SUBIECTE EXAMEN PRACTIC FIZIOLOGIE

1.LIGATURILE LUI STANNIUS

-punerea in evidenta a cordului de broasca

Se utilizeaza 3 ganglioni cu rol in automatism:

Ggl Remak: in sinusul venos, rol de pacemaker : cardio-excitator

Ggl Ludwig: in peretele intratrial: cardio-inhibitor

Ggl Bidder: in santul atrioventricular: cardio-excitator

Prima ligature este la jonctiunea dintre sinusul venos si atriul drept, realizandu-se o intrerupere a
conducerii excitatiei intre sinus si atrii. Sinusul venos se contracta cu o F anterioara montarii ligaturii
deoarece continua sa fie controlat de ggl REMAK. Atriile si ventriculi isi opresc contractiile pt ca intra
sub actiunea ganglionului Ludwig.

A doua ligatura Stannius se face intre atrii si ventriculi. Se observa continuarea contractiei sinusului
venos cu aceeasi F, lipsa contractiei in atrii si contractia ventriculilor cu o F diferita, mai mica decat in
sinus. Sinusul venos si atriile raman sub infl ggl REMAK si LUDWIG. Bidder iese in final de sub infl
negativa a lui Ludwig si induce contractia ritmica a ventriculului.

Ritmul impus de Bidder este cel idioventricular si are o F mai mica decat in sinus venos. Intre cele 2
ritmuri nu exista sincronism.

Ligatura a 3a. Dupa ce s-au realizat separarea sinusului venos, atriilor si ventriculilor prin cele 2
ligaturi, se va desface prima, cea dintre sinusul venos si atrii. Atriile intra sub influenta ggl Remak
astfel ca sinusul venos si atriile au aceeasi F, iar ventriculi continua sa bata cu F diferita sub influenta
ggl BIDDER.

Deci ligaturile pun in evidenta centrii de automatism subsidiari si faptul ca fiecare centru este capabil
de a genera excitatii repetitive.

2.LEGEA INEXCITABILITATII PERIODICE A INIMII

-Inima se contracta repetitiv ca rasp la stimuli generati in SEC

-Totusi, cordul nu raspunde prin contractie ori de cate ori stimulul este aplicat

-Inima e incapabila sa genereze contractii care sa fuzioneze intr-o contractie prelungita

continua=>inima nu se poate tetaniza

Aceasta perioada in care cordul este incapanil sa se contracte sub actiunea unui stimul = perioada de
inexcitabilitate cardiaca (sistola).

Perioada refractară absoluta (PRA)

- din faza0 →ultima partea fazei 3 (la ≅-55mV);

- celula este inexcitabilă;

- nu răspunde nici la stimuli puternici;

- datorită PRA lungi, inima nu prezintă tetanie;

- corespunde cu perioada în care canalele rapide de Na nu pot fi activate.

Perioada refractară relativă (PRR)

-corespunde ultimei părţi a fazei 3 (după PRE);

- celula este hipoexcitabilă;

- răspunde doar la stimuli puternici;

-dacă stimulul acţionează spre sfârşitul PRR:

- răspunsul creşte progresiv deoarece ↑nr. canalelor rapide de Na+ recuperate.

-viteza de propagare creşte spre sfârşitul PRR

Perioada supranormală(PSN)-perioada de hiperexcitabilitate

- pentru scurt timp, la sfârşitul fazei3, ⇒vulnerabilitate ↑⇒răspuns repetitiv la stimuli slabi,

⇒poate genera tulburări severe de ritm;

- corespunde vârfului undei T pe ECG.

Perioada normoexcitabilă(PNE)

- corespunde fazei4, când celulele sunt total repolarizate;

- celulele sunt normoexcitabile ⇒răspuns normal la stimuli ≥pragul ⇒PA normal, deoarece canalele
rapide de Na+ sunt complet refăcute după inactivare;

- viteza de propagare este normală.

Aplicarea excitantului (electric, chimic, mecanic) in timpul sistolei nu este urmata de raspuns
contractil suplimentar! =˃cordul nu poate tetaniza

Inima este periodic inexcitabila: datorita succesiunii repetitive a sistolei cu diastola +lipsei
raspunsului cordului in sistola

Cardiograful Marey

- aplicarea unui stimul electric supraliminar – pe cardiograma raspuns contractil al inimii

- 2 valve, una fixa si una mobila conectata cu penita inscriptoare=˃diagrama pe kimograf

- imobilizare broasca spinalizata

- umplere/ejectie cord: modificari de volum =˃ aparitia undei sinusoide

- in sistola nu apare raspuns contractil, dar in diastola da=cord excitabil

- graficul raspunsului contractil: variabil in functie de momentul aplicarii stimulului

- stimul precoce: raspuns contractil slab

* Extrasistola - Pauza compensatorie

3.EFECTE IONI ASUPRA ACTIVITATII CORDULUI

Efectul ionului de Na asupra cordului

-Na+ extracelular: 140 ± 5 mmol/L (140 ± 5 mEq/L),

-Na+ intracelular: 10 mmol/L.

-Na+-ul participă la:

-realizarea depolarizării lente diastolice la nivelul nodulilor de automatism

-efectele scăderii sau creşterii concentraţiei Na+-ul sunt minime asupra cordului : doar scăderea
marcată a concentraţiei extracelulare a Na+-ului sub 30% din valoarea normală produce blocarea
activităţii nodulului sinusal – efect cronotrop negativ.

Efectul ionului de K asupra cordului

-K+ extracelular : 3-5 mmol/L (3-5 mEq/L)

-K+ intracelular: 138-140 mmol/L

Creşterea concentraţiei K+- ului extracelular:

• limita superioară critică este considerată a fi > 6,5 mmol/L: efecte deprimante asupra tuturor
proprietăţilor fundamentale ale miocardului;

• la valori ale potasemiei > 8,5 mmol/L, cordul se opreşte în diastolă, fenomen cunoscut sub
numele de inhibitio potassica.

Scaderea conc K determina:

-stimularea uşoară a automatismului

• accelerarea vitezei de depolarizare lentă diastolică

• la scăderi severe, acestă funcţie este deprimată;

Efectul ionului de Ca asupra cordului

-Ca2+ extracelular : 1–2,5 mmol/L

-Ca2+ intracelular : 10-8M.

-realizează cuplarea excitaţiei cu contracţia

-modulează contractilitatea miocardică

-participă, împreună cu Na+ la realizarea curentului lent de depolarizare lentă diastolică din nodulii
de automatism
Cresterea conc Ca determina:

creşterea forţei de contracţie

• prin creşterea concentraţiei Ca2+ liber intracitoplasmatic (efect inotrop pozitiv)

• actualmente acţiunea majorităţii agenţilor cardioactivi asupra contractilităţii se explică prin

modificarea concentraţiei Ca2+ intracelular;

Scaderea conc Ca determina:

creşterea frecvenţei de descărcare a nodulului sinusal

• efectul devine evident când calcemia scade la 1/10 din valoarea sa normală

• se datorează accelerării vitezei de depolarizare lentă diastolică

• se exprimă prin creşterea frecvenţei cardiace;

4.EFECTELE STIMULARII VAGULUI PE CORD

• Fibrele vagale eferente fac sinapsă în celulele postganglionare localizate la nivelul inimii, în
vecinătatea nodulului sinoatrial (NSA) şi a celui atrioventricular (NAV).

• Inervaţia vagală a musculaturii ventriculare şi a fasciculului His este foarte slab reprezentată

Vagul drept inervează mai ales zona NSA, stimularea sa producând un reflex vagal evidenţiat prin
bradicardie sau chiar oprirea inimii pentru câteva secunde în diastolă.

Vagul stâng influenţează mai ales conducerea atrioventriculară, deoarece se distribuie la nodulul
atrioventricular.

• Stimularea vagală, în afară de bradicardie şi întârzierea conducerii atrioventriculare mai

produce o uşoară scădere a forţei de contracţie prin efecte inotrop negative (scăderea
presiunii maxime ventriculare şi scăderea presiunii în diastolă).

Mecanism de acţiune:

 Mediator: Ach

 Rec muscarinici -atrii + SEC

5.DETERMINAREA PRIN BIOIMPEDANTA A DC SI A FEVS, EDI, RVS

Bioimpedanta transtoracica

• metoda noninvaziva de evaluare a sistemului cardiovascular

• folosita pentru a urmari modificarile de volum in timpul ciclului cardiac

• importanta pentru a stabili etiologia si tratamentul unui soc

• impedanta toracica (rezistenta) variaza cu modificarile de volum intratoracic (modificarile

volumului cardiac in timpul revolutiei cardiace)
 • impedanta toracica este direct proportionala cu volumul de ejectie sistolic (VES)

• un curent alternativ este transmis prin torace folosind o pereche de electrozi plasati la
nivelul gatului si o pereche plasati pe abdomenul superior (2,5 mA si 70 kHz)

• variatiile impedantei vor determina diferente de voltaj la nivelul toracelui, masurate de un

voltmetru. Curentul cauta cea mai scurta cale, deci trece prin aorta toracica si vena cava
superioara si inferioara

• voltajul indus va fi inregistrat de alte doua perechi de electrozi plasati in interiorul acrului
creat si anume, la varful toracelui (baza gatului) si la baza toracelui (nivelul procesului xifoid

• acesti 4 electrozi inregistreaza de asemenea 4 vectori ai EKG

• frecventa cardiaca este calculata din intervalele R-R de pe EKG

Se pot masura: Debitul cardiac/indicele cardiac, Volumul bataie, Rezistenta vasculara sistemica
(RVS), Perioada de ejectie a VS (PEVS), Perioada preejectie (PPE), Fractia de ejectie a VS, EDI-
indexul volumului telediastolic al VS, Frecventa cardiaca

VOLUMUL DE EJECTIE SISTOLIC

• VES= k x (dZ/dt)/ Z0 x TEV

FRACTIA DE EJECTIE A VS

FEvs = 0,84 – 0,64 x PPE/PEVS

Valori normale > 50%

EDI: indexul volumului telediastolic al VS - evalueaza presarcina

• Normal: 62-97 ml/m2

• EDI=VES/FE vs

RVS – evalueaza postsarcina

RVS=[ (TAM- PVC)/ DC] x 80

• Normal= 800- 1200 dyne x s x cm-5

• TAM= presiunea arteriala medie

• PVC= presiunea venoasa centrala

DC= debit cardiac

SLIDE 45

6.ZGOMOTELE CARDIACE. FONOCARDIOGRAMA

Definitie: tehnica diagnostica care inregistraza grafic sunetele si vibratiile produse de cord,valve si
marile vase

-produse de:
  a. Fenomen valvular – vibratii produse in principal de inchiderea valvelor cardiace;
deschiderea valvelor produce vibratii de intensitate mai scazuta

 b. Fenomen muscular – vibratia miocardului in timpul contractiei

 c. Fenomen vascular – vibratii produse de distensia brusca a peretelui arterial in timpul

ejectiei

 d. Vibratii determinate de accelerarea sau decelerarea fluxului sangvin

 Nu toate sunetele sunt produse de toate aceste componente, fenomenul cel mai important
este inchiderea valvelor

Focarul de auscultatie:

 Focarul aortic: sp 2 IC parasternal drept

◦ Focar aortic secundar de auscultatie: sp 3 IC parasternal stang ( focarul ERB)

 Focarul pulmonar : sp 2 IC parasternal stang

 Focarul tricuspidei : la nivelul/sub apendicelui xifoid

 Focarul mitral: sp 5 IC stang pe linia medioclaviculara

ZGOMOTUL 1

 dureaza 0.12-0.15s

 frecventa 30-40Hz

 se aude cel mai bine in focarul mitral sau tricuspid

 sincron cu socul apexian

 precede pulsul carotidian

COMPONENTE

 S1a –frecventa inalta – cauzata de cresterea tensiunii in ventricul in timpul contractiei

izovolumetrice

 S1b –frecventa inalta – apare imediat dupa deschiderea valvei aortice datorita accelerarii
bruste a sangelui la inceputul ejectiei ventriculare

 S1c –amplitudine mica – cauzat de decelerarea coloanei de sange atunci cand ejectia rapida
incetineste producand vibratia peretilor aortici

ZGOMOTUL 2

 apare in partea terminala a undei T de pe EKG

 dureaza 0.08 – 0.12s

 frecventa 50-70 Hz

 cel mai bine se aude in sp 2 IC parasternal drept

 apare la 5 ms dupa inchiderea valvei aortice

ZGOMOTUL 3

 100-150 ms dupa Z2

 dureaza 0.02-0.04 s

 frecventa joasa (poate fi si palpat)

 este produs de lovirea fluxului sangvin de peretele ventricular in timpul umplerii ventriculare
rapide

 in conditii patologice de reducerea a compliantei ventriculare (insuficienta cardiaca severa)

 tahicardie: galop protodiastolic (ventricular) 1, 2 si 3

 Este accentuat de manevrele care cresc umplerea ventriculara:

 exercitiu fizic

 cresterea tonusului simpatic cardiac

ZGOMOTUL 4

 apare la 0.04s dupa unda P

 dureaza 0.04-0.10s

 frecventa joasa

 este cauzat de izbirea fluxului sangvin de peretele ventricular in timpul sistolei artriale

 este fiziologic doar la copii mici

 nu exista in Fi A si Fl A

Suflurile = vibratii de frecventa si intensitate variabila dar durata >0.15 s

- det de circulatia turbulenta a sangelui prin orificiile valvulare

INREGISTRAREA FONOCARDIOGRAME

 componenta de amplificare

 sistem de inregistrare cu filtre de frecventa: selectie frecvente cardiace

 localizarea Z in raport cu fazele ciclului cardiac

 frecventa vibratiilor

 periodicitatea vibratiilor
7.CAROTIDOGRAMA
 = sfigmograma = pulsul carotidian = este înregistrarea variațiilor de volum ale arterei
carotide în timpul ejecției VS

 inregistrarea grafica a undei pulsatile la nivelul aparatului vascular arterial

 tehnica de înregistrare este prin pletismografie fotoelectrică sau prin plasarea de traductori
mecanici în dreptul arterei carotide, la nivelul marginii interne a SCM

 unda „a” – modificarile de puls induse de sistola atriala

 punctul „e” – marcheaza deschiderea valvelor sigmoide si debutul ejectiei rapide

 panta anacrota „A” – corespunde curbei rapid ascendente (cu inclinatie 75-80 grade fata de
orizontala), ce da nastere undei directe, de percutie „P” („percussion wave”)

 unda de reascensiune „T” („tidal wave”) – reflectarea undei directe de puls din periferie:
„ecoul” provocat de „zidul arteriolar”(seg vasc arteriolar cu RVP crescuta brusc)

 „platoul sistolic” distanta intre unda P si unda T: 0.14 s

 panta catacrota „C” – curba descendenta din punctul de maxima ascensiune, mai putin
abrupta

 incizura dicrota este urmata de unda dicrota „D” – tendinta retrograda a sangelui din aorta
catre ventricul datorita inversarii gradientului de presiune ventriculo-aortic; simuleaza o
noua ejectie ventriculara, diastolica

 analiza morfologica a carotidogramei aduce informatii despre posibile disfuntii ale sistemului
valvular sau alte patologii cardiace ce detrmina diverse tipuri de puls arterial

8.APEXOGRAMA
SOCUL APEXIAN

• sau punctul de impuls maxim este punctul cel mai distant inferior si lateral de stern in care
se poate simti impulsul cardiac.

• Impulsul cardiac este rezultatul rotatiei, miscarii anterioare si impactului de peretele toracic
al inimii in timpul sistolei.

• Localizarea socului apexian este in mod fiziologic in spatiul 5 ic pe linia medioclaviculara. La

copiii mai mici de 7 ani acesta se situeaza in spatiul 4 ic lateral de linia medioclaviculara

 inregistrarea grafica a vibratiilor produse de miscarile virfului inimii in timpul CC,

corespunzind activitatii mecanice a VS

 tehnica de inregistrare consta in asezarea unui microfon piezoelectric la nivelul sp V ic lmc,

loc unde se palpeaza socul apexian.

 analiza morfologica permite identificarea unor momente ale CC.

  este singura mecanograma ce permite determinarea cu acuratete a intervalelor diastolice

 unda „a” corespunde sistolei atriale, coincide cu Z4 si incepe la 0,08-0,12 sec de la debutul
undei P

 unda „c” corespunde sistolei ventriculare, apexul se apropie maxim de peretele toracic

 punctele C, E, H, O: inchiderea Mi, deschiderea Ao, inchiderea Ao, deschiderea Mi

 panta rapid ascendenta CE reprezinta CIV a VS;

 perioada E-H este PEVS (perioada de ejevctie a Vs – protodiastola)

 intervalul H-O este perioada de relaxare izovolumetrica

 unda f – umplerea rapida a VS

 unda f’ – umplerea lenta a VS, cu ascensiune mai lenta ca unda f

 perioada O-C este perioada de umplere ventriculara totala (rapida, lenta –diastazis- si sistola
atriala)

 unda f este ampla in supraincarcarea diastolica a VS (insuficienta mitrala, insuficienta

aortica) si redusa ca amplitudine in stenoza mitrala

unda f coincide cu Z3.

9.JUGULOGRAMA
 =flebograma = inregistrarea grafica a pulsului venos jugular, fiind o reflectare retrograda a
variatiilor de presiune determinate de ciclul cardiac la nivelul AD

 tehnica de inregistrare se bazeaza pe utilizarea de captatoare speciale la nivelul jugularei

drepte, ea fiind mecanograma cel mai greu de realizat

 se obtine pozitionand transductorul latero-superior de jonctiunea sternoclaviculara dreapta

 undele de oscilatie sunt foarte asemanatoare cu cele ale atriogramei

 unde pozitive: a, c, v, H: convexe, semnifica destinderea jugularelor datorata transmiterii

retrograde a cresterilor presionale din atriul drept pe parcursul ciclului cardiac

 deflexiuni negative: x, x’, y: semnifica reducerea destinderii jugulare sau tendinta la

colabare, consecutiv scaderii presiunii la nivelul atriului drept si cresterii intoarcerii venoase

 unda “a” cea mai inalta, corespunde sistolei atriale drepte

 panta „x” corespunde diastolei si procesului de umplere cu sange a atriului drept

 unda “c” reflecta contractia izovolumetrica a VD ce urmeaza inchiderii valvei tricuspide,

determinand bombarea planseului AV catre AD si cresterea presiunii la acest nivel;

 unda “v” corespunde de asemenea cu faza de relaxare izovolumetrica

  amplitudinea ei se coreleaza cu capacitatea de distensie si viteza de umplere a AD
(complianta AD)

 se datoreaza umplerii AD, cu usoara crestere a presiunii intraatriale, in portiunea sa

ascendenta, si deschiderii tricuspidei (virful undei v) si inceputul golirii AD in VD in
portiunea sa descendenta;

 panta „y” marcheaza umplerea rapida consecutiva deschiderii valvei tricuspide (Td – vf undei
v) , determina cresterea semnificativa a intoarcerii venoase (fenomenul de „colaps” diastolic
al pulsului venos)

 unda „H” corespunde umplerii AD si umplerii lente (diastazis) al VD

 normal: a>c>v x’>y>x

 jugulograma este utila pentru aprecierea cordului drept

10.ECG-DETERMINAREA RITMULUI SI A FRECVENTEI

IN CADRUL ANALIZEI ECG SE DETERMINA RITMUL SI FRECVENTA

Analiza ritmului :

- PP’ = ct

- RR’ = ct

- PQ = ct

Parametrii ritmului sinusal normal sunt:

Unde P normale, Intervale PR 0.12-0.21s, Regularitate daca PP si PR sunt ct si FC de 60-100bpm

Orice abatere de la acesti parametrii poate arata o aritmie cardiaca

Analiza frecventei:

Frecventa card N: 60-100 bat/min

Tahicardie > 100 bat/min

Bradicardie < 60 bat/min

Se ţine seama de următoarele principii:

-viteza standard de derulare a hârtiei este de 25 mm/sec

-FC se exprimă în cicluri/minut

-se verifică dacă frecvenţa atrială este egală cu cea ventriculară

La calculul frecventei se poate tine cont de metoda directa sau rapida

— Metoda directa

 Frecventa cardiaca (FC) = nr. cicluri cardiace/ min =

= 60 s/ durata unui ciclu cardiac

 Un ciclu cardiac corespunde intervalului dintre doua unde ECG de acelasi tip - unui
interval R-R de exemplu

F se mai poate calcula si prin metoda rapida

 Se alege o unda R care se suprapune pe o linie groasa

 Se numara patratele mari pana la urmatoarea unda R. Daca a doua unda R este la 1
patrat mare de precedenta, FC este de 300 bpm, la 2 patrate mari – 150 bpm, la 3
patrate mari – 100 bpm, la 4 patrate mari – 75 bpm, etc.

11.DETERMINAREA AXEI QRS

Axul electric

-reprezintă direcţia procesului de activare cardiacă proiectat în derivaţiile membrelor

-rezultă din sumarea în plan frontal a vectorilor electrici generaţi în cursul depolarizării şi
repolarizării atriilor şi ventriculilor şi se reprezintă sub forma unui vector în sistemul de referinţă
hexaxial

De obicei, se determină axul depolarizării ventriculare (AQRS) care poate fi:

normal: între 0 şi +90 grade

* ax N orizontalizat: 0-30 grade

* ax N verticalizat : 60-90 grade

Deviatie axiala stanga: între 0 şi –90 grade

Deviatie axiala dreapta: între +90 şi +180 grade

Deviatie dreapta maximala : -180 si -90

— Se determina prin analiza complexelor QRS in oricare doua derivatii ale planului frontal

— Sunt posibile doua abordari:

 Metoda geometrica, precisa dar elaborata

 Metoda inspectiei, rapida si usor de realizat, suficient de precisa pentru practica

clinica

— Fiecare unda a complexului QRS intr-o derivatie reprezinta proiectia unui moment vectorial
al depolarizarii ventriculare (activarea septului, apexului etc) pe acea derivatie

— Suma algebrica a amplitudinilor undelor complexului QRS intr-o derivatie a planului frontal
reprezinta proiectia vectorului rezultant al activarii ventriculare (axa QRS sau axa electrica a
cordului) pe acea derivatie

— Perpendicularele ridicate din varful proiectiilor vectorului rezultant al activarii ventriculare

pe doua derivatii ale planului frontal (reprezentate ca parte a hexaxei) se intersecteaza intr-
un punct care marcheaza varful vectorului rezultant al depolarizarii ventriculare
 — Prin unirea centrul hexaxei cu intersectia celor doua perpendiculare se obtine axa
complexului QRS, numita si axa electrica a inimii; valori normale: intre - 30 si + 90 de grade

Axa QRS este perpendiculara pe derivatia planului frontal cu amplitudinea neta a complexului QRS
minima sau chiar nula; un complex echidifazic este usor vizibil pe traseul ECG, si are amplitudinea
neta 0, oricat de mare ar fi voltajul undelor individuale ale complexului

Axa QRS este paralela cu derivatia planului frontal in care amplitudinea QRS are valoarea cea mai
mare; acesta derivatie este cea perpendiculara pe derivatia in care complexul QRS are amplitudinea
cea mai mica (DII perpendiculara pe aVL in exemplul anterior)

Deviatia axei QRS intre - 30o si - 90o este anormala si numita deviatie axiala stanga.

Deviatia axiala dreapta este definita de orientarea axei QRS intre + 90o si + 150o.

Axa QRS orientata intre + 150o si - 90o delimiteaza deviatia axiala superioara dreapta.

12.ECG-UNDE, INTERVALE, SEGMENTE

UNDA P

-reprezintă depolarizarea atrială şi este:

-rotunjită, simetrică,

-pozitivă în DII, DIII şi aVF şi negativă în aVR

-cu durata: 0,08-0,12 sec

-amplitudinea maximă în DII (0,25 mV)

-defineşte RITMUL SINUSAL

INTERVALUL PR(PQ)

-cuprinde depolarizarea atrială şi conducerea intraatrială şi atrioventriculară

-este linia izoelectrica dintre inceputul undei P si inceputul complexului QRS

-are durata normală: 0,12-0,20 sec

-se scurtează cu creşterea frecvenţei cardiace (FC)

-durata sa creşte odată cu tonusul vagal

REPOLARIZAREA ATRIALA SI UNDA Ta

Repolarizarea atriala incepe in proximitatea NSA

-Vectorul repolarizarii atriale are aceeasi directie dar sens opus vectorului depolarizarii

-Unda de amplitudine mica si polaritate opusa undei P (Ta)

In ECG normala Ta este mascata de complexul QRS

DEPOLARIZAREA VENTRICULARA SI COMPLEX QRS

1. Activarea septala

-V1, V2, aVR = derivatii ventriculare drepte

-unde pozitive de amplitudine mica, r

-I, aVL, V5, V6 = derivatii ventriculare stangi à unde negative cu amplitudine mica, q

2. Depolarizarea apexului ventricular

-V1, V2, aVR à tranzitia catre unda negativa, S

-I, aVL, V5, V6 à tranzitia catre unda pozitiva, R

3. Activarea peretelui ventricular stang – vectorul dominant al activarii ventriculare

 V1, V2, aVR à unda negativa cu amplitudine mare, S

 I, aVL, V5, V6 à unda pozitiva cu amplitudine mare, R

4. Activarea ariilor posterobazale ale vetriculului stang

-V1, V2, aVR à parte terminala ascendenta a undei negative S (o readuce la linia izoelectrica)

-I, aVL, V5, V6 à mica unda negativa, s

COMPLEXUL QRS

-semnifică depolarizarea ventriculară şi este format din:

-unda Q, prima undă negativă, reprezintă depolarizarea septului interventricular

-unda R, prima undă pozitivă, reprezintă depolarizarea simultană a ventriculului drept şi a regiunii
picale şi centrale a ventriculului stâng

-unda S, a doua undă negativă, este dată de depolarizarea regiunii posterobazale a ventriculului
stâng

-în cazul prezenţei mai multor unde pozitive, prima dintre ele se notează R, iar următoarele unde
pozitive: R΄, R΄΄ etc.

-dacă complexul depolarizării ventriculare este format doar dintr-o deflexiune negativă, se numeşte
QS

-durata: 0,08-0,10 sec

SEGMENTUL ST

-reprezintă porţiunea iniţială, lentă a repolarizării ventriculare

-începe la punctul J (“junction”), situat la limita dintre unda S şi segmentul ST, trebuie să fie situat pe
linia izoelectrică sau la 1mm deasupra sau dedesubt de aceasta

-este orizontal şi izoelectric

UNDA T

-reprezintă porţiunea terminală, rapidă a repolarizării ventriculare

-este rotunjită, asimetrică, cu panta ascendentă mai lentă şi cea descendentă mai rapidă

-concordantă ca sens cu complexul QRS

-amplitudinea de aproximativ 1/3 din cea a complexului QRS

-abrupta, si varf rotunjit

— Polaritate

 Pozitiva in I, II, aVL, aVF, V5, V6

 negativa in aVR

 variabla in III, V1 - V3

— Axa

 0° - 90°;

 Formeaza un unghi < 60 ° cu axa QRS, numit unghi QRST

Unda U

- poate fi determinat de o repolarizare tardiva a tesutului Purkinje si a muschilor papilari

-Aspect: mică, rotunjită;

INTERVALUL QT

-defineşte durata totală a depolarizării şi repolarizării ventriculare

-variază invers proporţional cu frecvenţa cardiacă

-valorile sale se pot corecta în funcţie de frecvenţa cardiacă (QTc), conform formulei Bazett: QTc =
QT/√RR, unde RR este intervalul RR în ms

-limita superioară a intervalului QTc este de 0,45 sec

13.POLIGRAFUL
POLIGRAMA

-inregistrarea simultana a mai multor explorari, apreciind global activitatea cordului

-cele 3 mecanograme, EKG si fonocardiograma

-timpii diastolici sunt determinati pe apexocardiogrma

-timpii sistolici necesita coroborare intre mai multe inregistrari

Timpii sistola

-mecanica (SM): intervalul de timp intre debutul Z1 si debutul Z2 de pe fonocardiograma (Mi i – Ao i)

-sistola electromecanica (SEM, QZ2): perioada de timp de la inceputul undei Q pe EKG pana la
inchiderea valvei Ao pe fonocardiograma

-perioada de ejectie a VS (PEVS): pe carotidograma, intre debutul pantei ascendente (punctul E) si

piciorul perpendicularei coborate din punctul i pe abscisa, sau intre punctele E si H pe
apexocardiograma

-perioada de preejectie (PPE): intervalul de timp intre debutul depolarizarii ventriculare(unda Q) si

inceputul ejectiei ventriculare(punctul e sau E): se calculeaza indirect ca diferenta intre SEM si PEVS
– indicator de contractilitate, apreciind viteza de crestere a presiunii intraventriculare in preejectie;
cuprinde urmatoarele intervale:

-perioada de mulare

-perioada de CIV sistolici

14.MASURAREA TENSIUNII ARTERIALE

Metode de masurare a TA sunt invazive si non-invazive. Metodele non-invazive sunt: metoda
palpatorie, auscultatorie sau ultrasonica, metoda oscilometrica si cea tonometrica.

Metoda invaziva este reprezentata de sensor extravascular si de unul intravascular.

Masurarea invaziva:

• investigatie sangeranda

• presupune inserarea unui ac sau cateter conectat la un tub cu solutie salina, ce preia
fluctuatiile mecanice si le transmite unui transductor de presiune

• posibilitatea masurarii continue a pacientului

• dificultati: disconfort, posibile complicatii periprocedurale (infectii, hemoragii,

trombembolism), necesitatea sedarii

• utila intraspitalicesc, ATI, intraoperator

Masuratoarea directa este una invaziva.

Masuratoarea indirecta este cea neinvaziva. A. brahiala este cel mai obisnuit loc pentru masurare. Se
mai poate masura la antebrat(a radiala) sau la incheietura mainii. Cele mai obisnuite metode
indirecte sunt auscultatia si oscilometria.

Conditii de masurare: interval de cel putin o ora intre consului de alimente, bauturi, fumat sau
medicamente si masurarea TA, indepartarea factorilor perturbatori fizici sau psihici (efort fizic
intrerupt cu minim o ora inainte), pozitie comoda, in decubit dorsal sau sezand pe scaun cu spatele,
bratele si picioarele sprijinite, primul consult: TA la ambele brate (boala vasculara periferica), TA in
clino si ortostatism, efectuarea a 2-3 masuratori, la interval de 1 min.

Metoda palpatorie se face la nivelul a. radiale; ca avantaj: TA se poate masura in mediu zgomotos,
tehnica nu necesita mult echipament; ca dezavantaj: doar tens sistolica se poate masura si nu da
rezultate pentri copii sau hipotensivi
Metoda auscultatorie este cea mai utilizata, se face cu stetoscop si tensiometru. Manseta se umfla
pana la disparitia zgomotelor decelate de auscultator si se dezumfla lent cand pres este mai mica
decat cea atmosferica si se aude primul zgomot vascular. Urmeaza alte pulsatii sonore ritmice,
sincrone cu sistola ventriculara – zgomotele Korotkoff. Aceasta metoda are ca avantaj faptul ca este
simpla si nu necesita echipament, iar ca dezavantaj nu poate utiliza in mediu zgomotos si nu apar
mereu rezultate precise pentru copii si pacienti hipotensivi.

Metoda ultrasonica se face cu un senzor Doppler.

Pe masura ce P in manseta creste apare p sistolica. Pe masura ce P scade apare diastolica.

Avantaje-folosita in mediu zgomotos, la copii si hipotensivi si dezavantajul este ca miscarile modifica

calea de sensor la vas.

Metoda oscilometrica

Nu foloseste stetoscop sau palparea pulsului. Necesita abilitatea recunoasterii magnitudinii

oscilatiilor determinate de fluxul de sange la diferite nivelui de compresie. Oscilatiile ating apoi un
maxim, numit indice oscilometric,ce va corespunde presiunii arteriale medii. Cand pulsul se
stabilizeaza la un nivel constant, se obtine valoarea tensiunii arteriale diastolice. Folosind aceste
principii, s-au dezvoltat tensiometre automate

Ca avantaje, este simpla si poate fi masurata in hipotens. Ca dezavantaj, pot aparea variatii.

15.TENSIUNEA ARTERIALA-VARIANTII IN FUNCTIE DE POSTURA SI

EFFORT
Definiţia TA = forta exercitată de sângele circulant pe unitatea de suprafata a pereţilor vasculari,
generată de pompa cardiacă. Tensiunea arterială (TA) = tensiunea dezvoltată în pereţii arteriali
împotriva presiunea sanguină (PS); PS = TA.

Parametrii TA

TA sistolică (maximă) TAs = 120-135 mmHg, depinde de pompa cardiacă;

TA diastolică (minimă) TAd = 60-80 mmHg, depinde de RVP; TAmin = (TAMax/2) + 10;

TA diferenţială (DTA)(presiunea pulsului):

DTA = TAs - TAd = 40-50 mmHg;

depinde de funcţia de pompă a inimii şi de complianţa sistemului vascular;

TA medie = 1/3DTA + TAd = 100 mmHg, presiunea la care sângele ar circula în flux constant;
oscilometric: corespunde cu oscilaţia maximă.

TAs = presiunea maxima de curgere a sangelui prin artere in timpul sistolei, dependenta in mod
esentia de forta de ejectie a VS

TAd = presiunea cu care continua se se deplaseza sangele de-a lungul vaselor in diastola, datorita
destinderii pasive a acestora si reculului elastic
TA medie = media presiunilor arteriale instantanee, pe parcursul ciclului cardiac – transductor de
presiune ghidat pe un cateter endovascular

Factori determinanti: pompa cardiaca, RVP, volemia(direct proportionali)

Variaza in functie de effort fizic, fiind mai mare la persoane antrenate decat la cele neantrenate,
varsta, fiind mai mare la adulti decat la copii, sexul, pozitia corpului(mai mare in orto decat in
clinostatism), stress, digestive, temperature.

TESTUL PRESOR LA RECE

• Evalueaza reactivitatea vasculara si actiunea reglatorie simpatica la stresul termic

• Det ale tensiunii la intervale de 5 min pana se obtin valori constante, bazale

• Se introduce mana intr-un vas cu apa rece (0-4 gr) sau fierbinte (40-45 gr), pana deasupra
incheieturii, timp de 20-30 s sau pana la aparitia senzatiei dureroase

• Se det tensiunea la intervale de 20 s timp de 1-2 min

• => stim. S => TA creste cu 10-20 mmHg, cu revenirea la normal in 2-3 minute

Test pozitiv(r.anormala) :

• TA s creste cu peste 40 mmHg, TA d creste cu peste 20 mmHg

• HTA, hipertiroidism

16. VOLUME SI CAPACITATI PULMONARE

• Capacitatea vitală cu componentele sale (CV)

• Volumul curent (VT)

• Volumul inspirator de rezervă (VIR)

• Volumul expirator de rezervă (VER)

• Capacitatea reziduală funcţională (CRF)

• Volumul rezidual (VR)

• Capacitatea pulmonară totală (CPT)

CAPACITATEA VITALA

= volumul maximal de aer ce poate fi expirat dupa inspir maximal sau inspirat dupa un expir maximal
(sau altfel spus variatia volumului pulmonar intre pozitia inspiratorie maxima si pozitia expiratorie
maxima)

-volumul expulzat din plămâni în cursul expirului maxim (aprox 4600 ml)

-CV se poate exprima ca: volum maxim de aer inspirat dupa o expiratie completa =CVI sau volum
maxim de aer expirat dupa o inspiratie completa = CVE

Se poate determina printr-o manevra fortata =CVF sau lent =CVL

VOLUMUL CURENT(VT)

=volumul de aer inspirat sau expirat in cursul unui ciclu respirator, deci variatia de volum pulmonar
intre pozitiile inspiratorie si expiratorie de repaus

Marimea VT variaza cu: postura =scade in clinostatism, activitatea fizica =creste la effort, pH: creste
in acidoze

Deoarece nici o respiratie nu este identica, marimea VT se apreciaza ca o valoare medie pe mai
multe cicluri respiratorii si este de 500 ml in repaus, 3 l in efort

VIR+VER

Volumul inspirator de rezerva (VIR )=volumul maxim de aer ce mai poate fi inspirat dupa un inspir
normal (variatia de volum pulmonar intre pozitia inspiratorie de repaus si cea inspiratorie maxima),
valoare teoretica = 2500 ml (3000ml barbati, 1900 ml femei)

Volumul expirator de rezerva (VER) = volumul maxim de aer ce poate fi expirat dupa un expir de
repaus incepe la nivelul CRF si se sfarseste la VR,variaza cu postura – mai mic in clinostatism,
marimea = 1500ml (1000ml barbati, 700 ml femei), scade in obezitate

CI

= variatia volumului pulmonar din pozitia expiratorie de repaus in pozitia inspiratorie maxima,
subdiviziunile CI sunt VT si VIR,CI =VT+VIR

Masurarea CV ,a volumelor si capacitatilor pulmonare in general,este esentiala pt interpretarea unor

parametri functionali dependenti de volumul pulmonar, debite ventilatorii, rezistenta la flux,
elasticitatea pulmonara, transferul gazos

Volumele pulmonare descriu geometria pompei pulmonare, sunt mai curand masuratori anatomice
decat functionale, abaterile de la normal nu sunt patognomonice unei anumite afectiuni, exista si
situatii in care volumele sunt normale dar schimbul gazos intrapulmonar este afectat

VOLUMELE PULM NEMOBILIZABILE

• CRF = volumul de aer ce se gaseste in plamani si caile aeriene la sfarsitul unei expiratii de
repaus (2300 ml)

• VR = volumul de aer ramas in plamani la sfarsitul unui expir maxim

• CPT = este volumul de aer ce se gaseste in plaman la sfarsitul unui inspir maxim

VR

=volum de aer care nu poate fi expulzat din plămâni nici după un efort expirator maxim

-mijloace de investigaţie mai complexe

-1100-1200 ml

CPT

-volumul de aer ce se gaseste in plaman la sfarsitul unui inspir maxim

-se calculeaza prin sumare (CPT=VR+ CVI; CPT=CRF+CI) metoda dilutiei cu Heliu
VOLUME PULMONARE STATICE:

CV -valori normale: CV = 80-120% din CV ideal ;  CV = SINDROM RESTRICTIV

VOLUME PULMONARE DINAMICE

-se face pe expirograma forţată obţinută cu ajutorul spirometrului

-aceleaşi condiţii ca la determinarea CV

-se efectuează un inspir maxim după care se expiră cu toată forţa şi rapiditatea posibilă întreaga
capacitate vitală (expir maxim forţat)

-volumul de aer expulzat din plămâni în prima secundă a expiraţiei maxime forţate care urmează
unui inspir maxim = volumul expirator maxim pe secundă (VEMS)

-valori normale: VEMS = 80-120% din VEMS ideal ,  VEMS = SINDROM RESTRICTIV, SINDROM
OBSTRUCTIV

17.VEMS SI FEFs

VEMS

-volumul de aer expulzat din plămâni în prima secundă a expiraţiei maxime forţate care urmează
unui inspir maxim = volumul expirator maxim pe secundă (VEMS)

-valori normale: VEMS = 80-120% din VEMS ideal ,  VEMS = SINDROM RESTRICTIV, SINDROM
OBSTRUCTIV

FEF 25%

• debit instantaneu fortat cand 25% din CVF a fost expirat – MEF 75%

• indica starea bronsiilor mari-medii

FEF 50%

• debit instantaneu fortat cand 50% din CVF a fost expirat – MEF 50%

• indica starea bronsiilor medii-mici

FEF 75%

• debit instantaneu fortat cand 75% din CVF a fost expirat

• indica starea bronsiilor mici

• se modifica in stadiile precoce ale disfunctiilor obstructive

18.BUCLA FLUX-VOLUM
• curba cu cea mai mare utilitate din spirometrie

• deoarece VEMS nu poate localiza obstructia

 • masoara debitele inspiratorii si expiratorii instantanee

• evidentiaza daca debitul instantaneu ventilator este adecvat unui volum pulmonar dat

• Se inregistreaza prin metoda pneumotachografiei

Modul de lucru:

- Calibrare

- Instruirea corecta a pacientului

- Efectuarea de miscari respiratorii de repaus

- Pacientul incepe cu inspir maximal (din aerul atmosferic sau aparat), apoi expir maximal
urmat de un inspir maximal

- inspirul si expirul trebuie sa fie maximale si continue

- durata expirului ar trebui sa fie de 6 secunde in mod ideal

Testul poate fi repetat dupa administrarea de brronhodilatator pentru a evalua reversibilitatea

obstructiei bronsice.

Componente :

- segm. Inspirator => capacitatea inspiratorie fortata

- Segm. Expirator => capacitatea expiratorie fortata

PEF – debit expirator de varf, valoarea PEF se coreleaza cu cea a VEMS

FEF 25% -debit instantaneu fortat cand 25% din CVF a fost expirat – MEF 75%

• indica starea bronsiilor mari-medii

FEF 50% -debit instantaneu fortat cand 50% din CVF a fost expirat – MEF 50%

• indica starea bronsiilor medii-mici

FEF 75% -debit instantaneu fortat cand 75% din CVF a fost expirat

• indica starea bronsiilor mici

• se modifica in stadiile precoce ale disfunctiilor obstructive

FEF 25-75% -valoarea medie a deibitelor expiratorii intre 25 si 75% din CVF, nu depinde de efortul
muscular, se modifica precoce in afectari obstructive

FIF 25% = MIF 75%, FIF50% = MIF50%, FIF75% = MIF25%, FIF25-75% , VEMS=FEV1 (forced expiratory
volume in the 1st second) FEV0,5; FEV3
19.DETERMINARE O2 SI CO2 IN AERUL EXPIRAT. DETERM SaO2 PRIN
PULSOXIMETRIE
Aerul inspirit: In expirul unui VT(VC) de conc. 500ml, conc. O2 si CO2 se modifica O2: de la 159 la 104
mmHg, CO2 : de la 0 la 40 mmHg

• Oxigen- 5 ml/dl de la plamani la tesuturi

– Liber-3%

– Legat de hemoglobina-97%

• CO2 - 4 ml/dl de la tesut la plamani

– Liber-7%

– Legat de hemoglobina (si alte proteine)-23%

– HCO3-70%

Determinarea gazelor respiratorii

• O2 si CO2 se dozeaza din aerul expirat si din aerul alveolar

• Se colecteaza aerul dintr-un expir simplu intr-un dispozitiv etans= VT

• Aerul alveolar se obtine prin colectarea la sfarsitul unui expir fortat – continut mic de O2 si
mare de CO2

Dozare CO2

• Metode fizice/chimice

• Aerul colectat se deplaseaza peste substante care fixeaza O2 si CO2 si se masoara volumul
inlocuit; acesta se converteste in presiune partiala (legea Dalton-la t constant, P unui
amestec de gaze este egala cu suma P pe care le-ar avea gazele componente daca ar ocupa
singure volumul total)

- CO2- se fixeaza peste o solutie de KOH

-O2- se fixeaza peste o solutie de pirogalol in KOH

Dispozitive utilizate: Aparatul Orsat, Aparatul Haldane

Se poate calcula volumul spatiului mort pornind de la ecuatia Bohr:

VE = VA + VM (VE= volumul de aer expirat, VA= volumul alveolar, VM= volumul spatiului mort)

Astfel, pornind de la conc de CO2 in cele 3 spatii: CO2E x VE = CO2A x VA + CO2M x VM

VE=VA+VM

VM= (CO2A – CO2E)/ (CO2A-CO2M) x VE

CO2M = CO2 din aerul atmosferic = 0.03 (aproximativ 0) – scos din ecuatie
Saturatia O2

• Procentul de Hb saturat cu O2

• Normal: SaO2 = 95-98%

• Suspectarea unui deficit minor al perfuziei: > 95% SaO2

– Administrare suplimentare de O2

– Monitorizare atenta pentru modificari suplimentare

– Suspectarea unui deficit major al perfuziei: SaO2 <90%

– Cale aeriana patenta

– Ventilatie pozitiva daca e necesar

– Oxigenoterapie

– Pacientii cu traumatisme cranio-cerebrale nu trebuie sa aiba o SaO2 sub 90 %

PaO2 - 80-100 mmHg

Pulsoximetria

• determinare a saturaţiei în oxigen a sângelui periferic şi frecvenţei (eventual formei) pulsului

periferic.

• SaO2= raportul dintre conţinutul total în O2 al hemoglobinei şi capacitatea potenţială

maximă a Hb de transport a oxigenului

– N: Sa O2= 97 - 100 %

– Sa O2 < 94% - hipoxemie; pacientul necesită oxigenoterapie

– Sa O2= 88 – 83% = hipoxemie medie

– Sa O2<83% = hipoxemie gravă

• Principiul metodei este:

– Spectrofotometric: măsurarea cantităţii de lumină- o anumită lungime de undă

– Pletismografic (prin determinarea variaţiilor de volum se înregistrează pulsul şievent

ual – în funcţie de tipul monitorului – forma undei de puls);

• Sangele oxigenat si cel deoxigenat absorb diferite tipuri de lumina

– Oxihemoglobina absorbe mai mult lumina infrarosie

– Hemoglobina redusa absorbe mai multa lumina rosie

– Pulsoximetria calculeaza SaO2 prin masurarea diferentei intre cei doi parametrii
20.PROPRIETATI FIZICE SI CHIMICE ALE URINEI. EXAMEN SUMAR DE
URINA
URINA constituie un produs biologic cu o compoziție complexă, prin intermediul căreia se poate
explora starea funcțională a rinichilor și căilor de excreție a urinii.

EXAMENUL URINEI CUPRINDE examenul fizic si biochimic, examenul microscopic si sedimentul urinar

Sumar de urina = esantion de urina din care se analizeaza diversi parametri urinari

Examenul total de urina : urina pe 24 h este prelevata, din ea se ia un esantion care va fi centrifugat
si din care va rezulta sedimentul urinar

Recoltarea urinei pentru analiza:

-Igiena locala riguroasa cu apa si sapun

-Se recolteaza prima urina de dimineata, 1/3 mijlocie a jetului ( prima parte poate contine bacterii
ascensionate pe uretra

-Examenul urinei se realizeaza in max 2 h

EXAMENUL FIZIC

1. Cantitatea (volumul urinar)

Diureza: 1200 - 1800 ml/24 ore.

Modificări patologice: poliurie peste 2000 ml/24 ore, oligurie sub 1000 ml/24 ore, anurie sub 100
ml/24 ore

Există un debit urinar minim obligatoriu de 500ml/24h destinat să excrete produşii rezultaţi din
metabolismul diverselor substanţe.

2. Culoare – normal, variaza in functie de concentratie, de la incolor la galben inchis

Este determinata de prezenta a 3 pigmenti: Urocrom – rezultat din degradarea moleculei hem,
Uroeritrin – datorita uratilor amorfi, Urobilina – din oxidarea urobilinogenului

Variatii fiziologice: Starea de hidratare, Alimentatie, medicamente

Urina inchisa la culoare, concentrata, apare in starile de deshidratare

Urina deschisa la culoare, diluata, apare in boli cu diureza apoasa crescuta

-rosie: hematurie macroscopica, alimentatie cu affine

-albastru-verde: albastru de metilen (folosit ca antiseptic), infectii cu Pseudomonas

-bruna : in ictere (cantitate crescuta de bilirubina in urina-urina spumoasa)

-neagra : melanina, Aloe vera

-portocalie: urobilina, morcovi

3.Transparenta/Claritate - normal, urina este transparenta

Lasata la temp camerei – nor fin (nubecula) format din celule epiteliale descuamate si mucus
Cauze patologice ale urinei tulburi:

– Saruri in exces:

• Fosfati: se clarifica la adaos de acid acetic

• Oxalati: se clarifica la adaos de acid clorhidric

• Urati: se clarifica la incalzire

– Leucocite – puroi

4. Miros: specific, se datoreaza prezentei substantelor urinoide

• Fiziologic, variaza in functie de alimentatie sau medicamente

• Patologic, are urmatoarele cauze:

– Cetoacidoza – mere fermentate

– Infectii urinare

– Fistule vezicale-miros fecaloid

5. Densitatea urinara

• Arata capacitatea rinichilor de a concentra sau dilua urina

• Se modifica ip cu starea de hidratare si diureza dp cu cantitatea de solviti urinari

6. pH urinar

• N: 4.5 – 8, mai frecvent acid (5.5 – 6.5)

- Alimente pe baza de carne : pH = 5-5.5

- Alimentatie vegetariana : pH = 7-7.5

pH < 5.5 : diabet zaharat, cetoacidoza, infectii urinare cu E Coli, TBC renal, hiperaldosteronism

pH > 7.5 : alcaloza sistemica – varsaturi, infectii urinare cu Proteus

pH neutru sau usor acid (5.5-7): insuficienta renala

ANALIZA CHIMICA

Acestea se pot identifica prin:

-Metoda simpla: benzi de hartie indicatoare care isi schimba culoarea in prezenta sau absenta
substantei cu care reactioneaza

-Metode ce se folosesc de proprietatile specifice ale substantelor cautate si pe interactiunea lor cu

diferiti reactivi

UREEA

-Se gaseste in mod normal in urina

-in condiţii normale este proporţională cu aportul proteic alimentar, cu catabolismul endogen, cu
diureza
-Concentratie crescuta in: regim hiperproteic, diabet, hipertiroidism

-Concentratie scazuta in: insuficienta renala acuta sau cronica terminala

CREATININA

-se determină mai ales în cadrul clearance-ului de creatinină

-Modificarile pot si fiziologice (crestere in efort) sau patologice (cresteri in Cushing, acromegalie)

ACID URIC

-Raportul acid uric/uree este egal cu ¼ sau 0,25

-Creşterea acestui raport presupune o hiperproducţie a nucleoproteinelor sau o funcţie a

hepatocitelor deficitară

PROTEINELE

N: membrana glomerulara este permeabila pt prot cu GM < 20000 Da

Proteinuria fiziologica poate creste tranzitoriu in: sarcina, efort intens, expunere la frig, aport crescut
de protein

Urina clara: proteine absente

Urina opalescenta : urme de proteine (+)

Urina tulbure fara precipitat : albumina in cantitate scazuta (++)

Urina tulbure cu precipitat : albumina in cantitati dozabile (+++)

GLUCOZA

Cantitatea de glucoza din urina primara este dp cu filtrarea glomerulara (125 ml/min) si cu cantitatea
de glucoza din sange

Glucoza este insa reabsorbita in mod normal in TCP (glicemia 80-120 mg%)

Glucozuria APARE atunci cand cant filtrata de glu depaseste capacitatea de resorbtie

DIABET- glicozurie, poliurie

CORPI CETONICI

Acid cetoacetic, Acid betahidroxibutiric, Acetona

= produsi ai metabolismului lipidic

CETONEMIE N : 2-6 mg%

CRESC in: malnutritie, stari febrile, hipertiroidie, sarcina, cetoacidoza diabetica

NITRITII nu se gasesc in urina

BILIRUBINA nu e detectabila in urina, ESTERAZA LEUCOCITARA este produsa de neutrofile

UROBILINOGENUL se gaseste in cant f mica in urina.

• Sedimentul urinar – examenul microscopic al urinei

 - Se examineaza dupa centrifugarea a 10 ml urina (5min,2500 rot/min), se inlatura
supernatantul (9.5 ml) si se amesteca sedimentul pentru omogenizare; se picura pe lama o
singura picatura si se examineaza la microscop

Se analizeaza: Cristalele, Cilindrii, Hematii, Leucocite, Bacterii, Celule epiteliale

21.PROBA DE DILUTIE SI CONCENTRARE A URINEI

-Se apreciaza capacitatea rinichiului de a dilua si concentra urina

-Dimineata pacienta ingera 1500 ml de ceai indulcit in 30 min, apoi de la pranz pana seara nu mai
consuma lichide

Rezultate N :

- Pac elimina intreaga cant de apa in 4 ore

- Cantitatea de urina din una din probe trebuie sa fie peste 300 ml

- Densitatea urinara dimineata scade la 1001-1003 iar spre seara creste la 1015-1025

- Pierdere in greutata 1 kg

Proba de dilutie si concentratie este dependenta de cauze extrarenale in :Edeme, Insuficienta

cardiaca, Casexie, Insuficienta corticosuprarenaliana, Transpiratie, Febra, Varsaturi, Diaree

Proba este contraindicata in: nefrite acute, insuficienta cardiaca acuta, epilepsie, HTA

22.DETERMINAREA CLEARANCE ULUI RENAL AL CREATININEI,

UREEI, INSULINEI, PAH, RFG
- Se refera la capacitatea rinichilor de a epura, de a curata plasma de anumite substante

- Clearance-ul renal (coeficientul de epurare a plasmei) = volumul de plasma (ml) epurata

complet de o anumita substanta in unitatea de timp (minut)

Cl (ml/min)= (UxV)/P

Pentru realizarea masuratorilor este nevoie de:

• Diureza minima de 1.5 ml/min

• Repaus timp de 12 h

• Recoltare completa de urina prin mictiune spontana sau cateterism vezical

• Recoltarea facuta in clinostatism, dupa ingestia a 350 ml apa

Substantele care se folosesc trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

• Sa nu determine efecte negative asupra organismului testat

• Sa se filtreze glomerular
 • Sa circule liber in plasma (nelegate de proteinele plasmatice)

Sa fie usor dozabile

Exista substante care se filtreaza glomerular si apoi sunt eliminare in totalitate in urina, fara sa
fie reabsorbite sau secretate la nivel tubular: Inulina, Manitol, Hiposulfit de sodiu, Creatinina

Inulina

-(polizaharid din extractul de dalie)

-Se filtreaza liber la nivel glomerular

-Non-toxic, nu se sintetizeaza si nu se metabolizeaza la nivel renal

Pentru inulina si orice alta substanta care doar se filtreaza renal, clearence-ul = F = Cl inulina:

120-125 ml/min la barbati, 110-117 ml/min la femei ,spre 50 ml/min la copii si batrani

Valorile scad in: Afectiuni renale cu oligurie sau anurie, Pierderi lichidiene mari prin transpiratie,
varsaturi, diaree, Regimul alimentar hipoproteic

Clearance-ul PAH ului

Cl PAH = 585 ml/min insa eliminarea lui este 90% la prima trecere prin rinichi (nu exista substanta
care sa fie 100% epurata din plasma)

PAH se si secreta, nu s-ar putea elimina aproape complet fara filtare, filtratul glomerular fiind
aproape 20% din fluxul plasmatic renal

585 ml/min........90%

x.........................100%

x= DEBIT PLASMATIC RENAL=650ml/min

Clearance-ul ureei

Ureea= produsul final al catabolismului proteic (produsa prin degradarea aminoacizilor in ficat)

40% din ureea filtrata este reabsorbita

Cl uree = 60-95 ml/min (medie: 75 ml/min)

Pentru calculul Cl-ului, se dozeaza ureea in sange si in urina si se masoara debitul urinar

Clearance-ul creatininei

Creatinina este produsul de catabolism rezultat din degradarea creatinei si fosfocreatinei

Creatinina nu depinde de volumul urinar sau aportul de proteine, ci de cantitatea de creatina din
organism.Cea mai importanta cant de creatina se gaseste in muschi

In clinica se utilizeaza Cl creatininei pt evaluarea functiei renale, datorita independentei de metab.

proteic

Creatininemia creste in: boli musculare cu mioliza, hipertiroidism si afect.renale

Creatinina se filtreaza si se excreta in urina, nu se reabsoarbe