Autocontrolul procedului de refacere

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

AUTOCONTROLUL BIOLOGIC AL REFACERII

Repere generale
Fiecare sportiv care se respectă şi vrea să realizeze
performanţe mari începe ziua cu autocontrolul. Datele furnizate de
această operaţiune sunt deosebit de importante în dirijarea ştiinţifică a
antrenamentului. Autocontrolul reprezintă acţiunea de înregistrare a
datelor medicale proprii.
În practica sportivă, autocontrolul trebuie să fie obligatoriu, el
având valoare educativă, de cunoaştere a organismului uman, în
general şi a propriului organism, în special.
Prin înregistrările cotidiene, sportivul îşi supraveghează starea
de sănătate şi obţine date importante privind stadiul adaptării
propriului organism la efort.
Datele autocontrolului sunt importante în aceeaşi măsură şi
pentru antrenor, acestea reprezentând un mijloc important de apreciere
a eficienţei programelor de antrenament.
La fel de importantă este colaborarea sportivului şi a
antrenorului cu medicul sportiv şi cu psihologul care, îl vor instrui pe
sportiv cum să procedeze la recoltarea datelor; ulterior, ei se vor servi
de acestea în interpretarea nivelului de adaptare la efort, a sportivului
respectiv.
Datele recoltate se vor înregistra în jurnalul sau graficul
autocontrolului, care cuprinde două categorii de parametri:

 parametri obiectivi: greutatea corporală, frecvenţa

cardiacă, dinamometria, durata somnului, capacitatea
vitală;
 parametri subiectivi: starea generală, pofta de
antrenament, pofta de mâncare, calitatea somnului.

Înregistrările privind parametrii respectivi se vor face de 2-3

ori pe săptămână, iar în pregătire centralizată, zilnic.

1
 Autocontrolul procesului de refacere
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Cea mai convenabilă formă de prezentare este sub forma unui
tabel, în care, pe verticală, sunt trecuţi parametri, iar pe orizontală
zilele săptămânii (etapei). În dreptul parametrilor, se trec constatările
corespunzătoare zilei respective.
Exemplificare
Numele sportivului – S.C.
Ramura sportivă = Atletism

PARAMETRII Săptămâna 06-12.05

6.05 7.05 8.05 9.05 10.05 11.05 12.05
Durata 9 8 8 9 7 6 8
somnului (ore)
Calitatea FB B B FB S S B
somnului
Greutatea 74,8 74,7 74,6 74,9 74,7 74,6 74,8
corporală
Frecvenţa card. 60 60 64 60 64 68 66
culcat (băt/min)
Frecvenţa card. 66 66 68 66 70 74 68
stând (băt/min)
Frecv. cardiacă
după 20 de 92 94 92 90 96 100 96
genuflexiuni
Dinamometria 48 - - 49 - - 50
mâna dr. (kgf)
Dinamometria- 42 - - 42 - - 44
mâna st. (kgf)
Capacitatea - - - - - - 5.50
vitală (cmc) 0
Dispoziţia de FB FB B FB S S B
antrenament
Pofta de FB FB B FB S S B
mâncare
Tabel 1. Jurnalul de autocontrol

2 Legenda: FB = foarte bună FC = frecvenţa cardiacă

 Autocontrolul procedului de refacere
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
B = bună cmc = centimetri cubi
S = scăzută kgf = kilogram forţă

Durata şi calitatea somnului

Pentru refacerea sistemului nervos, un sportiv activ are nevoie
de 8-9 ore de somn. În timpul competiţiilor (mai ales a celor sub
formă de turneu), durata somnului poate fi prelungită.
Calitatea somnului se constată la deşteptare: dacă sportivul se
simte bine în general şi este bine dispus, înseamnă că somnul a fost
adânc, continuu şi fără coşmaruri. În acest caz, calitatea somnului se
apreciază ca foarte bună (F.B.)
Dacă, la deşteptare, sportivul nu are o senzaţie deplină de
bine, deoarece somnul a fost întrerupt de vise, care au solicitat
sistemul nervos central, odihna nu este completă şi se apreciază un
somn bun (B).
Dacă, la deşteptare, sportivul se simte obosit şi fără chef, după
un somn întrerupt de vise agitate şi coşmaruri, somnul se apreciază ca
neodihnitor, slab notându-se cu S. Subliniem faptul că somnul agitat,
combinat cu perioade de insomnie având şi o durată scurtă,
semnalează faptul că sistemul său nervos al sportivului este
suprasolicitat, acesta aflându-se în stare de oboseală patologică,
respectiv de supraantrenat.
Greutatea corporală este determinată prin cântărire şi se
recomandă a fi efectuată, înainte de a lua micul dejun, după recoltarea
celorlalte date şi după ce sportivul a trecut pe la toaletă.
Modul în care oscilează curba greutăţii informează şi asupra
gradului pregătirii sportivului. Normal este ca la finele primei etape
din perioada pregătitoare, sportivul să piardă 2-3 kg. Această pierdere
indică faptul că a început să se consume surplusul de grăsimi şi
lichide din organism.
În continuare, dacă programul este bine suportat de organism,
greutatea va rămâne relativ constantă. Pe măsură ce organismul
sportivului face acumulări, mai ales în ceea ce priveşte capacitatea de
forţă, greutatea corporală poate creşte, datorită dezvoltării

3
 Autocontrolul procesului de refacere
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
musculaturii, aspect vizibil mai ales la sportivii cu stagii mai reduse de
pregătire.
Dacă greutatea corporală continuă să scadă, după câteva etape
de pregătire, însemnă că s-a acumulat oboseală sau, mai grav, s-a
instalat oboseala patologică cronică; o pierdere de 3% din greutatea
corporală indică stare de supraantrenament.
La terminarea unei competiţii, care cere efort prelungit, este
normal să se piardă 1-2 kg. Sunt discipline şi probe sportive, precum
ciclismul, maratonul, 50 km marş, în care în timpul concursului
sportivii pierd 3-4 kg.
Pierderile în greutate se refac în mod normal în 24-48 de ore,
dacă sportivul este sănătos şi dispune de un regim corect de „viaţă
sportivă” şi refacere.
Frecvenţa cardiacă (F.C.) este un indicator foarte important,
care furnizează date despre funcţionalitatea şi gradul de adaptare al
cordului.
În poziţia culcat, (clinostatism) frecvenţa cardiacă este în jur
de 60 bătăi/minut, la sportivii antrenaţi, şi 70 bătăi/minut la indivizii
sedentari. La femei, în ambele cazuri, frecvenţa cardiacă este mai
mare, în medie cu 10 bătăi/minut.
În poziţia stând (ortostatism), frecvenţa cardiacă creşte în
medie cu 12 bătăi/minut. La sportivii foarte bine antrenaţi şi care au
un stagiu mare de activitate în unele discipline (ciclism, canotaj,
maraton ş.a.), frecvenţa cardiacă poate coborî, în repaus, sub 50
bătăi/minut.
Creşterea F.C. în repaus la valori ce depăşesc 90 pulsaţii pe
minut este un indiciu al faptului că organismul sportivului nu suportă
bine programul de pregătire, refacerea fiind incompletă, păstrându-se
starea de oboseală.
Conform indicaţiilor unor medici specializaţi în medicina
sportivă (C. Alexandrescu, I. Drăgan, M. Georgescu, I. Stănescu),
controlul frecvenţei cardiace se efectuează dimineaţa, la trezire: în
poziţia culcat, apoi după un minut de stat în picioare şi ulterior după
executarea unui efort standard de 20 de genuflexiuni, (în timp de 40
de secunde). După efortul standard, frecvenţa cardiacă ajunge, la
sportivii bine antrenaţi, în medie, la 90 bătăi/minut (masculin) şi 100
4
 Autocontrolul procedului de refacere
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
bătăi/minut (feminin), fapt ce atestă o bună stare de antrenament şi o
refacere completă.

Dinamometria este testul care indică forţa flexorilor palmari.

Dinamometrul se strânge cu ambele mâini de 2-3 ori, notându-se
valoarea cea mai mare.
Progresul în dezvoltarea forţei flexorilor palmari indică o stare
generală bună a organismului şi un tonus ridicat al sistemului nervos,
în special al scoarţei cerebrale.
Capacitatea vitală se măsoară cu spirometrul şi se practică
mai ales în cantonamente sau în perioadele de control medical,
aparatul nefiind zilnic la îndemâna sportivului.
Capacitatea vitală pulmonară indică nivelul de aprovizionare
cu oxigen a organismului şi reprezintă cantitatea de aer ce poate fi
redată din plămâni, după o inspiraţie profundă, urmată de o expiraţie
forţată.
„Exerciţiul” se repetă de 2-3 ori şi se înregistrează valoarea
cea mai bună.
La sportivi, capacitatea vitală este de 5.500-6.000cmc, faţă de
3.500-3.800cmc la nesportivi; 4.500-5.000cmc la sportive, faţă de
2.800-3.500cmc la nesportive. Curba capacităţii vitale urcă uşor sau se
menţine, indicând o bună stare de antrenament şi o refacere
corespunzătoare.
Pofta de mâncare este un parametru care furnizează
informaţii asupra stării de sănătate. Sportivul sănătos, de care „se
prind” antrenamentele, simte nevoia să mănânce, să se aprovizioneze
cu combustibilul necesar pentru efortul care urmează.
Lipsa sau scăderea poftei de mâncare este cauzată de oboseala
acumulată, de refacerea incompletă, de instalarea stării de
supraantrenament sau de unele deficienţe în funcţionarea aparatului
digestiv. În practica sportivă, se cunoaşte faptul că dacă sportivul are
poftă de mâncare şi este corect hrănit, el este apt de efort, suportă bine
antrenamentele.

5
 Autocontrolul procesului de refacere
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

ÎNTREBĂRI

1. Specificaţi care sunt parametrii obiectivi înregistraţi în

jurnalul de autocontrol.
2. Specificaţi care sunt parametrii subiectivi înregistraţi în
jurnalul de autocontrol.
3. Care este frecvenţa înregistrărilor datelor de autocontrol în
timpul pregătirii centralizate?
4. Cum se apreciază calitatea somnului?
5. Care este explicaţia posibilei creşteri în greutate, în perioada
pregătitoare?
6. Care este explicaţia scăderii în greutate în perioada
pregătitoare?
7. Specificaţi momentul şi protocolul de efectuare a controlului
frecvenţei cardiace.
8. Care este semnificaţia progresului forţei flexorilor palmari?
9. Care este semnificaţia faptului că în graficul de autocontrol
curba capacităţii vitale creşte?