FACULTATEA DE MEDICINA SI

FARMACIE GALATI

MICROCIRCULATIA

PROF. DR. NECHITA AUREL

 MICROCIRCULATIA
Reprezinta teritoriul vascular cuprins intre o arteriola de rangul
intai si o venula de rangul intai. Principalele sale componente sunt
o arteriola, o venula si o retea de capilare adevarate (uneori putand
exista o metaarteriola care scurtcircuiteaza reteaua capilara).
Sfincterele precapilare, pozitionate intre arterioala (sau
metaarteriola) si venula, controleaza accesul sangelui catre unele
zone ale retelei.
Microcirculatia reprezinta punctul final al sistemului circulator,
deservind nevoile nutritionale tisulare (schimburi de gaze, nutrienti si
produsi de dezasimilare). Exista tesuturi in care microcirculatia are si
roluri nonnutritionale: formeaza filtratul glomerular si urina finala (la
nefroni), regleaza temperatura corpului (anastomozele arteriovenoase
cutanate), regleaza functia diferitelor structuri (transporta hormoni
spre tesuturi), etc.
Arteriolele sunt vase cu raza interna de 5-30 µm, care prezinta
un singur strat continuu de celule musculare netede inervate în
perete, ceea ce asigura usurinta modificarii diametrului sau.
Metaarteriolele seamana structural cu arteriolele, dar sunt mai
scurte, si au in peretele lor celule musculare netede discontinue,
de obicei neinervate.
Sfincterele precapilare sunt mansoane de tesut muscular neted
neinervat, care raspund la conditiile tisulare locale (concentratia de
substante nutritive, produsii finali de metabolism, H+) si moduleaza
astfel fluxul sanguin din zona respectiva in functie de necesitati.
Capilarele adevarate au raza interna de 2-5µm si sunt formate
dintr-un strat de celule endoteliale asezat pe o membrana bazala de
grosime variabila.
Intre 2 celule endoteliale vecine se gasesc jonctiunile
interendoteliale (intercellular cleft), distanta intermembranara de
la acest nivel fiind de 10 nm sau chiar mai mica (4nm la nivelul
jonctiunilor aderente sau a celor stranse).
Unele celule endoteliale prezinta la polul apical si bazal niste
adancituri numite caveole. La acest nivel se produc procese de
endocitoza (pinocitoza) ce formeaza vezicule caveolinice
(transporta intracelular apa si compusii hidrosolubili din sange).
.
Anumite celule endoteliale prezinta niste comunicari cilindrice
(acoperite uneori de o membrana diafragmatica) numite fenestratii
(diametru 50-80nm), care fac legatura intre polul luminal si spatiul
interstitial. Ele se intalnesc in zonele unde se realizeaza fluxuri mari
de apa si solviti prin peretele capilar(intestin, glomeruli renali, glande
exocrine, plexul coroid).In zone speciale (splina, capilarele sinusoide
hepatice, maduva osoasa), exista fenestratii largi si spatii intre celulele
endoteliale (gap) de 100- 1000nm. In functie de amploarea
transportului pasiv care se produce la nivelul lor, capilarele sunt de 3
tipuri:
a. continue (nefenestrate) - cele mai frecvente, prezinta numai
jonctiuni interendoteliale
b. fenestrate- prezinta fenestratii
c. discontinue- prezinta fenestratii largi si spatii gap.

Venulele continua vasele capilare si au un diametru de 30-50

µm. In structura lor incep sa apara celule musculare nedete
discontinue.
Intre capilare si tesuturi exista spatiul interstitial.
Acesta este situat intre celule fiind format dintr-un gel ce contine fibre
groase de colagen, filamente subtiri de proteoglicani (98% acid
hialuronic + 2% proteine) si lichidul interstitial.
 Lichidul interstitial este organizat sub forma de vezicule cu lichid
liber si mici “rîuri” cu lichid liber (1%), restul intrand in amestec cu
proteoglicanii ( gel 99%). In timpul edemului creste f mult (50%)
cantitatea de lichid “liber” nelegat de proteoglicani.
Lichidul interstitial rezulta din filtrarea si difuziunea capilara dar are
un continut mult mai scazut in proteine.
La capatul arterial al capilarului, in spatiul interstitial se deplaseaza
0,5% din volumul plasmatic.Din aceasta cantitate, 9/10 se reintoarce
in venule, restul trece in limfa. Intr-un minut in spatiul interstitial se
deplaseaza 16ml plasma.
Sangele nu circula continuu in capilare.
Curgerea intermitenta se datoreaza vasomotricitatii vasculare.
La interval de cateva secunde sau minute, metaarteriolele, sfincterele
precapilare si uneori arteriolele mici se contracta determinand oprirea
sau incetinirea provizorie a curgerii sanguine.
Factorul cel mai important care regleaza deschiderea sau inchiderea
metaarteriolelor si a sfincterelor precapilare, este concentratia de
oxigen din tesuturi.
Cresterea necesarului de oxigen la nivel tisular determina cresterea
frecventei si duratei perioadelor de curgere intermitenta a sangelui
prin capilare, ceea ce duce la cresterea cantitatii de oxigen ce ajunge
la tesut.
Tesuturile nu sufera din cauza curgerii intermitente, deoarece numarul
de capilare sanguine este foarte mare si exista o medie intre numarul
de capilare inchise si deschise la un moment dat intr-o regiune.
 SCHIMBUL CAPILAR DE SOLVITI

1. Schimbul de O2 si CO2

Gazele respiratorii difuzeaza folosind o cale transcelulara (fiind

substante liposolubile, strabat cu usurinta membranele celulare
apicale si bazale, trecand din sange in celula si apoi in interstitiu).

Cel mai utilizat model de schimb gazos este “cilindrul tisular Krogh”,
format dintr-o sectiune cilindrica de tesut, strabatuta de un singur
capilar sanguin care asigura necesarul de oxigen (raza cilindrului este
½ din distanta medie intercapilara).
Acest model de transport evidentiaza faptul ca presiunea partiala a
oxigenului sau concentratia O2 scade de-a lungul traseului
longitudinal al capilarului, pe masura ce gazul trece catre tesuturile
inconjuratoare.
Presiunea partiala a oxigenului din sangele capilar depinde de:
a. continutul in oxigen al sangelui
b. concentratia oxigenului liber (nelegat) din sange- in 100 ml sange
arterial exista 20 ml oxigen gazos
c. fluxul sanguin capilar
d. coeficientul de difuzie radiara (D) al oxigenului din sange in
interstitiu
e. raza capilarului (rc)
f. raza cilindrului tisular (rt)
g. consumul de oxigen al tesutului (QO2)
h. distanta axiala (x) in lungul capilarului
Pentru a cuantifica schimbul gazos pentru un organ, se “insumeaza”
toate capilarele organului si se verifica concentratia gazului in vasul
aferent si apoi in cel eferent, facandu-se ulterior diferenta
arteriovenoasa (a-v).
In cazul oxigenului, daca la intrarea in organ (in artera) continutul este
de 20 mgO2/dl sange iar la iesire (in vena) este de 15 mgO2/dl sange,
atunci diferenta arteriovenoasa pentru acel organ este de 5 mlO2
gazos/dl sange.
Cantitatea de oxigen pe care o extrage un tesut se numeste fractie de
extractie EO2 (diferenta arteriovenoasa normalizata prin raportare la
continutul arterial al gazului).

[O2]𝑎−[O2]𝑣 20ml O2/dl−15ml O2/dl 5

EO2= = = = 25%
[O2]𝑎 20ml O2/dl 20

(de exemplu, muschiul extrage si consuma 25% din oxigenul furnizat

de sangele arterial).
Fractia de extractie a oxigenului scade odata cu cresterea fluxului
sanguin dar creste cu marirea consumului de oxigen. Cresterea
fluxului sanguin creste cantitatea de oxigen care ajunge la tesuturi si
in consecinta acestea vor extrage o fractie mai mica de gaz pentru a
raspunde adecvat nevoilor tisulare.
Nu toate capilarele dintr-un tesut sunt active permanent.
La muschiul scheletic, in repaus, sunt perfuzate ¼ din toate capilarele
existente. In timpul efortului fizic, cand necesarul de exigen este
crescut, vasele de sange se destind, sfincterele precapilare se relaxeaza
si creste astfel numarul vaselor perfuzate si concomitent cantitatea de
sange disponibila (vasodilatatie). Acest fenomen este similar scaderii
razei cilindrului tisular Krogh deoarece fiecare vas capilar va hrani o
cantitate mai mica de tesut. Scaderea distantei de difuziune va
determina cresterea PO2 .

2. Schimbul de solviti mici hidrosolubili

Substantele hidrosolubile de dimensiuni mai mici decat albumina

strabat prin difuziune peretele capilar, utilizand o cale paracelulara
(jonctiunile interendoteliale, fenestratiile sau jonctiunile gap).
Totalitatea solvitilor care strabat suprafata capilara in unitatea de timp
formeaza fluxul substantei prin zona respectiva.
Fluxul unei substante este direct proportional cu gradientul ei de
concentratie (dintre zona intravasculara si cea interstitiala) si cu
permeabilitatea capilara.
Permeabilitatea capilara pentru un solvit este estimata prin calcularea
fractiei de extractie a substantei respective (similar fractiei de
extractie pentru oxigen). Ea depinde de dimensiunea substantei (cand
dimensiunea creste, permeabilitatea scade) si de sarcina sa electrica
(substantele incarcate electronegativ strabat mai greu membrana
celulara).
Spatiile interendoteliale sunt mai largi iar fenestratiile sunt mai des
intalnite la capatul venos al capilarului, astfel incat permeabilitatea
creste de-a lungul capilarului.
Capilarele din diferite tesuturi au permeabilitate diferita.
Membrana capilarelor sinusoide hepatice are o permeabilitate mare,
asemanatoare, ptr apa si proteine, facilitand metabolizarea hepatica a
tuturor substantelor absorbite in intestin.
Membrana capilarelor glomerulare este f putin permeabila pentru
proteine dar f mult permeabila pentru apa si electroliti (pentru a
facilita procesele de ultrafiltrare).
Viteza neta de difuziune a unei substante printr-o membrana este
proportionala cu diferenta de concentratie a substantei de o parte si de
alta a membranei.
3. Schimbul de macromolecule
Macromoleculele cu diametrul mai mare de 2 nm (proteinele
plasmatice) pot traversa dificil peratele capilar cu viteza redusa, prin
spatiile intercelulare, gap dar majoritar prin transcitoza (la nivelul
caveolelor- efectul “porilor mari”).

SCHIMBUL CAPILAR AL APEI

Filtrarea asigură trecerea substantelor (fluxul – Qf) pe baza

relatiei între:
 presiunea hidrostatică (P h);

 presiunea oncotică ();

 permeabilitatea capilară (K).

Are la bază ecuatia lui Starling: Fluxul Qf = K[(Phc - Phi) -

(c -i)]
Phc = Ph capilară, Phi = Ph interstitială, c =  capilară
(oncotică), i =  interstiŃială.
1. Phc = P hidrostatica capilară, este principala fortă în
favoarea filtrării
 valoare: - la capătul arterial 25-30 mmHg,

- la capătul venos 9 mmHg;

- presiunea medie este de 17 mmHg.
 crescută dacă -  pres. arterială sau venoasă,

- Vasoconstrictie venulară şi venoasă;

 scăzută dacă -  pres. arterială sau venoasă,

- Vasodilatatie arteriolară.
2. c = presiunea capilară oncotică, este principala
fortă care mentine lichidul în patul vascular, actionand
împotriva filtrării. Este data de proteinele (albumine si
globuline) plasmatice.
80% din presiunea oncotica este data de albumine
deoarece acestea sunt numeroase, au greutate
moleculara mica si reprezinta 55% din proteinele
plasmatice.
Presiunea coloidosmotica plasmatica creste prin
retinerea de cationi de catre proteine.
Valoarea este de 28 mmHg (19 mmHg data de
proteine si 9 mm Hg data de cationi (Na, K)-efect
Donnan).
3. Phi = Presiune hidrostatica interstitială ce se
opune filtrării,
 valoare (-3) mmHg => nesemnificativă normal.

4.i = presiunea oncotică interstitială.

Concentratia de proteine a lichidului interstitial este
de 1,8% (1/4 din cea a plasmei).Valoarea pres.
oncotice interstitiale este de 8 mmHg, fiind în
favoarea filtrării.
Presiunea hidrostatica efectiva la capatul arterial rezulta
din diferenta dintre presiunea hidrostatica capilara
(30mmHg) si presiunea hidrostatica interstitiala
(-3mmHg).
30mmHg – (-3mmHg) = 33mmHg
Presiunea hidrostatica efectiva la capatul venos este
9mmHg – (-3mmHg) = 12mmHg
Presiunea efectiva oncotica la capatul arterial si venos
rezulta din diferenta dintre presiunea oncotica capilara
(28mmHg) si presiunea oncotica interstitiala (8mmHg).
28mmHg –8 mmHg = 20 mmHg.
Presiunea neta de filtrare ce deplaseaza lichidul din
capatul arterial in spatiul interstitial este
33mmHg-20mmHg = 13 mmHg.
La capatul venos presiunea neta de reabsorbtie este de
20 mmHg-12mmHg = 8mmHg
Permeabilitatea endoteliului capilar(K) depinde de
numarul si marimea porilor din fiecare capilar precum
si de numarul de capilare prin care circula sange.
Ea este reglata de un strat de fibrina care obstrueaza
orificiul intracapilar al porilor.
Corticosteronul, Ca+2, cresterea pH determina
reducerea permeabilitatii capilare.
Avitaminoza C, caldura, aciditatea si hipoxia determina
cresterea permeabilitatii capilare.
 Normal:
 90% din fluidul filtrat se reabsoarbe în capilare şi venule,

 10 % trece în circulaŃia limfatică (împreună cu proteinele

remanente) vene.
 Variatii compensatoare:
 hemoragia TA Phidrostatică capilară

oferta O2VD Reabs.>Filtrare

(mec. compensator
arteriolara pentru refacerea
volemiei)

Pvenoasă (ortostatism prelungit)  Filtrarea +

compensator Ptransmurală  închidere vase precapilare 
suprafaŃa filtrantă  reducerea filtrării.
 VariaŃii patologice:  filtrarea  edeme,
 Phc  edem hidrostatic,

 c   edem hipoproteinemic,

 K  (hiperpermeabilitate vasculară)  edem alergic,

 obstrucŃie limfatică  edem limfatic.

Echilibrul Starling
 c ilibr l iltrare-reabsorb ie

Filtrare  Reabsorbtie 

(edem) (autotransfuzie)

 Vasodilatatie  Vasoconstrictie
 hTA
 HTA
  presiunii venoase
  presiunii venoase
 deshidratare
  filtrării de plasmă
(exudat)  hemoragie

  proteine plasmatice