FACULTATEA DE MEDICINA SI

FARMACIE GALATI

1.REVOLUTIA CARDIACA
2.ZGOMOTELE CARDIACE SI
FONOCARDIOGRAMA
3.MANIFESTARILE MECANICE ALE
REVOLUTIEI CARDIACE

PROF. UNIV. DR. NECHITA AUREL

1. REVOLUTIA CARDIACA
Ciclul sau revoluţia cardiacă (RC) este
formată din succesiunea unei
contracţii(sistola atrială şi ventriculară)
şi a unei relaxari(diastola atrială şi
ventriculară).
La o frecvenţă de 70 bătăi/minut, un
ciclu cardiac durează 0,8 secunde.
Sistola atrială durează 0,10secunde iar
diastola atrială 0,70secunde.
Principalele etape ale RC:

1. Sistola ventriculară (SV) – asigură

ejecţia sângelui

2. Diastola ventriculară (DV) –

asigura umplerea ventriculară
♥ Sistola atrială(SA) (presistola
ventriculara):
-ultima etapă a DV;
-asigură 20% din umplerea
Condiţiile necesare bunei desfăşurări a
Revolutiei Cardiace
1. Iniţierea şi conducerea normală a impulsului
prin SEC (sistemul excitoconductor)
2. Mişcarea corectă a aparatului valvular:
a. în Diastola: valvele AV deschise şi cele
semilunare închise;
b. în Sistola: valvele AV închise şi cele
semilunare deschise.
3.Valorile presionale sa fie adecvate, deoarece
determină mişcarea valvelor şi direcţia fluxului
sanguin.
 Inima dreaptă Diastola Sistola
(mmHg) (mmHg)

AD 0-2 4-6

VD 0-2 15-20

Artera pulmonară 7-12 15-20

Inima stanga Diastola Sistola
(mmHg) (mmHg)

AS 0-2 6-8

VS 0-2 120-135

Artera aorta 60-80 120-135

Sistola ventriculară
Durează aproximativ 0,27 secunde.
Are trei faze :

a) contracţie izovolumetrică

b) ejecţie rapidă

c) ejecţie lentă
 a) Contracţia izovolumetrică
- Incepe cu închiderea valvelor
atrioventriculare şi se termină la deschiderea
valvelor sigmoide (0,05 sec).
- Inchiderea valvelor atrioventriculare se face
datorită cresterii presiunii ventriculare peste cea
atriala (data de umplerea ventriculara diastolica
si de sistola atriala).În această fază se
realizează o contracţie a cavităţilor
închise(volumul ventricular rămâne constant),
ceea ce determină o creştere rapidă a presiunii
intracavitare(≈ 80 mm Hg), mai mică totuşi
decât cea din arterele mari.
b)Ejecţia rapidă- dureaza 0,09 sec
Incepe odată cu deschiderea
valvelor sigmoide şi se termină la
atingerea presiunii maxime
sistolice (120-140mmHg).
Deschiderea valvelor sigmoide se
face în momentul când presiunea
intracavitară ventriculară o
depăşeşte pe cea din arterele mari.
Asigură 70% din Vol. Sistolic.
c) Ejecţia lentă- dureaza 0,13 sec

Incepe odată cu scăderea presiunii de

la maxim (120-140 mmHg) şi se termină
în momentul în care presiunea
intraventriculară o egalează pe cea din
arterele mari.
In acest moment expulzia sângelui a
încetat.
Ejectia lenta asigură 30% din volumul
sistolic.
Volumul de sânge expulzat în
sistola ventriculară este de 70-
75ml (în condiţii de repaus)
pentru fiecare ventricul.
La finalul sistolei ventriculare în
ventricul rămâne un volum de
sânge neexpulzat (volum
telesistolic) de aproximativ 50ml.
Diastola ventriculară durează 0,53
secunde. Prezinta 5 faze :

1.Protodiastola
2. Relaxarea izovolumetrica
3. Umplerea rapida
4. Umplerea lenta (Diastazis)
5. Sistola atriala
1.Protodiastola dureaza 0,04 sec
Incepe de la încetarea expulziei
sângelui şi se termină când
presiunea în ventricul scade
suficient de mult.
Presiunea sângelui din aorta şi
trunchiul pulmonarei începe să
scadă, sângele se întoarce spre
inimă şi închide valvele sigmoide.
2. Relaxarea izovolumetrica dureaza
0,08 sec
Incepe odată cu închiderea valvelor
sigmoide şi se termină în momentul
deschiderii valvelor atrioventriculare.
In această fază presiunea intraventriculară
scade mult (≈ 0 mm Hg), deoarece volumul
cavitar este constant (cavitate închisă).
Deschiderea valvelor atrioventriculare se
face în momentul când presiunea
intraventriculară scade sub cea atriala.
3. Umplerea rapida dureaza 0,11 sec
Constă în trecerea în ventricul a
sângelui acumulat în atrii în timpul
diastolei atriale.
Deschiderea valvelor
atrioventriculare se face incomplet,
în momentul cand presiunea
intraventriculară scade sub cea
atriala.
Asigura 70 % din umplerea
ventriculara.
4. Umplerea lenta (Diastazis) dureaza
0,19 sec

Se referă la trecerea sângelui ce vine

din vene, prin atrii, direct în ventricul.

Presiunea din ventricul este ≈ cu cea

din atrii (0-2 mm Hg).

Asigura 10 % din umplerea ventriculara

5. Sistola atriala dureaza 0,11 sec
Ultima fază a diastolei ventriculare coincide cu
sistola atrială şi realizează activ restul de umplere
ventriculară .
Presiunea in atriul stang creste peste cea din
ventriculul stang (≈ 6-8 mm Hg), ceea ce determina
deschiderea completa a valvelor atrioventriculare
si trecerea rapida a sangelui din atriu in ventricul .
Refluarea sangelui atrial în venele mari este oprită
de contracţia musculaturii circulare din jurul
orificiilor de vărsare ale venelor .
Se asigura astfel restul de 20 % din umplerea
ventriculara.
Diastola atriala dureaza ≈ 0,7 sec

Diastola atrială asigură umplerea

atriilor cu sânge, deoarece
comunicaţiile atrioventriculare sunt
închise.
Sângele se acumulează, presiunea
intraatriala creşte şi în momentul în
care o depăşeşte pe cea
intraventriculară, valvele
atrioventriculare se deschid.
Diastola generală durează 0,4
secunde , începe la sfârşitul sistolei
ventriculare şi durează până la
sistola atrială a ciclului următor.
În această perioadă atriile şi
ventriculele se relaxează iar
sângele nu trece din atrii în
ventricule.
 2. Fonocardiograma

Reprezinta înregistrarea grafică a

oscilaţiilor produse de zgomotele
cardiace.

In cursul unui ciclu cardiac pereţii

cordului, aparatul valvular, vasele mari
(aorta şi artera pulmonară) produc o
serie de vibraţii care se percep ca
zgomote şi/sau sufluri.
Zgomotul I
Se aude la inceputul ciclului cardiac.
Este produs de:
- zgomotul de deschidere al valvulelor
aortica si pulmonara (factori valvulari)
- zgomotul de intindere al cordajelor
tendinoase si contractia musculaturii
ventriculare (factori musculari )
- modificarea presiunii si volumului
sanguin in timpul ejectiei (factorii
hemodinamici).
Zgomotul I are o frecventa mica, intensitate mare,
tonalitate joasa, timbrul vascular (muscular), durata
0,08-0,12 secunde.
Este sincron cu socul apexian si cu pulsul arterial
central (la carotida). Stetacustic este sunet grav, mai
prelung („tum”).
Focare de auscultaţie maximă = amplitudinea
zgomotului este mai mare la nivelul orificiului mitral.
Pentru VD se ascultă maxim la focarul tricuspid (in
spatiul IV intercostal drept parasternal)( la baza
apendicelui xifod);
Pentru VS se ascultă maxim în focarul mitralei
(spaţiul V intercostal stâng, la intersecţia cu linia
medio-claviculară)
Zgomotul I (sistolic)( Z.I) pe
fonocardiograma are trei grupuri de
vibraţii:
- grup iniţial(a) - sunt vibraţii mici ale
perioadei de mulare izovolumetrice
(componentă ventriculară);
- grup principal(b) - produs de deschiderea
sigmoidienelor pulmonare si apoi aortice
(componenta valvulară);
- grup terminal(c) - compus din vibraţii mici
determinate de vibraţia pereţilor aortei si
pulmonarei (componenta vasculară).
FONOCARDIOGRAMA NORMALA
Zgomotul II (diastolic) (ZII)
Este produs in special prin
închiderea valvulelor sigmoide
aortice(A) şi apoi pulmonare(P).
Este un zgomot scurt, cu timbrul
uscat şi cu tonalitate înaltă („ta”).
Dureaza 0,04-0,08 sec.
Intre inchiderea sigmoidelor aortice
si pulmonare exista un interval de
timp de 0,02 secunde.
Focare maxima de auscultaţie:
- pentru valvula sigmoidă
pulmonară - spaţiul II intercostal
stâng la 2 cm de marginea
sternului;
- pentru valvula sigmoidă aortică -
spaţiul II intercostal drept la 2 cm
de marginea sternului.
Pe înregistrarea fonocardiografică zgomotul II
este format din trei grupe vibratorii :
- vibraţii de amplitudine mică produse de
relaxarea muschilor ventriculari si de vârtejuri de
sânge care preced închiderea valvulelor
sigmoide;
- vibraţii de amplitudine mare produse de
închiderea valvulelor semilunare A si P si reculul
sangelui pe valvele inchise;
- vibraţii finale produse de deschiderea valvulelor
atrio-ventriculare.
Închiderea valvulelor sigmoide pulmonare şi
aortice poate uneori să fie diferenţiata distinct pe
traseul fonocardiografic (dedublare fiziologică).
FONOCARDIOGRAMA NORMALA
Zgomotul III (ZIII)
Este un zgomot muscular ventricular
care apare la finalul fazei de umplere
rapidă protodiastolică, fiind determinat
vibratiile masei musculare date de
umplerea brusca a cavităţii ventriculare
după deschiderea valvulei atrio-
ventriculare.
În mod normal nu se aude decat
eventual la tinerii cu torace subtire.
Apare la 0,12”- 0,15” de la începutul zgomotului
Pe fonocardiogramă se înscrie în
focarul apexian sub forma a 2-3
oscilaţii mici cu frecvenţă foarte
joasă (25-50 Hz).
Durata este de 0,04”- 0,06”.
Se accentuează în cursul expiraţiei.
Zgomotul IV (atrial) (ZIV)
Este determinat de umplerea
ventriculară ca urmare a sistolei
arteriale.
Este un zgomot presistolic care
dureaza 0,1 secunde si se percepe in
special la pacientii cu insuficienta
cardiaca(zg. de galop presistolic).
Pe fonocardiogramă se înregistrează
sub forma unor oscilaţii mici la nivelul
apexului.
Fonocardiograma–zgomote patologice
3. MANIFESTARILE MECANICE

ALE REVOLUTIEI CARDIACE

ÎNREGISTRAREA PULSULUI CAROTIDIAN
Inima expulzează ritmic sângele,
provocând pulsaţii presionale, transmise
sub forma unei unde de-a lungul
arborelui arterial.
Această undă poate fi percepută la
nivelul carotidei, prin comprimarea
arterei pe tuberculul vertebrei C6.
Înregistrarea pulsaţiilor arterei
carotida cu ajutorul unui traductor
plasat laterocervical reprezintă
CAROTIDOGRAMA.
Ea reflectă fidel variaţiile presiunii
intraventriculare.

CAROTIDOGRAMA cuprinde două

porţiuni:
- sistolică;
- diastolică.
Porţiunea sistolică este distanţa e-i,
care cuprinde:
-punctul e - marchează piciorul
undei anacrote;
-unda a - anacrota
-punctul P - vârful
carotidogramei.
-unda c - catacrota
Portiunea distolica cuprinde
-punctul i - incizura dicrotă;
-unda d - dicrotă, cea de-a doua
undă pozitivă a traseului.
Punctul e - marchează momentul în
care presiunea intraventriculară
depăşeşte presiunea din aortă,
determinând deschiderea valvelor
aortice.
Ejecţia rapidă a sângelui în aortă şi
ramurile ei provoacă o undă de percuţie
( unda anacrota a) ce se exprimă pe
carotidogramă prin panta ascendentă
e-P.
În punctul P intensitatea undei pulsului este
maximă.
Apoi apare o scădere gradată a presiunii
( unda catacrota) până la nivelul incizurii
dicrote (i).
Incizura dicrotă corespunde închiderii
valvulelor aortice. Deflexiunea pozitivă
consecutivă acestei incizuri semnifică
lovirea sângelui de valvele sigmoide închise
şi reflectarea coloanei de sânge spre
periferie (unda d - unda reflectată de
sigmoidele aortice).
 În continuare, se înregistrează o
pantă ce coboară progresiv şi
corespunde scăderii presiunii
consecutiv distribuirii sângelui în
arborele arterial.
Pe carotidogramă incizura dicrotă
este uşor întârziată faţă de închiderea
sigmoidiană datorită timpului necesar
pentru ca unda pulsului să se transmită
de la aortă la carotidă
 Cel mai important parametru pe
care-l poate furniza carotidograma
este perioada ejecţiei
ventriculului stâng (PEVS).
Se măsoară ca intervalul dintre
debutul pantei ascendente a
pulsului carotidian şi incizura dicrotă
(e-i).
 Modificări ale conturului
carotidogramei apar în obstrucţiile
valvei aortice (stenoza aortică) sau
în regurgitaţiile aortice (insuficienţă
aortică).
În stenoza aortică, intervalul de
ejecţie este semnificativ prelungit,
iar panta de ascensiune este lentă
şi neregulată, crestată.
 În schimb, în insuficienţa
aortică, debutul ejecţiei este normal,
cu panta ascendentă rapidă si unda
d atenuata sau disparuta. Dar
datorită volumului bătaie crescut ce
trebuie expulzat în sistolă, intervalul
de ejecţie este adesea crescut, cu
două unde separate de o incizură
mediosistolică (puls bisferic).
 ÎNREGISTRAREA ŞOCULUI APEXIAN
Impactul sistolic al ventriculului stâng
asupra peretelui toracic anterior provoacă
şocul apexian.
El se manifestă ca o expansiune
ritmică a peretelui toracic, pe o suprafaţă de
2-3 cm2, situată normal în spaţiul V
intercostal stâng pe linia medioclaviculară.
Durata normală este de 1/3 din durata
sistolei.
Clinic, el poate fi apreciat prin inspecţie (la
persoane slabe, copii), palpare sau percuţie (la
obezi, femei etc.).
APEXOCARDIOGRAMA (precardiograma
stanga) se înregistrează mai bine cu
pacientul situat în decubit lateral stâng,
Apexocardiograma normală cuprinde:
A - sistola atrială;
C - debutul contracţiei izovolumetrice;
E - începutul ejecţiei;
H - sfârşitul ejecţiei;
O - deschiderea valvei mitrale;
F - umplerea rapidă;
UL - umplerea lentă.
Unda „A” semnifică sistola atrială.
Înălţimea ei este de obicei sub 15% din
înălţimea totală a apexocardiogramei
(distanţa E-O).
Punctul „C” marchează debutul
contracţiei izovolumetrice a ventriculului
stâng. În timpul acestei faze, apexul
ventricular este îndreptat spre peretele
toracic şi se înscrie pe panta
ascendentă rapidă CE.
La nivelul punctului „E” - vârful acestei
pante - se deschid valvele aortice şi
începe golirea ventriculului stâng (VS).
Durata ejecţiei este măsurată de
intervalul EH.
Din punctul „H” începe relaxarea
izovolumetrică, HO, la sfârşitul căreia
se deschid valvele mitrale (punctul O).
Urmează umplerea rapidă
ventriculară, exprimată printr-o
undă ascendentă rapidă - F, ce se
continuă cu umplerea lentă,
evidenţiabilă prin atenuarea pantei
(UL). Umplerea pasivă ventriculară
se încheie o dată cu debutul unei
noi unde „A” (sistola atrială).
Înregistrarea pulsului venos
Informaţiile referitoare la
evenimentele inimii drepte pot fi
obţinute prin studierea pulsului
venos jugular JUGULOGRAMA.
Undele pozitive sunt determinate de
cresterea presionala in atriul drept,
undele negative fiind determinate
de scaderea presiunii in atriul drept
si implicit in VCS.
Aspectul normal al jugulogramei :
unda „a” - contracţia atriului drept;
panta „x” - relaxarea atrială;
unda „c” - contracţia izovolumetrică
a VD;
unda „x1” - ejecţia ventriculului
drept;
unda „v” - umplerea pasivă a AD;
unda „y” - deschiderea tricuspidei şi
umplerea pasivă a VD.
Unda „a” este generată de sistola
atriului drept (ea dispare în fibrilaţia
atrială) care nu mai permite intrarea
sangelui in atriu si implicit cresterea
presiunii in vena. De obicei, „a” este
cea mai mare deflexiune pozitivă de pe
jugulogramă.
Panta „x” corespunde relaxării atriale;
la scurt interval după depolarizarea
ventriculară, deflexiunea „x” este
întreruptă de unda „c”
Unda „c” este corespunzătoare închiderii
tricuspidei, contractiei muschilor papilari şi
bombardării planseului atrioventricular spre atriul
drept în cursul contracţiei izovolumetrice a VD.
Volumul atriului drept astfel scade, ceea ce
determina cresterea presiunii intraatriale si
implicit a celei din VCS.
Unda „x1” urmează undei „c” şi reprezintă
relaxarea atriului drept în timp ce inelul valvei
tricuspide este atras spre vârful inimii în timpul
ejecţiei VD. Planseul atrioventricular coboara,
volumul atrial creste, presiunea intraatriala scade.
Unda „v” apare de obicei tardiv în
sistolă; ea rezultă din umplerea
atriului drept în timp ce valvele
tricuspide sunt închise si planseul
atrioventricular revine. La vârful
undei „v” valvele tricuspide se
deschid. Sângele pătrunde în VD,
reducând presiunea din AD şi
determinând deflexiunea „y”.