MANAGEMENTUL COMPETIȚIEI SPORTIVE

Considerații generale

Competiția sportivă este factorul stimulativ cel mai important al activității

sportive și reprezintă acea formă inedită de spectacol oferit de „întrecerea” și de
„compararea” pe viu a performanței realizate.
Performanța, rezultatul în sport, impune existența unor standarde, proceduri de
comparare, ce pot fi măsurate atât prin criterii absolute, cât și prin criterii relative.
Competiția și antrenamentul se condiționează reciproc. Prin antrenamente,
sportivii sunt pregătiți pentru un rezultat cât mai bun, competiția fiind un indicator al
procesului de pregătire, principalul mijloc de evaluare calitativă a antrenamentelor
efectuate pe parcursul multor ani.
Trăsătura principală a sportului, rațiunea sa este întrecerea. Competiția
valorifică acumulările înregistrate în antrenamente și constituie elementul principal
de motivație și manifestare a aspirațiilor de autodepășire și recunoaștere publică.
Competițiile sportive pot fi analizate în funcție de diferitele criterii:
gradul de solicitare fizică, tehnică, tactică și de modalitatea desfășurării
întrecerilor;
grupe de participanți (pe categorii valorice, de vârstă, sex, greutate, etc);
discipline sportive (individuale, pe echipe și mixte);
niveluri competiționale (asociație-club, sectoare, municipiu, județ, național,
internațional, continental, mondial, olimpic);
Competiția reprezintă un ansamblu de întreceri, concursuri, desfășurate pe mai
multe etape. În finalul acestora se desemnează câștigătorul, campionul. De exemplu,
campionatul național de fotbal se desfășoară pe mai multe etape, fiecare reprezintă un
concurs al competiției, care prin acumularea rezultatelor (punctelor obținute)
configurează
clasamentul final: echipa campioană și celelalte echipe participante la competițiile
europene, precum și echipele care vor retrograda.

Sistemul competițional sportiv

În stabilirea unui sistem competițional sportiv, a ansamblului competițiilor

concepute pe plan național, se ține seama de:
• importanța acestora pentru dezvoltarea capacității de performanță;
frecvența competițiilor;
 pregătirea specifică pentru cea mai importantă acțiune competițională;
desfășurarea acestora pe baza unor reguli stabilite în prealabil;
condițiile ambientale.
În sistemul competițional național și internațional se afirmă pregnant sportul
profesionalizat sau de spectacol. Dictonul olimpic „important este să participi”, lansat
în urmă cu un secol de Pierre de Coubertin, părintele Jocurilor Olimpice moderne,
este înlocuit prin deviza „important este să câștigi”. Aceasta este o realitate, o
orientare realistă, a zilelor noastre, când sportul este tot mai mult orientat spre victorie,
câștig și succes.

Calendarul competițional este stabilit în concordanță cu posibilitățile și

particularitățile impuse de obiectivele social-economice ale activității sportive.
Sub aspectul prognozei, fiecare țară ține seamă de propria „Strategie de
dezvoltare a sportului”. Corespunzător obiectivelor stabilite, conținutul și formele
organizatorice ale activității competiționale au în vedere următoarele:
fundamentarea, conținutul, gradarea, organizarea și desfășurarea
campionatelor naționale pe ramuri de sport, a competițiilor amicale, de verificare,
demonstrative, a celor dotate cu diferite trofee sau cupe, a celor organizate la nivelul
localităților, structurilor sportive sau a celor departamentale;
tradițiile locale, ca factor important ce influențează conținutul și formele de
desfășurare ale competițiilor;
creșterea performanțelor, selecția continuă și promovarea elementelor de
perspectivă și de valoare;
aspectele privitoare la corelarea competițiilor naționale cu cele internaționale
(zonale, continentale și mondiale).
Principalele componente ale „Sistemului competițional” sunt: categoriile;
felurile competițiilor; modurile și formele de desfășurare; tipurile și genurile
concursurilor.
Din punct de vedere terminologic, în cadrul sistemului competițional se
întâlnesc următoarele activități specifice, denumite: concurs, competiție, campionat,
cupă, turneul concurs prin corespondență, concurs cu handicap și concurs fulger.
Concursul – este forma principală, și cea mai răspândită, a întrecerii sportive
dintre doi sau mai mulți participanți.
După caracterul lor, pot fi interne sau internaționale și departajate în oficiale
(atunci când sunt sub egida forurilor sportive naționale și internaționale, iar
învingătorul primește titlul de campion sau câștigător, ori obține dreptul de calificare
într-o etapă superioară – Cupele campionilor europeni, sau în ediția următoare ) sau
amicale (organizate în afara unei competiții, pe baza acordului convenit între două
sau mai multe unități sportive din aceeași țară sau din țări diferite).
Competiția – reprezintă un ansamblu de concursuri oficiale (de regulă),
desfășurate pe mai multe etape, reuniuni, fiind conduse de foruri sportive interne sau
internaționale. (Exemple: Liga Campionilor Europeni, cupe ale Europei pe ramuri de
sport etc.).
Campionatul – formă competițională larg răspândită în activitatea sportivă,
care are ca punct final acordarea titlului de „Campion”. Pentru
atragerea unui număr cât mai mare de competitori, în sporturile individuale,
campionatul național este precedat de etape pe localități, pe județe și uneori chiar pe
zone, iar cei mai buni participă la finală. În alte cazuri, pentru a participa la finală,
sportivilor li se cere îndeplinirea unor baremuri de performanță. În jocurile sportive,
titlul de campion național se acordă câștigătorului eșalonului competițional cel mai
valoros (Divizia națională, Divizia A) .
Pe plan internațional, campionatele sunt rezervate, de regulă, echipelor
reprezentative ale țărilor și echipelor de club. Acestea se organizează pe etape
eliminatorii, adversarii fiind desemnați prin tragere la sorți.
Cupa – este una dintre cele mai răspândite și deschise forme competiționale
sportive. De regulă, au drept de participare toți sportivii ramurii de sport respective,
indiferent de eșalonul valoric la care ei participă în competițional. La jocuri sportive,
se organizează pe etape eliminatorii.
La nivel local, sau la cel al unităților sportive, sunt organizate frecvent diferite
întreceri sportive în cadrul activității „Sportul pentru toți”, la una sau chiar la mai
multe ramuri de sport și care primesc frecvent diferite denumi: „Cupa Gaudeamus”
pentru studenți, „Cupa școlarului”, „Cupa Primăverii”, „Cupa 1 Decembrie” etc.
Turneul – în mod obișnuit acest sistem echivalează cu concursurile organizate
de-a lungul unui întreg campionat sau poate fi organizat numai pentru echipele
calificate în faza finală; ele se desfășoară fie după sistemul „fiecare cu fiecare” (pe
baza tabelelor Berger), fie după cel eliminatoriu, conform regulii „învingătorii și
învinșii între ei”, pentru determinarea clasamentului final.
La această categorie, la jocurile sportive se mai întâlnește sistemul divizionar
„fiecare cu fiecare de două ori”. În cazul participării unui număr mic de echipe la
competiție, echipele respective pot să se întâlnească de mai multe ori.
Concursurile organizate sub formă de turneu pot fi amicale sau oficiale. Concursurile
prin corespondență – sau la distanță – au loc între concurenții aflați în diverse
localități, care, în aceeași zi și la aceeași oră, participă la o întrecere. De regulă, se
organizează la ramurile de sport în care performanța este obiectiv măsurabilă, iar
departajarea se poate realiza. De exemplu, prin secunde, metri la atletism; punctaj –
la tir, kilograme ridicate – la haltere etc. Apoi, pe baza comparării tuturor rezultatelor
centralizate de către organizatori, se stabilesc câștigătorii concursului.
Concursul cu handicap – în care sportivii sau echipele superioare ca valoare acordă
partenerilor de întrecere unele avantaje. De exemplu, partenerii mai slabi pornesc în
cursele de alergări din atletism, cu un avantaj de metri; în jocurile sportive, se acordă
un avantaj în puncte sau goluri, pe care echipele mai bine pregătite trebuie să le
recupereze spre a obține victoria.
 Concursul fulger – participanții își dispută întâietatea într-un timp mult
diminuat față de prevederile regulamentare. La partidele de șah, de exemplu, se
stabilește timpul maxim în care trebuie efectuată o mișcare.
Obiectivele sistemului sportiv competițional
La nivel local, sau la cel al asociațiilor sportive, al diferitelor colectivități (școli,
facultăți, societăți economice etc.), sunt organizate diferite întreceri sportive în cadrul
activității „Sportul pentru toți”, la una sau chiar la mai multe ramuri de sport și care
primesc frecvent diferite denumi.

La nivelul cluburilor, a celorlalte structuri sportive, competițiile sportive

urmăresc:
creșterea sistematică a performanțelor sportive;
promovarea unui număr mare și variat de manifestări sportive;
realizarea unei permanente selecții;
formarea unui sistem eficient de pregătire, antrenament și competiții.
Realizarea sistemului competițional național, eficienta sa, depind de stabilirea
unor priorități, obiective calitative și cantitative, de către Federațiile sportive și
asociațiile județene, respectiv a municipiului București, pe ramuri de sport,
subcomisiile de competiții ale acestora, de care trebuie să se țină seamă în
derularea „Calendarului competi-țional sportiv”.