1.

Reglarea nervoasa a circulatiei: este realizat prin mecanismele locale de

control.

Sistemul nervos controlează aproape în întregime circulatia prin intermediul

sistemului nervos autonom.

Sistemul nervos autonom:

- cea mai importantă componenta a sistemului nervos autonom în reglarea circulatiei

este sistemul nervos simpatic.

- sistemul nervos parasimpatic are o contribuție importantă în reglarea funcției

cardiace.

Sistemul nervos simpatic.

Fibrele SNC simpatic parasesc maduva spinarii pe calea tuturor nervilor spinali
toracici și a primului sau a primilor doi nervi lombari.

Imediat aceste fibre se distribuie în cele doua lanturi simpatice., de unde vor
ajunge la nivelul sistemului circulator pe doi cai:

1. pe calea nervilor simpatici - inerveaza vasele viscerelor și ale inimii.

2. ajung aproape imediat în ramurile periferice ale nervilor spinali.

Inervatia simpatica a vaselor sangvine:

Majoritatea vaselor și tesuturilor sunt inervate cu excepția capilarelor.

- sfincterele precapilare și meta - arteriolele sunt inervate doar la nivelul unor

țesuturi.

Inervatia simpatica a arterelor mici și arteriolelor permite creșterea rezistenței

acestora la fluxul sangvin și prin urmare este posibila reducerea ratei fluxului
sangvin în aceste regiuni.
 Inervatia vaselor mari, în particular venelor, face posibil ca stimularea simpatica
sa determine reducerea volumului vaselor respective.

Acest efect poate propulsa sangele catre inima si astfel joacă un rol în
reglarea funcției de pompă a inimii.

Inervatia simpatica crește frecvența cardiacă și contractilitatea, deoarece

exista fibre simpatice care ajung direct spre inimă.

Trebuie de menționat faptul ca stimularea simpatica crește nu doar

frecventa cardiaca, dar și forța de contractibilitate și a volumului sangvin
pompat.

Stimularea parasimpatica aceasta reduce frecventa cardiaca și

contractilitatea.

Sistemul nervos parasimpatic are efect asupra controlului frecvenței

cardiace pe calea fibrelor nervoase parasimpatice, care ajung la inima prin nervul
vag.

Sistemul vasoconstrictor simpatic și controlul acestuia de către

sistemul nervos central.

Este extrem de intens la nivelul rinichilor, intestinelor, splinei etc, însă este
mult mai puțin intens la nivelul muschilor scheletici si in creier.

Centrul vasomotor cerebral și controlul exercitat de către acesta asupra

sistemului nervos vasoconstrictor.

Acest centru transmite:

1. impulsuri parasimpatice pe calea nervilor vagi

2. impulsuri simpatica pe calea maduvei spinării și nervilor simpatici

periferici.

Acest centru vasomotor cerebral are următoarele arii:

1. arie vasoconstrictoare

1
 2. arie vasodilatatore
3. arie senzitiva

Vasoconstrictia parțială continuă a vaselor sangvine - determinată de tonul

vasoconstrictor simpatic.

În mod normal, informația de la nivelul centrului motor cerebral este

transmisă către fibrele nervoase simpatice vasoconstrictoare,
determinand o descarcare continua de impulsuri cu frecvență redusă (
valoare între un impuls în 2 secunde pana la 2 impulsuri pe secundă ).

Aceasta descărcare continua poarta denumirea de tonul vasoconstrictor

simpatic.

Impulsurile respective mențin în mod normal vasele într-o stare de contractie a

vaselor sangvine care poarta denumirea de tonus vasomotor.

Controlul activității cardiace - realizat de centrul vasomotor.

Centrul transmite impulsurile excitatorii către cord pe calea fibrelor

simpatice cardiace, atunci cand este necesar creșterea frecvenței și contracției.

Invers, atunci cand este necesar reducerea frecvenței și contractilitatii

cardiace, centrul vasomotor trimite impulsuri către nucleii dorsali ai nervului vag, care apoi
transmit impulsuri către fibrele parasimpatice care reduc valorile cardiace.

Controlul centrului vasomotor este realizat de centri nervoși superiori -

localization in punte, mezencefal, diencefal.

Un rol important joace hipotalamusului în controlul sistemului vasoconstrictor.

Partea lui posterolaterala determina stimularea

porțiunea anterioară - determina stimularea ușoare sau inhibiția ușoară.

Norepinefrina - neurotransmitator simpatic vasoconstrictor, acțiunea direct asupra

receptorilor alfa-adrenergici.

Medulosuprarenalele și relația acestora cu sistemul vasoconstrictor simpatic.

2
 Aceste impulsuri determina secretia glandulara de epinefrina și
norepinephrine in sange.

În cateva tesuri epinefrina determină vasodilatație, deoarece actioneaza direct

asupra receptorilor beta - adrenergici.

Sistemul vasodilatator simpatic și controlul acestuia de către sistemul nervos

central.

Nervii simpatici care ajung la nivelul muschilor scheletici conțin fibre

vasoconstrictoare și fibre vasodilatatoare simpatice.

Rolul posibil al sistemului vasodilatator simpatic.

Sistemul vasodilatator simpatic ar putea determina vasodilatatie la debutul

activității fizice, astfel permitand creșterea fluxului sangvin.

Lipotimia de natura emoțională - sincopa vasovagala.

La persoanele care prezinta tulburari emotionale insense se produce o

vasodilatation, care conduce la sincopa.

În aceasta situație este activat sistemul vasodilatator muscular, iar în același timp
sistemului cardio inhibitor vagal transmite semnale puternice către cord pentru a reduce
semnificativ frecvența cardiaca.

Presiunea arteriala scade rapid și urmează pierderea constientei. Acest efect se

numeste sincopa vasovagal.

Rolul sistemului nervos în controlul rapid al presiunii arteriale:

Una dintre efectele importante ale SN este capacitatea acestuia de a

determina creșterea rapidă a presiunii arteriale.

În acest scop se stimulează spontan funcțiile vasoconstrictoare și

cardioacceleratoare și are loc inhibiția impulsurilor inhibitori vagale parasimpatice
transmise către cord.

Prin urmare, Sistemul Nervos produce:

3
 1. vasoconstrictia majorității arteriolelor din circulatia sistemica.
2. vasoconstrictia intensă predominant la nivelul venelor
3. cordul este stimulat direct de SAN cu amplificarea funcției de pompă.

Controlul nervos al presiunii arteriale este rapid.

Creșterea presiunii arteriale în timpul efortului fizic și al altor situații de stres.

În timpul efortului fizic, presiunea arterială crește cu aproximativ 30-40%, ceea ce

determina creșterea aproape de 2 ori a fluxului sangvin.

Creșterea presiunii arteriale este determinat de activitatea sistemului nervos.

În timp ce arii cerebrale sunt activitate pentru a realiza contractia musculara, de asemenea
este determinată creșterea ariilor vasoconstrictoare și cardioacceleratoare. care
determina creșterea presiunii arteriale.

Mecanismele reflexe pentru menținerea presiunii arteriale normale:

În afara de mecanismului prin sistemul nervos autonom crește presiunea arteriale

ca răspuns la efortul fizic și la stres, existe multiple sublime de control special care
funcționează în permanent pentru menținerea presiunii sangvine constante.

Sistemul baroreceptor pentru controlul presiunii arteriale - reflexe

baroreceptoare.

O creșterea a presiunii arteriale determina dilatarea pereților arteriali și stimularea

baroreceptorilor, care transmit impulsurile către SNC. Semnelele de feedback sunt
transmise ulterior pe calea sistemului nervos autonom la nivelul circulator pentru scaderea
presiunii arteriale.

Structura funcțională a baroreceptorilor și inervatia acestora.

Baroreceptorii sunt terminatii nervoase ramificate dispuse în pereții arterelor

4
De exemplu, impulsurile provenite de la baroreceptorii Hering “ baroreceptorii carotidieni”
sunt transmite catre nervii glosofaringian, iar apoi către tractul solitar.

Baroreceptorii aortici sunt transmise pe calea nervilor vagi catre nucleul solitar.

Ei răspuns la variația rapidă a presiunii.

Reflex circulator initial de baroreceptor:

După ce impulsurile au ajuns la tractul solitar, exista un val de impulsuri secundare care
inhiba centrul rezistenței periferice. astfel presiunea arteriala se ridica.

Baroreceptorii atenuează variațiile presiunii arteriale în timpul modificărilor

posturii corpului:

Capacitatea baroreceptorilor de a menține presiunea arteriala relativ constanta la

nivelul părții superioare a corpului.

Imediat după ridicarea în picioare presiunea arteriala de la nivelul capului și din

partea superioară a corpului tinde sa scada, fapt ce poate determina pierderea constientei.

Însă aceasta reducere a presiunii arteriale, asupra baroreceptorilor actioneaza un

reflex imediat cu producerea unei descarcari simpatice intense în tot corpul, minimalizand
reducerea presiunii de la partea superioară a corpului.

Functia “tampon” a sistemului baroreceptorilor pentru controlul presiunii arteriale.

Deoarece sistemul baroreceptorilor se opune atat: creșterii cat si scaderii presiunii

arteriale, acesta poartă denumirea de sistem tampon pentru presiune, iar fibrele nervoase
de la nivelul baroreceptorilor poarte denumirea de fibre nervoase tampon.

Sunt importanți baroreceptorii pentru reglarea pe termen lung?

Baroreceptorii se reseteaza.

5
 Dar pot acțiune pe termen lung la reglarea presiunii la nivel renal.

Controlul presiunii arteriale de către chemoreceptori.

În stransa relatie cu sistemul baroreceptorilor pentru controlul presiunii

arteriale funcționează un reflex chemoreceptor.

Chemoreceptorii sunt celule chemosensibile stimulate de excesul de CO2 și

deficitul de O2.

Ei stimulează fibrele nervoase, care împreuna cu fibrele de la baroreceptor

au traiect pe nervi Hering și nervi vagi și ajung în centrul vasomotor.

ca urmare atunci cand este deficit de O2, ei produc creșterea aportului de

sange, adica creșterea presiunii sangvine.

Reflexele atriala si arteriale pulmonare care ajuta la reglarea presiunii

arteriale.

Atat atriile cat si ventriculele contain în pereții lor receptori de întinderea numiți
receptori de presiuni scazuta.

Reflexele atriale care activează rinichii “ reflexul de volum”

Dilatarea atriilor determina de asemenea dilatatie reflexa a arteriale renale

aferetna. Alte impulsuri sunt transmise simultan de la atrii către hipotalamus pentru a reduce
secretia de vasopresina.

Acest fapt determina o creștere a presiunii în capilarele glomerulare.

Reducerea secretiei de ADH conduce la scaderea reabsorbtiei tubulare a apei.

Acest fapt după la urinari frecvențe, și restabilirea volumului normal de sange.

6
 Adițional la toate reflexele mai este și reflexul Bainbridge.

Cand este ischemie - crește activitatea vasoconstrictoare și contractia, ca

consecință a scăderii ratei fluxului sangvin și acumulării de CO2.

Importanta rs SNC la ischemie.

Acesta nu este semnificativ decat cand valoarea presiunii arteriala scade la 60 mmHg sau
mai puțin.

Deci, rolul lui este de-a reglarea presiunea în caz de urgență, pentru a nu permite
scadea presiunii atunci cand fluxul sangvin cerebral scade la valori letale.

Reactia Cushing - reprezinta un tip special de rs a SNC la ischemie, prin mărirea

presiunii lichidului cefalorahidian.

Atunci cand creste presiuea LCR, pana la o valoarea egala cu cea a presiunii
arteriale, se produce compresia vaselor cerebrale, astfel incat aportului sangvin cerebral
este întrerupt.

Acest proces inițiază raspunsul SNC la ischemie, care determina o creștere a

presiunii arteriale, care cand ajunge la un nivel mai mare decat cea a LCR, fluxul sanguin
este directionat la nivelul vaselor cerebrale pentru ameliorarea ischemiei.

Rolul muschilor scheletici și al inervatiei acestuia în creșterea debitului

cardiac.

1. reflexul de compresia abdominala: atunci cand sunt activitate receptorii de reflex

baroreceptor, chemoreceptor, se transmit simultan impulsuri și către muschii
scheletici ai corpului, în particular către muschii abdominali. Prin urmare, sunt
comprimate rezervoarele venoasele de la nivelul abdomenului, ceea de ajută la
deplasarea sangelui din rezervoarele vasculare al abdomenului către cord. Drept
consecință, inima are la dispoziție mai mult sange pe care îi poate pompa.

2. creșterea debitului cardiac și a presiunii arteriale determina contractia

muschilor scheletici în timpul activității fizice.

atunci cand muschii scheletici se contracta aceștia comprima vasele sanguine de la

nivelul întregului corp. Astfel de compresie determina deplasrea sangelui de la vasele
periferica inapoi spre inima, cu creșterea debitului cardiac.

7
 3. variația presiunii arteriale odată cu respirația:

cu fiecare ciclu respirator, presiunea arteriale, creste sau scade, cu aproximativ 4-6
mmHg, ceea ce conduce la apariția undelor respiratorii.

Undele “vasomotorii” ale presiunii arteriale - oscilația mecanismului de control

reflex al presiunii:

uneori pe langa undele respiratorii mai pot fi determinate și alte unde mai mari - a
caror multitudine poate atinge 10-40 mmHg - care sunt mai lente decât cele respiratorii.

Acestea sunt numite unde vasomotorii sau Mayer.

sunt cauzate de oscilația reflexa a unuia sau mai multor mecanisme de control al presiunii
arteriale.

Rinichii joace un rol important in reglare tensiunii arteriale

Mecanismele de reglare:

1. controlul volumului de sange:

Rinichii reglează volumului de sange prin reglarea cantității de apa absorbita în

timpul. Dacă organismul are nevoie de mai mult sange, rinichii vor absorbi mai multă apa.

2. sistemului renin-angiotensin-aldosterone (RAAS):

O alta cale prin care rinichii reglează presiunea arteriala este sistemului RAAS.

Cand presiunea arteriale scade, sau cand scade Na în sange, rinichii eliberează renina,
care inițiază o serie de reacții chimice care duc la formarea angiotensinei 2, care determina
vasoconstrictia, eliberarea aldosteronului și stimulează setea.

3. eliminarea ridurilor și a apei:

4. eliberarea produselor de degradare:

rinichii eliberează substanțe de degradare și produsele de metabolism din sânge,

inclusiv anumite substanțe care pot afecta tonusul vascular.

8
 5. feedback cu SN:

rinichii comunica cu SNC în legătură cu ajustarea volumului de sange sau presiunii

arteriale.