Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Reglarea debitului
cardiac.
Subiecte discutate:
•Debitul cardiac (DC). Factorii care determina debitul cardiac.Notiune de
presarcină și postsarcină. Factorii care determină presarcina și
postsarcina
•Mecanismele reglatoare intrinseci (de la nivelul cordului) ale debitului
cardiac.Mecanismul heterometric intracardiac.(Legea inimii (O. Frank – E.
Starling)). Mecanismul homeometric intracardiac(ScaraBowditch).Efectul
Anrep. Hipertrofia cardiacă(fiziologică,excentrică/patologică,concentrică).
Factorii neuroumorali implicați în hipertrofia cardiacă.
• Mecanismele reglatoare (nervoase și umorale) a debitului cardiac
extrinseci inimii. Inervarea autonomă a cordului.Controlul funcției
cardiace prin nervii simpatici și parasimpatici. Mecanismele de acțiune a
mediatorilor asupra receptorilor. Efectele simpatice și parasimpatice
asupra cordului și debitului cardiac.
•Ariile reflexogene implicate în controlul DC: intracardiace (receptorii
atriali, ventriculari), intravasculare, visceroreceptive, proprioreceptive și
exteroceptive. Raspunsul generat de activarea acestor arii.
•Rolul centrilor nervoși superiori în controlul DC.
•Reglarea umorală a debitului cardiac ( influența hormonilor, substanțelor
biologic active, electroliților ).
Reglarea debitului cardiac prin
mecanisme cardiace intrinseci și
extrinseci
Mecanisme intrinseci Mecanisme extrinseci
- în timpul sistolei;
-↑presiunii arteriale → ↑VESV →
↑VEDV → ↑forţa de contracţie, pentru
a permite inimii să pompeze sângele
împotriva unei presiuni ridicate.
Rezultat: ↑VTDV → ↑forţa de contracţie
ventriculară → ↑volumul sistolic (VS) → ↑
debitul cardiac (DC).
Prin acest mecanism se realizează echilibrul
între debitul cardiac şi întoarcerea venoasă:
cu cât este mai mare întoarcerea venoasă, cu atât
va fi mai mare VS şi prin aceasta DC;
astfel se previne acumularea sângelui în inimă şi
în vene.
Valorile crescute ale VTDV → ↑Risc de
edem pulmonar.
Homeometric – fenomenul scării Boudici:
puterea de contracţie a cardiomiocitului
este proporţională frecvenţei stimulilor şi
respectiv a concentraţiei de Ca+2 în
cardiomiocit.