Şcoala Postliceală Sanitară Piatra Neamţ

Caractere generale ale

virusurilor

elev: Amaicei Larisa

anul: AMG 1B
 Şcoala Postliceală Sanitară Piatra Neamţ

Cuprins:

1. Definiţie;
2. Morfologie;
3. Bibliografie.
 Şcoala Postliceală Sanitară Piatra Neamţ

1. Definiţie:
Un virus este un agent patogen inframicrobian, invizibil la microscopul optic, care nu
are capacitatea de autoreproducere, ci este multiplicat de celula parazitată. Virusurile
provoacă diverse boli infecțioase numite viroze.

Virusurile reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale infecţiilor la gazda
umană, fiind responsabile de un spectru larg de afecţiuni, de la guturaiul simplu, până la
infecţiile fatale produse de virusul HIV cu compromiterea imunităţii şi distrugerea
limfocitelor T4 (CD4+).

Virusologia a evoluat rapid de la tehnicile de microscopie electronică utilizate în

scopul caracterizării morfologiei virale, la metodele evoluate de cultivare pe culturi celulare
şi până la tehnici sofisticate de biologie moleculară pentru identificarea virusurilor şi
măsurarea cantitativă a răspunsului la terapie.

Se estimează că există peste 400 de virusuri distincte care infectează omul, iar
spectrul manifestărilor clinice, epidemiologice şi patogenice care rezultă în urma infecţiilor
virale este foarte vast.

Virusurile sunt unice în cadrul agenţilor infecţioşi. Caracteristicile majore care le

diferenţiază de celelalte microorganisme sunt:

- dimensiunea redusă (20-300 nm) care le permite să traverseze filtrele

bacteriologice păstrându-şi infecţiozitatea;
- genomul viral posedă un singur tip de acid nucleic, fie ADN (dezoxiribovirusuri=,
fie ARN (ribovirusuri);
- sunt total dependente de celula vie, fie eucariotă, fie procariotă, pentru replicare
şi existenţă;
- nu posedă ribozomi sau aparat propriu de sinteză a proteinelor, mitocondrii sau
sursă proprie de energie, deci sunt metabolic inerte în afara celulei gazdă;
- deşi unele virusuri posedă enzime proprii ca, de pildă, ARN- sau ADN-polimerază,
ele nu pot amplifica şi reproduce informaţia în propriul genom în absenţa celulei
gazdă;
- din punct de vedere chimic, virusurile sunt constituite din nucleoproteide; la un
înalt grad de puritate ele pot cristaliza;
- au rezistenţă mare la glicerină şi la solvenţii lipoidelor, faţă de care sunt sensibili
majoritatea microbilor;
 Şcoala Postliceală Sanitară Piatra Neamţ

- sunt agenţi patogeni ai unor boli denumite generic viroze;

- în general, virusurile dau imunitate, dar infecţia poate fi determinată şi de acizii
nucleici extraşi din virusuri; în acest caz nu se obţine imunizare datorită lipsei
proteinei (v. variolei, v. turbării, v. HIV,v. gripale etc).

Virionul (corpusculul elementar sau viral) reprezintă unitatea virală infecţioasă

intactă, inertă în afara celulei gazdă.

Virusurile pot parazita celule umane, vegetale, bacteriene, fungice, parazitare şi ale
insectelor.

2. Morfologie:
Unitatea de măsură a dimensiunii virale o reprezintă nanometrul.
Virusurile cu importanţă clinică au dimensiuni cuprinse între 20-30 nm
(picornavirusuri) până la 300 nm (poxvirusuri). Ele sunt vizibile numai prin
microscopie electronică. În contrast, bacteriile au aproximativ 1000 nm, iar
eritrocitele 7500 nm în diametru.
Metodele de măsurare a dimensiunii virionilor sunt:
- ultrafiltrarea care este o filtrare prin membrane de colodiu cu pori de mărime
cunoscută;
- observarea la microscopul electronic în comparaţie cu particule de referinţă, de
dimensiuni standard (particule de latex);
- ultracentrifugarea, datorită corelaţiei între rata de sedimentare şi dimensiunea
virionilr.

Prin examinare la microscopul electronic, virionii prezintă o diversitate de forme:

sferică (v. gripale, v. paragripale, adenovirusuri), paralelipipedică (poxvirusuri), de cartuş (v.
rabic), de bastonaş (v. mozaicului tutunului, fagii filamentoşi), de spermatozoid
(bacteriofagii) etc.

3. Bibliografie:
1. Monica Licker, Dana Brehar Cioflec, Curs de microbiologie specială, Vol. II
Virusologie, micologieI, Ed. Victor Babeş, Timişoara, 2020;