ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU

SIFILIS

Proiect realizat de:

Amaicei Larisa
Antoce Oana
Asaftei Alina
Burlacu Florina
 Cuprins:
 Definiţie;
 Agentul etiologic;
 Epidemiologie;
 Formele şi stadiile sifilisului;
 Diagnostice nursing asociate;
 Alcătuirea planurilor de îngrijire;
 Bibliografie.
 Definiţie
 Sifilisul este o boală cu transmitere sexuală determinată de infecția
cu bacteria Treponema pallidum care poate determina complicații
severe în cazul în care nu este administrat tratamentul adecvat.
 Sifilisul este o boală venerică de mare gravitate pe plan
social şi individual care a constituit de-a lungul veacurilor
unul din cele mai mari flagele ale omenirii. Este o
afecţiune neimunizantă şi foarte contagioasă.
 Agentul etiologic:
 Agentul etiologic al sifilisului
este Treponema pallidum, un
microrganism care face parte din
ordinul Spirochetales, germeni
larg răspândiţi în natură,
majoritatea lor fiind saprofiţi.
Ordinul Spirochetales se împarte
în două familii: Spirochetaceae şi
Treponemataceae. Ultima familie
cuprinde 3 genuri: Treponema,
Borellia, Leptospira.
 Epidemiologie:

 Transmiterea sifilisului este prin contact sexual neprotejat

(vaginal, oral, anal) sau prin contactcu leziunea deschisă
sau cu alte tipuri de leziuni care apar de obicei în stadiul
secundar al bolii şi de la mamă la făt. Leziunile mucoase
foarte contagioase sunt şancrul primar şi sifilidele erozive
ale sifilisului secundar. Transmiterea materno-fetală are
loc mai ales după luna a 5-a de sarcină. Transmiterea
post-transfuzională sau după grefe de organ este
posibilă, dar foarte rară.
 Bacteria pătrunde în organism fie prin mucoasa vaginală sau orală,
fie prin piele, dacă la nivelul epidermei sunt leziuni contagioase.
Ulterior, ea ajunge în ganglionii limfatici din apropiere şi se
răspândeşte în tot organismul, prin fluxul sangvin. Simptomele
sifilisului nu apar, însă, decât abia la 3-4 săptămâni de la infecţia
propriu-zisă. Acest interval variază de la o persoană la alta, astfel
că pot exista situaţii în care boala să se manifeste după doar 10 zile
de la infecţie sau abia după 13 săptămâni.
 Formele şi stadiile sifilisului
 Sifilisul are mai multe stadii: primar, secundar, latent şi terţiar.
 Pe lângă aceste stadii tipice, există sifilisul congenital, care apare
atunci când mama transmite infecţia fătului (prin placentă sau la
naştere), neurosifilisul şi sifilisul ocular.
 Sifilisul primar
 Simptomele sifilisului în stadiul primar apar într-un interval de 10 zile până
la 3 luni de la infecţie. Este posibil ca ganglionii limfatici din zona inghinală
să se inflameze. Primele semne ale bolii sunt una sau mai multe ulceraţii sau
leziuni nedureroase, ferme la atingere şi rotunde, numite şancre. Acestea
apar la nivelul pielii, de obicei în locul în care bacteria a pătruns în organism.
Şancrele se pot dezvolta, însă, şi în locuri ascunse, cum sunt interiorul
rectului sau al vaginului, iar persoana infectată poate să nu ştie că a
contractat bacteria.
 Ulceraţiile pot să dispară de la sine în 3-6 săptămâni, indiferent dacă
persoana în cauză urmează sau nu tratament. Cu toate acestea, în lipsa unui
tratament adecvat, infecţia poate evolua şi se poate ajunge la sifilis secundar.
 Simptome ale sifilisului primar la bărbaţi
În stadiul incipient al bolii, pe anus, penis, scrot şi, uneori, pe
buze sau în cavitatea bucală (în funcţie de locul prin care a păstruns
bacteria în organism) apare o  ulceraţiei (şancrul sifilitic). În unele
cazuri, acestea nu sunt la vedere, în sensul că se dezvoltă sub
preput sau în interiorul rectului, de pildă.
 Simptome ale sifilisului primar la femei

La fel ca în cazul bărbaţilor, la femei leziunile sau ulceraţiile pot

să fie ascunse. Ele pot să se dezvolte adânc în vagin sau în
interiorul rectului, de exemplu. Dacă sunt vizibile, ele pot fi
observate pe vulvă, în zona vaginului, a anusului şi, foarte rar, pe
buze sau în cavitatea bucală.
 Sifilisul secundar
 La aproximativ 2-10 săptămâni după ce au apărut primele ulceraţii pot să apară
urmatoarele simptome, dacă pacientul nu a urmat tratamentul corespunzator:
 erupţii cutanate rosiatice sau roşii-maronii (numite şi rozeole sifilitice), de obicei pe trunchi şi
membre;
 ulceraţii/leziuni în zona cavităţii bucale, a vaginului sau a anusului;
 febră;
 creşterea în volum a ganglionilor limfatici, de obicei, nedureroasă;
 dureri de cap;
 oboseală accentuată;
 scădere în greutate;
 căderea părului.
 Dacă sifilisul secundar nu este tratat, simptomele pot să dispară de la sine doar ca să
reapară. Acest lucru se poate întâmpla pe parcursul unui an. Chiar dacă simptomele nu
reapar, infecţia nu dispare şi poate fi transmisă partenerului.
 Sifilisul latent
 Dacă sifilisul secundar nu este tratat, boala poate progresa spre
stadiul latent. Nu toţi pacienţii care au sifilis vor dezvolta această
fază a infecţiei. În cazul în care se ajunge aici, nu vor exista
simptome chiar pentru mai mulţi ani, putând chiar ca acestea să nu
apară. Totuşi, infecţia nu dispare din organism. Bacteria rămâne
latentă. Uneori, dar nu este o regulă, sifilisul latent poate evolua şi
atunci vorbim despre sifilisul terţiar.
 Sifilisul terţiar
 Este stadiul cel mai grav al bolii şi poate să apară şi după 10 sau 30 de ani de la infecţia
iniţială. În această fază, se poate ajunge la afectarea permanentă a altor organe şi chiar la
deces. Printre simptomele şi efectele sifilisului în acest stadiu se numără:
 probleme neurologice;
 atac cerebral;
 inflamarea membranei craniene şi a ţesuturilor moi;
 probleme de vedere sau orbire;
 schimbări de comportament;
 demenţă;
 inflamarea vaselor de sânge;
 pierderea auzului;
 amorţeală;
 deteriorări la nivelul inimii, ficatului, al articulaţiilor şi al oaselor;
 anevrism.
 Sifilisul congenital
 Infecţia cu Treponema Pallidum poate fi transmisă de la mamă la făt prin placentă
sau la naştere. În acest caz este vorba despre sifilis congenital şi, dacă nu este
tratat, reprezintă un risc major pentru sănătatea copilului, putând duce chiar la
deces. De aceea, se recomandă testarea femeilor însărcinate pentru această infecţie.
 De cele mai multe ori, bebeluşii care se nasc cu sifilis nu au niciun simptom. Unii
pot avea erupţii pe palme sau ulceraţii pe picioare şi în zona inghinală. Este posibil
şi ca unii copii să dezvolte complicaţii la nivelul altor organe, cum ar fi:
 ficat mărit;
 ganglioni inflamaţi;
 dezvoltarea anormală a oaselor;
 probleme neurologice.
 Neurosifilisul
 Infecţia poate ajunge la nivelul sistemului nervos în orice stadiu
evolutiv şi poate cauza o multitudine de simptome ca:
 dureri de cap şi tulburări de comportament;
 dificultate de coordonare a mişcărilor;
 paralizie;
 deficienţe senzoriale;
 demenţă.
 Sifilisul ocular
 La fel ca neurosifilisul, sifilisul ocular poate să apară în orice stadiu
al bolii şi poate deteriora aproape toate structurile ochiului, dar cea
mai afectată este uveea (membrana intermediară vascularizată
formată din iris, corpul ciliar şi coroida). Astfel, pot să apară
uveitele şi panuveitele. Simptomele pot să fie, printre altele,
scăderea acuităţii vizuale şi poate să survină orbirea permanentă.
 Diagnostice nursing asociate

1. Durere;
2. Afectarea integrităţii pielii;
3. Afectarea imaginii propriului corp;
4. Anxietate;
5. Afectarea sexualităţii;
6. Infecţie (risc de extindere);
7. Dezechilibru nutriţional: în deficit;
8. Oboseală;
9. Afectarea percepţiei senzoriale.
 Alcătuirea planurilor de îngrijire

1) (P) durere (E) cauzată de inflamaţie (S/s) manifestată prin disconfort.

Obiectiv: ameliorarea durerii.
Intervenţii:
 Administrarea medicaţiei prescrise;
 Instruirea pacientului asupra efectelor, orarului, dozelor şi a metodelor
de administrare;
 Prevenirea pacientului asupra posibilităţii de recurenţă a bolii.

Evaluare: pacientul prezintă o ameliorare a durerii.

Nevoia afectată: Nevoia de a evita pericolele.
2) (P) afectarea integrităţii pielii (E) cauzată de infecţia bacteriană (S/s)
manifestată prin durere şi disconfort.
Obiectiv: refacerea integrităţii pielii.
Intervenţii:
 Instruirea pacientului prescrise;pentru spălarea corectă a zone şi
administrarea loţiunilor înainte de uscarea completă;
 Administrarea medicaţiei;
 Instruirea pacientului asupra efectelor, orarului, dozelor şi a metodelor de
administrare;
Evaluare: pacientul prezintă o îmbunătăţire a integrităţii pielii.
Nevoia afectată: Nevoia de a fi curat, îngrijit, a proteja tegumentele şi
mucoasele.
3) (P) afectarea imaginii propriului corp (E) cauzată de ulceraţiile şi leziunile de la
nivelul tegumentelor (S/s) manifestată prin exprimarea verbală de către
pacient a preocupării pentru schimbările survenite.
Obiectiv: îmbunătăţirea perceţiei asupra imaginii propriului corp şi a stimei de
sine, eviednţiată prin abilitatea de a privi, a atinge, a vorbi şi a se îngriji de
partea de corp afectată.
Intervenţii:
 Evaluarea percepţiei schimbării în structura sau funcţionarea părţii de corp
afectate;
 Sublinierea pentru pacient a normalităţii percepţiei sale şi a faptului că lucrurile
se vor îmbunătăţi în această privinţă;
 Încurajarea exprimării sentimentelor pozitive sau negative în legătură cu
schimbarea survenită.
Evaluare: pacientul prezintă o ămbunătăţire a percepţiei imaginii propriului corp.
Nevoia afectată: Nevoia de a fi curat, îngrijit, a proteja tegumentele şi mucoasele. 
4) (P) anxietate (E) cauzată de diagnosticul clinic şi procedurile noi
(S/s) manifestată prin exprimarea verbală de către pacient a
neliniştii.
Obiectiv: reducerea anxietăţii.
Intervenţii:
 Încurajarea discuţiilor;
 Asigurarea unui mediu calm şi liniştit;
 Oferirea explicaţiilor privind boala şi procedurile.

Evaluare: pacientul va prezenta reducerea anxietăţii.

Nevoia afectată: Nevoia de a comunica.
5) (P) afectarea sexualităţii (E) cauzată de procesul infecţios (S/s)
manifestată prin evitarea contactului sexual.
Obiectiv: îmbunătăţirea sexualităţii.
Intervenţii:
 Administrarea tratamentului prescris;
 Informarea pacientului asupra beneficiilor tratamentului;
 Intruirea pacientului privind boala sa şi încurajarea lui.

Evaluare: pacientul va prezenta îmbunătăţirea sexualităţii prin

îmbunătăţirea aspectului pielii şi îndepărtarea disconfortului.
Nevoia afectată: Nevoia de a se recrea.
6) (P) infecţie (risc de extindere) (E) cauzată de Treponema pallidum
(S/s) manifestată prin febră.
Obiectiv: controlul infecţiei.
Intervenţii:
 Administrarea tratamentului prescris;
 Monitorizarea temperaturii;
 Aplicarea de comprese reci.

Evaluare: infecţia este ţinută sub control.

Nevoia afectată: Nevoia de a se feri de pericole.
7) (P) dezechilibru nutriţional: în deficit (E) cauzat de procesul
infecţios (S/s) manifestată prin scădere în greutate.
Obiectiv: controlul greutăţii.
Intervenţii:
 Instruirea pacientului asupra importanţei alimentaţiei în procesul de
vindecare;
 Încurajarea meselor mici şi dese;
 Crearea unui ambient liniştit pentru servirea mesei;
 Monitorizarea greutăţii.

Evaluare: pacientul prezintă un echilibru din punct de vedere

nutriţional.
Nevoia afectată: Nevoia de a mânca şi a bea.
8) (P) oboseală (E) cauzat de procesul infecţios (S/s) manifestată
prin intoleranţă la activităţi zilnice.
Obiectiv: îmbunătăţirea stării de oboseală.
Intervenţii:
 Echilibru între activitate şi odihnă;
 Exerciţii moderate şi de relaxare;
 Respectarea programului de odihnă;
 Crearea unui mediu liniştit.

Evaluare: pacientul prezintă o diminuare a stării de oboseală.

Nevoia afectată: Nevoia de a dormi şi a se odihni.
9) (P) afectarea percepţiei senzoriale (E) cauzat de procesul
patologic (S/s) manifestată prin pierderea auzului, probleme de
vedere, parestezii.
Obiectiv: îmbunătăţirea percepţiei senzoriale.
Intervenţii:
 Sprijin în activităţile ce ţin de auto-îngrijire;
 Comunicare calmă.

Evaluare: pacientul prezintă o îmbunătăţire a percepţiei senzoriale.

Nevoia afectată: Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură.
 Bibliografie
 https://paginadenursing.ro/project/virginia-henderson-cele-14-nevoi
-fundamentale
/;
 https://
www.reginamaria.ro/articole-medicale/sifilisul-cum-se-transmite-si
mptome-diagnostic-tratament-si-masuri-de-prevenire
;
 https://
bioclinica.ro/pentru-pacienti/boli-cu-transmitere-sexuala/sifilis-gen
eralitati-analize-medicale
;