FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE GALAȚI

1.REVOLUTIA CARDIACĂ
2.ZGOMOTELE CARDIACE ȘI
FONOCARDIOGRAMA
3.MANIFESTĂRILE MECANICE ALE
REVOLUȚIEI CARDIACE

PROF. UNIV. DR. NECHITA AUREL

1. REVOLUȚIA CARDIACĂ

Ciclul sau revoluţia cardiacă (RC) este formată

din succesiunea unei contracţii(sistola atrială şi
ventriculară) şi a unei relaxari(diastola atrială şi
ventriculară).
La o frecvenţă de 70 bătăi/minut, un ciclu
cardiac durează 0,8 secunde. Sistola atrială
durează 0,10secunde iar diastola atrială
0,70secunde.
Principalele etape ale RC:
1. Sistola ventriculară (SV) – asigură ejecţia
sângelui

2. Diastola ventriculară (DV) – asigura

umplerea ventriculară
♥ Sistola atrială(SA) (presistola ventriculara):
-ultima etapă a DV;
-asigură 20% din umplerea
ventriculară.
Condiţiile necesare bunei desfăşurări a revoluției
cardiace:
1. Iniţierea şi conducerea normală a impulsului prin
SEC (sistemul excitoconductor)
2. Mişcarea corectă a aparatului valvular:
a. în Diastolă: valvele AV deschise şi cele semilunare
închise;
b. în Sistolă: valvele AV închise şi cele semilunare
deschise.
3.Valorile presionale să fie adecvate, deoarece
determină mişcarea valvelor şi direcţia fluxului
sanguin.
 Inima dreaptă Diastola Sistola
(mmHg) (mmHg)

AD 0-2 4-6

VD 0-2 15-20

Artera pulmonară 7-12 15-20

Inima stanga Diastola Sistola
(mmHg) (mmHg)

AS 0-2 6-8

VS 0-2 120-135

Artera aorta 60-80 120-135

 Sistola ventriculară
Durează aproximativ 0,27 secunde. Are
trei faze :

a) contracţie izovolumetrică

b) ejecţie rapidă

c) ejecţie lentă
 a) Contracţia izovolumetrică

- Începe cu închiderea valvelor atrioventriculare şi se

termină la deschiderea valvelor sigmoide (0,05 sec).
- Închiderea valvelor atrioventriculare se face datorită
creșterii presiunii ventriculare peste cea atrială
(dată de umplerea ventriculară diastolică și de
sistola atrială).În această fază se realizează o
contracţie a cavităţilor închise(volumul ventricular
rămâne constant), ceea ce determină o creştere
rapidă a presiunii intracavitare(≈ 80 mm Hg), mai
mică totuşi decât cea din arterele mari.
 b)Ejecţia rapidă- dureaza 0,09 sec
Începe odată cu deschiderea valvelor
sigmoide şi se termină la atingerea
presiunii maxime sistolice (120-
140mmHg).
Deschiderea valvelor sigmoide se face în
momentul când presiunea intracavitară
ventriculară o depăşeşte pe cea din
arterele mari.
Asigură 70% din volumul sistolic.
 c) Ejecţia lentă- durează 0,13 sec

Începe odată cu scăderea presiunii de la

maxim (120-140 mmHg) şi se termină în
momentul în care presiunea intraventriculară o
egalează pe cea din arterele mari.
În acest moment expulzia sângelui a încetat.
Ejecția lentă asigură 30% din volumul sistolic.
Volumul de sânge expulzat în sistola
ventriculară este de 70-75ml (în
condiţii de repaus) pentru fiecare
ventricul.
La finalul sistolei ventriculare în
ventricul rămâne un volum de sânge
neexpulzat (volum telesistolic) de
aproximativ 50ml.
Diastola ventriculară durează 0,53
secunde. Prezintă 5 faze :

1.Protodiastola
2. Relaxarea izovolumetrică
3. Umplerea rapidă
4. Umplerea lentă (Diastazis)
5. Sistola atrială
 1.Protodiastola durează 0,04 sec
Începe de la încetarea expulziei
sângelui şi se termină când presiunea
în ventricul scade suficient de mult.
Presiunea sângelui din aorta şi
trunchiul pulmonarei începe să scadă,
sângele se întoarce spre inimă şi
închide valvele sigmoide.
 2. Relaxarea izovolumetrică
durează 0,08 sec

Începe odată cu închiderea valvelor sigmoide şi se

termină în momentul deschiderii valvelor
atrioventriculare.
În această fază presiunea intraventriculară scade
mult (≈ 0 mm Hg), deoarece volumul cavitar este
constant (cavitate închisă).
Deschiderea valvelor atrioventriculare se face în
momentul când presiunea intraventriculară scade
sub cea atrială.
 3. Umplerea rapidă
durează 0,11 sec

Constă în trecerea în ventricul a sângelui

acumulat în atrii în timpul diastolei
atriale.
Deschiderea valvelor atrioventriculare se
face incomplet, în momentul cand
presiunea intraventriculară scade sub cea
atrială.
Asigură 70 % din umplerea ventriculară.
 4. Umplerea lentă (Diastazis)
durează 0,19 sec

Se referă la trecerea sângelui ce vine din vene,

prin atrii, direct în ventricul.

Presiunea din ventricul este ≈ cu cea din atrii

(0-2 mm Hg).

Asigură 10 % din umplerea ventriculară

 5. Sistola atrială
durează 0,11 sec

Ultima fază a diastolei ventriculare coincide cu sistola

atrială şi realizează activ restul de umplere ventriculară.
Presiunea în atriul stâng crește peste cea din ventriculul
stâng (≈ 6-8 mm Hg), ceea ce determină deschiderea
completă a valvelor atrioventriculare și trecerea rapidă a
sângelui din atriu în ventricul . Refluarea sângelui atrial în
venele mari este oprită de contracţia musculaturii circulare
din jurul orificiilor de vărsare ale venelor .
Se asigură astfel restul de 20 % din umplerea ventriculară.
 Diastola atrială
durează ≈ 0,7 sec

Diastola atrială asigură umplerea atriilor cu sânge,

deoarece comunicaţiile atrioventriculare sunt închise.
Sângele se acumulează, presiunea intraatrială creşte şi
în momentul în care o depăşeşte pe cea
intraventriculară, valvele atrioventriculare se deschid.
Diastola generală durează 0,4
secunde , începe la sfârşitul sistolei
ventriculare şi durează până la sistola
atrială a ciclului următor.
În această perioadă atriile şi
ventriculele se relaxează iar sângele
nu trece din atrii în ventricule.
 2. Fonocardiograma

Reprezintă înregistrarea grafică a oscilaţiilor

produse de zgomotele cardiace.
În cursul unui ciclu cardiac pereţii cordului, aparatul
valvular, vasele mari (aorta şi artera pulmonară)
produc o serie de vibraţii care se percep ca zgomote
şi/sau sufluri.
Zgomotul I
Se aude la începutul ciclului cardiac. Este
produs de:
- zgomotul de deschidere al valvulelor
aortică și pulmonară (factori valvulari)
- zgomotul de întindere al cordajelor
tendinoase și contracția musculaturii
ventriculare (factori musculari )
- modificarea presiunii și volumului
sanguin în timpul ejecției (factorii
hemodinamici).
Zgomotul I are o frecvență mică, intensitate mare,
tonalitate joasă, timbrul vascular (muscular), durata
0,08-0,12 secunde.
Este sincron cu șocul apexian și cu pulsul arterial
central (la carotidă). Stetacustic este sunet grav, mai
prelung („tum”).
Focare de auscultaţie maximă = amplitudinea
zgomotului este mai mare la nivelul orificiului mitral.
Pentru VD se ascultă maxim la focarul tricuspid (în
spațiul IV intercostal drept parasternal)( la baza
apendicelui xifod);
Pentru VS se ascultă maxim în focarul mitralei
(spaţiul V intercostal stâng, la intersecţia cu linia
medio-claviculară).
Zgomotul I (sistolic)( Z.I) pe fonocardiogramă
are trei grupuri de vibraţii:
- grup iniţial(a) - sunt vibraţii mici ale perioadei
de mulare izovolumetrice (componentă
ventriculară);
- grup principal(b) - produs de deschiderea
sigmoidienelor pulmonare și apoi aortice
(componenta valvulară);
- grup terminal(c) - compus din vibraţii mici
determinate de vibraţia pereţilor aortei și
pulmonarei (componenta vasculară).
FONOCARDIOGRAMA NORMALA
Zgomotul II (diastolic) (ZII)
Este produs în special prin închiderea
valvulelor sigmoide aortice(A) şi apoi
pulmonare(P).
Este un zgomot scurt, cu timbrul uscat
şi cu tonalitate înaltă („ta”). Durează
0,04-0,08 sec.
Între închiderea sigmoidelor aortice și
pulmonare există un interval de timp de
0,02 secunde.
Focare de maximă auscultaţie:
- pentru valvula sigmoidă
pulmonară - spaţiul II intercostal
stâng la 2 cm de marginea sternului;
- pentru valvula sigmoidă aortică -
spaţiul II intercostal drept la 2 cm
de marginea sternului.
Pe înregistrarea fonocardiografică zgomotul II este
format din trei grupe vibratorii :
- vibraţii de amplitudine mică produse de relaxarea
mușchilor ventriculari și de vârtejuri de sânge care
preced închiderea valvulelor sigmoide;
- vibraţii de amplitudine mare produse de închiderea
valvulelor semilunare A si P și reculul sângelui pe
valvele închise;
- vibraţii finale produse de deschiderea valvulelor
atrio-ventriculare.
Închiderea valvulelor sigmoide pulmonare şi aortice
poate uneori să fie diferenţiată distinct pe traseul
fonocardiografic (dedublare fiziologică).
FONOCARDIOGRAMA NORMALA
Zgomotul III (ZIII)
Este un zgomot muscular ventricular care
apare la finalul fazei de umplere rapidă
protodiastolică, fiind determinat vibrațiile
masei musculare date de umplerea bruscă a
cavităţii ventriculare după deschiderea
valvulei atrio-ventriculare.
În mod normal nu se aude decât eventual la
tinerii cu torace subțire.
Apare la 0,12”- 0,15” de la începutul zgomotului II.
Pe fonocardiogramă se înscrie în
focarul apexian sub forma a 2-3
oscilaţii mici cu frecvenţă foarte joasă
(25-50 Hz).
Durata este de 0,04”- 0,06”.
Se accentuează în cursul expiraţiei.
Zgomotul IV (atrial) (ZIV)
Este determinat de umplerea ventriculară ca
urmare a sistolei arteriale.
Este un zgomot presistolic care durează 0,1
secunde și se percepe în special la pacienții
cu insuficiență cardiacă(zgomot de galop
presistolic).
Pe fonocardiogramă se înregistrează sub
forma unor oscilaţii mici la nivelul
apexului.
Fonocardiograma–zgomote patologice
3. MANIFESTARILE MECANICE

ALE REVOLUȚIEI CARDIACE

ÎNREGISTRAREA PULSULUI CAROTIDIAN
Inima expulzează ritmic sângele,
provocând pulsaţii presionale, transmise sub
forma unei unde de-a lungul arborelui arterial.
Această undă poate fi percepută la nivelul
carotidei, prin comprimarea arterei pe tuberculul
vertebrei C6.
Înregistrarea pulsaţiilor arterei carotida cu
ajutorul unui traductor plasat laterocervical
reprezintă CAROTIDOGRAMA.
Ea reflectă fidel variaţiile presiunii
intraventriculare.

CAROTIDOGRAMA cuprinde două

porţiuni:
- sistolică;
- diastolică.
Porţiunea sistolică este distanţa e-i, care
cuprinde:
-punctul e - marchează piciorul undei
anacrote;
-unda a - anacrotă
-punctul P - vârful carotidogramei.
-unda c - catacrotă
Porțiunea distolică cuprinde:
-punctul i - incizura dicrotă;
-unda d - dicrotă, cea de-a doua undă
pozitivă a traseului.
Punctul e - marchează momentul în care
presiunea intraventriculară depăşeşte
presiunea din aortă, determinând
deschiderea valvelor aortice.
Ejecţia rapidă a sângelui în aortă şi
ramurile ei provoacă o undă de percuţie
( unda anacrota a) ce se exprimă pe
carotidogramă prin panta ascendentă e-P.
În punctul P intensitatea undei pulsului este
maximă.
Apoi apare o scădere gradată a presiunii
( unda catacrotă) până la nivelul incizurii dicrote
(i).
Incizura dicrotă corespunde închiderii valvulelor
aortice. Deflexiunea pozitivă consecutivă acestei
incizuri semnifică lovirea sângelui de valvele
sigmoide închise şi reflectarea coloanei de
sânge spre periferie (unda d - unda reflectată de
sigmoidele aortice).
 În continuare, se înregistrează o pantă
ce coboară progresiv şi corespunde scăderii
presiunii consecutiv distribuirii sângelui în
arborele arterial.
Pe carotidogramă incizura dicrotă este
uşor întârziată faţă de închiderea
sigmoidiană datorită timpului necesar
pentru ca unda pulsului să se transmită de
la aortă la carotidă.
 Cel mai important parametru pe
care îl poate furniza carotidograma este
perioada ejecţiei ventriculului stâng
(PEVS).
Se măsoară ca intervalul dintre
debutul pantei ascendente a pulsului
carotidian şi incizura dicrotă (e-i).
 Modificări ale conturului
carotidogramei apar în obstrucţiile
valvei aortice (stenoza aortică) sau în
regurgitaţiile aortice (insuficienţă
aortică).
În stenoza aortică, intervalul de
ejecţie este semnificativ prelungit, iar
panta de ascensiune este lentă şi
neregulată, crestată.
 În schimb, în insuficienţa aortică,
debutul ejecţiei este normal, cu panta
ascendentă rapidă si unda d atenuată
sau disparută. Dar datorită volumului
bătaie crescut ce trebuie expulzat în
sistolă, intervalul de ejecţie este adesea
crescut, cu două unde separate de o
incizură mediosistolică (puls bisferic).
 ÎNREGISTRAREA ŞOCULUI APEXIAN
Impactul sistolic al ventriculului stâng
asupra peretelui toracic anterior provoacă şocul
apexian.
El se manifestă ca o expansiune ritmică a
peretelui toracic, pe o suprafaţă de 2-3 cm2,
situată normal în spaţiul V intercostal stâng pe
linia medioclaviculară. Durata normală este de
1/3 din durata sistolei.
Clinic, el poate fi apreciat prin inspecţie (la
persoane slabe, copii), palpare sau percuţie (la obezi,
femei etc.).
APEXOCARDIOGRAMA (precardiograma
stângă) se înregistrează mai bine cu pacientul
situat în decubit lateral stâng.
Apexocardiograma normală cuprinde:
A - sistola atrială;
C - debutul contracţiei izovolumetrice;
E - începutul ejecţiei;
H - sfârşitul ejecţiei;
O - deschiderea valvei mitrale;
F - umplerea rapidă;
UL - umplerea lentă.
Unda „A” semnifică sistola atrială.
Înălţimea ei este de obicei sub 15% din
înălţimea totală a apexocardiogramei
(distanţa E-O).
Punctul „C” marchează debutul contracţiei
izovolumetrice a ventriculului stâng. În
timpul acestei faze, apexul ventricular este
îndreptat spre peretele toracic şi se înscrie
pe panta ascendentă rapidă CE.
La nivelul punctului „E” - vârful acestei
pante - se deschid valvele aortice şi începe
golirea ventriculului stâng (VS).
Durata ejecţiei este măsurată de intervalul
EH.
Din punctul „H” începe relaxarea
izovolumetrică, HO, la sfârşitul căreia se
deschid valvele mitrale (punctul O).
Urmează umplerea rapidă ventriculară,
exprimată printr-o undă ascendentă
rapidă - F, ce se continuă cu umplerea
lentă, evidenţiabilă prin atenuarea
pantei (UL).
Umplerea pasivă ventriculară se încheie
o dată cu debutul unei noi unde „A”
(sistola atrială).
Înregistrarea pulsului venos
Informaţiile referitoare la evenimentele
inimii drepte pot fi obţinute prin
studierea pulsului venos jugular
JUGULOGRAMA.
Undele pozitive sunt determinate de
creșterea presională în atriul drept,
undele negative fiind determinate de
scăderea presiunii în atriul drept și
implicit în VCS(vena cavă superioară).
Aspectul normal al jugulogramei :
unda „a” - contracţia atriului drept;
panta „x” - relaxarea atrială;
unda „c” - contracţia izovolumetrică a
VD;
unda „x1” - ejecţia ventriculului drept;
unda „v” - umplerea pasivă a AD;
unda „y” - deschiderea tricuspidei şi
umplerea pasivă a VD.
Unda „a” este generată de sistola atriului
drept (ea dispare în fibrilaţia atrială) care
nu mai permite intrarea sângelui în atriu și
implicit creșterea presiunii în venă. De
obicei, „a” este cea mai mare deflexiune
pozitivă de pe jugulogramă.
Panta „x” corespunde relaxării atriale; la
scurt interval după depolarizarea
ventriculară, deflexiunea „x” este întreruptă
de unda „c”.
Unda „c” este corespunzătoare închiderii tricuspidei,
contracției mușchilor papilari şi bombardării
planșeului atrioventricular spre atriul drept în cursul
contracţiei izovolumetrice a VD. Volumul atriului
drept astfel scade, ceea ce determină creșterea
presiunii intraatriale și implicit a celei din VCS.
Unda „x1” urmează undei „c” şi reprezintă relaxarea
atriului drept în timp ce inelul valvei tricuspide este
atras spre vârful inimii în timpul ejecţiei VD. Planșeul
atrioventricular coboară, volumul atrial crește,
presiunea intraatrială scade.
Unda „v” apare de obicei tardiv în
sistolă; ea rezultă din umplerea atriului
drept în timp ce valvele tricuspide sunt
închise și planșeul atrioventricular
revine. La vârful undei „v” valvele
tricuspide se deschid. Sângele pătrunde
în VD, reducând presiunea din AD şi
determinând deflexiunea „y”.