Şcoala Postliceală Sanitară Piatra Neamţ

Ciclul cardiac

elev: Amaicei Larisa

anul: AMG 1B
 Şcoala Postliceală Sanitară Piatra Neamţ

Un ciclu sau o revoluţie cardiac este formată dintr-o sistolă şi o diastolă. Datorită
întârzierii propagării stimulului prin nodul atri-ventricular, există un asincronism între
sistola atriilor şi cea a ventriculelor: sistola atrială precede cu 0,10s pe cea a
ventriculelor. Durata unui ciclu cardiac este invers proporţională cu frecvenţa. La un ritm
de 75 bătăi/min, ciclul cardiac durează 0,8s. El începe cu sistola atrială ce durează 0,10s.
Ventriculele se află la sfârşitul diastole, sunt aproape pline cu sânge, iar sistola atrială
definitivează această umplere, ea asigurând 15 – 20% din umplerea ventriculară. În
timpul sistolei atriale are loc o creştere a presiunii din atrii. Sângele nu poate reflua spre
venele mari datorită contracţiei fibrelor muscular din jurul orificiilor de vărsare a venelor
în atrii. Singura cale deschisă o reprezintă orificiile atrio-ventriculare. Sistola atrială este
urmată de diastola atrială, care durează 0,70s. La începutul acesteia are loc sistola
ventriculară, care durează 0,30s şi se desfăşoară în două faze.
Faza de contracţie izovolumetrică începeîn momentul închiderii valvelor atrio-
ventriculare şi se termină în momentul deschiderii valvelor semilunare. În acest interval
de timp ventriculul se contract ca o cavitate închisă, asupra unui lichid incompresibil,
fapt care duce la o creştere foarte rapidă a presiunii intracavitare. În momentul când
presiunea ventriculară o depăşeşte pe cea din artere, valvele semilunare se deschid şi
are loc ejecţia sângelui.
Faza de ejecţie începe cu deschiderea valvelor semilunare şi se termină în
momentul închiderii acestora. La început are loc o ejecţie rapidă (aproximativ 2/3 din
debitul systolic este expulzat în prima treime a sistolei), urmată de o ejecţie lentă.
Expulzia sângelui din ventriculul drept începe înaintea celei din ventriculul stâng şi
continuă şi după ce aceasta a luat sfârşit. Deoarece ambii ventriculi expulzează în medie
acelaşi volum de sânge, viteza de expulzie din ventriculul drept este mai mică decât cea
din ventriculul stâng. Volumul de sânge ejectat în timpul unei sistole este de 70-75 ml în
stare de repaus şi poate creşte până la 150-200 ml în eforturile fizice intense. După
sistolă urmează diastola ventriculară ce durează 0,50 s. Datorită relaxării miocardului,
presiunea intracavitară scade rapid. Când presiunea din ventricule devine inferioară
celei din arterele mari, are loc închiderea valvelor semilunare care împiedică întoarcerea
sângelui în ventricule. Pentru scurt timp, ventriculele rămân cavităţi închise (diastolă
izovolumetrică). În acest timp, presiunea intraventriculară continuă să scadă până la
valori inferioare celei din atria, permiţând deschiderea valvelor atrio-ventriculare. În
acest moment începe umplerea cu sânge a ventriculelor (faza de umplere este şi ea
diferenţiată în faza de umplere rapidă şi cea de umplere lentă). Urmează o perioadă de
 Şcoala Postliceală Sanitară Piatra Neamţ

0,40s, numită diastolă generală, în care atriile şi ventriculele se află în stare de relaxare.
La sfârşitul acestei faze are loc sistola atrială a ciclului cardiac următor.
Lucrul mecanic al inimii reprezină travaliul efectuat de pompa cardiacă în timpul
sistolei ventriculare. El se calculează înmulţind volumul sistolic (75ml) cu presiunea
arterială medie (100 mmHg). Valoarea travaliului este de 100g/sistolă la ventriculul
stâng şi 20g la ventriculul drept. Calculat pe 24 de ore, pentru întreaga inimă el
reprezintă 10.000 kg.
Pentru ca ciclul cardiac să decurgă corect este nevoie ca unele condiţii să fie îndeplinite:

1. Iniţierea şi conducerea normală a impulsului prin sistemul excito-conductor

Componentele sistemului excitoconductor sunt:
a) Nodul sino-atrial: este principalul pacemaker al inimii. Are o frecvenţă
de descărcare intrinsecă de circa 110 bătăi/minut, dar frecvenţa
cardiacă efectivă este de 60-80 bpm. În repaus domină efectul
sistemului nervos simpatic, care scade frecvenţa cardiacă de la 110 la
60-80. Ritmul sinusal este ritmul dictat de celulele pacemaker (P) ale
nodului sino-atrial.
b) Căile internodale: sunt fascicule ce leagă nodul sino-atrial de nodul
atrio-ventricular. În mod fiziologic există trei căi internodale.
c) Nodul atrio-ventricular: este singura legătură electrică dintre atrii şi
ventriculi. La nivelul său are loc blocul fiziologic. Din această cauza,
sistola atrială are loc înainte de sistola ventriculară. Are o rată de
descărcare a impulsurilor mai lentă, circa 40-50 pe minut. Preia
conducerea dacă nodul sino-atrial este distrus.
d) Fasciculul His cu cele două ramuri ale sale: conduc rapid impulsurile de
la nodul atrio-ventricular la ventriculi. Reprezintă pacemakeri latenţi cu
o frecvenţă de descărcare a impulsurilor de 25-35 pe minut. Totuşi, au
cea mai mare viteză de conducere: 4 m/s.

2. Funcţionarea corectă a aparatului valvular al inimii:

În diastolă (relaxare) valvele atrio-ventriculare sunt deschise, iar cele semilunare
închise. În sistolă (contracţie) valvele atrio-ventriculare sunt închise, iar cele semilunare
deschise.

3. Valorile adecvate ale presiunii:

Sângele circulă de la presiune mare spre presiune mai mică. Valorile potrivite ale
presiunii în diferite locuri determină deschiderea/ închiderea valvelor şi curgerea
sângelui.  Peretele ventriculului stâng este de trei ori mai gros decât cel drept, deci
presiunile vor fi şi ele mai mari.
 Şcoala Postliceală Sanitară Piatra Neamţ

Etapele ciclului cardiac:

1. Sistola ventriculară:
a) Contracţia izovolumetrică;
b) Ejecţia rapidă;
c) Ejecţia lentă. 
2. Diastola ventriculară:
a) Protodiastola;
b) Relaxarea izovolumetrică;
c) Umplerea rapidă;
d) Umplerea lentă;
e) Sistola atrială

Bibliografie:
Cezar Th. Niculescu, Radu Cârmaciu, Anatomia şi fiziologia omului –
compediu, Ed. Corint Educaţional, 2014.