Zgomotul 4 debutează după unda P, dar înaintea undei Q

•Volumul rezidual (VR)

 Definitie: Volumul de aer rămas în plămâni după o expiraţie maximă, care nu poate fi eliminat
niciodată din plămâni.
 Acesta se poate măsura prin manevra: pletismografie corporeală și nu se măsoară prin
spirometrie!
 VR are valoarea medie la bărbați de 1200 ml iar la femei este de 950 ml.
 Acesta se obține prin formula VR= CPT- CV (unde CPT= capacitatea pulmonară totală, iar CV=
capacitatea vitală)
 VR este format din două compartimente: columul aerului rezidual alveolar și volumul aerului
aflat în spațiul mort.

24.Reflexul depressor,CPT cu volumele si capacitatile pe care

le contine
Zona presoare
Zona depresoare se află în porțiunea ventro-mediană de la nivelul formațiunii reticulare de la nivel
bulbo-pontin și este zona cardioinhibitoare, iar stimularea acestei zone determină inhibarea zonei
presoare și stimularea vagală :

 Scade tonusul vascular => scade RTP

 scade FC , implicit scade și forța de contracție și DC

În cazul în care pacientul prezintă : ↑TA are loc stimularea baroreceptorilor din sinusul carotidian și
din crosa aortei, aceștia vor stimula aria depresoare care va crește tonusul vagal, deci va crește
eliberarea de Ach de la nivelul nervilor vagi care va avea efect inhibitor asupra receptorilor M-2 de
la nivelul inimi care vor scădea FC și contractilitatea, implicit vor scădea DC, deci vor scădea și TA.

Stimulii principali:
 ↑TA prin acțiunea pe baroreceptori
 ↓PCO2, ↓H+, ↑PO2 prin acțiunea pe chemoreceptorii
 ↑temperatura prin stimularea termoreceptorii
 Emoțiile plăcute prin SNC
•Capacitatea pulmonară totală (CPT)
• CPT = Volumul de aer conţinut în plămâni la sfârşitul unui inspir maximal, în poziţia
inspiratorie maximă (PIM)
• Componentele CPT
− CI(50%) + CRF(50%)
− CV(75%) + VR(25%) = (VIR+VT+VER) + VR
• Determinare CPT: combinare metoda indirectă pentru VR (pletismografie corporeală) și
metoda directă pt CV (spirometrie)
• Valori normale: 100%20% din valoare ideală;
• CPT = 6000 ml
• Patologic: <80% sau >120% din valoarea ideală în diferitele tipuri de disfuncții ventilatorii
(DV)

25. Curba volum-timp și Intervalul QT

Curba volum-timp: rezultă prin înscrierea volumului de aer mobilizat printr-o manevră expiratorie forțată
(FVC=capacitatea vitală forțată) pe un sistem de axe:
 Timp- pe axa orizontală (Ox)
 Volum- pe axa verticală (Oy)
Determinarea fluxurilor se bazează pe măsurarea pantei între două puncte ale curbei
• Pantă abruptă în prima secundă, când se elimină aproximativ 4/5 din volumul total de aer
• Traseul se plafonează între 4 şi 6 secunde
• Pantă abruptă -> fluxuri crescute

•Interval QT
Semnificaţia:
− cuprinde complexul QRS, segmentul ST și unda T
− depolarizarea şi repolarizarea ventriculară => sistola electrică ventriculară
• Durata:
− variază în funcţie de FC
− valorile se pot corecta în funcţie de FC (QTc), conform formulei Bazett:
− valoarea normala a QTc este 0,35 - 0,45 s
Modificări patologice:
• interval QT scurt <0,35 s – hipercalcemie
• interval QT lung: > 0,44 s la bărbaţi şi > 0,46 s la femei - hipocalcemie, congenital (sindrom de QT
lung)
Prelungirea QT are potențial letal:
• Este necesar un timp mai mare pentru celulele cardiace să fie pregătite pentru un nou ciclu contractil
• Unele celule nu sunt complet repolarizate la inițierea unui nou ciclu (indus de NSA) => risc de
depolarizare necontrolată
26. Functiile pacemakerului fiziologic al inimii. VEMS (semnificatie,
patologii)

Fiziologia nodului sinoatrial (NSA)

1. Este component al SEC (ţesut nodal), care prezintă automatism

2. Localizare: în peretele atriului drept (AD), lângă vena cavă superioară

3. Irigaţie: artera coronară dreaptă (60%) sau circumflexă stângă (40%)

Rolul NSA: pacemaker activ Þ determină frecvenţa cardiacă (ritmul sinusal):

• ritmul sinusal = rezultatul convergenţei impulsurilor generate de celulele P din structura NSA,
într[1]o singură undă propagată

• frecvenţa cardiacă intrinsecă a NSA = 100-110 bătăi/min

• în repaus: FC = 60-100 bătăi/min, datorită “tonusului vagal” fiziologic (influenţa vagală >
influenţa simpatică)

• în efort fizic: influența SNS este mai puternică Þ FC

• variații de frecvenţă • FC < 60 bătăi/min: bradicardia sinusală (tonus vagal crescut)

• FC = 100-180 bătăi/min: tahicardia sinusală (efort fizic)

• ritmul sinusal este recunoscut pe ECG prin prezenţa undelor P normale, regulate

VEMS (FEV1 )= Volumul de aer expulzat din plămâni în prima secundă a expirului maximal
forţat, după un inspir maximal

• Determinare: direct, prin spirometrie forţată

• VEMS (FEV1 ) = 4/5 din CV

• Se exprimă în litri (corectat BTPS)

• Valori normale: VEMS ≥80% din valoarea ideală corespunzătoare vârstei, taliei şi sexului (la F
este 90% din valoarea M)

• Patologic: VEMS < 80% din ideal

VEMS este un parametru de apreciere a funcției ventilatorii

• VEMS < 80% din ideal Þ permite aprecierea severității unei disfuncții ventilatorii (DV)

• Obs: VEMS este în limite normale în obstrucțiile din căile distale

VEMS permite calculul IPB (indice de permeabilitate bronșică) IPB = (VEMS/CV) X 100

• IPB este un parametru de apreciere a funcției ventilatorii

• Valori normale: IPB ≥ limita inferioară corespunzătoare vârstei (între 20-29 ani, limita
inferioară a IPB este de 75%)

• Valoarea scăzută a IPB semnifică scăderea permebilității bronșice: Þ DV obstructivă (astm,

emfizem, bronşita cronică) Þ DV mixtă (BPOC)

Gradele de severitate sunt:

 Uşoară 70-79%
 Moderată 60-69%
 Moderat-severă 50-59%
 Severă 35-49%
 Foarte severă <35%

27. Intervalul ST. Cum se modifica CVF in diferitele disfunctii

ventilatorii
Intervalul ST

Semnificație: Ultima fază a depolarizării ventriculare + repolarizarea ventriculară (ultima fază)

Elemente componente: segmentul ST + unda T
Durata nu se măsoară
Modificările patologice se numesc modificări de fază terminală și apar în cardiopatia ischemică
(leziune și ischemie) prin denivelări de segment ST în sens opus față de sensul undei T și în
tulburările de conducere ventriculară (blocuri de ramură, hipertrofii ventriculare) prin
subdenivelarea segmentului ST și undă T negativă.
Cum se modifică CVF în diferitele disfuncții ventilatorii?
CVF, capacitatea vitală forțată, reprezintă volumul de aer expirat într-un ciclu respirator maximal
și forțat.
În disfuncția ventilatorie obstructivă (DVO), CVF este singurul parametru ventilometric care are
valoare normală, în timp ce ceilalți parametrii de pe buletin au valori scăzute.
În disfuncția ventilatorie restrictivă (DVR), CVF are o valoare scăzută față de normal, adică
<80%.
În disfuncția ventilatorie mixtă (DVM), CVF are o valoare scăzută față de normal, adică <80%.

28. Factorii cronotropi pozitivi in celulele pacemaker. Factorii

bronhoconstrictori, mecanism, implicatie
Funcţia cronotropă

Celulele pacemaker sunt fibre cu răspuns lent care determină frecvența cardiacă și ritmicitatea
bătăilor cardiace.
Factorii crontropi pozitivi sunt SNVS, catecolamine, beta-agoniști, parasimpaticolitice, febră,
ꜛ[Ca++] plasmatic, cresc frecvența cardiacă prin accelerarea pantei DLD și determină creșterea
frecvenței de descărcare în ceea ce privește ritmul cardiac.

Factorii bronhoconstrictori:
 Acetilcolina
 methacolina
 histamina sau diverși agenți alergeni, mimează efectul sistemului nervos vegetativ
parasimpatic, fiind utilizați în testele bronhoconstrictoare care provoacă spasmul
musculaturii netede din căile bronșice, producând obstrucția acestora.
Se administrează pe cale inhalatorie, prin nebulizare, agentul bronhoconstrictor în doze progresiv
crescătoare, pornind de la concentrația minimă.
După fiecare administrare subiectul așteaptă 5 minute. Se repetă etapele până când se obține o
scădere a FEV1 de 20%.

29. Fenomenul electric ce determina unda T. Ventilatia alveolara,

formula, caracteristici si semnificatii
Unda T

• Reflectă repolarizarea ventriculară (epicard → endocard)

• Sens: concordant cu complexul QRS

• pozitivă în majoritatea derivaţiilor (5-10 mm înălțime)

• Aspect: rotunjită, asimetrică, cu panta descendentă mai abruptă

• Amplitudine < 1/3 QRS

• Durată 0,13 - 0,30 s

• Variante fiziologice:

• Sensibilă la modificări fiziologice și hormonale: – ↑ activarea SNVP Þ↑ amplitudinea undei T

• Negativă în toate derivațiile precordiale la naștere, apoi se pozitivează dinspre V6

• Poate persista ca “undă T juvenilă”, negativă, asimetrică, aplatizată, în V1-V3 (în sp. femei <
40 ani)

Ventilația alveolară (VA ) = volumul de aer proaspăt care intră în alveole într-un minut și
participă la schimburile gazoase la nivelul membranei alveolo-capilare.

Formula: VA= f x (VT-VD)

VA= 12 x (500-150)= 12x350= 4200 ml/min
Este unul din factorii majori care determină presiunile parțiale ale oxigenului și dioxidului de
carbon în alveole.
Prin ventilația alveolară sunt corectate rapid modificările compoziției aerului determinate de
schimbul cu sângele din capilarele pulmonare.

30. NAV si CV
•Nodul atrio-ventricular (NAV)

NAV are o rată de descărcare mai mică decât NSA: 40-60 bătăi/min Þ pacemaker latent

- Component al SEC (ţesut nodal), care prezintă automatism

Component al SEC (țesutul nodal) care prezintă automatism

Localizare: situat posterior, în partea dreaptă a septului interatrial, lângă valva tricuspidă
Vascularizație: artera coronară dreaptă sau artera circumflexă stângă
Trei regiuni funcționale:
- superioară- zona de tranziție între atrii și NAV (ritm de descărcare de 60 bătăi/min)
-mijlocie (50 bpm)
-inferioară (40 bpm) → se continuă cu fasciculul His
Potențialul de acțiune în NAV are caracteristicile fibrelor cu răspuns lent
Roluri: - singura cale de legătură electrică între atrii și ventriculi
- Întârziere fiziologică
- Preia funcția de pacemaker când NSA este distrus
- “Filtru electric”
Condiţii patologice cu implicarea funcţiei NAV:

• Sindromul de preexcitaţie: datorită unor căi aberante de conducere între atrii şi ventriculi, care
ocolesc NAV (ex. fasciculul Kent) Þ stimulul de la NSA ajunge direct la ventriculi (direct în
partea superioară a septului interventricular)Þ dispare blocul fiziologic Þ FC + RISC DE
TULBURĂRI DE RITM SEVERE DACĂ APARE UN FOCAR ECTOPIC ATRIAL

• Blocul AV: datorită afectării NAV, se întârzie până la blocare conducerea prin NAV

- BAV gradul I: conducere întârziată în NAV (interval PR>0,24 s)

- BAV gradul II: conducerea în NAV este blocată intermitent

- BAV gradul III: conducerea în NAV este blocată total

• Extrasistola AV: bătaie prematură cu originea în NAV

•Capacitatea vitală (CV)

• Volumul de aer mobilizat în cursul unei ciclu respirator maximal (prin expir max. după un
inspir max.) (între PIM→PEM)

• CV = VIR (50%) + VT (15%) + VER (35%)

• CV este 75% din CPT; (CV- 4500 ml)

• Determinare: metoda directă (spirometrie lentă sau forțată)

• Normal: CV≥80% din valoarea ideală corespunzătoare vârstei, taliei şi sexului (la F este 90%
din valoarea M)

• Patologic: CV<80% din valoarea ideală Þ Disfuncție Ventilatorie Restrictivă (DVR):><80%

din valoarea ideală Þ Disfuncție Ventilatorie Restrictivă (DVR):
• afecțiuni pulmonare (fibroze, pneumonie, edem pulmonar, rezecţii pulmonare)

• procese care limitează expansiunea plămânilor: − afecţiuni ale cutiei toracice (paralizii nervi
intercostali, fracturi costale, afecțiuni ale mușchilor respiratori) − procese pleurale (pleurezii) −
afecțiuni abdominale (acumulare de lichid, tumori masive)

OBS: CV scade și în DV obstructivă cu “aer captiv” si DVM

31. Ce vad electrozii precordiali? Factori care influenteaza

difuziunea CO2 prin membrana alveolo capilara
Ce vad electrozii precordiali?
Electrozii precordiali culeg informatii despre activitatea electrica a inimii in plan transversal.
Sunt derivaţii “unipolare”, cu electrodul pozitiv situat pe torace (V1 -V6 ) şi electrodul de
referinţă format din cele trei derivaţii ale membrelor unite.
Pereţii inimii explorați direct (“văzuţi”) de către derivaţiile precordiale:
- Derivatiile precordiale inregistreaza activitatea electrica a inimii in plan transversal
- Derivatiile precordiale drepte – V1, V2 : septul interventricular si ventriculul drept
- Derivatiile precordiale – V3, V4 : Peretele anterior al inimii (peretele anterior al
ventriculului stâng)
- Derivatiile precordiale stangi – V5, V6 : Peretele lateral al inimii (peretele lateral al
ventriculului stâng)

Factori care influenteaza difuziunea CO2 prin membrana alveolo capilara 1)

Caracteristicile MAC
 Suprafata crescuta
 Grosime scazuta
 Capilarul pulmonar < eritrocit  Membrana eritrocitară atinge peretele capilar  CO2
nu trebuie să treacă printr-un strat gros de plasmă pentru a difuza  creste rata de
difuziune
2) Coeficientul de difuziune al gazului prin MAC
 Coeficientul de difuziune pentru CO2 e foarte crescut  CO2 difuzeaza de 20x mai rapid
decat O2
3) Presiunea parţială al gazului și gradientul de presiune
 Pentru CO2
– Alveolar: PCO2 = 40 mmHg
– Sânge venos: PCO2=47mmHg
 Deşi PCO2 este redus (7 mmHg), schimbul gazos este facilitat de solubilitatea mare a
CO2
4) Timpul de pasaj
  Timpul de contact al sângelui din capilarele pulmonare cu zona de schimb gazos este de
0,7 sec în repaus; deşi în efort scade la 0,3 sec, este suficient pentru egalizarea presiunilor
parţiale

32. Corelatii intre electrocardiograma si ventriculograma. IPB

(definitie, valori normale, variatii patologice)

 Ventriculograma manometrică apreciază presiunile din ventriculi, măsurate cu

ajutorul unor catetere prevăzute cu micromanometre, plasate în cavităţile inimii.
Cateterele se introduc diferit în funcție de cavitățile explorate:
→ pt. evaluarea presiunilor din inima stângă: retrograd - via artera femurală
→ pt. evaluarea presiunilor din inima dreaptă: anterograd - via vena femurală, subclavie,
jugulară sau antecubitală.
Ventriculograma ECG
CIV După Q, Mî corespunde R
RIV Panta descendentă T
UR După T
SA După P, dar înainte de Q

 Indicele de permeabilitate bronsica (IPB) este raportul FEV1 /FVC sau indicele
de permeabilitate bronşică (IPB) sau indicele Tiffeneau reprezintă procentul din
capacitatea vitală forţată care poate fi expirat în prima secundă a expirului maximal
forţat. Se determina prin calcul FEV1/FVCx100 Valoare normala este FEV1 /FVC 
limita inferioară corespunzătoare vârstei. Patologic: FEV1 /FVC scăzut apare în
disfuncţii ventilatorii obstructive şi mixte.

33. Reflexul presor. Rolul centrilor bulbopontini in reglarea

respiratiei.
Zona presoare- Localizată în porţiunea dorso-laterală a porţiunii superioare a bulbului şi a treimii
inferioare a punţii
Este zona cardioacceleratoare şi vasomotorie (VC)
Reflex presor

 Scade TA  - baroreceptori
 Creste PCO2, H+, scade PCO2  stimulare chemoreceptori
  Scade temperatura  stimulare termoreceptori
 Stres  SNC
Efecte:
 La nivelul inimii: Stimularea nervilor cardiaci (SNVS)  FC şi  Forţei de contracţie
( VS)  DC
 La nivelul vaselor: Stimularea nervilor SNVS  tonus vascular (VC pe rec -
adrenergici)  RPT
  TA
 Stimularea medulosuprarenalei Elibereare catecolamine

Rolul centrilor bulbo-pontini in reglarea respiratiei

1. Centrii primari bulbari

 rol principal și vital
 generează automat stimulii care determină respirația  alternanţa dintre inspir şi expir
 generează și întreţin activitatea ventilatorie bazală
 nu pot asigura adaptarea respiraţiei la solicitări

2. Centrii auxiliari pontini

-influenţează activitatea ritmică a centrilor respiratori bulbar

34. Complexul QRS in derivatii precordiale. CRF- semnificatie,

modificari in diverse patologii

Modificările QRS în derivaţiile precordiale:

Deviație axială stângă:
• Complexe QRS mai ample
 unda R din complexul QRS reprezinta ventriculul stanga
 unda S din complexul ORS reprezinta ventriculul drept

• Unda S adâncă în V1-2

• Unda R înaltă în V5-6
• Subdenivelare de segment ST + unda T negativă în DI, aVL, V5-6 = 'strain
pattern’→Hipertrofie ventriculară stângă (QRS = 0,10-0,12 s)
→ Bloc de ramură stângă (BRS) (QRS > 0,12 s)
→Extrasistola ventriculară dreaptă (QRS cu formă diferită)

Deviație axială dreaptă:

Complexe QRS mai ample:
Unda R înaltă în V1-2 (or RsR')
Unda S adâncă în V5-6
Subdenivelare de segment ST + unda T negativă în V1-2 = 'strain pattern’
→Hipertrofie ventriculară dreaptă (QRS = 0,10-0,12 s)
→Bloc de ramură dreaptă (BRD) (QRS > 0,12 s)
→Extrasistola ventriculară stângă (QRS cu formă diferită)
 unda R din complexul QRS reprezinta ventriculul drept
 unda S din complexul QRS reprezinta ventriculu stang
Derivatiile V3, V4 reprezinta zona de tranzitie : R = S

CRF – semnificatie, modificari in diverse patologii (caracteristici + utilitate)

CRF = capacitatea reziduala functionala

 Volumul de aer care rămâne în plămâni la sfârşitul unui expir de repaus
 CRF = VR + VER
 Rol : aerul rămas în plămâni se combină cu aerul inspirat  asigură compoziția
constantă a aerului alveolar  schimburile alveolo-capilare
 Determinare : metode indirecte
 Patologii :
- creste CRF : hiperventilatie  sindroame obstructive (astm, emfizem)
- scade CRF : DVR  fibroze, pneumonie, edem pulmonar