TENSIUNEA

ARTERIALĂ

Profesor coordonator:

Student:
TEODOR Victor
 Ciclul cardiac; sistola și diastola.
Un ciclu cardiac este format dintr-o sistolă și o diastolă. Sistola reprezintă contracția
miocardului, iar diastola se referă la perioada de relaxare. Durata unui ciclu cardiac este invers
proporțională cu frecvența. Astfel, pentru o frecvență cardiacă de 75 de batăi pe minut, durata
ciclului cardiac este de 0,8 secunde.
În cursul ciclului cardiac există sistolă și diastolă atrială, respectiv sistolă și distolă
ventriculară.
Sistola atriala dureaza 0,1 secunde și are rolul de a definitiva umplerea ventriculilor cu
sânge. În timpul sistolei atriale are loc o creștere de presiune în atrii. Sangele nu poate trece în
venele mari din cauza contracțiilor fibrelor musculare din jurul orificiilor de vărsare în atrii.
Sistola atrială este urmată de diastola atrială, care are o durata de 0,7 secunde.
Sistola ventriculară are rolul de a ejecta sângele în aorta (pentru ventriculul stâng) sau
trunchiul pulmonar (pentru ventriculul drept).
Volumul de sânge expulzat de ventriculul stâng este aproximativ același cu cel expulzat de
ventriculul drept. Volumul de sânge ejectat în timpul unei sistole (debitul sistolic) este de
aproximativ 75 mililitri în stare de repaus și poate crește până la 200 mililitri în timpul efortului
fizic intens.
După sistola ventriculară urmează diastola ventriculară, care are o durata de 0,5 secunde. În
această fază, presiunea din ventriculi scade rapid și devine mai mică decât presiunea din arterele
mari. Această inversare de presiune determină închiderea valvelor semilunare, care împiedică
întoarcerea sângelui în ventricule. O perioadă scurtă, ventriculele sunt din nou cavitați închise.
Presiunea intraventriculară scade sub nivelul cele din atrii și se deschid valvele dintre atrii și
ventricule, cu începerea umplerii ventriculare.
Zgomotele cardiace

Zgomotul I ( sistolic) :
 se aude la începutul sistolei;
 este zgomotul cu durata cea mai mare - 0,12 secunde;
 are intensitatea de tărie medie-mare;
 este un zgomot unic – se aude ca un singur grup vibrator;
 are frecvență medie-joasă și tonalitate joasă;
 se aude cel mai bine la apex;
 principala cauză a intensitații zgomotului I este viteza de închidere a mitralei și a
tricuspidei care este invers proporțională cu distanța dintre foițele valvelor (distanța de
la care pornesc valvele când se închid);

Zgomotul II (diastolic)
 este mult mai scurt - 60 ms;
 are intensitate medie;
 este dedublat variabil, datorita diferenței de închidere a valvei aortice și pulmonare
(30 ms); zgomotul II unic este patologic

Zgomotul III
 zgomot protodiastolic clinic, apare la sfârșitul umplerii rapide ventriculare;
 cauzat de conflictul (frecare) dintre sânge și peretele ventricular, datorită schimbării
curgerii sângelui și reacției peretelui muscular;
 are intensitate și tonalitate joase;
 fiziologic nu se aude;

Zgomotul IV
 este un zgomot fiziologic presistolic;
 cauzat de conflictul dintre sânge și perete, ca urmare a pompării unui supliment de sânge în
ventriculul umplut;

Zgomote supraadăugate :
 clickuri de ejecție, în timpul sistolei: cauză valvulară (valvula vibrează când se
deschide) sau cauză vasculară (peretele vasului vibrează);
 clacmente: apar la deschiderea valvei atrioventriculare;
 sufluri:
o sistolice: sunt produse de ejecția ventriculară printr-un culoar valvular anormal (în
stenoza aortică); mai apar și în regurgitarea mitrală sau tricuspidiană în atrii;
o diastolice: pot fi date fie de regurgitare atrio-ventriculară în insuficiență aortică, fie
de umplere diastolică (culoar anatomic anormal de umplere); suflul de regurgitare
începe cu zgomot aortic (după zgomotul II), iar suflul de blocaj atrioventricular
începe după deschiderea mitralei;
 o continue: încep cu zgomotul I , ajung la zgomotul II, și apoi se continuă cu
zgomotul I următor; apare în persistența de duct arterial (prin care sângele trece din
aortă în pulmonară în diastolă, și din pulmonară în aortă în sistolă);

Pentru perceperea cât mai bună a acestor zgomote, în clinică se folosesc următoarele
manevre:
 manevra Walsalwa: inspir profund și efort de expir cu glota închisă, fără golirea plămânilor;
 manevra Muller: efort de inspir cu glota închisă;

Tensiunea arterială
Tensiunea arterială (TA) reprezintă presiunea exercitată de coloana de sânge asupra peretelui
vascular, în special asupra tunicii interne (endoteliul) în timpul ciclului cardiac.
Există două componente ale tensiunii sanguine :
 presiunea sistolică: este presiunea exercitată asupra pereților arteriali când inima se
contractă (în sistolă), cu valori normale între 100 și 130 mm coloană de mercur (Hg);
 presiunea diastolică: este presiunea exercitată asupra pereților arteriali când inima se
relaxează între douș contracții (în diastolă), cu valori normale sub 85 mmHg;
În expolorarea funcțională a cordului, măsurarea tensiunii arteriale este o metodă de rutină,
indicată pentru toți pacienții, inclusiv pentru examinări profilactice.
Valorile sunt notate în milimetrii (mm) de coloana de mercur (Hg).
Prima este notată tensiunea sistolică (maximă) și apoi cea diastolică (minimă). De exemplu
o tensiune indicată de aparat de 130/80 mm Hg este anunțată verbal ca 13 cu 8 sau 130 cu 80.
Tensiunea diastolică este, în principiu, egală cu jumatate din tensiunea sistolică la care se
adaugă cifra 1. Dar diferența între maximă și minimă (tensiunea diferențială) poate fi modificată în
anumite condiții patologice; se vorbește atunci de ciuntirea sau de lărgirea diferențialei: o ciuntire
poate fi observată dacă forța contractilă a ventriculului stâng scade; o largire atunci când o anomalie
a valvulei aortice provoacă un reflux sangvin din aortă în ventriculul stâng (insuficiență aortică).
Relaţia dintre debitul sanguin, presiune şi rezistenţă este ilustrată de formula:
ΔP = Q x R

unde:
- ΔP reprezintă ?????
- Q reprezintă debitul cardiac;
- R reprezintă rezistenţa periferică;
unitatile de masura
Factorul central este debitul cardiac (Q), reprezentat de forţa de contracţie a inimii, care, la
rândul său determină volumul sistolic: Q = volum sistolic x frecvenţa cardiac;
 Factorul periferic = rezistenţa periferică (R), depinde de:
 factorii geometrici (care ţin de vas): raza vasului, lungimea vasului, elasticitatea vasului;
 factorii reologici care ţin de sânge, de calitatea şi cantitatea acestuia: vâscozitatea sângelui,
volumul de sânge;
După datele Organzației Mondiale a Sănătății, valoarea tensiunea arterile de 140/90 mmHg
se consideră limita superioară a adultului normal, masurată în repaus. Este un lucru normal să se
constate o creștere progresivă a presiunii arteriale cu vârsta și se admite ca normală o presiune
sistolică reprezentată prin cifra 10 majorată cu numarul de decenii ale pacientului: astfel, pentru o
persoană de 50 de ani, se obține 10 + 5 = 15 pentru presiunea sistolică, iar pentru un subiect de 20
de ani, 1 + 2 = 12. Este, de asemenea, normal ca presiunea sistolică să crească cu 4 până la 6
centimetri de mercur în cursul unui efort puțin important.
Tehnica de măsurare
Presiunea arterială se măsoară cu ajutorul unui sfignomanometru sau tensiometru.
Măsurarea trebuie să fie facută pe un subiect aflat la orizontală, după 5-10 minute de odihnă. Uneori
se cere subiectului să poarte un aparat de măsurare ambulatorie a presiunii arteriale (MAPA), sau
Holter tensional, care înregistrează pe durata a 24 de ore variațiile de presiune și permite stabilirea
unei mai bune estimari a îngrijirii "tensiunii" subiectului.
Măsurarea corectă a tensiunii arteriale prin metoda clasică (aparate cu mercur) sau aparate
electronice trebuie să respecte câteva reguli:
 măsurarea tensiunii arteriale (TA) să se facă după 5 minute de repaus, șezând;
 brațul să fie la nivelul inimii;
 să nu se fumeze cu minim 15 minute înaintea măsurătorii;
 să nu se consume cafea în ora precedentă examinării;
 să nu se administreze stimulente adrenergice (ex. epinefrina din descongestionantele nazale);
 la pacienții peste 65 de ani, diabetici sau sub tratament antihipertensiv tensinea arterială
(TA) se va măsura și în picioare, imediat și la câteva minute după schimbarea poziției;
 pentru un rezultat cât mai corect este bine să se efectueze 3 măsurători, separate la intervale
de 1 minut și să se facă media aritmetică a acestora.
 Surse:
 http://www.cdt-babes.ro/articole/tensiune_arteriala.php
 http://www.umfcv.ro/files/p/r/PRESIUNEA%20ARTERIALA%2013_12.pdf
 http://www.esanatos.com/ghid-medical/fiziologie/Zgomotele-inimii45487.php
 http://www.terapiamedicala.ro/ce-este-ciclul-cardiac