FARMACOLOGIA MEDICAMENTELOR ANTIVIROTICE

Medicaţia antivirotică cuprinde substanţe medicamentoase care acţionează asupra

viruşilor în diferite etape ale replicării sau inhiba adsorbtia pe suprafata celulara si impiedica
traversarea membranei celulare. Toate aceste medicamente actioneaza doar virustatic incetinind
propagarea infectiei virale.

Clasificare :
1. Infecţii virale respiratorii (virusuri gripale si virusul sincitial respirator) :
Amantadina,Rimantadina, Oseltamivir, Zanamivir (virusuri gripale), Ribavirina, Palivizumab
(virusul sincitial respirator)
2. Infecţii virale hepatice : Adefovir, Entecavir, Lamivudin, Telbivudin (impotriva
VHB), Ribavirina, Boceprevir, Telaprevir, Simeprevir, Daclatasvir, Ledipasvir, Sofosbuvir
(impotriva VHC), Interferon α-2a sau Interferon α-2b (atat impotriva VHB cat si VHC)
3. Infecţii cu herpesvirusuri : Aciclovir, Ganciclovir, Valaciclovir,
Valganciclovir,Docosanol, Idoxuridina, Trifluridina, Brivudina
4. Infecţia HIV :
- Compusi nucleozidici inhibitori de revers-transcriptaza: Zidovudina, Stavudina,
Didanozina, Tenofovir, Lamivudina, Abacavir, Emtricitabina
- Compusi non-nucleozidici inhibitori de revers-transcriptaza: Nevirapin, Efavirenz,
Etravirin
- Inhibitori de proteaza virala: Ritonavir, Saquinavir, Indinavir, Atazanavir,
Fosamprenavir, Lopinavir
- Inhibitori ai enzimei de fuziune sau de intrare a virionului in celula gazda:
Enfuvirtid, Maraviroc
- Inhibitori ai integrarii provirusului in genomul celulei gazda : Raltegravir

1. ANTIVIROTICE ACTIVE IN INFECTIILE VIRALE RESPIRATORII

Medicamentele din aceasta grupa cuprind substante care nu se administreaza de rutina in

tratamentul infectiilor virale respiratorii, ci doar in mod exceptional. In cazul persoanelor expuse
infectiilor sau cu o susceptibilitate crescuta la acestea, initial se efectueaza vaccinarea
antigripala. Nici unul din compusii acestei clase nu substituie vaccinarea antigripala. Dintre
medicamentele active impotriva virusului sincitial respirator, Ribavirina este un antiviral cu
spectru larg, fiind utilizat in prezent in schemele terapeutice ale hepatitei C si numai in mod
exceptional in infectiile cu virusuri gripale sau sincitial respirator. Din acest motiv, el este descris
la medicatia antivirala a hepatitei C.

♦ Amantadina

Farmacodinamica. Este un compus de sinteza activ in special asupra virusurilor gripale

de tip A dar nu si asupra celor de tip B si C. Poate actiona si impotriva virusului rubeolei si a
unor virusuri implicate in transformarea maligna. Pe langa efectele antivirale, amantadina este un
antiparkinsonian deoarece promoveaza transmiterea dopaminergica la nivelul sistemului
nigrostriat.
Mecanism de actiune. Impiedica traversarea membrane celulare, blocand astfel
transmiterea materialului genetic viral catre celula tinta. Amantadina leaga o proteina
transmembranara a anvelopei virionului, numita proteina M2, blocand activarea functiei de
transport a ionilor de H+, ioni ce in mod normal acidifiaza mediul intern al virusului. Acidifierea
inhibata de amantadina este esentiala pentru eliberarea ARN-ului viral. Rezistenta la amantadina
se datoreaza mutatiilor proteinei M2.
Farmacocinetica. Se absoarbe bine din tubul digestiv si are un timp de injumatatire de
16 ore. Se elimina renal prin filtrare glomerulara si secretie tubulara, in mare parte neschimbata.
Acidifierea urinei creste eliminarea medicamentului.
Indicatii terapeutice. Amantadina se administreaza oral in gripa cu virus A atat in scop
profilactic cat si curativ. Administrarea profilactica este recomandata doar la persoanele cu risc
crescut de imbolnavire si care nu au fost vaccinate antigripal.
Contraindicatii. Sarcina, insuficienta renala, epilepsia, consumul de bauturi alcoolice.
Efecte adverse. Tulburari neuropsihice ce sunt mai frecvente la batrani.

♦ Oseltamivir

Farmacodinamica. Activitatea antivirala cuprinde exclusiv virusurile gripale A si B. S-

au observant si cazuri de rezistenta a acestor virusuri, in special a virusului A, la oseltamivir.
Mecanism de actiune. Oseltamivirul inhiba selectiv neuraminidazele gripale. Acestea
sunt glicoproteine aflate pe suprafata virionului si au rol in patrunderea lui in celulele inca
neinfectate dar si eliberarea particulelor virale din celulele infectate si perpetuarea infectiei.
Farmacocinetica. Se administreaza oral, fiind rapid absorbit digestiv. Administrarea se
face sub forma de promedicament ce este transformat in ficat in metabolitul activ sub actiunea
esterazelor hepatice. Legarea de proteinele plasmatice este nesemnificativa. Metabolitul activ nu
este metabolizat in continuare, find eliminate exclusive renal in aceasta forma. In cazul
insuficientei renale, doza de Oseltamivir se ajusteaza in functie de afectarea rinichiului.
Indicatii terapeutice. Se utilizeaza in tratamentul si profilaxia gripei cu virus gripal A
sau B. Tratamentul este eficient daca se administreaza in maximum 2 zile de la debutul
simptomelor. Profilaxia se face doar in situatii exceptionale si nu inlocuieste niciodata
vaccinarea antigripala.
Contraindicatii. Copii sub 1 an
Efecte adverse.
- In cazul adultilor, o frecventa mai mare o au urmatoarele: infectii ale tractului respirator
superior, cefalee, vertij, oboseala, greata, varsaturi, dureri abdominale, diaree.
- La copii, aceste reactii sunt mai severe, cea mai mare frecventa avand-o urmatoarele:
infectii, in special pneumonie, sinuzita, bronsita, otita medie, conjunctivita, astm bronsic,
limfadenopatie, epistaxis, varsaturi, greata, tulburari acustice, afectarea membranei timpanice,
dermatite.

♦ Zanamivir

Farmacodinamica si mecanismul de actiune sunt aceleasi cu cele ale Oseltamivirului.

 Farmacocinetica. Administrarea se realizeaza inhalator, doar 20-30% din doza fiind
absorbita sistemic. Se acumuleaza in caile respirartorii unde realizeaza concentratii mari la locul
infectiei gripale. Se acumuleaza la nivelul orofaringelui de unde ajunge in tractul digestiv. Nu se
metabolizeaza fiind excretat renal nemodificat. Poate fi administrat in conditii de siguranta
pacientilor cu insuficienta hepatica deoarece nu se metabolizeaza hepatic.
Indicatii terapeutice. Aceleasi cu cele ale Oseltamivirului
Contraindicatii. Copii sub 5 ani. O contraindicatie relativa se refera la afectiunile
pulmonare insotite de bronhoconstrictie.
Efecte adverse. Bronhoconstrictie, dispnee, constrictie faringiana, eruptii cutanate
tranzitorii. Alte efecte adverse cuprind tulburarile psihice si ale sistemului nervos manifestate
prin tulburari de comportament, delir, halucinatii, convulsii, si sunt observate cu o frecventa mai
mare la copii si adolescenti.

♦ Palivizumab

Farmacodinamica. Palivizumabul este un anticorp monoclonal umanizat de tip IgG1

compus din secvente de anticorpi umani (95%) si secvente de anticorpi murini. Se utilizeaza doar
profilactic, nefiind eficient impotriva infectiei deja instalate.
Mecanism de actiune. Tinta terapeutica a Palivizumabului este un epitop de la nivelul
proteinei de fuziune a virusului sincitial respirator. Prin legarea de aceasta proteina,
medicamentul inhiba legarea si interactiunea cu receptorii celulei gazda. Consecinta va fi
impiedicarea replicarii si internalizarii in celula tinta precum si raspandirii virusului la alte
celule.
Farmacocinetica. Se administreaza i.m si urmeaza profilul farmacologic al IgG1.Se
elimina din organism prin opsonizare via sistemul reticuloendotelial.
Indicatii terapeutice. Palivizumabul se administreaza pentru profilaxia infectiilor
respiratorii cauzate de virusul sincitial respirator. Se administreaza la copiii sub 2 ani cu risc
crescut de a dezvolta infectii respiratorii severe (de exemplu, copiii cu bypass cardiac, boli
cardiace congenitale, displazie bronhopulmonara). Medicamentul poate fi folosit inclusive la nou
nascutii prematuri.
Contraindicatii. Hipersensibilitate anticorpi monoclonali
Efecte adverse. Cresterea tranzitorie a transaminazelor, leucopenie, agitatie, diaree,
varsaturi, febra, reactie la locul injectiei.

2. ANTIVIROTICE ACTIVE IN INFECTIILE VIRALE HEPATICE

Hepatitele virale B si C au ca si tratament etiologic medicamente orientate doar impotriva

virusului hepatic B (VHB) sau C (VHC) la care se adauga interferonul α-2b sau α-2a. Schemele
terapeutice cuprind unul sau mai multe antivirale, unele dintre ele gasindu-se in combinatii in
cadrul acealuiasi comprimat, de exemplu, Ledipasvir si Sofosbuvir. Interferonii tind sa fie
inlocuiti de variantele lor pegilate (Peginterferon α-2b sau Peginterferon α-2a) deoarece prezinta
avantajul de a permite administrarea lor doar o data intr-o saptamana.
 ♦ Entecavir

Farmacodinamica. Entecavirul este un analog nucleozidic de guanozina cu o activitate

selectiva asupra VHB. Inhiba toate etapele procesului de replicare virala, fiind mai eficient decat
Lamivudina. Studiile au demonstrat ca pacientii care au dezvoltat rezistenta la Lamivudina vor
dezvolta rezistenta si la Entecavir.
Mecanism de actiune. Entecavirul este fosforilat la entecavir trifosfat inhiband toate
etapele de actiune ale polimerazei virale: activarea, reverstranscriptia si sinteza noului lant de
ADN viral.
Farmacocinetica. Se absoarbe rapid dupa administrarea orala, absorbtia scazand in
prezenta alimentelor. Se leaga in proportie mica de proteinele plasmatice. Se elimina renal, in
majoritate sub forma netransformata. In cazul insuficientei renale, doza se ajusteaza
corespunzator, in functie de clearance-ul creatininei.
Indicatii terapeutice. Entecavirul se administreaza in infectia cu VHB la adulti si copiii
mai mari de 2 ani, cu boala hepatica compensata sau decompensata si replicare virala activa.
Contraindicatii. Se recomanda prudenta la pacientii cu acidoza lactica si hepatomegalie
severa cu steatoza, in special daca se asociaza si pancreatita deoarece pot prezenta o evolutie
letala sub tratamentul cu Entecavir.
Efecte adverse. Insomnie, cefalee, ameteli, varsaturi, diaree, greata, dispepsie, cresteri
ale transaminazelor serice la valori de 2-3 ori mai mari decat inainte de inceperea tratamentului.

♦ Telbivudina

Farmacodinamica. Telbivudina este un analog nucleozidic de timidina cu activitate

impotriva VHB si cu reactii adverse mai putin severe comparativ cu celelalte antivirale anti-
VHB. Medicamentul este activat prin fosforilare de catre kinazele celulare la telbivudina-5’-
trifosfat.
Mecanism de actiune. Telbivudina-5’-trifosfat inhiba ADN polimeraza virala prin
competitie cu substratul natural, timidina-5’-trifosfat. Aceasta va duce la terminarea sintezei
lantului ADN viral, inhiband replicarea virala.
Farmacocinetica. Se absoarbe bine dupa administrare orala, absorbtia nefiind influentata
de prezenta alimentelor. Se leaga in proportie foarte mica de proteinele plasmatice (3%).Se
elimina renal in forma nemodificata. Se ajusteaza dozele in functie de clearance-ul la creatinina
in prezenta insuficientei renale.
Indicatii terapeutice. Administrarea se face la adulti pentru tratamentul hepatitei virale
cu VHB, cu boala hepatica compensata si replicare virala activa.
Contraindicatii.
- copii sub 16 ani
- ciroza hepatica decompensata
Efecte adverse. Ameteala, oboseala, cefalee, tuse, diaree, greata, dureri abdominale,
cresteri ale amilazemiei, lipazei serice, creatinfosfokinazei, eruptii cutanate, artralgie, mialgie,
miopatie
 ♦ Telaprevir

Farmacodinamica. Telaprevirul este un antiviral ce actioneaza direct impotriva VHC

inhiband replicarea virala.
Mecanism de actiune. Telaprevirul este un inhibitor de proteaze ce blocheaza maturarea
precursorilor proteici la proteine virale active.
Farmacocinetica. Se administreaza oral impreuna cu alimentele, continutul bogat in
lipide imbunatatind absorbtia. Administrarea se face la interval stricte de 8 ore. Administrarea in
absenta alimentelor sau nerespectarea intervalului dintre doze duce la scaderea concentratiei
plasmatice a Telaprevirului. Se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 50-75%. Se
metabolizeaza hepatic prin hidroliza, oxidare si reducere implicand sistemul citocrom P450.
Metabolitii se elimina renal, prin fecale si pulmonar prin aerul expirat.
Indicatii terapeutice. Se administreaza numai in asociere cu Peginterferonul α-2a sau α-
2b si Ribavirina la pacientii cu hepatita cronica virala cu virus C, cand boala hepatica este
compensata, inclusiv in prezenta cirozei hepatice compensate.
Contraindicatii. Copii si adolescenti sub 18 ani, sarcina si alaptare.
Efecte adverse.
-Reactii cutanate de la usoare pana la severe cu necroliza toxica epidermala, sindrom
Stevens-Johnson, candidoza bucala, edeme periferice
- pancitopenie cu deprimarea prima data a seriei rosii
- hipotiroidie, hipopotasemie, hiperbilirubinemie, hiperuricemie pana la guta
- greata, disgeuzie, varsaturi, diaree, hemoroizi, proctalgie, prurit anal, rectoragie, fisura
anala
Interactiuni cu alte medicamente. Este contraindicata administrarea concomitenta a
Telaprevirului impreuna cu substante ce se metabolizeaza hepatic utilizand sistemul citocrom
P450. In cazul asocierii s-au observat urmatoarele consecinte ce pun viata in pericol:
- Cresterea concentratiilor plasmatice a unor medicamente pot produce
 Aritmii cardiace: asocierea cu antiaritmicele cu exceptia Lidocainei
 Rabdomioliza: asocierea cu statinele
 Vasospasm, ischemie periferica: asocierea cu derivatii de ergot
 Sedare prelungita, deprimare respiratorie: asocierea cu benzodiazepinele
- Urmatoarele medicamente administrate impreuna cu Telaprevirul determina scaderea
concentratiilor plasmatice prin inductie enzimatica, consecinta fiind scaderea eficacitatii
terapeutice sau ineficienta terapeutica a Telaprevirului: Rifampicina, produsele ce contin
sunatoare, Carbamazepina, Fenobarbital

♦ Ribavirina

Farmacodinamica. Ribavirina este un analog nucleozidic cu spectru larg avand actiune

impotriva unor virusuri ARN si ADN cum ar fi: virusul sincitial respirator, virusurile gripale A si
B, virusurile paragripale, virusul herpetic, virusul hepatitei C, HIV-1.
Mecanism de actiune. Ribavirina este fosforilata intracellular de catre adenozin kinaza
la Ribavirin mono-, di-, si trifosfat. Ribavirin trifosfatul este metabolitul ce inhiba in mod direct
ARNm polimeraza virala prin legare de enzima la locul destinat nucleotidelor. Aceasta legare va
bloca atasarea corecta a nucleotidelor ducand la reducerea replicarii virale sau la producerea
virionilor defectuosi.
Farmacocinetica. Ribavirina se absoarbe rapid dupa administrarea orala dar
biodisponibilitatea ei se injumatateste datorita metabolizarii la primul pasaj hepatic.
Biodisponibilitatea este imbunatatita daca administrarea se face impreuna cu alimentele cu un
continut lipidic crescut. Nu se leaga de proteinele plasmatice.Se metabolizeaza hepatic prin
fosforilare reversibila sau prin deribozilare si hidroliza amidica, rezultand metaboliti excretati
renal.In cazul existentei insuficientei renale se ajusteaza doza si se monitorizeaza functionalitatea
rinichiului datorita riscului de producere a anemiei severe.
Indicatii terapeutice. Se administreaza la adultii si copii cu hepatita virala C, numai in
asociere cu interferonul α-2b.
Contraindicatii.
- Administrarea ca monoterapie pentru tratamentul hepatitei C
- Sarcina si alaptarea datorita efectului teratogen
- Afectiuni cardiace severe in antecedente si incomplet controlate
- Ciroza hepatica decompensata
- Afectiuni psihice actuale sau in antecedente
- Consumul substantelor de abuz (de exemplu, alcool, canabis, etc)
- Hepatita autoimuna datorita asocierii interferonului α-2b
Efecte adverse.
- Scaderea in greutate si inhibarea cresterii daca se administreaza la copiii intre 3 si 17
ani. Daca este posibil, se asteapta debutul cresterii pubertale inainte de administrare pentru a
diminua riscul de incetinire a cresterii.
- Hemoliza
- Tulburari cardiovasculare in special aritmii supraventriculare
- Afectiuni oculare: retinopatie, hemoragii retiniene, exudate retiniene, edem papilar,
neuropatie optica, ocluzia venei retiniene cu pierderea vederii. Se impune control oftalmologic
periodic, in special la cei cu afectiuni oculare preexistente
- Exacerbarea imunodepresiei cu mielosupresie si pancitopenie
- Tulburari psihice si ale sistemului nervos: tulburari emotionale, anxietate, depresie,
insomnie, agresivitate, halucinatii, idei suicidale, tulburari psihotice, tulburari de memorie,
migrena, parestezii, modificari ale gustului, cosmaruri, neuropatie periferica
- Infectii ale tractului respirator superior si inferior, dispnee, tuse, epistaxis, congestie
nazala, rinofaringita
- Vertij, tinitus, surditate
- Tulburari digestive: diaree, greata, varsaturi, dureri abdominale, ulceratii orale,
sangerari gingivale, gingivita, cheilita, glosita, stomatita
- Afectiuni cutanate: alopecie, dermatita, eruptie cutanata, prurit, xerodermie, transpiratii
nocturne
- Mialgie, artralgie, artrita, dureri osoase, crampe musculare
- Ribavirina este mutagena, teratogena si embriotoxica
Interactiuni cu alte medicamente.
- Inhiba fosforilarea Zidovudinei si Stavudinei cu cresterea viremiei HIV
- Asocierea cu Didanozina determina insuficienta hepatica letala, neuropatie periferica,
pancreatita, acidoza lactica
 - Asocierea cu Azatioprina determina acumularea unor metaboliti cu mielotoxicitate
severa

♦ Combinatia Ledipasvir + Sofosbuvir

Farmacodinamica. Combinatia Ledipasvir + Sofosbuvir 90 mg/400 mg (LS) continuta

in acelasi comprimat filmat a fost recent introdusa in tratamentul hepatitei C, avand avantajul de
a putea fi utilizata fara asocierea cu interferon. Combinatia LS face parte din categoria agentilor
antivirali directi cu actiune asupra VHC.
Mecanism de actiune. Ledipasvirul este un inhibitor specific al proteinei NS5A a VHC,
proteina estentiala pentru replicarea ARN-ului si formarea virionilor. Sofosbuvirul este un
promedicament fiind activat prin fosforilare la omologul sau trifosfat. Acesta are un efect
inhibitor asupra ARN-polimerazei proteinei NS5A a VHC, blocand sinteza ei prin intreruperea
sintezei lantului. Sofosbuvirul nu are actiune asupra ARN- sau ADN-polimerazelor umane.
Farmacocinetica. LS se absoarbe rapid dupa administrare orala, independent de
alimentatie sau de tipul ei. Se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice.
Ledipasvirul se metabolizeaza prin intermediul sistemului citocrom P450. O parte se
elimina nemodificat prin fecale, aceasta fiind cale majora de eliminare a medicamentului.
Sofosbuvirul este metabolizat la nivel hepatic, formandu-se un metabolit nucleozidic fara
activitate asupra VHC. Acest metabolit se elimina in mare parte renal.
Indicatii terapeutice. LS se administreaza in hepatita C cronica cu sau fara ciroza
hepatica compensate. Daca ciroza hepatica este decompensate sau pacientul se gaseste pre-sau
post-transplant hepatic este necesara asocierea Ribavirinei.
Contraindicatii. Copii si adolescenti sub 18 ani, sarcina si alaptarea, administrarea
concomitenta a produselor ce contin sunatoare, asocierea cu statinele.
Efecte adverse. Cefalee, oboseala
Interactiuni cu alte medicamente. Aceste interactiuni au urmatoarele consecinte:
- scaderea concentratiei plasmatice a LS cu diminuarea sau anularea efectului terapeutic:
anticonvulsivante (Carbamazepina, Fenitoina, Fenobarbitalul), Rifampicina, produsele care
contin sunatoare
- cresterea concentratiei plasmatice a medicamentului asociat cu LS, cu efecte severe:
statine (determina rabdomioliza si miopatie), digoxin (creste concentratia plasmatica a
digoxinului)

♦ Interferonii

Farmacodinamica. Interferonii (IFN) sunt glicoproteine biologice, ce fac parte din

familia citokinelor, cu efecte antivirale, imunomodulatoare şi antiproliferative. Sunt sintetizati in
mod natural de catre celulele infectate viral precum si de limfocite in cursul raspunsului imun.
Mai pot fi produsi si sub actiunea diverselor molecule biologice si de sinteza cum ar fi cei
obtinuti din culturi de leucocite, fibroblasti sau limfocite sau prin tehnologia ADN-ului
recombinat. Se disting trei tipuri de interferoni:
- IFN alfa produs de leucocite;
- IFN beta produs de fibroblasti;
- IFN gama produs de limfocitele imune.
 Mecanism de actiune. Interferonii se leaga de receptorii specifici de la suprafata
membrane celulare activand proteinkinaza, o enzima ce fosforileaza o serie de protein ce vor
inhiba initierea, sinteza si elongarea lanturilor peptidice virale. Interferonii au trei tipuri de
actiuni:
- actiune antivirala prin activarea unor enzime ce blocheaza translatia ARNm in proteine. La
aceasta actiune sunt sensibili: virusurile din familia herpesviridae, virusul hepatitei B,
papilomavirusul.
- actiune antiproliferativa prin epuizarea unor metaboliti esentiali cresterii si dezvoltarii celulelor
tumorale si liza celulara mediata de complement. De asemenea, creste numarul de antigene de
suprafata marind sansele de a fi recunoscute si neutralizate de catre leucocite citotoxice,
macrofage, limfocite T, celule natural killer.
- actiune imunomodulatoare prin cresterea activitatii tumoricide a monocitelor si limfocitelor si
prezentatrea unor antigene de histocompatibilitate clasa I pe suprafata unor celule.
Farmacocinetica. Nu se absorb pe cale orală si din acest motiv se administreaza
injectabil subcutanat, intramuscular sau intravenos. Timpul de injumatatire plasmatic este de 3
ore. Se elimină pe cale renală.
Indicatii terapeutice.
- interferonul alfa este indicat in leucemia cu celule paroase, leucemia granulocitara cronica,
sarcomul Kaposi, hepatita cronica B si C
- interferonul beta este indicat in infectii virale grave provocate de herpesviridae
- interferonul gama este util in granulomatoza cronica
Efecte adverse. Mielodepresie, sindrom de tip gripal, nefro- şi hepatotoxicitate, scăderea
fertilităţii.
Interactiuni cu alte medicamente. Prin inhibarea activităţii citocromului P450, reduce
rata de metabolizare a medicamentelor administrate concomitent, respectiv: anticoagulante orale,
propranolol, tonicardiace. Interactiunile depind de tipul de interferon

♦ Peginterferon (α-2a si α-2b)

Farmacodinamica. Peginterferonii sunt interferoni de tip α-2a si α-2b la care s-au atasat
resturi de polietilenglicol (PEG) cu scopul de a prelungi timpul de injumatatire si automat
intervalul dintre doze dar fara a influenta proprietatile farmacodinamice. Au actiune antivirala si
antiproliferativa caracteristica interferonului de tip α-2a si α-2b.
Mecanism de actiune. Se leaga de receptori membranari specifici de pe suprafata
celulara decalsand evenimentele descries la interferoni.
Farmacocinetica. Se administreaza subcutanat. Dupa absorbtie are loc depegilarea si
eliberarea interferonului de tip α-2a si α-2b. Se distribuie in plasma si in lichidul extracelular. Se
elimina renal
Indicatii terapeutice. Peginterferonul α-2a se administreaza in hepatita cronica B si in
hepatita cronica C, ambele insotite de boala hepatica compensata si replicare virala activa.
Peginterferonul α-2b se administreaza doar in hepatita cronica C cu boala hepatica compensata si
replicare virala activa. Ambele substante se administreaza uzual in asociere cu alte medicamente
antivirale.
Contraindicatii.
 - afectiuni cardiace severe, decompensate, incomplet controlate actuale sau in
antecedente
- hepatita autoimuna actuala sau in antecedente
- disfunctie hepatica severa, insuficienta hepatica decompensata
- epilepsie sau afectiuni severe ale SNC
- afectiuni psihice severe sau tendinta spre suicid
- sarcina si alaptarea
- copii mai mici de 3 ani
- asocierea cu Telbivudina
Efecte adverse.
- mialgie, artralgie, durere musculoscheletala, artrita, durere lombara, spasme musculare,
dureri ale extremitatilor, inhibarea irevesibila a cresterii daca se administreaza in copilarie
- infectii bacteriene severe, fungice, virale (de exemplu herpes), localizate preponderent
in sfera ORL si la nivelul tractului respirator superior
- anemie hemolitica sau anemie aplastica prin aplazia exclusiva a liniei rosii, leucopenie,
trombocitopenie, limfadenopatie
- anorexie cu scadere in greutate, hipocalcemie, hiperuricemie, deshidratare, diabet
zaharat, hipertrigliceridemie
- depresie, anxietate, labilitate emotionala, tulburari de concentrare, insomnie, idei
suicidale, psihoze, halucinatii, agresivitate, agitatie, tulburari de comportament
- cefalee, ameteli, amnezie, migrena, confuzie, nevralgii, parestezii, hipertonie,
neuropatie periferica, convulsii
- sindrom pseudogripal cu frisoane, febra, oboseala, edem facial si periferic
- tulburari de vedere, vedere incetosata, fotofobie, conjunctivita, iritatie oculara,
xeroftalmie, exudate retiniene, tulburari ale glandelor lacrimale
- tulburari de auz sau pierderea auzului, tinitus, vertij, durere auriculara
- palpitatii, tahicardie, infarct miocardic
- dispnee, tuse, disfonie, epistaxis
- varsaturi, dureri abdominale, diaree, xerostomie, dispepsie, reflux gastroesofagian,
hemoroizi, pancreatita, ulceratii bucale, sangerare gingivala, gingivita, glosita
- hiperbilirubinemie, hepatomegalie
- alopecie, prurit, xerodermie, eruptii cutanate, psoriazis, eczeme, transpiratii intense,
acnee, furuncule, afectiuni ale unghiilor, textura anormala a parului
- mictiuni frecvente, poliurie
- amenoree, menoragie, tulburari menstruale, ovariene, vaginale, disfunctii sexuale,
prostatita
Interactiuni cu alte medicamente. Administrarea concomitenta a unor medicamente are
urmatoarele efecte:
- asocierea cu Azatioprina: mielotoxicitate
- asociere cu telbivudina: neuropatie periferica
- asocierea cu Metadona: prelungirea intervalului QT
- asocierea cu Zidovudina: exacerbarea anemiei
- asocierea cu Teofilina: cresterea concentratiei plasmatice a Teofilinei

3. ANTIVIROTICE ACTIVE IN INFECTIILE CU HERPESVIRIDAE

 Din acesta categorie de medicamente fac parte substante utilizate in mod curent pentru
tratamentul herpesului dar si a celorlate afectiuni produse de alte herpesviridae. Eficacitatea este
cu atat mai buna cu cat tratamentul se aplica cat mai precoce. Administrarea este de obicei
locala, direct pe leziune, dar in situatiile severe, de infectie extinsa sau generalizata, la pacientii
imunocompromisi, medicamentele se pot administra oral sau chiar intravenos.

♦ Aciclovirul si Valaciclovirul

Farmacodinamica. Aciclovirul este un nucleotid aciclic asemanator cu 2-

deoxiguanozina. Este activ in principal impotriva virusului herpetic de tip 1 dar sunt sensibile si
virusul herpetic tip 2, virusul varicelozosterian, virusul Epstein Barr si mai putin virusul
citomegalic. Valaciclovirul este un promedicament din care este eliberat Aciclovirul.
Mecanism de actiune. Aciclovirul si Valaciclovirul inhiba selectiv replicarea ADN-ului
viral. Dupa patrunderea in celule formeaza aciclo-GMP ce este fosforilat la aciclo-GTP, compus
ce se incorporeaza in structura ADN-ului si inhiba ADN-polimeraza. Dupa inserarea aciclo-GTP
in ADN, alungirea lantului este intrerupta prin impiedicarea inserarii in continuare a celorlalte
nucleotide. Enzimele de origine virala implicate in acest proces sunt mult mai sensibile la
actiunea toxica a aciclovirului si la modificarile survenite, comparativ cu celulele gazda.
Farmacocinetica. Aciclovirul administrat topic nu se aboarbe avand o eficacitate
crescuta in acest tip de aplicatii. Absorbtia orala este lenta si incomplete. Administrat oral sau
injectabil, se leaga de proteinele plasmatice, trece in lichidul cefalorahidian, strabate placenta si
se acumuleaza in lapte. Eliminarea se realizeaza prin urina, eliminandu-se in mare parte
neschimbat. Valaciclovirul se administreaza doar oral. Prezinta avantajul de a asigura o absorbtie
mai buna si o administrare la interval mai lungi de timp; este hidrolizat la Aciclovir la primul
pasaj hepatic.
Indicatii terapeutice. In cazul herpesului genital, orofacial, ulcerelor corneene herpetice,
keratitei herpetice superficiale este indicata aplicarea locala inca din primele zile ale infectiei.
Eficacitatea tratamentului creste cu precocitatea instituirii lui. In encefalita herpetica, encefalita
zosteriana, infectia herpetica diseminata si infectia herpetica neo-natala se administreaza
intravenos in perfuzie. Administrarea orala la pacientii cu herpes zoster acut atenueaza durerile
dar nu protejeaza impotriva nevralgiei postherpetice sau a localizarii in ganglionii spinali.
Contraindicatii. Sarcina, alaptarea, insuficienta renala
Efecte adverse. Administrarea topica poate provoca rar iritatii locale; administrarea orala
sau injectabila poate determina greata, varsaturi, cefalee, mai rar fenomene neurotoxice atunci
cand se introduce in doze mari. Medicamentul este nefrotoxic si poate precipita la nivelul
rinichilor contribuind la formarea calculilor renali.
Interactiuni cu alte medicamente.
- asocierea cu interferonii poate actiona aditiv sau sinergic

♦ Ganciclovirul si Valganciclovirul
 Farmacodinamica. Ganciclovirul este un nucleozid foarte asemenator cu aciclovirul
foarte activ impotriva virusului citomegalic impiedicand replicarea acestuia. Valganciclovirul
este un promedicament ce este transformat in organism in Ganciclovir.
Mecanism de actiune. Ganciclovirul este activat prin fosforilare de catre enzimele virale
formand un nucleotid trifosfat atipic. Nucleotidul atipic inhiba competitiv ADN-polimeraza
virala, este incorporata in ADN-ul viral si inhiba elogarea in continuare a lantului de ADN.
Farmacocinetica. Ganciclovirul administrat oral dar mai ales intravenos asigura o
distributie buna in tot organismul trecand si in lichidul cefalorahidian. Se excreta renal prin
filtrare glomerulara si secretie tubulara. Valganciclovirul se administreaza doar oral deoarece
este activat la Ganciclovir la primul pasaj hepatic. Ganciclovirul se absoarbe putin dupa
administrarea orala; daca se impune calea orala, este de preferat Vanganciclovirul datorita
absorbtiei superioare.
Interactiuni terapeutice. Se recomanda utilizarea lui aproape exclusiv in infectiile cu
cytomegalovirus datorita specificitatii sale cat si toxixitatii crescute a compusului. Se foloseste si
in cazul suprainfectiilor cu cytomegalovirus a pacientilor imunocompromisi.
Contraindicatii. Insuficienta renala, dar si in timpul sarcinii si alaptarii
Efecte adverse. Toxicitatea ganciclovirului este foarte mare fiind neurotoxic,
hepatotoxic, nefrotoxic si mielotoxic. Consecintele acestei toxicitati crescute sunt aparitia
leucopeniei, anemiei, trombocitopeniei, convulsiilor, tulburarilor psihice. Ganciclovirul este un
compus carcinogen, embriotoxic si teratogen.

♦ Brivudina

Farmacodinamica. Brivudina este un medicament antiviral cu actiune inhibitoare asupra

replicarii virusului varicelo-zosterian, efectul antiviral observat in vitro fiind de 200-1000 ori mai
puternic comparativ cu cel al Aciclovirului. Efectul antiviral se exercita si asupra virusului
herpes simplex tip 1 dar nu si impotriva virusului herpes simplex tip 2.
Mecanism de actiune. Brivudina patrunsa in celula infectata viral este fosforilata pana la
brivudina-trifosfat, forma sa activa. Brivudina-trifosfat are actiune inhibitoare asupra ADN-
polimerazei virale, oprind replicarea virala. Fosforilarea Brivudinei este realizata doar in celulele
infectate viral, deoarece enzimele care catalizeaza aceste reactii sunt de origine virala. Aceasta
particularitate confera Brivudinei o specificitate mare de actiune, fiind inactiva daca celula nu
este infectata.
Farmacocinetica. Absorbtia este rapida, completa si nu este influentata de prezenta
alimentelor. Se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice. Se metabolizeaza rapid,
rezultand bromovinil-uracil, un metabolit fara activitate antivirala. El este metabolizat in
continuare la acid uracil-acetic, forma sub care se elimina urinar. Se administreaza zilnic in doza
unica/zi, la aceeasi ora, timp de 7 zile.
Indicatii terapeutice. Instituirea precoce a tratamentului cu Brivudina la pacientii
imunocompetenti cu herpes zoster acut prezinta avantajul de a reduce incidenta nevralgiei
postherpetice. Se administreaza in primele 72 de ore de la debutul manifestarilor cutanate sau in
maxim 48 de ore de la aparitia veziculelor. O cura dureaza 7 zile, nu se repeta si nu se
prelulgeste.
Contraindicatii. Sarcina, alaptarea, copii mai mici de 18 ani.
 Efecte adverse. Eozinofilie, limfocitoza, monocitoza, anorexie, insomnie, iritabilitate,
cefalee, vertij, parestezii, hipertensiune arteriala, greata, varsaturi, tulburari de tranzit intestinal,
manifestari asemenatoare gripei, hepatotoxicitate.
Interactiuni cu alte medicamente.
- nu se administreaza Brivudina impreuna cu medicamentele citostatice deoarece exista o
crestere marcata a toxicitatii citostaticelor cu efecte letale
- nu se administreaza Brivudina impreuna cu Flucitozina, un antifungic utilizat sub forma
de promedicament, derivat de 5-fluorouracil din motivele prezentate mai sus
- nu se administreaza Brivudina la pacientii cu terapie imunosupresiva
Daca se doreste administrarea Brivudinei si medicamentelor de mai sus, intervalul dintre
acestea si Brivudina trebuie sa fie de minim 4 saptamani.

4. ANTIVIROTICE ACTIVE IN INFECTIA CU HIV (ANTIRETROVIRALE)

Medicatia antiretrovirala se administreaza atunci cand infectia cu virusul HIV devine

simptomatica. Tratamentul nu este inceput mai devreme deoarece riscurile la care este supus
bolnavul sunt mai mari decat beneficile. Argumentele sunt urmatoarele:
- Scaderea calitatii vietii datorita reactiilor adverse multiple
- Nu se observa o prelungire a duratei vietii
- Apar mutante virale rezistente reducand optiunile terapeutice viitoare
Trebuie stiut faptul ca inceperea tratamentului nu reduce potentialul infectios si
capacitatea de transmitere a infectiei. Pacientul aflat in stadiu asimptomatic va fi supravegheat in
permanenta, determinandu-se periodic numarul de limfocite T CD4+ si numarul de copii ARN
HIV plasmatice. Scaderea numarului de limfocite T CD4+ sub 400/mm 3 si cresterea numarului
de copii ARN HIV plasmatice peste 105 copii/mL indica inceperea tratamentului. Aparitia
simptomatologiei, chiar daca parametrii de laborator mai sus mentionati nu depasesc aceste
limite, impune inceperea tratamentului.
Deoarece HIV este un virus greu de stapanit, ce dezvolta rezistenta destul de rapid la
antiviralele uzuale, se administreaza combinatii de antiretrovirale din clasele mentionate mai jos.
Acestea actioneaza prin mecanisme diferite in etape distincte ale evolutiei virusului in organism.
Exista in prezent combinatii de astfel de antiretrovirale continute in acelasi preparat
farmaceutic (doua, trei, sau patru medicamente din aceeasi clasa sau din clase diferite). O terapie
standard asociaza cel putin 3 medicamente: unul sau doi inhibitori nucleozidici de
reverstranscriptaza, un inhibitor non-nucleozidic de reverstranscriptaza, un inhibitor de proteaza.
La acestea se pot adauga un inhibitor al enzimei de fuziune si/sau un inhibitor al integrarii
virionului in celula gazda.
Clasele de medicamente antiretrovirale enumerate mai sus actioneaza prin urmatoarele
mecanisme:
- Compusii nucleozidici inhibitori de revers-transcriptaza opresc elongarea lantului de
acid nucleic inserandu-se in lant printr-un mecanism competitiv cu dezoxinucleotidele trifosfate.
Dezoxinucleotidele trifosfat reprezinta substratul natural al reverstranscriptazei ; inhibitorii
nucleozidici de reverstranscriptaza nu contin o grupare 3’-OH in structura lor, integrarea in ADN
facand imposibila continuarea elongarii acestuia. Dintre aceste medicamente fac parte :
Zidovudina, Stavudina, Didanozina, Tenofovir, Lamivudina, Abacavir, Emtricitabina.
 - Compusi non-nucleozidici inhibitori de revers-transcriptaza inhiba reverstranscriptaza
prin mecanism alosteric, fara a se integra in acidul nucleic. Legarea alosterica de enzima are ca si
consecinta producerea unor forme nefunctionale ce impiedica legarea substratului natural.
Compusii din aceasta categorie sunt : Nevirapin, Efavirenz, Etravirin.
- Inhibitori de proteaza virala: impiedica clivajul precursorilor proteici in proteine mature
functionale responsabile de asmblarea invelisului viral, blocand asamblarea si maturarea virala.
Acestia sunt : Ritonavir, Saquinavir, Indinavir, Atazanavir, Fosamprenavir, Lopinavir
- Inhibitori ai enzimei de fuziune sau de intrare a virionului in celula gazda impiedica
atasarea virusului la receptorul CD4. Medicamentele inhiba fuziunea dintre o proteina virala prin
fixarea de aceasta, facand imposibila atasarea virusului de CD4. Din aceasta categorie fac parte
Enfuvirtid si Maraviroc
- Inhibitori ai integrarii provirusului in genomul celulei gazda au efect inhibitor asupra
integrazei, o enzima virala responsabila de integrarea virusului in genomul celulei infectate.
Raltegravirul este unicul medicament existent in prezent care face parte din acest grup.

♦ Zidovudina (AZT)

Farmacodinamica. Este un didezoxinucleotid sintetic activ impotriva virusurilor

imunodificientei umane HIV-1 si HIV-2 si este considerate antiviralul de prima alegere la
bolnavii infectati cu HIV ce au un numar de limfocite T CD4+ mai mic de 500/mm 3.
Administrarea sa are ca efect imbunatatirea statusului imun si o crestere a numarului de limfocite
T helper.
Mecanism de actiune. AZT inhiba replicarea virala in interiorul limfocitelor T fiind
convertit in interiorul acestor celule in nucleozid trifosfatde catre timidin kinaza. Compusul
trifosfat este in final incorporat in lantul de ADN viral, process catalizat de reverstranscriptaza.
Deoarece zidovudinei ii lipseste o grupare hidroxil in pozitia 3’, nu poate fi atasat un alt
nucleotid printr-o legatura 5’-3’, in aceste conditii elongarea ADN-ului fiind oprita.
Farmacocinetica. Medicamentul este foarte bine absorbit in intestin dupa administrare
orala iar absorbtia nu este influentata de alimentatie. Patrunde in creier si in lichidul
cefalorahidian. Zidovudina este metabolizata la nivel hepatic prin glucuronoconjugare, forma sub
care se elimina urinar, doar o mica parte ramanand nemodificata.
Indicatii terapeutice. Zidovudina prelungeste supravietuirea pacientilor infectati cu HIV
1 si 2 si opreste progresia bolii la stadii avansate. Este eficienta si in cazul dementei asociata
SIDA. Administrarea in ultimul trimestru de sarcina la mamele infectate si postpartum la non-
nascuti poate impiedica transmiterea verticala a infectiei.
Contraindicatii. Insuficienta renala. Sarcina necesita precautii suplimentare, dar AZT
este contraindicat in .primul trimestru de sarcina.
Efecte adverse. Zidovudina este un medicament cu o toxicitate crescuta. Provoaca
mielosupresie pe seria alba si rosie dar mai putin pe cea trombocitara. Alte efecte adverse
frecvente sunt: greata, varsaturile, astenie, agitatie, insomnie.
Interactiuni cu alte medicamente.
- asocierea cu alte antivirotive poate creste eficacitatea tratamentului, micsora riscurile
toxice si intarzia dezvoltarea rezistentei. Combinatia zidovudina-didanozina prezinta beneficii
suplimentare crescand supravietuirea si numarul limfocitelor T CD4+.
- fenacetina, antiinflamatoarele nesteroidiene cresc toxicitatea zidovudinei.
 ♦ Tenofovir

Farmacodinamica. Tenofovirul este un inhibitor nucleozidic de reverstranscriptaza cu

activitate antivirala asupra virusului HIV-1 si VHB.
Mecanism de actiune. Tenofovirul este activat prin fosforilari succesive, initial la
tenofovir monofosfat si apoi la tenofovir difosfat. Tenofovirul difosfat are actiune inhibitoare
asupra reverstranscriptazei HIV-1 si asupra polimerazei VHB prin mecanism competitiv cu
substratul natural.
Farmacocinetica. Se absoarbe bine dupa administrare orala. Biodisponibilitatea
medicamentului este imbunatatita daca administrarea se realizeaza in timpul meselor, indeosebi
in prezenta alimentelor cu continut lipidic ridicat. Se distribuie bine in majoritatea tesuturilor,
cele mai mari concentratii fiind atine la nivelul rinichiului si ficatului. Se excreata renal prin
filtrare glomerula si secretie tubulara activa in forma nemodificata.
Indicatii terapeutice. Tenofovirul se utilizeaza in asociere cu alte antivirale in
tratamentul infectiei cu HIV-1 atat la adulti cat si la copii. Se gaseste in combinatii de doua, trei,
sau patru antiretrovirale in acelasi comprimat. Tenofovirul mai poate fi utilizat in tratamentul
hepatitei B cronice la adultii cu hepatita compensata sau decompensata, cu replicare virala activa
si cu rezistenta la Lamivudina.
Contraindicatii. Alaptarea. In caz de steatoza hepatica se recomanda prudenta.
Efecte adverse.
- Reducerea densitatii minerale osoase la nivelul soldului si coloanei vertebrale
- Nefrotoxicitate – necesita evaluare periodica si ajustarea dozelor in functie de
clearance-ul la creatinina in caz de insuficienta renala
- Acidoza lactica, indeosebi in prezenta unei steatoze hepatice
- Hipofosfatemie, hipopotasemie, cresterea valorilor transaminazelor serice peste
valorile initiale
- Diaree, greata, varsaturi, dureri abdominale, distensie abdominala, flatulenta
- Eruptii cutanate tranzitorii
- Rabdomioliza, slabiciune musculara, astenie
- Lipodistrofie cu redistribuierea tesutului adipos, caracterizata prin pierderea de tesut
adipos de la nivel periferic si facial si acumulare intraabdominala, viscerala, zona
dorso-cervicala, hipertrofie mamara
Interactiuni cu alte medicamente. Nu se asociaza cu Adefovirul si Didanozina datorita
cresterii riscului dezvoltarii pancreatitei si acidozei lactice cu evolutie letala

♦ Nevirapina

Farmacodinamica. Are actiune inhibitoare asupra tulpinilor de HIV 1 rezistente la

zidovudina dar nu ere efect in cazul infectiei cu HIV 2.
Mecanism de actiune. Nevirapina inhiba necompetitiv reverstranscriptaza. Nu necesita
fosforilare intracelulara ca sa isi exercite efectul antiviral. Rezistenta se dezvolta relative repede
dar nu este incrucisata cu cea de la zidovudina.
 Farmacocinetica. Se administreaza oral, biodisponibilitatea fiind ridicata. La nivel
hepatic sufera o oxidare sub influenta citocromului P450 iar derivatii hidroxilati rezultati sunt
glucuronoconjugati. Penetreza la nivelul sistemului nervos central.
Indicatii terapeutice. Se foloseste impreuna cu antiretroviralele nucleozidice inhibitoare
de reverstranscriptaza, administrarea in monoterapie nu este avantajoasa deoarece grabeste
instalarea rezistentei. Se recomanda in cazurile rapid evolutive manifestate atat clinic cat si prin
determinarile de laborator
Contraindicatii. Insuficienta hepatica
Efecte adverse. Rash-ul maculopapular este principalul factor limitativ al tratamentului
cu nevirapina. Alte manifestari severe ce impun oprirea tratamentului sunt febra, leziuni bucale,
mialgii, artralgii.

♦ Efavirenz

Farmacodinamica. Efavirenzul este un inhibitor non-nucleozidic de reverstranscriptaza

a HIV-1, fara a avea efect asupra HIV-2.
Mecanism de actiune. Este comun cu cel al tuturor inhibitorilor non-nucleozidici de
reverstranscriptaza – vezi mai sus
Farmacocinetica. Absorbtia este buna dupa administrarea orala dar se administreaza pe
stomacul gol pentru a evita fluctuatiile de concentratie. Se metabolizeaza hepatic prin sistemul
citocrom P450 rezultand compusi hidroxilati ce sunt apoi glucuronoconjugati. Metabolitii
rezultati sunt inactivi impotriva HIV-1. Se elimina renal.
Indicatii terapeutice.Tratamentul adultilor si copiilor peste 3 ani a infectiei produsa de
HIV-1. Administrarea se face pe stomacul gol, seara inainte de culcare pentru a diminua efectele
adverse asupra SNC. Administrarea se face in asociere, conform celor descrise mai sus, existand
formule care cuprind Efavirenz alaturi de alte antiretrovirale in acelasi comprimat.
Contraindicatii.
- Insuficienta hepatica severa
- Asocierea cu produse ce contin sunatoare sau extracte de Ginkgo biloba datorita
scaderii concentratiei plasmatice a Efavirenzului si a diminuarii efectului sau terapeutic
- Boli psihice
- Sarcina si alaptarea
Efecte adverse.
- eruptii cutanate tranzitorii usoare pana la severe, sindrom Stevens-Johnson
- tulburari psihice ce merg pana la reactii severe: depresie severa cu risc crescut de suicid,
iluzii, comportament psihotic
- hepatotoxicitate
- insomnie, ameteli, tulburari de concentrare, cosmaruri. Acestea apar in primele 2 zile de
tratament si dispar treptat dupa 2-4 saptamani.
- convulsii – se recomanda precautie la pacientii cu antecedente convulsivante
- crestere in greutate, cresterea trigliceridelor serice si a colesterolului, cresterea
glicemiei, cresterea transaminazelor si a gama-GT
- osteonecroza dupa tratament indelungat
- tulburari cerebeloase de coordonare si echilibru
- dureri abdominale, diaree, greata, varsaturi
 Interactiuni cu alte medicamente. Nu se asociaza cu Terfenadina, Astemizolul,
Cisaprida, benzodiazepinele, alcaloizii de ergot datorita inhibarii metabolizarii Efavirenzului si
producerii reactiilor adverse grave cu potential letal.

♦ Saquinavir

Farmacodinamica. Este un analog peptidic de sinteza actionand prin inhibarea activitatii

HIV 1 si HIV 2 in celule prin inactivarea proteazei virale. Aceasta inactivare impiedica liza
proteinelor si reasamblarea lor in particule virale.
Mecanism de actiune. Saquinavirul si ceilalti inhibitori de proteaza virale leaga
competitiv proteazele aspartice (proteaze ce cliveaza legatura peptidica la nivelul acidului
aspartic) ale HIV 1 si HIV 2 impiedicand liza post-translationala a polipeptidelor virale necesare
asamblarii proteinelor HIV. Mecanismul nu necesita o activare intracelulara initiala ca si in cazul
inhibitorilor de reverstranscriptaza. In acest fel, saquinavirul reduce incarcatura virala
reprezentata de scaderea concentratiei ARN viral, creste numarul de limfocite CD4+ si
imbunatateste supravietuirea mai ales cand este utilizat alaturi de alte antiretrovirale.
Farmacocinetica. Absorbtia la nivelul tubului digestiv este buna dupa administrarea
orala dar biodisponibilitatea este mica in special datorita inactivarii la primul pasaj hepatic.
Penetreaza limitat in lichidul cefalorahidian. Metabolizarea se realizeaza cu participarea
citocromului P450. Timpul de injumatatire este de 2-4 ore.
Indicatii terapeutice. Saquinavirul este folosit la bolnavii cu infectie HIV evolutiva
intotdeauna in combinatie cu analogi nucleozidici datorita actiunii aditive sau sinergice.
Efecte adverse. Greata, varsaturi, diaree, colici abdominale.
Interactiuni cu alte medicamente.
- asocierea cu rifampicina determina toxicitate hepatica severa
- saquinavirul creste concentratia plasmatica a ketoconazolului si cimetidinei sporind
riscul toxicitatii
- asocierea cu benzodiazepinele determina deprimare respiratorie
- asocierea cu statinele determina miopatie si rabdomioliza

♦ Atazanavir

Farmacodinamica. Atazanavirul este uninhibitor de proteaza, activ numai asupra HIV-1

Mecanism de actiune: comun cu celelete inhibitoare de proteaze – vezi mai sus
Farmacocinetica. Absorbitia este imbunatatita daca se administreaza in timpul meselor.
Se leaga de proteinele plasmatice in proportie mare. Se metabolizeaza hepatic prin sistemul
citocrom P450 rezultand metabolite oxigenati ce sunt excretati biliar. In proportie mica se pot N-
dezalchila si hidroliza; nici unul dintre acesti metaboliti nu au activitate antivirala. Se elimina
renal si prin fecale, atat sub forma metabolizata cat si nemetabolizata.
Indicatii terapeutice. Tratamentul infectiei cu HIV-1 la adulti si copiii peste 6 ani,
impreuna cu Ritonavir si/sau alte antiretrovirale
Contraindicatii. Insuficienta hepatica moderata sau severa, copii mai mici de 3 luni
datorita pericolului produceri icterului nuclear.
Efecte adverse.
 - hiperbilirubinemie cu cresterea valorilor bilirubinei indirecte datorita efectului inhibitor
asupra UDP-glucuronil transferazei, cu icter
- litiaza biliara, renala datorita precipitarii medicamentului, nefrita interstitiala,
proteinurie, hematurie
- osteonecroza in cazul unui tratament indelungat
- eruptii cutanate tranzitorii de la usoare la severe, sindrom Stevens-Johnson
- cefalee, europatie periferica, amnezie, ameteli, astenie, disgeuzie, depresie, anxietate,
insomnie
- hipertensiune arteriala, torsada varfurilor
- ginecomastie
- varsaturi, diaree, greata, dureri abdominale, dispepsie, pancreatita, distensie
abdominala, xerostomie, hepatosplenomegalie
- atrofie musculara, artralgie, mialgie
Interactiuni cu alte medicamente. Atazanavirul nu se asociaza cu urmatoarele
medicamente:
- Rifampicina: esec terapeutic virusologic
- Statine: se produce miopatie si rabdomioliza
- Produse ce contin sunatoare: scaderea concentratiei plasmatice a Atazanavirului si a
diminuarii efectului sau terapeutic
- Terfenadina, Astemizolul, Cisaprida, benzodiazepinele, alcaloizii de ergot:
producerea reactiilor adverse grave cu potential letal
- Nevirapina si Efavirenz: scaderea eficacitatii terapeutice a Atazanavirului
- Voriconazol: pierderea capacitatii terapeutie a ambelor medicamente
- Salmeterol: cresterea efectelor adverse cardiace a Salmeterolului
- Indinavir: cresterea marcata a bilirubinei indirecte

♦ Enfuvirtid

Farmacodinamica. Enfuvirtidul este un antiviral cu actiune directa activ doar asupra

HIV-1. Este un inhibitor al enzimei de fuziune necesara patrunderii virusului in celula gazda. Are
structura proteica, fiind administrat exclusiv subcutanat. Previne infectarea celulelor ce nu au
fost inca afectate.
Mecanism de actiune. Enfuvirtidul se leaga de subunitatea gp41 a anvelopei virale si
blocheaza modificarile conformationale necesare fuziunii dintre virus si membrane celulara a
limfocitului T CD4+.
Farmacocinetica. Se absoarbe complet dupa administrarea s.c. Se leaga in proportie
mare de proteinele plasmatice (92%). Nu deplaseaza alte medicamente si nici nu este deplasat de
alte medicamente de pe proteinele plasmatice. Se metabolizeaza hepatic la aminoacizii
constituenti.
Indicatii terapeutice. Se utilizeaza in tratamentul infectiei cu HIV-1 la adulti si copii
peste 6 ani, indeosebi cand alte regimuri terapeutice au esuat. Se administreaza in asociere cu
alte antiretrovirale din celelalte clase, continand cel putin un medicament din fiecare.
Contraindicatii.Copii mai mici de 6 ani. Nu exista date referitoare la excretia prin
laptele matern si nici la efectele asupra femeii gravide.
 Efecte adverse.
- infectii bacteriene si virale: sinuzite, pneumonii, gripa, otite, papilom cutanat,
conjunctivite, sindrom pseudogripal, congestive nazala
- limfadenopatie
- scaderea apetitului, anorexie, hipertrigliceridemie, diabet zaharat
- osteonecroza in cazul unui tratament indelungat
- anxietate, cosmaruri, tremor, iritabilitate, neuropatie periferica, tulburari de atentie
- vertij
- pancreatita, reflux gastro-esofagian
- xerodermie, eczema seboreica, eritem, acnee
- mialgii
- calculi renali, hematurie

♦ Maraviroc

Farmacodinamica. Maraviroc face parte din categoria inhibitorilor ai patrunderii

virionului in celula. Actioneaza doar impotriva HIV-1 ca si antagonist al unui receptor pentru
chemokine. Astefel, Maraviroc interfera cu interactiunea dintre HIV-1 si CCR5; este inactiv
impotriva HIV-2 sau HIV-1 care utilizeaza alte chemokine pentru a patrunde in celula gazda.
Mecanism de actiune. Maraviroc actioneaza foarte selectiv prin blocarea interactiunii
dintre receptorul CCR5 aflat pe suprafata limfocitului T CD4+ si glicoproteina gp120 a HIV-1.
Pentru a putea patrunde in celula, HIV va trebui sa interactioneze cu una dintre chemokinele
exprimate se suprafata limfocitului T CD4+. Maraviroc se leaga selectiv de CCR5 impiedicand
patrunderea HIV-1 in celule.
Farmacocinetica. Absorbtia din tractul digestiv este variabila si nu depinde de
alimentatie. Se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 75%. Metabolizarea este hepatica
cu participarea sistemului citocrom P450 si se realizeaza in principal prin N-dealchilare si mai
putin prin mono-oxidare. Metabolitii rezultati nu poseda activitate antivirala. Eliminarea se face
renal si prin materiile fecale, principal forma de eliminare fiind Maravirocul nemetabolizat.
Dozele se ajusteaza in functie de clearance-ul la creatinina in cazul afectarii functiei renale.
Indicatii terapeutice. Alaturi de alte antivirale, Maraviroc este utilizat in tratamentul
infectiei cu HIV-1 care prezinta tropism pentru CCR5 la pacientii ce au urmat anterior tratament
antiretroviral. Se face obligatoriu testarea tipului de HIV inainte administrarea Maraviroc.
Contraindicatii. Infectie cu HIV-1 fara tropism pentru CCR5. Nu exista date referitoare
la administratrea la copii. In cazul sarcinii si alaptarii, nu exista studii efectuate la om, dar la
animalele de laborator s-a observat un efect toxic asupra produsului de conceptie precum si
eliminarea in cantitati mari in lapte. Se recomanda prudenta la pacientii cu epilepsie sau cu
sindroame convulsive in antecedente.
Efecte adverse.
- Hipotensiune arteriala posturala
- Cresterea transaminazelor serice si a γ-GT
- Ameteli, parestezii, disgeuzie, somnolenta
- Tuse, detresa respiratorie, bronhospasm
- Greata, varsaturi, dureri abdominale, distensie abdominala, dispepsie, constipatie
 - Eruptii cutanate, prurit
- Spasme musculare, astenie
- Pancitopenie, limfadenopatie
- Pierderea cunostintei, epilepsie, convulsii, polineuropatie, paralizie faciala, halucinatii
- Pancreatita, rectoragie
- Nefrotoxicitate
- Ciroza hepatica.
Interactiuni cu alte medicamente. Se va tine cont de faptul ca metabolizarea
Maravirocului implica sistemul citocrom P450. In prezent nu au fost inca studiate interactiunile
cu alte medicamente.

♦ Raltegravir

Farmacodinamica. Raltegravirul actioneaza impotriva HIV-1 si face parte din categoria

de antiretrovirale care inhiba integrarea virionului in celula gazda.
Mecanism de actiune. Raltegravir inhiba integraza, o enzima proprie HIV-1, necesara
replicarii virale.In absenta integrazei, genomul HIV nu se poate insera si integra in genomul
celulei gazda si nu poate forma noi particule virale infectioase. Rezultatul acestui mecanism este
impiedicarea raspandirii infectiei virale la alte celule neinfectate.
Farmacocinetica. Se administreaza oral. Absorbtia din tractul digestiv este buna fara a fi
influentata de prezenta sau absenta alimentelor. Se leaga in proportie mare de proteinele
plasmatice. Metabolizarea se face la nivel hepatic prin glucuronoconjugare. Exista si o fractiune
ramasa nemetabolizata care se elimina ca atare. Excretia se face prin urina si prin materiile
fecale.
Indicatii terapeutice. Se foloseste impreuna cu alte antiretrovirale in tratamentul
infectiei cu HIV-1 la adulti si copii mai mari de 4 saptamani.
Contraindicatii. Copii mai mici de 4 saptamani datorita cresterii riscului producerii
icterului nuclear. Se recomanda prudenta la pacientii cu depresie si boala psihica. Nu exista date
referitoare la femeia gravida; la aminalele de laborator s-a constatat un efect toxic asupra functiei
de reproducere.
Efecte adverse.
- Nefrotoxicitate: nefrita interstitiala, insuficienta renala, nicturie, nefrolitiaza
- Osteonecroza in cazul unui tratament indelungat
- Ginecomastie, disfunctie erectila, simptome asociate menopauzei
- Cresterea transaminazelor, amilazemiei, glicemiei, hipercolesterolemie
- Cresterea frecventei infectiilor, in special a celor virale: herpes cu diferite localizari,
gripa, infectii ale cailor respiratorii superioare, foliculita, gastro-enterita, abcese ale
ganglionilor limfatici
- Papilom cutanat
- Anemie, in special feripriva, durere la nivelul ganglionilor limfatici, limfadenopatie,
neutropenie, trombocitopenie
- Scaderea apaetitului casexie, diabet zaharat, dislipidemie, polidipsie
- Cosmaruri, insomnie, depresie, tentativa de suicid sau comportament suicidal, atac de
panica, ameteli, cefalee, hiperreactivitate psihomotorie, amnezie, tulburari cognitive,
tulburari de atentie, tremor
- Tulburari de vedere, vertij, tinitus
- Palpitatii, bradicardie sinusala, extrasistole ventriculare, hipertensiune arteriala
- Disfonie, epistaxis, congestie nazala
- Distensie abdominala, dureri abdominale, diaree, greata, varsaturi, dispepsie, ulcer
peptic, pancreatita, rectoragie
- Eruptii cutanate, alopecie, acnee, emaciere faciala, hiperhidroza, sindrom Stevens-
Johnson
Interactiuni cu alte medicamente.
- Rifampicina reduce concentratia plasmatica a Raltegravirului
- Antiacidele, in special cele care contin aluminium si magneziu reduc absorbtia
Raltegravirului