Muzeul Luvru (Muse du Louvre)

Este cel mai mare muzeu din lume si gazduieste una dintre cele mai mari colectii de arta si antichitati din lume. Luvrul detine peste 350.000 exponate inestimabile. Construit ca fortareata de regele Philippe-Auguste in 1190, a fost locuit pentru prima oara de Carol V (1364-1380). In secolul 16, Francois I il inlocuieste cu un palat in stil renascentist si inaugureaza colectia regala de arta cu 12 picturi italiene. In 1793, revolutionarii au permis accesul publicului. Ulterior, Napoleon a renovat Luvrul, transformandu-l in muzeu.
Cele mai valoroase piese din Muzeul Luvru sunt: Venus din Milo, Mona Lisa a lui Leonardo, Piramida din sticla de la intrare, Caii lui Marly, Pluta Meduzei de Gericault, Victoria inaripata de la Samotrache, Dantelareasa lui Jan Vermeer, Sclavii de Michelangelo, Santurile medievale si Colonada lui Perrault.

Sclavii de Michelangelo

Psyche Revived by Cupid's Kiss de Antonio Canova

The Seated Scribe from Saqqara, Egypt, limestone and alabaster, circa 2600 and 2350 BC

The Code of Hammurabi is a well-preserved Babylonian law code, dating to ca. 1780 BC

MICROCIRCULATIA
Asigura nutriia tesuturilor datorita schimburilor de la acest nivel Schimburile dintre vas i tesut se fac la nivelul vaselor de schimb, care formeaz microcirculaia: capilare, arteriole terminale, venulele postcapilare.
Cele mai mici artere se ramifica in arteriole de ordin I, care au nc perete muscular, inervat de nn. simpatici . Arterioalele se continua cu arteriolele terminale sau metaarteriole care contin mai putine fibre vasomotorii. Metaarteriolele dau nastere unui grup de capilare. Acestea au un capt arterial i un capt venos, care se continu cu venulele.

Tonusul musculaturii netede din arteriola terminala determina daca grupul de capilare este bine perfuzat cu sange (capilare deschise) sau inchise (capilare inchise) .

Tipuri de capilare: studiile de ultramicroscopie au aratat ca exista 3 tipuri de capilare: 1. Continue, care se gsesc in muschi, piele, plamani, tesut
conjunctiv, sistem nervos; peretele este alcatuit dinr-un strat de celule endoteliale, asezate pe o membrana bazala. Grosimea este mica si permite usor schimburile;

2. Fenestrate: in glomerulul renal, in pancreas, mucoasa

intestinala, vezicula biliar. Endoteliul este perforat de fenestre - orificii mici, circulare care reprezinta calea principala prin care H2O si metabolitii traverseaza peretele capilar.

3. Discontinue (sinusoidale). Au gap-uri intercelulare cu

diametrul de 100 nm. Permit trecerea unor molecule mari, de tip proteic i chiar a unor celule. Aceste capilare apar in teritorii unde eritrocitele trebuie sa migreze intre sange si tesuturi: maduva osoasa hematogena, ficat, splina si in unele glande endocrine.

MICROCIRCULATIA - capilarele
Capilarele sunt vase cu diametrul foarte mic 4 - 10 microni, cu o suprafata de sectiune foarte mare de aprox. 1000X mai mare decat a aortei. La acest nivel, presiunea se prabuseste, nemaifiind oscilatorie, iar viteza de curgere este foarte mica, datorita diametrului mic Curgerea sangelui prin capilare este intermitenta la cateva secunde sau chiar minute. Cauza o reprezinta fenomenul de vasomotricitate datorat contractiei intermitente a metaarteriolei si a sfincterului precapilar, functie de necesitatile in O2 si factori nutritivi.

La nivel capilar, schimburile se realizeaza prin: difuziune, filtrare si aluvionare

1. DIFUZIUNEA Schimburile prin difuziune sunt determinate de: gradientul de concentraie a substanelor, de grosimea membranei, de coeficientul de difuziune, de suprafata membranara Difuziunea se face prin porii (canalele) membranei pentru substanele hidrosolubile apa, Na+, Cl- si glucoza, i prin intreaga suprafa a membranei endoteliului, pentru substanele liposolubile, gaze si apa. Transportul O2 este favorizat de viteza mic de circulaie a sngelui care apropie hematia de peretele endoteliului capilar.

Permeabilitatea capilara variaza, functie de tesut. De ex., capilarele sinusoide ale ficatului sunt la fel de permeabile pentru proteine, ca si pentru apa.

Schimburile de la nivelul capilarelor

2. FILTRAREA: este determinata de:
confruntarea dintre forele profiltrante i forele reabsorbante = fore Starling; numarul si marimea porilor din fiecare capilar, precum si de numarul capilarelor in functiune. Acesti factori sunt reuniti sub termenul de coeficient de filtrare = o masura a membranei de a filtra apa, la o presiune neta de filtrare data. Se exprima in ml/min/mmHg Cele 2 forte majore care guverneaza filtrarea sunt:

1.presiunea hidrostatica - contracia ventriculului stng n sistol imprim sngelui

o anumit presiune hidrostatic, presiune care se transmite pn la capilare, unde tinde s determine filtrarea lichidului plasmatic n interstiiu.

Este forta care favorizeaza filtrarea! Ea tinde sa scoata apa si substantele din vas, in interstitiu. Valoare: la capatul arterial al capilarului: 25 - 30 mmHg i 10 -15 mmHg la capul venos. Aceste valori au fost obtinute prin micropunctii capilare. In spatiul interstitial are o valoare medie de 3 mmHg

Schimburile de la nivelul capilarelor filtrarea - continuare

2. presiunea coloid-osmotica reprezint presiunea exercitata de proteinele
plasmatice. Ea retine apa in vas. Se opune filtrarii. Valoare normala: 25- 28 mmHg; 19 mmHg sunt dati de proteine si 9 mmHg de cationii dizolvati Na+, K+, In interstitiu este de 8 mmHg (cantitate de proteine mult mai mica, deoarece foarte puine proteine se filtreaz)

Presiunea efectiva de filtrare - calcul

Din suma presiunilor care favorizeaza filtrarea se scade suma presiunilor care se opun filtrariii Suma presiunilor de filtrare la capatul arterial = 30 + 3 + 8 = 41 este in favoarea presiunilor de filtrare i este mai mare decat presiunea coloid osmotica (25 mmHg), deci aici predomina filtrarea. Suma presiunilor de filtrare la capatul venos = 10 + 3 + 8 = 21 < decat presiunea coloid osmotica (25 - 28 mmHg), deci aici predomina rebsorbtia

Presiunea neta de filtrare la capatul arterial: 41 (p care favorizeaza filtrarea) 28 (p care se opune filtrarii) = 13 mmHg

Presiunea neta de filtrare la capatul venos:

28 (p care se opune filtrarii) 21 (p care favorizeaza filtrarea) = 7 mmHg

Echilibrul Starling (Ipoteza Guyton) Presiunea neta de filtrare = 0,3 mmHg

Fox: Human Physiology, Eighth Edition. The McGrawHill Companies, 2003

n concluzie:
La captul arterial al capilarului predomin filtrarea, deoarece aici presiunea hidrostatic (care favorizeaz ieirea apei din vas) este mai mare dect cea coloid-osmotic (care retine apa n vas). La captul venos al capilarului predomin reabsorbia, deoarece aici presiunea coloidosmotic este mai mare dect cea hidrostatic.

Actualmente se considera ca balanta filtrare-reabsorbtie variaza in functie de tesut si de conditiile de lucru existente la un moment dat, de exemplu de deschiderea capilarelor.
S-a vazut c, la capatul arterial a ieit mai mult ap dect poate fi absorbit la

capatul venos. Din apa filtrata se reabsoarbe 90% i circa 10% este preluata de circulatia limfatica.

3. Aluvionare ( solvent-drag ) = antrenarea soluiilor; forele hidrostatice i

forele osmotice determin circulaia apei ntr-un anumit sens; aceste fore antreneaza i circulaia substanelor nutritive.

EDEMUL INTERSTITIAL
Edem interstitial = Acumulare de lichid in spatiul interstitial Efuziune = acumulare de lichid in spatii potentiale ale organismului: abdomen, pleura, pericard, articulatii. Acumularea de lichide are 2 cauze majore: 1. Exces de filtrare 2. Insuficienta drenare prin circulatia limfatica

Care sunt factorii care pot determina o filtrare excesiva?

Din ecuatia: excesiva este determinata de:
- Cresterea coeficientului de filtrare

se deduce ca filtrarea

- Cresterea presiunii hidrostatice - Scaderea presiunii coloid-osmotice

Fox: Human Physiology, Eighth Edition. The McGrawHill Companies, 2003

CIRCULATIA VENOASA - Proprietile venelor

Cuprinde vase care vin catre cord. In sistemul circulator sunt artere cu snge venos
i vene cu snge arterial; deci, nu compoziia sngelui d denumirea de artere sau vene, ci sensul de curgere a sangelui

Alaturi de capilare formeaza vasele sectorului de joasa presiune

Proprietile venelor - decurg din structura special a peretelui venelor

la artere. Distensibilitatea mare permite acumularea unui volum de sange de 3X mai mare decat in artere.

1. distensibilitatea = proprietatea de a se destinde, care este de 8 ori mai mare dect 2. compliana Reprezinta cantitatea de sange care poate fi depozitata intr-un
segment circulator pentru o crestere a presiunii cu 1 mmHg. Valoarea ei poate fi aflata din produsul: Complianta vasculara = distensibilitatea x cu volumul Are o valoare de 24 ori mai mare dect in artere, ceea ce inseamna

ca venele accept volume mari de sange, fr creteri semnificative ale presiunii

CIRCULATIA VENOASA - Proprietile venelor

Consecinte ale distensibilitatii si compliantei mari:
vv. funcioneaz ca rezervoare de snge; compliana venoas mare protejeaz sistemul venos de creteri mari a presiunii venoase ajut ntoarcerea sngelui la inim.

3. Contractilitatea
datorit contractilitii se produce golirea rezervorului de sange venos; participa astfel la reglarea Qc datorita continutului mare de muschi neted, venulele se pot expansiona si colaba usor si

pot actiona ca un rezervor variabil.

O particularitate structurala a venelor din sistemul cav inferior o reprezinta prezenta valvulelor (prelungiri ale endoteliului) care ajut la ntoarecerea venoas.

Parametri hemodinamici in sistemul venos

1. Presiunea venos
determinarea se face prin puncia unei vene este foarte joas: 10 mmHg in venele postcapilare si 0 la capatul terminal al circulatiei venoase, adica in atriul drept - Presiunea din AD nu este influentata de pozitia corpului; - presiuni > 5 mmHg in AD sunt considerate mari si apar in: insuficienta cardiaca dreapta; cresterea volumului total de sange; in insuficienta cardiaca severa poate ajunge pana 20-30 mmHg presiunea venoas central este mentinuta la 0 mmHg datorit mecanismului Starling. Acesta intervine i n prevenirea scderii presiunii sub 0 mmHg . P venoas medie este aproximativ 7 mmHg si creste proportional cu presiunea din AD

Presiunile din sistemul venos nu pot scadea sub 0, pentru c sub 0, venele se colabeaz, iar pereii se lipesc. Exceptie: sinusul sagital, unde p. venoasa este 10 mmHG.

DEPENDENTA PRESIUNII VENOASE DE GRAVITATIE

Spre deosebire de presiunea arteriala care este de tip hidrodinamic, p. venoasa este de tip hidrostatic p= gh, deci va fi maxima la nivelul membrelor inferioare = 90 mmHg. In venele de deasupra cordului, n ortostatism, presiunea venoasa tinde spre 0, moment in care venele colabeaza (se inchid), pentru ca P sa nu ajunga la valori negative. Colabarea acestor vene reprezint un baraj pentru sngele care vine din capilare. In amonte fa de aceast zon de colabare crete presiunea si se foreaz barajul, determinand impingerea sangelui catre inim; apoi se produce din nou colapsul (ca un fel de supap) si circuitul se reia.

2. Viteza de circulatie a sangelui prin vene

Viteza scade de 1000 de ori la nivelul capilarelor i apoi crete catre capatul central al circulatiei venos. - aprox. 0.5 mm/sec in capilare - aprox. 20 cm/sec in vena cava

3. Rezistena la curgere
Rezistena sistemului venos la curgere este de 10 ori mai mic decat in sectorul arteriolar, pentru ca sngele s se poat ntoarce la inim .

4. Tensiunea parietal
T=PxR Tensiunea parietal are mare importan pentru sistemul venos, pentru c venele au perete subire, iar rezistena este mai slab. Presiunea venoasa mare ar duce la cresterea tensiunii aplicate pe perete si la ruperea vasului. Acest lucru este prevenit prin prezenta a 2 vene care corespund unei artere. In ortostatism prelungit , presiunea crete prin efect hidrostatic, rezistena crete datorit distensibilitii si inmagazinarii unor volume mari de sange tensiunea crete i se poate rupe vena.

FACTORII CARE ASIGURA INTOARCEREA VENOASA

1. Diferena de presiune dintre captul arterial = VS = 120 mmHg i captul venos = AD = 0 mmHg.
Aceast diferen genereaz fora de mpingere a sngelui = vis a tergo = presiunea de impingere a sangelui de la spate In fapt, gradientul presional nu este de 120 mmHg, deoarece la nivel capilar presiunea se prabuseste, ramanand la o valoare de 10-12 mmHg la capatul venos. Acest gradient presional nu este suficient pentru a asigura intoarcerea sangelui in conditii de ortostatism.

2. Forta de aspiratie centrala: vis a fronte

Aspiraia cardiac - coborarea planseului atrio-ventricular in sistola, ceea ce determina scaderea presiunii in atriul drept Aspiratia toracica datorata presiunii negative din inspir.

FACTORII CARE ASIGURA INTOARCEREA VENOASA continuare

3. Micrile diafragmei, functie de fazele respiratiei, diafragmul maseaz v. cav inferioar. 4. Pulsaiile aretrei din vecintatea venei. 5. Rolul valvulelor : asigur curgerea sngelui ntr-un singur sens si impiedica refluxul sangelui. 6. Contractia muschilor

7. Gravitaia - mpiedic ntoarcerea venoas pentru venele de sub cord si o favorizeaza pentru cele de deasupra cordului.

NTOARCEREA VENOAS DE LA NIVELUL MEMBRELOR INFERIOARE

Sngele venos se ntoarce de la acest nivel prin sistemul venos profund i superficial . Sensul de ntoarcere este dinspre suprafa spre profunzime. Vv. profunde sunt nconjurate de mase musculare, muchii avnd un efect de pomp . Sensul curgerii sngelui este dat de deschiderea valvulelor venoase, acestea fiind astfel aezate nct permit curgerea sngelui dinspre suprafa spre profunzime. Cnd stm n picioare, coloana de sange apas asupra pereilor venelor i se produc dilataii venoase care pot fi: ocazionale, la omul sntos i varicoase - cnd pereii venosi sunt patologic afectai . Compromiterea mecanismului de ntoarcere apare prin : scleroza valvulelor venoase profunde dispariia valvulelor osiale, aprnd fenomenul de reflux din profunzime spre suprafa.

Acest reflux creeaz varicele sau le accentueaz pe cele deja existente .

Dac sistemul profund este trombozat (obstruat cu cheaguri ), circulaia sngelui se face doar prin suprafa varice cu vv. profunde impermeabile .

Varice hidrostatice