Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” Timişoara

Disciplina de Fiziologie

Fiziologia Sistemului
Cardiovascular

Cursul 11
Microcirculaţia
Circulaţia venoasă şi limfatică
2016 Prof. Dr. Carmen Panaitescu Bunu
 Cuprins

1. Circulaţia capilară. Parametrii microcirculaţiei

2. Schimburile capilare şi mecanismele reglatoare
3. Reglarea circulaţiei capilare
4. Factorii întoarcerii venoase
5. Circulaţia limfatică
 Obiective
1. Definirea circulaţiei capilare şi a caracteristicilor componentelor
microcirculaţiei
2. Cunoașterea parametrilor circulaţiei capilare
3. Explicarea modului în care apa şi solviţii traversează peretele capilar
4. Precizarea relaţiilor dintre presiunea hidrostatică şi presiunea
oncotică din capilare şi interstiţiu
5. Descrierea mecanismelor de reglare a schimburilor capilare
6. Descrierea particularităţilor morfo-funcţionale ale circulaţiei venoase
7. Descrierea factorilor întoarcerii venoase
8. Descrierea vaselor limfatice; cunoașterea rolului ganglionilor limfatici
9. Descrierea mecanismelor care contribuie la formarea limfei;
cunoașterea compoziţiei limfei şi a variaţiilor fiziologice ale circulaţiei
limfatice
 1. Circulaţia capilară. Parametrii microcirculaţiei

• Definiţie: circulaţia în vasele mici situate între circulaţia arterială şi

venoasă, adaptată pentru schimburi de substanţe
• Componentele microcirculaţiei:

Arteriole

Capilare principale Şunturi

(metaarteriole)
cu sfinctere precapilare

Capilare mici

Venule
 1.1. Caracteristicile microcirculației

• Arteriolele:
−  nr. fibre musculare netede în perete
• Capilarele principale (metaarteriole):  Controlează fluxul
sanguin în capilare
− au sfinctere precapilare
• Şunturile:
1. comunicare directă între arteriole-venule, şuntând reţeaua de
capilare
2. schimburi de substanţe, similar capilarelor
3. rol important în termoreglare (în piele):
- t°  vasoconstricţia sfincterelor precapilare  şunturile
sunt singura comunicare arteriolo-venoasă
- t°  toate sfincterele sunt deschise   flux sanguin
 1.2. Tipuri de capilare

• Capilarele mici - numeroase, structură alcătuită dintr-un strat de

celule endoteliale, plasate pe membrana bazală, fără fibre
musculare netede; sunt de 3 tipuri:
1. Continue: strat de celule endoteliale pe membrana
bazală, cu joncţiuni intercelulare strânse  schimb 
de substanţe, trec doar particule mici - apa, CO2, O2
- ex. circulaţia cerebrală
2. Fenestrate: fenestraţii ovale/pori între celulele
endoteliale  schimb 
- ex. capilarele glomerulare  filtrare glomerulară 
3. Discontinue: spaţii mari între celulele endoteliale 
schimburi , de particule mai mari (proteine)
- ex. capilarele din splină, ficat, intestin.
1.3. Parametrii circulaţiei capilare

• Suprafaţă de secţiune maximă (2500

cm2)
• Viteză minimă (1000 x )
(0,33 mm/sec)
• Timp de pasaj 0,3-1 sec  timpul de
pasaj prin capilar, pentru a permite
schimburile dintre sânge şi ţesut
• Presiune adaptată schimburilor
capilare (filtrare / reabsorbţie)
• Flux sanguin controlat de:
– starea contractilă a arteriolelor,
metaarteriolelor şi sfincterelor
precapilare
– Ptransmurală = Pintravasculară –
Pextravasculară
– factori neuroumorali
 1.4. Particularităţi ale circulaţiei capilare

• Distribuţia capilarelor este variabilă:

•  în ţesuturi metabolic active (muşchi cardiac, scheletic);
•  în ţesuturi mai puţin active (cartilaje)
• Diametrul capilar variabil 4-9 μm  eritrocitele (dimensiuni 7/2
μm) trebuie să se deformeze pentru a traversa capilarul
• Pasajul substanţelor se face prin:
• pori intercelulari cu dimensiunea de 4 nm
• fenestraţii cu diametrul de 20-100 nm
• vezicule – transport transcelular
• Permeabilitatea capilară este neuniformă: creşte spre capătul
venos şi devine maximă în venule (datorită numărului mai mare de
pori)
 1.4. Particularităţi ale circulaţiei capilare

• În repaus sunt deschise 10-20% din capilare

• unele se deschid şi altele se închid  echilibru între numărul de
capilare deschise şi închise, în funcţie de rata metabolică locală
• Metabolism   se deschid mai multe capilare.
• În plămâni: Ph  (câțiva mmHg)  Ph<< Poncotică nu are loc filtrare
• Patologic Ph  (insuficienţă cardiacă stângă)  risc crescut de
edem pulmonar
• În rinichi: capilarul se află între 2 arteriole (aferentă şi eferentă) => P h
  70% din TAMax   rata de filtrare glomerulară (RFG = 120
ml/min)
• În ficat: capilarul se află între 2 venule  Ph 
2. Schimburile capilare şi mecanismele reglatoare

• Schimb de substanţe între sânge şi

ţesuturi:
• nutriţia tisulară prin aportul de
O2 şi nutrienţi din sânge;
• eliminarea cataboliţilor tisulari
prin trecerea CO2 şi a
cataboliţilor în sânge
• Căile de schimb:
• transcelular;
• paracelular, prin fenestraţii şi
pori;
• pinocitoză (prin vezicule);
• diapedeza (printre celule)
 2.1. Mecanismele schimburilor capilare

1) Difuziunea:
• Cel mai important mecanism al
schimburilor pentru gaze,
nutrienţi şi cataboliţi
• Se face pe baza gradientului
electrochimic
• Depinde de:
• concentraţia substanţei
• diametrul moleculelor
• permeabilitatea capilară
• Pentru substanţele:
- liposolubile (O2, CO2)  Difuziune transcelulară (simplă)
- hidrosolubile  Difuziune paracelulară
 2.1. Mecanismele schimburilor capilare

• Caracteristicile difuziunii:
• moleculele mici, cu diametrul mai mic decât
A
porii (NaCl, G, uree)  difuziune rapidă,
limitată de flux şi gradientul de concentraţie
(A)
• moleculele mari (proteine)  pasaj 
limitat de difuziune (B)
• trecerea paracelular apei împreună cu
micromoleculele = flux în bloc (bulk flow)  B
mecanism important în reabsorbţia
tubulară renală
• gazele sanguine pot trece direct între
arteriolele şi venulele adiacente 
schimburi contracurent
 2.1. Mecanismele schimburilor capilare

2) Filtrarea (proces pasiv):

• Asigură trecerea substanţelor
(fluxul – Qf) pe baza relaţiei între: Interstiţiu
• presiunea hidrostatică (Ph)
• presiunea coloid-osmotică ()
Phc c
• permeabilitatea capilară (K)
• Are la bază ecuaţia lui Starling: Phi i
Qf = K(Ph - ) = K[(Phc - Phi) - (c - i)]
• Phc = Ph capilară, 
• Phi = Ph interstiţială, • Presiunea rezultantă:
• c =  capilară (oncotică), +  Filtrare
• i =  interstiţială. -  Reabsorbţie
2.1. Mecanismele schimburilor capilare

Tensiune
arterială
32 mmHg
2.1. Mecanismele schimburilor capilare
 2.1. Mecanismele schimburilor capilare

Capăt arterial Capăt venos

Ph >  Ph < 
Vas

Inter- Filtrare Reabsorbţie

stiţiu
10% 90%

Ţesut

Vas limfatic
 2.1. Mecanismele schimburilor capilare

• Phc = Ph capilară, este principala forţă în favoarea filtrării

•Valoare Phc:
 la capătul arterial: Phc = 30-40 mmHg  filtrare
La capătul venos: Phc = 15 mmHg  reabsorbţie
• Phc  dacă: -  presiunea arterială sau venoasă
- VC venulară şi venoasă
• Phc  dacă: -  presiunea arterială sau venoasă
- VD arteriolară
• c = presiunea capilară coloid-osmotică (oncotică), este principala
forţă care menţine lichidul în patul vascular  se opune filtrării
•valoare c 25-30 mmHg
 2.1. Mecanismele schimburilor capilare

• Presiunea hidrostatică interstiţială (Phi) care se opune filtrării

• valoare Phi  0 mmHg  nesemnificativă în mod normal
• Presiunea interstiţială oncotică (i ), favorizează filtrarea
• valoare i = 2-3 mmHg

• În condiţii normale:
• 90% din fluidul filtrat este reabsorbit la nivelul capilarelor şi
venulelor
• 10 % trece în circulaţia limfatică (împreună cu proteinele
rămase), şi apoi în vene.
 2.1. Mecanismele schimburilor capilare

• Variaţii compensatorii:
• Hemoragie  TA  în ţesuturi:
−  Ph capilară Mecanism compensator de
 refacere a volemiei:
−  oferta O2  VDarteriole
Reabsorbţie > Filtrare

• Poziţie ortostatică prelungită  Pvenoasă hidrostatică  Filtrare

 mecanisme compensatoare:
1. Filtrare   volumul lichidului interstiţial Phidrostatică
interstiţială + fluxul limfatic (ambele se opun creşterii filtrării)
2. Filtratul capilar are proteine   Posmotică interstiţială
3. Vasoconstricţie miogenică a arteriolelor şi sfincterelor
precapilare ca răspuns la Pvenoasă hidrostatică  (1)  rezistenţa
arteriolară (minimizând creşterea presiunii capilare) şi (2) 
suprafaţa de schimb capilar
 2.1. Mecanismele schimburilor capilare

• Variaţii patologice:  Filtrarea  edeme:

1. Phc (insuficienţă venoasă, insuficienţa cardiacă)  edem
hidrostatic
2. c   edem hipoproteinemic
3. K  (hiperpermeabilitate vasculară)  edem alergic
4. obstrucţie limfatică  edem limfatic.

3) Pinocitoza = transport prin vezicule al moleculelor hidrosolubile de

dimensiuni mari (ex. lipoproteine).
• mecanism: endocitoză urmată de
exocitoză la polul opus;
• importanţa: în muşchi > în plămân >
în creier
 2.2. Echilibrul Starling în schimburile capilare

La capatul arterial al capilarului, La capatul venos al capilarului,

presiunea sângelui este mai presiunea sângelui este mai mică
mare decât presiunea oncotică, decât presiunea oncotică, iar
iar fluidul trece din capilar în fluidul trece din spaţiul
spaţiul interstiţial interstiţial în capilar
 2.3. Echilibrul filtrare - reabsorbţie

• Vasodilataţie • Vasoconstricţie
• HTA • hipoTA
•  presiunii venoase •  presiunii venoase
•  filtrării plasmatice • deshidratare
(exudat)
• Hemoragie
•  proteine plasmatice

 Reabsorbţie 
Filtrare  (autotransfuzie)
(edem)
 3. Reglarea circulaţiei capilare

• Capilarele nu au musculatură netedă 

reglarea este dependentă de tonusul
arteriolelor şi al sfincterelor precapilare
• Capilarele prezintă vasomoţie :
• care generează flux intermitent prin
capilare
• dată de:
 contracţia intermitentă a
arteriolelor, metaarteriolelor şi
sfincterelor precapilare
 Presiuneatransmurală = Pintravasculară –
Pextravasculară
 factori neuroumorali
 3.1. Reglarea intrinsecă a fluxului sanguin (autoreglarea)

• Fluxul sanguin creşte de 7-8 ori ca rezultat al vasodilatării (VD)

metaarteriolelor şi sfincterelor precapilare, pe baza:
a) Mecanism metabolic: VD datorată  ratei metabolice
 Receptorii intrinseci recepţionează modificările chimice din
micromediu  vasodilataţie: - adenozină; K+
- H+ (acid lactic)=pH
- CO2; O2
b) Mecanism miogenic:
 Întinderea fibrelor musculare netede  menţinerea fluxului
sanguin constant : -  TA  vasodilataţie
-  TA  vasoconstricţie
c) Secreţii ale endoteliului: - Oxid nitric (NO) & PGI2  VD
- Endotelină-1 (ET1) & TXA2  VC
d) Aplicare de cald/rece  VD/VC
3.1. Reglarea intrinsecă a fluxului sanguin (autoreglarea)

PO2 Adenozina

Metaboliţi
 H+, K+
locali
VD
Pco2

Factori endoteliali
(NO, PGI2)

Factori endoteliali VC
(ET, TXA2)
 3.2. Reglarea nervoasă şi umorală

A, NA Rec.  VC  Flux
Adrenergic
Rec. 2 VD  Flux
SNV (coronare,muşchi)

Ach VD
Colinergic muşchi scheletic
NO

VC Rec. 
A, NA
VD Rec. 2

Angiotensina II VC
Umoral
TxA2, ET VC
PGI2, NO VD
HIST, SER, BRAD VD
 4. Factorii întoarcerii venoase

1) Diferenţa de Phidrostatică:
• Presiunea venoasă este forţa care întoarce sângele la inimă
• Ph membre inf. = 12 mmHg , Ph Atriu Drept = 0-2 mmHg  gradient
suficient pt întoarcerea venoasă în clinostatism (fără influenţa
gravitaţiei).
2) Sistola VS: împinge coloana de sânge în artere  capilare  vene
(“vis a tergo”)
• Factorii care influențează întoarcerea venoasă sunt volumul end-
diastolic (VEDV), volumul sistolic (VS), debitul cardiac (DC)
3) Funcţia VD: aspiraţie în sistolă (efect direct) şi diastolă (umplerea
rapidă postsistolică)
• în insuficienţa de ventricul drept  stază venoasă la nivelul
ficatului şi membrelor inferioare
4. Factorii întoarcerii venoase
4) Sistemul de valvule “în cuib de rândunică”
din vene
• segmentează coloana de sânge 
coloane scurt, de 1 cm  scăderea
efectului gravitaţiei (Ph = 0.73 mmHg);
• asigură sens unidirecţional coloanei de
sânge (împreună cu pompa musculară)
 previn fluxul retrograd în timpul
întoarcerii venoase
5) Pompa musculară: contracţiile
musculaturii învecinate, intermitente  
presiunea venoasă   întoarcerea
venoasă spre inimă
• foarte importantă la persoanele
sănătoase şi la persoanele cu insuficienţe
valvulare.
 4. Factorii întoarcerii venoase

6) Pulsaţiile arterelor  se transmit la vene

7) Mişcările respiratorii:
• inspirul face presiunea intratoracică mai “negativă“
 sângele este “aspirat” în sus din vene (“vis a fronte”);
• expirul forţat cu glota închisă (manevra Valsalva)
  presiunea intratoracică   întoarcerea venoasă
8) Diafragmul: coboară în inspir  presează venele
abdominale   întoarcerea venoasă
9) Forţa gravitaţională:
• + în zona superioară (deasupra de 0 hidrostatic)
• - în zona inferioară (sub 0 hidrostatic)
10) Tonusul venos:
•  (SNVS)   întoarcerea venoasă
•  (t° )   întoarcerea venoasă
 5. Circulaţia limfatică
• Sistemul limfatic este în relaţie
strânsă cu sistemul cardiovascular
• Reprezintă cale accesorie prin care
fluidul se poate întoarce din
ţesuturi în sânge
• Reţea extinsă de vase
unidirecţionale
• Componente:
• capilare limfatice  vase
limfatice (cu valve)  ductul
limfatic drept şi ductul toracic 
vene
• ganglioni (noduli) limfatici
• splină + timus
 5. Circulaţia limfatică

• Capilarele limfatice:
− Terminaţie în orb (închisă la un
capăt), vase foarte permeabile
− Formate din celule endoteliale,
cu joncţiuni button-like, care
permit trecerea fluidului prin
ele când presiunea interstiţială
este suficient de mare
− Funcţionează ca “mini valve”
 permit trecerea
unidirecţională a apei şi a
particulelor
• Vase limfatice  vase mari (cu
valve)
 5.1. Componentele circulaţiei limfatice

• Vase limfatice
• Se formează prin convergenţa
vaselor limfatice terminale (cu
valve unidirecţionale, care
direcţionează fluxul limfatic
spre venele toracice)
• În final: ductul limfatic drept +
ductul toracic  în vene
 limfa se întoarce în fluxul
sanguin prin golirea în venele
subclave
• Limfa este lichidul interstiţial care
intră într-un vas limfatic
 5.1. Componentele circulaţiei limfatice

• Ganglionii limfatici:
• Structuri speciale care conţin
limfocite B, T, macrofage
• Multe vase limfatice converg către
limfonoduli şi multe altele iau
naştere din aceştia
• Rol:
− Filtrarea limfei = „curăţarea” de
cataboliţi, microorganisme
− Producerea şi stocarea de
limfocite şi anticorpi
− Iniţierea unui răspuns imun
 5.2. Mecanismele formării limfei

Capăt arteriolar Capăt venos

Ph >  Ph < 
Vas

Inter- Filtrare Reabsorbţie

stiţiu 10% 90%

Ţesut

Vas limfatic
 5.3. Caracteristicile circulaţiei limfatice

• Parametrii circulaţiei limfatice:

• flux redus,
• presiune scăzută.
• Compoziţie:
• mai săracă în proteine decât
sângele,
• conţine factori ai coagulării
 limfa coagulează
• Variaţii: se amplifică dacă:
• creşte filtrarea
• scade reabsorbţia
 5.4. Rolurile circulației limfatice

1. Întoarcerea în sânge a fluidului drenat în exces  drenează apa şi

cataboliţii care nu au fost preluaţi de circulaţia venoasă (10%)
2. Colectează proteinele remanente la nivel tisular, pe care le
readuce în circulaţia sistemică;
3. Prin ganglionii limfatici: potenţează răspunsul imun + apărarea
împotriva bolilor;
4. Asigură absorbţia lipidelor (chilomicroni) la nivelul vilozităţilor
intestinale;
5. “Overflow mechanism“ cu rolul de a readuce excesul de lichid din
spaţiul interstiţial în circulaţie (menţine „uscat” interstiţiul).
5.5. Edemul limfatic

Elefantiasis (Filarioza) – este

produs prin blocarea vaselor
limfatice de către un parazit
(Filaria) care colonizează vasele şi
ganglionii limfatici
 Întrebare cu complement unic

• *Care este principala forță care favorizează filtrarea:

A. Presiunea capilară hidrostatică și presiunea interstițială
oncotică favorizează filtrarea în mod egal
B. Presiunea capilară oncotică
C. Presiunea interstițială oncotică
D. Presiunea capilară hidrostatică
E. Presiunea interstițială hidrostatică

38
 Întrebare cu complement multiplu

• Care dintre următorii factori favorizează întoarcerea venoasă?

A. Valvele “în cuib de rândunică” de la nivelul venelor membrelor
inferioare
B. Forța gravitațională, atât deasupra cât și dedesubtul “0
hidrostatic”
C. Sistola ventricului stâng
D. Sistola ventricului drept
E. Scăderea tonusului venos

39
 Întrebare cu complement multiplu

• Care sunt rolurile circulației limfatice?

A. Producerea de anticorpi și inițierea răspunsului imun
B. Absorbția lipidelor (chilomicronilor) la nivelul vilozităților
intestinale
C. Transportul de O2 la nivel tisular
D. Transportul de O2 la nivel pulmonar
E. Absorbția glucidelor la nivelul vilozităților intestinale

40