Cuprins

1. Centrii bulbo-pontini cu rol în reglarea CV

2. Reglarea vasomotricităţii: inervaţia vasoconstrictoare
3. Reglarea vasomotricităţii:inervaţia vasodilatatoare
4. Receptorii cu rol în reglarea reflexă a activităţii CV
4.1. Rolul receptorilor din sinusul carotidian şi crosa aortei în
reglarea funcţiei CV
4.2. Rolul zonelor viscero-, proprio- sau exteroceptive în reglarea
cardio-vasculară
5. Rolul centrilor nervoşi superiori în reglarea CV
 Obiective

1. Analizeze comparativ rolul inervaţiei simpatice şi parasimpatice în

reglarea circulaţiei sanguine; să descrie caracteristicile căilor de
transmitere, mediatorii, structurile inervate şi să enumere efectele
cardiovasculare
2. Enumere tipurile de receptori (baroreceptori şi chemoreceptori) cu
rol în reglarea CV şi să clasifice zonele reflexogene
3. Descrie comparativ reflexele presor şi depresor iniţiate de la nivelul
baroreceptorilor şi chemoreceptorilor; să stabilească rolul nucleului
tractului solitar în reglarea activităţii CV
4. Descrie relaţia dintre reflexul presor Bainbridge şi reflexul depresor
iniţiat de baroreceptorii arteriali
5. Cunoască factorii umorali vasoconstrictori şi vasodilatatori cu rol în
reglarea CV; să descrie mecanismul de acţiune
 1. Centrii bulbo-pontini cu rol în reglarea CV

• Localizaţi în formaţiunea reticulată din porţiunea superioară a

bulbului şi în treimea inferioară a punţii.
• Nu sunt centri propriu zişi, ci sunt formaţi din reţele de neuroni care
interacţionează:
1. Zona presoare – localizată în porţiunea dorso-laterală
2. Zona depresoare – localizată în porţiunea ventro-mediană
3. Nucleul tractului solitar (NTS) – localizat lângă centrii
cardiovasculari
• Primeşte fibre senzitive aferente de la zonele reflexogene
• Rol: reglarea centrilor CV, prin:
– Stimularea zonei depresoare   efectele SNVP
– Inhibarea zonei presoare   efectele SNVS
 a) Zona Presoare

• localizată în porţiunea dorso-laterală a

NTS
porţiunii superioare a bulbului şi a treimii
inferioare a punţii
• este zona cardioacceleratoare şi + Zona Zona
Presoare Depresoare
vasomotorie (VC) +
• rol:
SNVS SNVP
• Controlează activitatea simpatică
• Controlează medulosuprarenala
Reflex
• efecte – stimularea determină: Presor
• Stimularea nervilor cardiaci (SNVS)  la
nivelul inimii : FC şi  forţei de
contracţie  DC;
• Stimularea nervilor SNVS la nivelul
vaselor tonus vascular (VC)  RPT.
•  TA
 b) Zona Depresoare
• localizată în porţiunea ventro-mediană a
porţiunii superioare a bulbului şi a treimii
inferioare a punţii
• este zona cardioinhibitoare
• cuprinde nucleul dorsal al vagului (NDV) şi
nucleul ambiguu  locul de emergenţă a
nervilor vagi
• Efecte: stimularea determină:
1.Stimularea vagului, ceea ce determină:
•  FC (cel mai important) şi  forţei de
contracţie cardiace  DC
2.Inhibiţia zonei presoare   tonus vascular
( tonus SNVS)   RPT (principalul
mecanism vasodilatator)
3.Stimularea nervilor SNPS = cranieni (III, VII,
IX, X) + sacraţi: tonus vascular   RPT
4. TA
1. Centrii bulbo-pontini cu rol în reglarea CV
Stimularea reflexului presor/depresor
Stimularea reflexului presor
Stimularea reflexului depresor
 2. Reglarea vasomotricităţii: inervaţia vasoconstrictoare

• Calea SNVS:
Aria Presoare (Bulb + Punte)
(Protoneuron)
 Calea reticulospinală
MS toraco-lombară (T1-L2/L3) - în coarnele laterale

sinapsa n. II
fibre preganglionare scurte (mielinice)
gg SNVS pre/paravertebrali

sinapsa n. III
 f. postgg. lungi (amielinice)
vase
(în jurul vaselor formează reţele perivasculare)
 Efectele simpaticului

1) Artere (mai ales artere mici şi arteriole):

• SNVS adrenergic (neuromediatori: noradrenalina şi adrenalina):
 A, NA  Rec -adrenergici  VC  RPT;
 A  Rec 2-adrenergici (vase din muşchi scheletici, coronare,
creier, pulmon, ficat)  VD   fluxul sanguin local;
• SNVS colinergic (acetilcolina  eliberarea de NO)  vasele din
muşchii scheletici  VD   fluxul sanguin local
2) Vene - Rec -adrenergici  VC   mobilizării sângelui venos  
întoarcerii venoase
3) Medulosuprarenală   eliberarea de catecolamine
4) Aparatul juxtaglomerular renal   sistemul renină-angiotensină-
aldosteron (SRAA)  menţinerea TA
 Efectele simpaticului

• Rezultatele efectului SNVS asupra circulaţiei sanguine:

• efect presor: TA prin creşterea RPT, ca urmare a
vasoconstricţiei pe vasele de rezistenţă;
•  mobilizarea sângelui venos, ducând la creşterea întoarcerii
venoase;
• redistribuţia sanguină, crescând fluxul sanguin în creier, inimă,
şi muşchii scheletici
• Vasele au un tonus vascular simpatic bazal care poate fi modificat
prin activarea/inhibarea ariei presoare bulbare, sub acţiunea
mecanismelor nervoase sau umorale
 Efectele simpaticului

• Cei mai importanţi stimuli ai reflexelor vasoconstrictoare:

1.  TA   stimularea baroreceptorilor (ex: la trecerea din clino-
în ortostatism, după o hemoragie);
2. PCO2, [H+], PO2   stimularea chemoreceptorilor;
3. frigul  prin acţiunea pe termoreceptori;
4. stresul  prin SNC
• Afinitatea catecolaminelor pentru receptorii adrenergici:
• NA  pe rec. -adrenergici vasculari  VC şi RPT;
 pe rec. 1-adrenergici cardiaci  FC şi  Forţacontracţie
• A  acţionează în plus și pe rec. 2-adrenergici vasculari  VD
locală
 3.Reglarea vasomotricităţii: inervaţia vasodilatatoare

• Centrii vasodilatatori sunt localizaţi în substanţa reticulată

bulbară, având o dispoziţie heterogenă
• Vasodilataţia: rezultă prin modularea activităţii din
− zona presoare (eferenţe SNVS) – inhibată (cel mai important
mecanism vasodilatator)
− zona depresoare (eferenţe SNVP)
• Activitatea celor două arii este reglată de NTS (nucleul tractului
solitar)
• Efect final: vasodilataţie  RPT   TA
 Efectul vasodilatator

a) Stimularea zonei depresoare  inhibiţia zonei presoare  

tonusul vascular simpatic şi  RPT (cel mai important)
b) Eferenţele vasodilatatoare de la aceşti centri sunt:
• SNVP cranian (n.c. III, VII, IX, X) VD în teritoriul cefalic şi visceral
− Mec. de acţiune: Ach   sinteza de NO în endoteliu  
GMPc (mediator secundIC) VD
• SNVP sacrat  VD vase pelvine din organele genitale, vezica
urinară, colon (prin același mecanism)
• SNVS adrenergic (prin adrenalină/noradrenalină)  pe receptorii
2-adrenergici  VD coronare, muşchi scheletici, creier, ficat şi
pulmon  flux sanguin local
• SNVS colinergic (Ach)  VD în muşchii scheletici
 Efectul vasodilatator

• Factori stimulatori ai inervaţiei vasodilatatoare sunt:

1. TA - prin activarea baroreceptorilor;
2.  PCO2 - prin inhibarea chemoreceptorilor;
3. căldura - prin stimularea termoreceptorilor;
4. emoţiile plăcute - prin activarea SNC.

• Observaţii:
• un număr mic de vase au inervaţie parasimpatică;
• vasele din piele şi muşchii scheletici nu au tonus parasimpatic 
în piele VD produsă în timpul transpiraţiei se datorează
bradikininei;
• există neurotransmiţători cu rol VD local (neuropeptide)
 În tubul digestiv: substanţa P, VIP, encefalina, neurotensina,
bombesina.
 4.Receptorii cu rol în reglarea reflexă a activităţii CV

• După tipul de receptori cu rol în reglarea funcţiei cardiovasculare se

diferenţiază:
1. mecanoreceptorii (receptori de distensie) - excitaţi de
întinderea provocată de variaţiile presionale din vase sau cord
 sunt un tip de baroreceptori, care nu sunt influenţaţi direct
de valoarea presiunii sanguine, ci de gradul de întindere;
2. chemoreceptorii - excitaţi de modificarea unor compuşi
sanguini (pO2, pCO2, H+, etc).
• După localizare, receptorii se clasifică în:
1. exteroceptori,
2. proprioceptori,
3. interoceptori (intravasculari şi extravasculari).
 Zonele reflexogene după tipul de receptori

1. Zone reflexogene interoceptive intravasculare:

• sinusul carotidian şi crosa aortei - cele mai importante;
• atriile:
• atriul drept are rol în special în reflexul presor Bainbridge
• atriul stâng are rol în special reflexul de scădere a secreției de
ADH (în hipervolemii);
• ventriculii au rol în: - reflexul baroreceptor depresor
- reflexele patologice (presor/depresor);
• circulaţia pulmonară - rol în reflexul depresor;
• circulaţia intestinală - rol în reflexul depresor;
• circulaţia coronariană - rol în reflexele patologice din infarctul
miocardic;
2. Zone reflexogene interoceptive extravasculare
3. Zone reflexogene proprioceptive
4. Zone reflexogene exteroceptive
 4.1. Rolul receptorilor din sinusul carotidian şi crosa aortei
în reglarea funcţiei CV
a) Rolul baroreceptorilor din sinusul carotidian şi crosa aortei
• stimulare: TA  distensia pereţilor arteriali  stimulare baroR
• calea aferentă: - nerv IX (glosofaringian) - de la sinus carotidian
- nerv X (vag) - de la crosa Ao
• centrii cardio-vasculari:  activarea NTS  activare Zona
Depresoare + inhibare Zona Presoare (prin NTS şi zona depresoare)
• calea eferentă:
− spre inimă: nervii vagi (SNVP)   FC   DC
− spre vase:  tonusul simpatic (SNVS, rol principal)  VD  RPT
• rezultat = Reflex Depresor:  FC şi RPT   TA (înapoi la valorile
normale)
 a) Rolul receptorilor din sinusul carotidian şi crosa aortei

1. Stimularea baroreceptorilor produce potenţiale de receptor cu

două componente:
• iniţial: răspuns dinamic - dependent de variaţia de TA;
• pe toată perioada menţinerii noii valori a TA: răspuns static -
continuu, dependent de noua TA.
2. Baroreceptorii din sinusul carotidian sunt mai sensibili decât cei din
crosa aortei.
3. HTA duce la scăderea sensibilităţii receptorilor (datorită valorilor
tensionale mari, pereţii vasculari devin mai puţin deformabili 
creşte pragul de sensibilitate a baroreceptorilor) determinând un
răspuns depresor mai redus la creşterea TA
4. La creşterea lent progresivă a TA, baroreceptorii se adaptează 
fenomen de „resetare” al receptorilor.
 Relaţia reflex presor Bainbridge - reflex depresor
declanşat de baroreceptorii arteriali
 Relaţie divergentă:
Stimulare Reflex
Presiunea
 Volemia mecanoR Bainbridge
AD
atriali
(+)

FC

(-)
Stimulare
 DC  TA baroR sinus Reflex
carot. + Depresor
croasa Ao
 b) Rolul chemoreceptorilor din sinusul carotidian şi
crosa aortei
• Stimularea lor este dată de modificarea diferitelor substanţe din
sângele circulant:
•  PO2 (în special);
•  PCO2 şi a ionilor H+.
• Calea aferentă: nervul IX (glosofaringian) şi X (vag).
• Centrii cardio-vasculari sunt localizaţi în zona bulbo-pontină: 
inhibarea NTS  activare Zona Presoare
• Calea eferentă:
• spre inimă: nervii cardiaci (SNVS)  FC şi Fcontracţie;
• spre vase:  Tonusul simpatic (SNVS) VC  RPT.
• Rezultat final = Reflex Presor: FC şi RPT  TA (înapoi la valorile
normale)
 4.2. Rolul zonelor viscero-, proprio- sau exteroceptive în
reglarea cardio-vasculară
1) Zonele reflexogene visceroceptive - au interoceptori
1. Laringele superior - prezintă chemoreceptori:
• stimularea cu cloroform  Reflex Depresor cardio-vascular 
până la sincopă cardiacă
− aferenţa = nerv trigemen;
− eferenţa = nerv vag.
• stimularea cu amoniac  Reflex Presor cardio-vascular
2. Globii oculari - prezintă mecanoreceptori:
• comprimarea globilor oculari (CGO)  Reflex Depresor cardio-
vascular (reflexul Dagnini-Aschner):
• CGO  excitarea mecanoreceptorilor  aferenţa = trigemen (N.
V)  zonele reglatoare cardio-vasculare bulbare  eferenţa =
vag (N. X)  FC şi TA
 • CGO este test de reflectivitate vagală  aprecierea răspunsului
vagal în funcţie de amploarea modificării TA;
• CGO poate opri o tahicardie paroxistică supraventriculară, dar nu
are efect pe cele ventriculare;
• CGO are un dublu efect: diagnostic şi terapeutic
• Aparatul vestibular  excitarea mecanoreceptorilor  Reflex
Depresor cardio-vascular.
 4.2. Rolul zonelor viscero-, proprio- sau exteroceptive în
reglarea cardio-vasculară
2) Zonele reflexogene proprioceptive
• sunt localizate în muşchi, tendoane şi articulaţii.
• Stimularea lor prin mobilizarea activă sau pasivă determină un
Reflex Presor cardio-vascular (mai ales prin mobilizarea
membrelor inferioare).
3) Zonele reflexogene exteroceptive
• sunt localizate la nivelul tegumentelor.
• temperatura moderată sau masajul  efect tonigen presor
• alternanţa rece/cald  efect stimulator pt. funcţia cardiacă.
• variaţiile bruşte de temperatură, în special trecerea bruscă de la
cald la rece  Reflex Depresor cardio-vascular, până la stop
cardiac (ex.: contactul cu apa rece după expunere prelungită la
soare).
 5. Rolul centrilor nervoşi superiori în reglarea CV

1. Hipotalamusul:
• controlează centrii bulbo-pontini în timpul efortului fizic, emoţiilor,
variaţiilor termice, al actelor comportamentale (alimentaţie,
apărare, activitate sexuală).
• Hipotalamusul anterior are neuroni parasimpatici care
stimulează zona depresoare  FC şi VD
• Hipotalamusul posterior are neuroni simpatici care stimulează
zona presoare  FC şi VC
• Interacţionea cu centrii CV are rol şi în termoreglare
• Hipotalamusul anterior (zona de integrare SNVP) influenţează
centrul depresor  la cald, VD cutanată  pierderile de căldură.
• Hipotalamusul posterior (zona de integrare SNVS) influenţează
centrul presor  la frig, VC cutanată  pierderile de căldură.
• la hipotalamus ajung fibre nervoase din paleocortex şi neocortex,
cu influenţe pozitive sau negative asupra centrilor vasomotori.
 5. Rolul centrilor nervoşi superiori în reglarea CV

2. Centrii din formaţiunea reticulată ponto-mezencefalică induc

efect +/- asupra centrilor CV bulbo-pontini.
3. Sistemul limbic intervine în controlul centrilor bulbo-pontini
împreună cu hipotalamusul în stările emoţionale. Diferitele zone
pot stimula zona depresoare sau presoare.
4. Talamusul controlează centrii bulbo-pontini influenţând FC.
5. Cerebelul stimulează activitatea SNVS, ducând la creşterea FC, în
condiţiile adaptării circulaţiei la modificările posturale. Nucleul
fastigial din cerebel inhibă activitatea SNVP şi stimulează SNVS,
 VC +  FC şi  TA medii.
6. Centrii bulbari învecinaţi: deglutiţia dificilă produce stimularea
centrilor vasomotori  VD în zona facială.
 5. Rolul centrilor nervoşi superiori în reglarea CV

7. Cortexul în special ariile din jumătatea anterioară au rol în

controlul activităţii cardio-vasculare
• ajustează activitatea centrilor cardio-vasculari prin antrenarea
sistemului nervos vegetativ.
 controlul FC şi a TA prin „biofeed-back”.
 influenţează centrii cardiovasculari prin
– hipotalamus;
– acţiune pe centrii simpatici medulari  la începutul
efortului VC generalizată cu excepţia teritoriului muscular
 VD de anticipaţie.
• stimulii psiho-emoţionali produc VC prin reacţii presoare
(furie) iar alteori VD (ruşine).
 Întrebare cu răspuns unic

• *Care dintre următorii factori produce vasodilatație?

A. Stimularea centrului presor
B. Adrenalina, prin acțiunea asupra receptorilor 2-adrenergici de
la nivelul vaselor
C. Adrenalina, prin acțiunea asupra receptorilor -adrenergici de
la nivelul vaselor
D. Noradrenalina, prin acțiunea asupra receptorilor 2-adrenergici
de la nivelul vaselor
E. Acetilcholina, prin acțiunea asupra receptorilor 2-adrenergici
de la nivelul vaselor

31
 Întrebare cu complement multiplu

• Care dintre următorii factori activează reflexul presor?

A. Scăderea PCO2 sau creșterea PO2
B. Stresul emoțional
C. Creșterea temperaturii ambientale
D. Scăderea tensiunii arteriale
E. Creșterea PCO2 sau scăderea PO2

32
 Întrebare cu complement multiplu

• Care dintre următoarele afirmații cu privire la baroreceptorii din

sinusul carotidian și crosa aortei sunt adevărate?
A. Există un fenomen de resetare al acestora, în condițiile creșterii
lente, progresive a tensiunii arteriale
B. Sunt stimulați de creșterea PCO2 și scăderea PO2
C. Sunt stimulați de scăderea PCO2 și creșterea PO2
D. Sunt stimulați de către întinderea peretelui arterial ca urmare a
creșterii tensiunii arteriale
E. Reprezintă cea mai importantă zonă reflexogenă interoceptivă
intravasculară

33