UNIVERSITATEA BABE-BOLYAI CLUJ NAPOCA

FACULTATEA DE ED. FIZIC I SPORT

MASTERAT
ANTRENAMENT I PERFORMAN SPORTIV

DOPINGUL, SUSINTOARELE DE EFORT I NUTRIIA N SPORTUL DE

PERFORMAN

Prof. dr. VASILE BOGDAN

Antrenor Emerit

2012

1
Cursul 1

Introducere

ntre etic i fraud, ntre licit i ilicit

Sport de performan. Rezultat sportiv
Doping. Dopaj. Performan fals.

..
Conceptul de sport de performan

Indiscutabil conceptul de sport de performan cuprinde o serie de atribute pe care

acum 20-30 de ani nu ni le imaginam. Escalada rezultatelor sportive a cunoscut perioade de
glorie, vezi deceniile 60-70, dup care, o dat cu nsprirea legislaiei privind folosirea
substanelor stimulente (dopingul), aceste rezultate sportive au nregistrat o scdere, n unele
ramuri sportive (vezi atletism, haltere) sau au rmas la acelai nivel.
Opinia sportiv mondial a luat cunotin despre paii hotri fcui de organismele
internaionale mpotriva acestui flagel, flagel care contravine nsuii spiritului de fair play,
cel mai mportant atribut al activitii sportive de performan.
Dac n anii 60-70 se nregistrau anual decese n rndul sportivilor, n urma ngerrii
de substane dopante, ca urmare a msurilor luate de federaiile de specialitate, de
organismele internaionale i cele naionale, organizate n Agenii de combatere a folosirii
substanelor dopante, aceste accedente s-au redus substanial.
nsuii legislaia referitoare la sanciunile acordate celor care foloseau dopingul, a suferit o
serie de modificri, fiecare ar lund acele msuri de coercitare, de sancionare pe care le
credeau de cuvin, dar i luarea msurilor de prevenire, de mpiedicare a proliferrii acestor
manopere nocive, care n final s conduca, dac nu la stoparea, mcar la reducerea
semnificativ a celor depistai pozitiv n urma controalelor.

Ce este performanta sportiva?

Imaginea i cultul vedetei sportive (Olimpikon)1
Sportul, printre multe alte caliti, te nva s ii cont ntotdeauna de realitate (H. de
Montherlant)
1
Bogdan, V., 2004, Mediul ambient olimpic i performana sportiv, Ed. GMI. Pg. 10-12.

2
 Cu fiecare ediie a J.O., sau a altor competiii majore mondiale, europene sau
regionale, informaiile au fost mai bogate, popularizarea lor a inut pasul cu evoluia
tehnologiilor de transmsie, prin radio la nceput, apoi prin sateliii de telecomunicaii i cei de
retransmisie a imaginilor T.V. Toat aceast multitudine de informaii, clasamente, recorduri
n diferite ramuri sportive, clipele de triumf sau de euforie trite de nvingtori, precum i
dramele trite de nvini au fcut ca populaia globului s fie martor, minut cu minut, la
realitatea de pe arenele sportive ale jocurilor.
Prin impactul su n mass-media, sportul a permis s se observe gradul de identificare
a individului cu colectivitatea, poziia acestuia n contextul internaional, expansiunea
sportului fiind favorizat i de progresul tiinific i tehnologic.
Conform psihologilor, impactul cultural i informaional al Olimpiadelor asupra
omului simplu de pe strad face ca acesta s-i descopere o vocaie sportiv odat cu
aprinderea flcrii olimpice. Aceast form de sugestie colectiv se datoreaz i perfecionrii
mijloacelor de mediatizare a evenimentului sportiv, ndeosebi televiziunii, care aduce
cunosctorului, ca i profanului, a marilor competiii sportive la el n cas.
Acest straniu secol al sportului, cum l denumea Francois Mauriac, este unul n care:
sportul nu este un fenomen care amenin cultura, ci unul care se integreaz n ea
Sportul de performan a devenit un fenomen real, social, cu implicaiile politice i
economice ce decurg din noua sa identitate, amplificat de procesul social i politic
internaional.
Sportul ndeplinete o funcie naional i internaional, iar J.O. constituie cea mai
important competiie mondial prin participare (numr de ri, ramuri sportive i populaie
sportiv), investiii materiale, publicitate i difuzare n mas.
Escalada recordului, prestigiul medaliei cucerite, alturi de laurii cuvenii
nvingtorilor, au determinat renunarea la simpla plcere de a face sport. Conceptul de mare
performan subordoneaz toate activitile sportivului scopului propus, aceste modificri
fiind specifice sportului modern.
Ultimele ediii ale J.O. au fost urmrite pe ntregul mapamond de peste dou miliarde
de telespectatori i pentru recepionarea lor n toate colurile Terrei s-au investit sume
imense n mijloace materiale, s-au lansat satelii speciali de comunicaii. Informaiile au
inundat eterul, s-au ntocmit clasamente, tabele, recorduri, care reflect concret mitologia
sportului modern, mai precis cultul vedetei sportive.

Rezultatul i performana sportiv

3
 Cuvntul performan a aprut n vocabularul omenirii, odat cu trecerea acestuia de
la stadiul Homo Erectus la cel de Homo Sapiens . Etimologia cuvntului deriv din
latin [perfectus] complet, mplinit. Preluat de francezi a devenit [performance] rezultat
deosebit de bun, ntr-un domeniu de activitate practic. Cuvntul performan n sport este
echivalent cu cel mai bun rezultat.
Performana n sport este legat de valoarea rezultatului obinut ntr-o prob sportiv, de
ctre cel mai bun: (Primus inter pares primul dintre cei alei)2
Notiunea de performanta sportiva, constituie esenta deziderentelor din lumea
sportului si se refera in mod special la acest domeniu. Ea poate reprezenta un rezultat
valoros indiviual sau colectiv, obtinut intr-o competitie sportiva si exprimata in cifre
absolute,dupa sisteml baremurilor oficiale sau prin locul ocupat in clasament.Realezarea
unei anumite performante sportive poate constitui motivul fundamental al intregii
activitati de pregatire si participare la competitie.
Adrian Dragnea,considera ca performanta sportiva poate fi definita ca o valoare bio-
psiho-sociala realizata in cadrul unei competitii oficiale,ca rezultat al unei capacitati
multiplu determinate si apreciate pe baza unor criterii sau baremuri riguros
stabilite.Performanta sportivadesemneaza atat procesul cat si rezultatul unei actiuni
care din punct de vedere normativ reprezinta maiestria,indeplinirea unei sarcini cat mai
bine posibil,fiind dependenta de interrelatia factorilor
endogeni(predispozitii,aptitudini)cu factorii exogeni(ambientali),
exprimati in calitatea procesului de antrenament,conditii motrice si de insusire ,nivelul
motricitatii si influentei factorilor sociali.

Concursul - a concura [din francez: concours] a se lupta pentru ntietate - constituie esena
progresului n orice domeniu.
Indiscutabil c, odat cu evoluia marii competiii mondiale, prestigiul i anvergura
ctigat n timp au fcut ca participarea, i mai ales obinerea laurilor olimpici
(medaliilor), s devin un scop n sine. Dac la nceputurile lor, jocurile olimpice erau
accesibile fiecrui individ, posesor sau nu al unui rezultat sportiv accesibil, odat cu creterea
n prestigiu a competiiei, a crescut semnificativ i numrul competitorilor, lucru ce a condus
la o triere selectiv a participanilor. Au fost introduse bareme de participare, s-au organizat
turnee de calificare pentru jocurile de echip. Acest fapt a restricionat ntructva numrul de
participani, dar a crescut semnificativ valoarea competiiei, a rezultatului sportiv n sine,

2
Vilara R., (1975): Athlos, Edit. Sport-Turism, Bucureti.

4
lucru ce a fcut i mai dificil obinerea medaliilor. Cu att mai mult a crescut prestigiul i
semnificaia victoriei.
Tocmai din aceste considerente, rile participante au nceput o campanie de
mediatizare agresiv a rezultatelor sportive reuite pe arenele olimpic (i nu numai) acest
lucru conducnd n final la creterea continu a preocuprilor Federaiilor Sportive
Naionale i a Comitetelor Olimpice Naionale, pentru asigurarea unei pregtiri n cele mai
bune condiii a viitorilor participani la J.O.
Prin clasamentele alctuite la finalul jocurilor, clasamente pe medalii, dar i pe naiuni,
au fost stimulate orgoliile naiunilor participante. Dac la primele ediii ale J.O., au cucerit
medalii olimpice doar un numr relativ restrns de ri, la ultimele ediii ale Jocurilor,
numrul naiunilor care au cucerit laurii olimpici, a crescut semnificativ.
Competitia sportiv include comportamentul activ de performanta al sportivilor si
intruchipeaza unitatea bio-psiho-sociala a personalitatii ca autoexprimare a individului
in conditii de intrecere. In cadrul competitiei ponderea factorilor psihici,fizici si sociali
difera, atat in functie de specificul ramurilor de sport si probelor sportive dar si de
forma de organizare a sportului.
Baza desfasurarii competitiilor sportive o reprezinta regulamentul competitional,care
stabileste, printre altele, hotarari privind repartizarea dupa varsta, sex, categorii de
performanta, conditii de participare, anuntarea drepturilor financiare ale
participantilor, costurile, modul de evaluare si desfasurare. Indiferent ca este vorba de
sport de performanta, sportul pentru toti sau sport adaptat, comparatiile
performantiale sunt caracterizate de aspiratiile spre rezultate superioare si de emotii
inerente unei astfel de activitati. Rezultatul obtinut, bucuria resimtita pe durata
activitatilor competitionale, inainte sau dupa aceasta, pot incuraja sportivii pentru
rezultatele nesatisfacatoare, pot stimula individual in dorinta lui de autodepasire.
Evaluarea competitiei numai o baza abstarcta, atunci cand participarea este
motivate de placerea de a se intrece cu altii si de a fi impreuna cu coechipierii, de a
practica miscarea in cadrul unor regului sportive. Competitiile dobandesc o importanta
simbolica atunci cand prestigiul personal sau national reprezinta motivatia iar influenta
materiala este urmarea orientarilor exclusive spre obtinerea de rezultate maxime si spre
comercializare.
In prezent, in sportul de inalta performanta se intalnesc toate cele trei forme, cu
tendinta crescuta spre professionalism.In sportul de performanta,competitiile sunt atat
componente ale obiectivelor stabilite in cadrul procesului de antrenament pe termen

5
lung,dar si mijloace folosite in vederea adaptarii sportivilor la eforturi fizice si psihice
intense.
Competitia reprezenta astfel campul de promovare a nazuintelor spre performanta,
pentru formarea unir trasaturi positive de character si moduri de comportare conforme
cu normele in vigoare(fair-play)precum si pentru dezvoltarea creativitatii si gasirii de
solutii la situatiile problematice din concurs.
Prin performantele obtinute,prin estetica miscarilor umane,prin legatura
emotionala intre spectatori si gelullorsportive si intre ei si sportivii lor,prin
consumarea evenimentelor sportive actuale,de un segment importat al
populatiei(Tv),prin reportatjele cuprinzattoare,competitiile sportive constituie o
componenta a vietii culturale a unei societati.
In aceste conditii,competitiile pot fi definite ca manifestari sportive organizate in
mod planificat,in scopul realizarii unei comparatii a performantelor intre
indivizi,grupe,echipe sau natiuni,pe baza egalitatii sanselor si a egalitatii in drepturi,fie
neutru atingerea rezultatelor maxime,obtinerea victoriei si stabilirea topului celor mai
buni sportive,fie pentru obtinerea de valori simbolice si materiale deoarece,de
regula,numei ele pot convinge concurentii care participa la competitii.

n acest context, devin evidente preocuprile tuturor factorilor care coordoneaz i

dirijeaz pregtirea olimpic a sportivilor unei ri, pentru cunoaterea condiiilor geo-
climatice caracteristice locaiei unde urmeaz s se desfoare viitoarele competiii olimpice,
precum i a infrastructurii existente.

Scurt istoric al dopingului n sport

Stimularea pe diferite ci al activitilor fizice i psihice, a fost prezent din timpuri
imemorabile.
Practica dopajului, folosirea unor substane i extracte de plante pentru creterea
capacitilor fizice i psihice, are antecedente n negura istoriei.
Una din primele referiri se gsete pe o veche pictur chinez, care reprezint un
mprat mestecnd o ramur de ephedra.
Mitologia Nordic ne prezint pe legendarul conductorul Bersekers care i-a
mbuntit fora de lupt cu ajutorul bufoteninei, extras din planta amonita muscaria,
acesta fiind un puternic stimulent.
n Grecia Antic, alergtorii, sritorii i lupttorii participani la J.O., recurgeau la
ingerarea unor extracte din plante pentru a-i mbuntii capacitile fizice.

6
n perioada precolumbian, incai mestecau coji i frunze de coca.
Mai recent, cafeina, a nceput s fie folosit din anii 1800, n cadrul ntrecerilor de
nataie.
Primul caz de deces, datorat consumului exagerat de substane stimulatoare, a fost
nregistrat n anul 1866, cel al galului Linton, cu ocazia turului ciclist Paris- Bourdeaux.
Istoria controlului doping in sport a inceput in anul 1876, atunci cand un foarte distins
profesor de medicina a inceput un dialog cu studentii sai in timpul unei excursii in jurul
Edinburgului, Scoia. Atunci studentii au mestecat frunze de cola si au evidentiat capacitatea
marita de efort. Cu acest prilej profesorul le a demonstrat ca prin folosirea acestui stimulet ce
se poate evidentia.
Omenirea incapabil de a accepta limitele sale fiziologice, mereu a cutat formule
magice, spernd c cu ajutorul acestora, cu un minim efort, s-i depeasc capacitile fizice
i psihice motenite genetic.
Utilizarea voit a unor substane (decelate din plante), nu totdeauna licite, avnd ca
scop mrirea capacitilor fizice i psihice, sunt considerate precursoarele (primele tentaii),
care n zilele noastre se definesc prin sintagma tentativ de dopaj.

Dopingul
Dopingul este dat de coninutul acelor substane (interzise prohibite), care prin
ingerarea lor n organismul sportivilor, au ca efect o anormal dezvoltarea a capacitilor lor
fizice i psihice.

Dopajul
Fenomen cu ample rezonante negative in performanta sportiva mondiala a
ultimilor decenii, dopajul a fost,este si na fi utilizat de catre cei care doresc cu orice pret
si cu orice risc sa obtina victoria.
Conventia impotriva dopajului adoptata destul de recnt in Consiliul European de la
Strassbourg in 1989 (semnata de Guvernul Romaniei in 1998) declara razboi total
dopingului. Conform acestei Conventiidopajul in sport reprezinta administrarea in

7
randul sportivilor sau folosirea de catre acestia a unor clase farmacologice de agenti de
dopaj sau a unor metode de dopaj.
Scopul Conventiei este sa ia masurile necesare pentru ca prevederile ei sa devina
efective in vederea reducerii si chiar a eliminarii dopajului in sport.
Partile din cadrul Conventiei s-au angajat sa elaboreze si sa aplice in colaborare cu
organizatiile sportive nationale si cu mijloacele dc comunicare in masa programe
educative si campanii de informare care evidentiaza faptul ca dopajul in sport
reprezinta n pericol real pentru sanatate si ca prejudiciaza valorile etice ale sportului.
Masurile adecvate impotriva dopajului in sport:
a)reglementari antidoping,pe baza regulamentelor adoptate de organizatiile sportive
competente;
b)listele claselor farmacologice ale agentilor dopanti si metodelor de dopaj interzise;
c)metodele de control antidoping;
d)proceduri de disciplinare;
e)proceduri de sanctionare;
f)proceduri de sanctionare efectiva si drastica a
responsabililor,medicilor,antrenorilor,etc;
Organismele sportive mondiale definesc dopajul prin: folosirea unor substane interzise
(prohibite) pentru creterea capacitilor fizice i psihice ale sportivilor.
Reprezint o form extrem de influenare a dezvoltrii capacitilor fizice i psihice ale
unui sportiv, prin consumarea unor substane interzise de ctre regulamentele i organizaiile
sportive internaionale.
C.I.O. a definitivat de comun acord, cu organismele sportive internaionale i
naionale, c dopajul (utilizarea dopingului) reprezint administrarea unor substane, n
cantiti diferite, printr-o cale anormal, cu singurul scop de a crete n mod artificial
performanele sportive n competiii.
Tot dopaj se consider situaia, n care, ca urmare a unui tratament medical, se
depete doza normal, recomandat terapeutic, fapt ce poate atrage dup sine, creterea
randamentului sportivului n competiii, printr-un mod artificial i incorect.

De ce dopajul?
Apariia i existena dopajului (a substanelor dopante) se datoreaz n mare parte unor
factori externi, aceeai, care conduc la folosirea abuziv a produselor farmaceutice, dar i
datorit presiunii pe care-l exercit societatea asupra sportivilor, pentru creterea continu a
performanelor sportive.

8
 Sportivii recurg la folosirea unor produse farmaceutice pentru creterea masei
musculare, a capacitii cardiace, a concentraiei psihice sau pentru scurtarea perioadei de
recuperare dup un efort major, toate acestea avnd ca scop obinerea unor rezultate sportive
superioare.

Ce poate aduce viitorul?

Astfel, de la utilizarea nevinovatului sirop de tuse mbuntit cu diferite
ingrediente la cocain, de la dopajul clasic cu steroizi anabolizani la cel cu administrarea
hormonilor de cretere sau utilizarea erytropoietinei, iar recent prin dopaj genetic, constituie
subiecte fierbini aflate mereu n actualitate.
Aceste materiale informative aeaz pe tapet controversa existent ntre utilizarea
steroizilor anabolizani, a hormonilor umani de cretere i alte substane aflate pe lista
prohibit clasic i terapia genetic.
n istoria statisticii sportive, un numr relativ redus de sportivi au avut la ndemn i
astfel au putut beneficiat de ajutorul unor stimulente n obinerea performanelor nalte.
Comitetul Olimpic Internaional i alte organizaii de profil, duc un adevrat rzboi
mpotriva folosirii acestor instrumente pentru obinerea performanelor sportive, i evident
militeaz pentru sancionarea celor care folosesc aceste substane interzise.
La J.O. Sydnei 2000, Athena 2004 sau Beiging 2008 lupta a continuat, dar ntr-un
viitor apropiat, atunci cnd ingineria genetic va intervenii prin modificrile aduse structurii i
proprietii fibrelor musculare, aceast ntrecere va primi alte dimensiuni.

ntrebri
Conceptul de performan sportiv.
Competiie sportiv.
Doping, dopaj si masurile impotriva dopajului in sport
De ce doping.
Istorie i doping.
Ce aduce viitorul.

9
Cursul 2

DOPAJUL, DOPINGUL

Motto:
Specia uman este capabil s progreseze numai trind?

DOPAJUL IN SPORT
Etimologic se pare ca dopingul vine din flamandul to doop asa cum apare in
dictionare in secolul al XVIII lea. Desigur ca incercarile de a stimula puterea, forta, dorinta
de a invinge pot fi gasite inca de la romani, care organizau luptele dintre gladiatori si unde
invingatorul, care era adult, cauta prin toate mijloacele sa castige.
Se pare ca s-au gasit inscrisuri din care reiese ca in intrecerile in trasurici
conducatorii absorbeau o licoare (vin + miere), care le dadea o anumita putere, o anumita
agresivitate.
Despre doping in acceptiunea de azi se poate vorbi cam din secolul XX. Astfel prin
anii 1900 1936 in Japonia, sportivii foloseau inainte de competitii cardiotonice si nitriti
(vasodilatatori coronarieni);
Cel de-al II lea razboi mondial a consfintit efectele anfetaminelor (psihostimulante)
asupra sistemului nervos, aviatorii germani, care executau bombardamente de noapte primind

10
aceste substante inainte de plecare in misiune pentru intretinerea starii de vigilenta si
agresivitate. De aici si pana la trecerea in sport nu a fost decat un pas. Postbelic, cand viata
sportiva si-a reluat cursul a aparut si utilizarea substantelor dopante, amfetaminele,
antidepresivele, simpaticomimeticele si analgezicele cardio respiratorii fiind primele grupe
de substante folosite de sportivi din proprie initiativa sau la recomandarea unor cadre sportive
(antrenori, medici, masori, etc.).
In vremea aceea regulamentele anti doping erau inexistente iar lipsa unor
laboratoare de specialitate facilita aceasta actiune (dopaj), in mod nestintific si plina de
riscuri. Cine nu-si aminteste de ciclistul danez Olsem, care la Jocurile Olimpice de la Roma
din 1960 concurand in proba 100 km sosea echipe, pe o caldura inabusitoare de 33 C isi
pierde viata iar la necropsie se evidentiaza urme de anfetamine in corpul sau. O prima actiune
concentrate la nivel european o reprezinta colocviul de la Ouriage les Bains din Franta cu
care ocazie se da o prima definitie dopajului (folosirea unor substante straine organismului,
care pot aduce prejudiciu starii de sanatate si eticii sportive) si se stabileste o prima lista de
substante dopante, care in principal cuprind: amphetamine si derivate antidepresive,
analeptice cardio respiratorii, alcaloizi excitanti ai sistemului nervos (exemplu: stricina,
etc.).
Dar dorinta celor interesati sa-si creasca performantele sportive pe cai artificiale
apeleaza la alte droguri. Prin anii 1960 apare o noua clasa, steroizii anabolizanti (derivati de
testosteron) a carei prima utilizare s-ar prea s fi avut loc in SUA, cu punct de plecare
culturitii culturismul. La inceput tehnologiile de depistare erau ineficiente
(gazcromatografia, cromatografia in faza lichida, etc.).
Abia dupa aparitia primelor laboratoare dotate cu sistemul gazocromatografe
spectrometru de masa (Koln Prof. M. Donicke si Londra Prof. A. Beckett) si reactia
Federatiilor Internationale Sportive, se introduce controlul antidoping obligatoriu la marile
competitii si adauga listei de mai sus si steroizi anabolizanti.
Pe plan olimpic primele controale oficiale au loc la Jocurile Olimpice de la Munchen
din 1972 pentru asa-zisele substante conventionale; pentru steroizii anabolizanti primele
controale oficiale au loc la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976, cand mai multi sportivi
isi pierd medaliile de aur (halterofili in principal) la circa o luna dupa incheierea Jocurilor
Olimpice, ceea ce va crea numeroase discutii, care in final vor duce la o hotarare a CIO ce
prevede ca rezultatele controalelor doping sa fie facute publice in interiorul competitiei, cu
exceptia probelor din ultimele doua zile.
Este inceputul unei campanii deschise, care incepe din anii 1976 1980 pe de o parte
cei ce cauta si gasesc binenteles (avand mari resurse materiale) noi substante, care nu sunt

11
inca pe lista anti doping si cei de pe partea cealalta a baricadei, organismele oficiale, care
dupa ce afla de aceste noi substante le cerceteaz i apoi le ntroduce pe lista anti-doping. Este
clar ca intre aceste operatii este o diferenta de timp de 4 - 6 de ani (vezi cazul testosteronului,
diureticelor, gonadotrofinei chorionice placentare, etc.) care este in favoarea celor interesati sa
triseze.
Introducerea controalelor doping inafara competitiei va reprezenta un nou moment in
campania anti doping (1989). In cele ce urmeaza vom face cateva aprecieri asupra
principalelor clase de substante si metode doping.
CLASE DE AGENTI DE DOPAJ
STIMULENTE - Cresc starea de alerta, vigilenta, agresivitatea organismului, reduc senzatia
de perceptie a oboselii, induc scaderea autocontrolului si judecatii putand conduce la
accidente.
NARCOTICE - (heroina, morfina) si opioidele (metadona, pentazocina, petidina si compusi
inruditi) scad pragul perceptiei algice, produc euforie si dependenta psihica, deprima functia
respiratory, produc narcomania.
BETA BLOCANTE -medicament capabil sa se opuna anumitor efecte ale
catecolaminelor (adrenalina, noradrenalina, dopamina) organismului.
Indicatii si contraindicatii - Betablocantul, pe durata indelungata sau ca urgenta,
este indicat in hipertensiunea arteriala, angorul, tulburarile de ritm cardiac, infarctul
miocardic si prevenirea mortii subite dupa un infarct, precum si migrenele si algiile fetei
(sindrom dureros specific fetei). Glaucomul (hipertensiunea intraoculara) poate, de
asemenea, sa fie tratat cu betablocante. Contraindicatiile, variabile de la un produs la
altul, trebuie sa fie respectate in mod absolut de catre subiectul invarsta: bloc
auriculoventricular (incetinirea conductiei influxurilor electrice intre auricule si
ventricule), insuficienta cardiaca nestapanita printr-un tratament, bradicardia
(incetinirea ritmului cardiac) importanta, arterita, sindromul lui Raynaud (tulburare
circulatorie a mainilor evoluand prin crize)....
Beta-blocantele sunt utilizate frecvent in tratamentul hipertensiunii, aritmiilor, in
prevenirea mortii subite dupa un infarct miocardic, in glaucom, etc. Sunt disponibile pe
piata sub forma de fiole, comprimate cu eliberare imediata si eliberare retard, colire.
Toxicitatea acuta cu beta-blocante este relativ redusa, datorita indexului terapeutic
mare al acestui grup farmacoterapeutic.

AGENTII ANABOLIZANTI derivaii testosteronului de tipul dihidro-clor-metil testosteron,

metandienona, nandrolon, stanozol, DHEA etc. sunt folositi inca pentru cresterea masei

12
musculare, a fortei musculare, a puterii, a psihoagresivitatii. DIURETICE provoaca o
pierdere rapida de lichide si unele minerale (K, Na) din corp, fiind utilizate mai ales in
sporturile cu categorii de greutate. Prin dilutia urinei poate ingreuna detectia agentilor
anabolizanti in urina dar tehnicile moderne de detectie a dopingului surmonteaza aceasta
dificultate.
HORMONI PEPTIDICI, MIMETICI SI ANALOGI. Hormonul de crestere hipofizar
(somatotropina) este cel mai puternic hormon anabolizant din corpul omenesc.
Gonadotropina corionica (exemplu: Pregnyl)
Corticotropinele (exemplu: ACTH)
Hormoni hipofizari si sintetici (exemplu: LH)
Insuline like-growth factor1 (exemplu: IGF 1)
Eritropoetina hormon peptidic secretat la nivelul rinichiului stimuleaza mduva osoasa
pentru a produce mai multe hematii, care vor asigura prin O2Hb un transit crescut de O2 la
muschi.
Insulina hormon pancreatic antidiabetic este folosit pentru efectele anabolizante:
Dopingul cu sange si derivate de sange (auto- sau hetero-)
Transportori de oxigen (exemplu: RSR 13, hemoglobina reticulat, etc) si inlocuitori de
plasma (plasma expanders).
Manipulari fizice manipularea urinei
CLASE DE SUBSTANTE SUPUSE ANUMITOR RESTRICTII
Alcool numai la cererea unei organizatii sportive competente (exemplu: CIO, Federatii
internationale sportive) exemplu: tir, pentathlon modern si biatlon pentru tir etc.
Canabinoide (exemplu: marijuana, hasis)
Anestezice locale cu exceptia cocainei sunt admise chiar impreuna cu 1% adrenalina.
Corticosteroizi in infiltratii (exemplu: Diprofos, Solumedrol)
Beta-blocante (exemplu: propanol) sunt substante care scad tonusul simpatic (starea de
teama si tensiunea psihica) fiind folosite de unii sportivi pentru aceste efecte inafara utilizarii
in patologie.
METODE DE DOPAJ
a)dopajul sanguin;
b)manipulari farmacologice,chimice sau fizice;
Dopingul genetic. Gene artificiale produse in laboratoarele de biologie moleculara, ce
determin producerea in organism a unei anumite substante sau hormon, rspunztoare de
efectele dorite.

13
Unde poate fi plasat limita stimulrii performanelor sportive?

Performanele sportive au nregistrat progrese semnificative n ultimele decenii:

Nivelul unor performane sportive inimaginabile cu un timp n urm, au devenit

evenimente obinuite, iar numrul sportivilor capabili de performane remarcabile a crescut
(Bompa T., 2002, 3).

Cum pot fi justificate aceste progrese ntr-un timp att de scurt?

Obinerea performanelor sportive are ca substrat competiia dintre indivizi, aceasta

fiind prezent, din cele mai vechi timpuri, n orice domeniu.
Motivaia aflat la temeiul obinerii rezultatelor sportive, are la rndul su o evoluie
dinamic, de la simplele ntreceri cu caracter non-profit, la participarea n competiii sportive
majore i obinerea unor ctiguri materiale semnificative.
Prestigiul i anvergura unor competiii (ex: Campionate Mondiale, Grand Prix-uri,
etc.) ctigat n timp, au fcut ca participarea, i mai ales obinerea locurilor fruntae la
aceste competiii sportive, s devin un scop n sine, aductor de beneficii materiale
semnificative.
Mediatizarea agresiv a rezultatelor sportive prin toate mijloacele media, au condus la
internaionalizarea fenomenului, devenind un mijloc accesibil de propagand aflat la
ndemna tuturor rilor, mai mult sau mai puin dezvoltate economic ( Bogdan V., 2004, 12-
13)
Performana sportiv, sprijinit iniial pe trinomul componentelor biomotrice,
biologie i psiho-sociale, n condiiile creterii explosive a nivelului acesteia are o tendin,
din ce n ce mai mare, de deschidere spre o arie larg de tiine din domenii ca:
sociologia, biochimia, fizica, matematica, managementul, informatica i nu n ultimul rand
medicina i farmacologia.(Alexei M., 2006, 5)
Aceste dou discipline amintite n final, pot juca un rol decisiv n obinerea
performanelor sportive superioare, fiind principalii factori care au adus rezultatele sportive
la nivelul actual.
Aceste discipline au fost cele care i-au pus cel mai pregnant amprenta n evoluia
performanelor sportive, cele care adus substratul medical i farmaceutic al fenomenului, care,
ulterior va primi denumirea de doping i dopaj.

14
Dar unde se afl grania dintre moral sau imoral, legal ori ilegal?

Organismele naionale i internaionale anti-doping

Un moment de referinta il reprezinta Conferinta mondiala asupra dopajulu,
Lausanne, 2-4 februarie 1999 cand pentru prima data in istoria sportului se intalnesc la aceasi
masa: CIO, federatiile sportive internationale, Comitetele Olimpice Nationale, organe
guvernamentale si neguvernamentale, mass media care prin hotararea finala (Declaratia de
la Lausanne) dau o noua turnura campaniei antidoping. Printre principalele hotarari
semnalam: infintarea Agentiei Internationale Antidoping (WADA, AMA) ca singur organism
neguvernamental, independent de conducerea politica; armonizarea sanctiunilor in caz de
doping: doi ani pentru agenti anabolizanti, desi la permisiunea FIFA (Federatia Internationala
a Fotbalului Amator) si UCI (Uniunea Ciclista Internationala) se admite ca in urma unor
anchete amanuntite se acorda si sanctiuni mai mici de 2 ani; accentul trebuie pus pe
activitatea de educatie informare. Astfel la Jocurile Olimpice de la Sydney (2000) pentru
prima oara in istoria olimpica se iau probe de sange inaintea competitiei (304 teste pentru
eritropoetina) si se executa circa 700 de teste out of competition chiar la Sydney inainte, in
timpul si dupa Jocurile Olimpice.
Incepand cu anul 2001 WADA isi intra in drepturi iar din august 2001 are un nou sediu la
Montreal.
Campania antidoping a luat proportii in special pe plan economic: sute de milioane de
dolari se cheltuiesc anual pe glob pentru aceasta actiune. Merita, nu merita, este greu de
raspuns in conditiile societatii contemporane (milioane de oameni, inclusive copii mor zilnic
prin inanitie, boli, etc.). As reda ca semnificativ raspunsul printului Alexandre de Merode,
presedintele Comisiei Medicale CIO cu ocazia unui interviu privind dopajul. Sunt intrutotul
de acord cu aceasta campanie mondiala impotriva dopajului in sport, dar nu cred in eradicarea
dopajului, ci numai in atenuarea acestui flagel si am trei argumente:
sportul olimpic (de inalta performanta in general) a ajuns o afacere, un spectacol pentru
care spectatorii sunt dispusi sa plateasca iar sportivii sunt dispusi sa-si asume orice riscuri
privind propria sanatate pentru a satisface exigentele publicului si a castiga din punct de
vedere material;
stiinta (anumite laboratoare private bine echipate si sustinute financiar) este implicat in
aceasta actiune si este greu de presupus ca organismele sportive ii pot face fata;
triare - nu in ultimul rand exprim o parere personala si anume c nelciunea face parte
din fiinta umana.

15
 In tara noastra Comisia Nationala Anti-doping este infiintata in 1966 si reorganizata in
2001 de Ministerul Tineretului si Sportului, ANAD Agenia Naionala Anti Doping, (sub
patronajul Guvernului Romaniei) care isi desfasoara activitatea in cooperare cu Laboratorul
national de control doping, ce apartine Ministerului Tineretului si Sportului. Activitatea se
desfasoara in conformitate cu prevederile Consiliului Europei (Grupul de monitorizare a
Conventiei anti-doping).
Directiile de activitate sunt urmatoarele: - activitate informativ educativa privind dopajul;
controale doping preventive la marile competitii si in afara competitiilor; cercetari in privinta
agentilor dopanti.

ntrebri
1.Dopingul, dopajul ntre licit i illicit, ntre etic sau imoral.
2.Clasificarea metodelor de dopaj.
3.Organizarea aciunilor antidoping.

16
Cursul 3

Clasificarea metodelor de dopaj

Metode actuale
Noiuni de farmacologie general

STIMULENTE.
Substane care cresc starea de alert, vigilent i agresivitate a organismului, reduc
senzatia de oboseal, induc scderea autocontrolului si judecatii putand conduce la accidente.
Dintre acestea amfetaminele au reputatia cea mai rea, putand cauza decese, mai ales in
conditii de hipertermie, eforturi epuizante (cazul ciclistului danez la Jocurile Olimpice de la
Roma, al ciclistului englez Sympson in Tour de France 1987 etc.).
Aminele simpatomimetice de tip efedrina si derivati (in doze mari) produc o stimulare
mentala, cresc fluxul sanguin si TA, produc cefalee, tahicardie, anxietate, tremor. Atentie la
folosirea unor produse locale (instalatii nazale) sau generale in stari gripale, care contin
efedrina, cathina, fenilpropanolamina etc. -2 adrenergice Salbutamol, Salmeterol,
Terbutalina, bronhodilatatoare folosite curent in astmul bronsic sunt admise cu notificare

17
scrisa si certificate medicale (pentru Salbutamol exista o limita cantitativa de 100 ng/ml
urina). Atentie la consumul unor produse naturiste (ex. ginseng) care pot contine efedrina,
cafeina etc.
NARCOTICE. (heroina, morfina) si opioidele (metadona, pentazocina, petidina si compusi
inruditi) scad pragul perceptiei algice, produc euforie si dependenta psihica, deprima functia
respiratorie, produc narcomania.
AGENTII ANABOLIZANTI. derivatii testosteronului de tipul dihidro-clor-metil
testosteron, metandienona, nandrolon, stanozol, DHEA etc. sunt folositi inca pentru cresterea
masei musculare, a fortei musculare, a puterii, a psihoagresivitatii. Principalele reactii adverse
constau in: oprirea cresterii la copii si amenoree primara la fete daca sunt administrate
inaintea pubertatii, modificari psihologice, cardiace, hepatice (icter colestatic,tumori
hepatice), prostatice la barbati (cancer), reducerea functiei testiculare, modificari la fete
(hipotrofia sanilor, amenoree secundara, hipotrofia organelor genitale, pilozitate crescuta pe
fata si pe corp, modificari ale vocii, suprimarea functiei ovariene etc.). Atentie la nutrientii
care contin agenti anabolizanti care nu sunt inscriptionati pe cutie sau la consumul de carne de
vita hranita cu anabolizante.
DIURETICE. provoaca o pierdere rapida de lichide si unele minerale (K, Na) din corp, fiind
utilizate mai ales in sporturile cu categorii de greutate. Prin dilutia urinei poate ingreuna
detectia agentilor anabolizanti in urina dar tehnicile moderne de detectie a dopingului
surmonteaza aceasta dificultate.
HORMONI PEPTIDICI, MIMETICI SI ANALOGI. Hormonul de crestere hipofizar
(somatotropina) este cel mai puternic hormon anabolizant din corpul omenesc. Administrat
inainte de pubertate poate induce gigantismul iar dupa pubertate acromegalie, reactii alergice,
HTA craniana, diabet, tulburari endocrine si de comportament; inainte cand produsul se
prepara din hipofize de cadavre a putut induce sindromul Krentzfield Jacob, insa azi se
prepara pe cale genetica.
Gonadotropina corionica uman (exemplu: Pregnyl) hormon secretat de placenta, care
stimuleaza productia de androgeni in organism. Induce creterea corpului luteal i secreia
acestuia de estrogeni i progesteron (Guyton i Hall, 2006). Se controleaza numai la barbati.
Corticotropina (exemplu: ACTH) este un hormon secretat de hipofiza anterioar, care
(stimuleaz sinteza de glucocorticoizi i androgeni corticosuprarenalieni)(Guyton i Hall,
2006) . Pricipalul hormon glucocorticoid este cortizolul. Zona reticulat a corticosuprarenalei
reprezint sediul sintezei unor androgeni. Cortizolul joac un rol important n rezistena la
stres i inflamaii. In ceea ce priveste cortizolul: administrarea prin injectii, tablete sau
supozitoare este interzisa; administrarea prin solutii oculare, auriculare, sau creme unguente

18
dermatologice etc. este permisa; administrarea prin spray-uri antiastmatice sau local in
infiltratii este supusa notificarii insotita de certificate medical.
Hormoni hipofizari si sintetici (exemplu: LH) cresc productia de androgeni in corpul
uman. O ultima subclasa este cea a inhibitorilor de aromataza (exemplu: Femara, Novartis)
care cresc indirect androgenii secretati de corticosuprarenale, in special la femei blocand
transformarea acestora in estrogeni. Se considera pozitiv numai la barbati.
Insuline like-growth factors (exemplu: IGF 1) sunt factori hormonali secretati (sintetizai
predominant n ficat sub influena hormonului de cretere ce este secretat de hipofiza
anterioar) si care induc o crestere a insulinei. Sunt folositi pentru efectele anabolizante.
Eritropoetina hormon peptidic secretat la nivelul rinichiului. Stimuleaz maduva osoasa
pentru a produce mai multe hematii, care vor asigura prin O2Hb HbO2 un transit crescut de
O2 la muschi. Se cunoate c nivelurile de eritropoietin variaz invers proporional cu
valoarea hematocritului. Pana in momentul de fata CIO nu a validat metoda franceza pe
urina ? iar unele federatii internationale accepta controlul dublu: sange si urina si declara un
caz pozitiv numai atunci cand ambele probe sunt positive; UCI si FIS (Federatia
Internationala de Schi) determina hematocritul si daca acesta este peste 50% (normal = 42-
44% ) considera cazul pozitiv interzicand participarea la competitie. Reactii adverse severe:
tromboza, reactii alergice, etc.
Insulina hormon secretat de celulele ale insulelor Langerhans pancreatice. Stimuleaz
ptrunderea glucozei n multe cellule (adipocite, celule musculare scheletice) controlnd
astfel metabolismul glucidic (Guyton i Hall, 2006). Are aciune hipoglicemiant i este
folosit pentru efectele anabolizante: este admis numai in cazul in care sportivul prezinta un
certificat ca este diabetic insulinodependent.
Dopingul cu sange si derivate de sange (auto- sau hetero-) asigura un surplus de hematii,
asadar de Hb, favorizand un aport crescut de O2 la muschi; reactii adverse: soc de
incompatibilitate, transmiterea unor boli grave cum ar fi SIDA, hepatita virala B si C, etc.
Transportori de oxigen (exemplu: RSR 13, hemoglobina reticulat, etc) si inlocuitori de
plasma (plasma expanders) induc aceleasi efecte ca mai sus.
Manipulari fizice (manipularea urinei: sondaj vezical, adaos de apa sau alte lichide,
schimbari de flacoane, etc.),chimice (manipulari de pH: acidificari alcalinizari) si
farmacologice (agenti mascatori: Probenecid, Bromantan, Epitestosteron mai mare de 200
ng/ml urina, etc.).
Alcool numai la cererea unei organizatii sportive competente (exemplu: CIO, Federatii
internationale sportive) exemplu: tir, pentathlon modern si biatlon pentru tir etc.

19
 Canabinoide (exemplu: marijuana, hasis) au efecte halucinogene. Se controleaza numai
la cererea unei organizatii sportive competente (CIO, Federatia Internationala de Schi etc.).
Anestezice locale cu exceptia cocainei sunt admise chiar impreuna cu 1% adrenalina.
Controlul doping se efectueaza numai la cererea unei organizatii sportive competente
(exemplu: Federatia Internationala de Box, Federatia internationala de Pentatlon modern). Un
certificat medical si notificarea scrisa inainte de control pentru infiltratiile locale sunt necesare
numai pentru aceste doua federatii internationale (numele, proba, diagnosticul, substanta si
cantitatea infiltrata, locul anatomic si data, ziua, ora).
Corticosteroizi in infiltratii (exemplu: Diprofos, Solumedrol) sunt admisi cu obligatia
notificarii scrise inainte de control.
Beta-blocante (exemplu: propranolol) sunt substante care scad tonusul simpatic (starea
de teama si tensiunea psihica) fiind folosite de unii sportivi pentru aceste efecte in afara
utilizarii in patologie: hipertensiunea arteriala, migrene, tulburari de ritm cardiac, angina
pectorala, etc. Controlul doping are loc numai la cererea unor organizatii sportive competente:
auto moto, tir, tir cu arcul, pentatlon, biatlon, inot sincron, sarituri in apa, sarituri cu
schiurile,etc. Ca reactii adverse mentionam: bradicardia sinusala cu tulburari secundare de
irigare cardiaca, cerebrala, hipertensiune arteriala, alergii in special cutanate,etc.
DOPINGUL GENETIC. Gene artificiale produse in laboratoarele de biologie moleculara,
care forteaza organismul de a produce o anumita substanta sau hormon, care vor induce
efectele dorite.
Practic acest doping se poate realize pe trei cai:
Prin injectie fibrele musculare pot absorbi direct ADN. Injectand in muschi gene
artificiale, care contin ADN artificial muscular, fibrele musculare vor accepta acest ADN si
noul ADN va modula caracteristicile fibrelor musculare (albe, rosii, intermediare,etc.)
Transplante prin virusi virusul poate fi manipulat cu, de exemplu, gene EPO; injectand
virusul in muschi noile gene vor forta muschiul s produca EPO. Acest lucru a fost deja
realizat pe animale si pare a fi eficient 1-2 ani.
Introducerea in organism de celule cu gene modificate practic se pot extrage celule din
corp, care in laborator se moduleaza cu gene artificiale si apoi se reintroduce in organism.
Este metoda cea mai laborioasa dar realizabila si controlata in laboratoarele de biologie
moleculara.
O alta metoda este aceea de a creste factorii de transcriere. In acest mod tipul de fibre
musculare poate fi modificat (alterat) nsa crescand volumul muscular.

Metode actuale de dopaj

20
Hormonul uman de cretere, spre exemplu, este produs de organism n mod natural i
accelereaz diviziunea celulelor n multe tipuri de esuturi. Administrat n doze mare, poate
determina o cretere a masei musculare din cretet pn-n vrful degetelor i chiar poate
aduga n jur de 7-8 centimetrii la nlimea individului.
Steroizii anabolizani sunt substane chimice asemntoare testosteronului. Steroizii
provoac i o cretere a masei musculare n partea superioar a corpului, drept care sunt foarte
mult preferai de halterofili.
Eritropoietina sintetic, sau EPO, o substan produs pe cale natural de rinichi, este
preferat de cicliti, atleii de triatlon, maratoniti i de oamenii care fac exerciii aerobice
intense i prelungite. EPO scald muchii obosii n oxigen, prevenind astfel epuizarea.( H.
Lee Sweeney (2005,58)

Alturi de aceste manopere dopante trebuie s amintim de stimulentele neuroleptice ca

i: cofeina, efedrina, amfetaminele, i multe alte substane, care vin s completeze lunga list
a substanelor dopante.
Decelarea acestor substane poate fi fcut n urma unor teste de urin i snge, deoarece
aceste substane ingerate sunt eliminate, unele dup cteva ore, altele dup sptmni sau luni.

STIMULENTE NARCOTICE STEROIZI BETA- DIURETICE

ANABOLIZANTI BLOCANTE
Amfepramona Aniledirin Balasteron Atenolol Amilorid

Amfetamina Buprenorfina Celostebol Labetalol Diclofenamina

Amfetaminil Codeine Testosterone Nadolol Furosemid

Benzampfetamina Diamorfina Metelonon Sotalol Mersalil

Caofeina Etilmorfina

Clorfetermina Ferorfanol

Cocaine Metadona

Efedrina Morfina

21
Fenetilinamefenarex Nabufina

Metamfetamina Trimeperidina

FARMACOLOGIE

Despre substane se poate spune c au efect farmacologic n msura n care ele

exercit o anumit aciune asupra organismului. Aceast aciune este posibil datorit
afinitii receptorilor din organism pentru anumite substane. Un factor important care trebuie
luat n considerare este biodisponibilitatea.

Datorit efectelor pozitive sau negative pe care le poate avea un medicament asupra
sistemelor biologice studiile pot fi fcute sau nu direct asupra omului. Acest aspect mparte
farmacologia n: farmacologie preclinic, farmacologie clinic.

Farmacologia (gr. farmakon = medicament, gr. logos = tiin) este tiina care studiaz
medicamentele din perspectiva definirii acestora ca substane utilizate pentru profilaxia,
tratamentul ori diagnosticarea bolilor

Farmacodinamia este o ramur a farmacologiei generale care cerceteaz efectele i

mecanismele de aciune ale medicamentelor.

Efectul unui medicament este dependent de doza administrat. Creterea dozei are drept
consecin creterea efectului pn la o intensitate maxim care nu mai poate fi depit.

Relaia doz efect E=efect C=doz Emax=efect maxim DE50=doz la care apare un
efect de 50% din Emax

22
Pentru a putea produce un anumit efect medicamentul trebuie s aib o afinitate chimic
specific i o activitate intrinsec fa de un anumit substrat din organism numit receptor
farmacologic.

Afinitatea chimic reciproc dintre receptor i medicament conduce la cuplarea celor doi sub
forma unui complex numit medicament-receptor. Activitatea intrinsec a medicamentului
semnific capacitatea acestuia de a aciona acel receptor.

Farmacocinetica este o ramur a farmacologiei generale care urmrete drumul parcurs de

medicament n organism plecnd de la absorbie i continund cu distribuia i eliminarea
acestuia.

Prin absorbia medicamentului se nelege fenomenul de ptrundere a acestuia de la nivelul

locului de administrare n snge.

Absorbia medicamentelor este un parametru esenial pentru alegerea cii de

administrare a medicamentelor. Medicamentele liposolubile i cele cu dimensiuni mici
ale moleculelor se absorb bine indiferent de calea de administrare, cu condiia s nu fie
inactivate la locul administrrii. Absorbia este cu att mai bun cu ct la locul
administrrii se realizeaz o concentraie mai mare, suprafaa de absorbie fiind astfel
mai mare i vascularizaia mai bogat.

Absorbia dup administrare oral poate fi influenat de o serie de factori locali.

Unele medicamente sunt inactivate de aciditatea gastric (ex. penicilina G), altele de
enzimele sucurilor digestive (polipeptidele i glucidele sunt digerate de pepsin, tripsin
i, respectiv, amilaz etc). Uneori, pot fi inactivate chimic de medicamente sau alimente
23
administrate concomitent (tetraciclinele formeaz chelatine absorbabili cu ionii de
calciu, magneziu, aluminiu i fier din medicamente - antiacide, antianemice - sau
alimente - produse lactate). Dac sunt liposolubile, se absorb repede i complet. Dac
sunt polare, absorbia lor este cu att mai mic cu ct polaritatea este mai mare. Cnd
polaritatea este intermediar, absorbia este parial, dar dac este suficient de bun,
poate permite administrarea oral. n aceste cazuri, absorbia poate fi influenat de
motilitatea tubului digestiv: crete cnd tranzitul este ncetinit i scade cnd este
accelerat.

Administrarea prin injectare parenteral este considerat cale de administrare

alternativ, apelndu-se la ea cnd nu este posibil sau nu este avantajoas
administrarea oral: medicamente care se absorb puin sau deloc sau sunt distruse n
tubul digestiv, bolnavi necooperani, necesitatea unui efect foarte rapid i intens,
contraindicaie pentru administrare oral etc. Administrarea intravenoas nu
presupune absorbie i se consider c ntreaga cantitate de medicament injectat
ajunge n circulaia sanguin chiar din momentul administrarii. Ea realizeaz
concentraii sanguine foarte nalte i rapide, fiind extrem de eficace n urgene, dar i
foarte periculoas. Pentru a permite medicamentului s se dizolve n tot sngele, se
recomand ca administrarea s se fac lent, n mai mult de 1 minut. Administrarea
intramuscular i subcutanat presupune absorbie care poate fi influenat de natura
medicamentului i de vascularizaia zonei. n cazul injectrii intramusculare, absorbia
este mai rapid dect n cazul administrrii subcutanate, muchiul fiind mult mai bine
vascularizat. Scderea timpului de circulaie n insuficiena cardiac sau n insuficiena
circulatorie acut poate s scad absorbia. Soluiile apoase se absorb mai bine dect
suspensiile sau soluiile uleioase, acestea din urm realiznd adevrate depozite la locul
injectrii, din care medicamentul se absoarbe lent.

Administrarea prin aplicarea medicamentelor pe mucoase (sublingual-perlingual,

intranazal, intrarectal etc) sau tegumente (transdermic) este mai rar utilizata (dac se
face abstracie de medicamentele cu aciune local) i se apeleaz la ea, n general, n
cazul unor medicamente care se metabolizeaza foarte mult la prima trecere prin ficat
(ex. nitroglicerina) sau n cazul unor substane care sunt distruse n tubul digestiv
(catecolamine, vasopresina etc). O absorbie foarte rapid o realizeaz
administrarea pe cale inhalatorie, cale de administrare de asemenea rar utilizata

24
cu excepia unor medicamente antiastmatice inhalatorii (a caror destinaie este
ns s rmn la locul administrrii, nu s se absoarb).

Transportul medicamentelor
Medicamentele pot traversa membranele prin mai multe modaliti:
1. Difuziune se face direct prin masa lipidic.
2. Filtrare se face prin porii apoi.
3. Transport activ.
4.Pinocitoza

Difuziunea este procesul cel mai frecvent , realizat direct prin membrane; este un proces
pasiv, datorat unor diferene de concentraie (de la concentraii mai mari la concentraii
mai mici). Cu ct diferena de concentraie este mai mare, cu att viteza de traversare
este mai mare. Rezistena opus de membran este cu att mai mic cu ct
medicamentul este mai liposolubil. Dac un medicament este hidrosolubil, nu
traverseaz membrane. Cu ct coeficientul de partiie lipide-ap este mai mare, cu att
medicamentul traverseaz mai repede membrana celular.

Majoritatea medicamentelor sunt acizi sau baze slabe, care la pH-ul mediului
intern, disociaz parial. Fracia nedisociat este nepolar i traverseaz membranele
(dac substana este liposolubil). Fracia disociat nu poate poate traversa membranele
deoarece este polar, ionii nefiind liposolubili i avnd dimensiuni prea mari pentru a
trece prin canalele membranare. Medicamentele polare nu sunt liposolubile i nu pot
traversa membrana. n diverse compartimente ale organismului exist pH-uri diferite,
astfel nct se realizeaz o direcionare a medicamentelor dintr-un compartiment n
altul, n form disociat sau nu. De exemplu, un medicament acid nu disociaz n mediul
gastric; apoi, trece uor n snge unde disociaz i astfel nu poate reveni n stomac.

Prin direcionarea medicamentelor se poate modifica pH-ul diferitelor compartimente .

Filtrarea presupune traversarea membranelor prin porii apoi.

Intervine n cazul medicamentelor polare, hidrosolubile i depinde de dimensiunile
porilor membranei. Majoritatea membranelor au porii mici, astfel nct permit trecerea
numai a medicamentelor cu molecul foarte mic. Totui, membranele celulelor
endoteliului capilar au pori de dimensiuni mari prin care pot trece molecule cu
dimensiuni mijlocii sau chiar mari.

25
Transportul activ se realizeaz prin transportori specifici.
Medicamentul se leag stereospecific de transportor, la polul extracelular al membranei;
apoi complexul transportor- medicament traverseaz membrana, la polul intracelular
complexul se desface, medicamentul ptrunde n celul, iar transportorul se rentoarce
la polul extracelular.

Transportul activ presupune consum de energie; aceasta este furnizat de

moleculele de ATP. Transportul activ se realizeaz mpotriva unui gradient de
concentraie (de la concentraii mici la concentraii mari). Exist situaii cnd se poate
realiza n sensul gradientului de concentraie, procesul numindu-se difuziune facilitat.
Difuziunea facilitat presupune i ea transportori i consum de energie; n cazul ei,
viteza traversrii este mai mare dect n difuziunea pe baza gradientului de
concentraie.

Pinocitoza membrana realizeaz o vezicul ce nglobeaz medicamentele, apoi

vezicula se internalizeaz, iar n interiorul celulei se desface i elibereaz medicamentele.
Procesul de pinocitoz este foarte rar n cazul medicamentelor.
Fenomenul de traversare a membranelor st la baza tuturor proceselor
farmacocinetice.

Distribuia unui medicament sau metaboliilor si activi, la nivelul organismului

receptor depinde de urmtorii factori:
- viteza i nivelul de eliberare a substanelor active din produsul farmaceutic urmate
de absorie;

- efectul primului pasaj. Un medicament odat absorbit la nivel gastro-intestinal trece

bariera hepatic unde are loc o prim inactivare astfel c n circulaia sangvin ajunge
numai o fraciune intact din medicamentul respectiv.

- ansamblul proceselor de legare cu proteinele plasmatice de fixare tisular, de

repartiie n mediile lichide ale organismului de matabolizare i de eliminare pe cale
digestiv, urinar sau pulmonar.

26
 Compartimentele hidrice ale organismului sunt

- intracelular: citosolul
- extracelular: lichidul interstitial care scalda celulele, mediu intern alctuit din sange,
limf, umoarea apoas a ochiului i lichidul cefalorahidian
ntotdeauna trebuie s existe un echilibru ntre aceste compartimente.

Exist medicamente care intr n toate compartimentele din organism i deci se

elimin mai greu dar i bariere anatomice care mpiedic medicamentele s ptrund n
anumite sisteme.

1. Bariera hematoencefalic:- exist ntre snge i lichidele interstiiale cerebrale.

Aceast barier este nalt permeabil pentru ap, dioxid de carbon, oxigen i pentru
majoritatea substanelor liposolubile, cum sunt alcoolul i anestezicele. Conine i
molecule de transport specifice care faciliteaz transportul hormonilor din snge n
hipotalamus, la nivelul cruia acetia se leag de receptori specifici, care controleaz
alte funcii, precum apetitul i activitatea sistemului nervos simpatic (Guyton i Hall,
2006) , deoarece ptrunderea medicamentului se face la nivelul corpului celular al
neuronului. Doar axonul poate fi nvelit de o teac de mielin. Aceasta are
proprieti izolante electrice fiind unul din cei mai buni izolatori electrici cunoscui .
Prezint discontinuiti numite noduri sau strangulaiile Ranvier. Strangulaiile
Ranvier au importan n conducerea impulsului nervos (Dorofteiu, 1992).
2. Bariera feto-placentar- are permeabilitate crescut
Tipuri de distribuire:
- distribuire uniform (alcoolul)

- distribuire neuniform (selectiv):

- iodul are afinitate ctre glanda tiroid
- anestezice locale - ctre esuturile bogate n lipide
- calciu, fosfor se duc n oase
- tetraciclina se distribuie n dini (nglbenire)

- distribuire urmat de redistribuire (tiobarbiturice - anestezicul dup transportul ctre

creier se depozit n es adipos de aceea pers obeze i revin mai greu din anestezie) .

27
Cile de administrare a medicamentului pentru alegerea crora absorbia reprezint un
parametru esenial sunt: calea oral, calea parenteral, calea cutanat, calea inhalatorie,
calea de administrare la nivelul mucoaselor.

Distribuia medicamentului reprezint fenomenul de dispersie a medicamentului la nivelul

aparatelor i sistemelor din organism dup deversarea acestuia n snge.

Biotransformarea medicamentelor este etapa n care organismul intervine asupra

medicamentului. Au loc modificri n structura chimic care favorizeaz eliminarea
medicamentului din organism.
Se realizeaz de obicei la nivelul ficatului i foarte rar n alt loc. Se ntmpl foarte rar
ca
medicamentele s fie metabolizate complet (pn la CO2 i H2O). De obicei rezult
compui polari care se elimin mai uor prin urin. Prin metabolizare hepatic, se
elimin medicamente
liposolubile care nu se elimin urinar. Metabolizarea cuprinde 2 faze:

1. Au loc procese de oxidare, reducere i hidroliz.

2. Compuii rezultai n urma fazei 1 sufer procese de conjugare formndu-se n final
compui polari.

Foarte importante sunt procesele de oxidare care se produc sub influena unor
complexe enzimatice, cum ar fi citocromul P-450. Activitatea sa poate fi influenat de
diverse medicamente: medicamente inductoare enzimatice i medicamente inhibitoare
enzimatice. Medicamentele inductoare enzimatice cresc capacitatea de metabolizare a
altor medicamente, sczndu-le activitatea. (De exemplu: Fenobarbitalul este un foarte
puternic inductor enzimatic care crete metabolizarea anticoagulantelor orale,
sczndu-le activitatea i astfel producndu- se tromboze. De asemenea, fenobarbitalul
poate crete metabolizarea propriei molecule prin autoinducie enzimatic; de aceea,
tratamentul ndelungat necesit creterea progresiv a dozei datorit instaurrii
toleranei de tip farmacocinetic.)

28
n urma metabolizrii rezult compui inactivi din punct de vedere farmacologic; prin
metabolizarea hepatic se poate produce bioinactivarea medicamentelor. De asemenea,
se poate ntmpla ca medicamente inactive farmacologic, prin metabolizare s formeze
compui activi, prin bioactivare. n acest caz medicamentul poart numele deprodrog.
(De exemplu, fenacetina se transform prin bioactivare n Paracetamol.) Factori care
influeneaz biotransformarea:
Structura chimic - nucleul (declaneaz aciunea) i substituenii (mbuntesc
aciunea)
Starea fiziologic - stress, perioade de post, peioada de sarcin
Starea patologic - icter, diabet, hepatopatii
Inducia enzimatic - n urma administrrii unui medicament stimulm un echipaj
enzimatic care poate fi substratul pentru metabolizare; dac avem 2 medicamente i
unul
dintre ele este inductor enzimatic scade eficacit terapeutic.
Inhibiia enzimatic medicamente care inhib enzima de care avem nevoie.
Vrsta - nou nscutul nu posed sisteme enzimatice iar pacientul n vrst are
procesele metabolice ncetinite
Sexul - de ex femeile sunt mai sensibile la efedrin dect brbaii
Diferene interindividuale care in de fiecare persoan n parte.

Eliminarea medicamentelor din organism se poate realiza prin excreie urinar, metabolizare
hepatic, saliv, fanere sau lapte matern.

Eliminarea medicamentelor din organism depinde de viteza de eliminare (depinde

de proprietile fizico-chimice ale substanelor pe care le conine medicamentul de calea
de
administrare i de profilul farmacocinetic al substanei).
Medicamentele care urmeaz s fie eliminate pot fi netransformate sau transformate
sub form de metabolii.
Eliminarea medicamentelor se poate face pe mai multe ci: renal, biliar, salivar,
lacrimal, prin transpiraii, pe cale pulmonar, prin piele i fanere i prin lapte.
1. Excreia pe cale renal este cea mai important cale de eliminare a medicamentelor
deoarece medicamentul nu creeaz funcii noi ci acioneaz pe cele existente.

29
Eliminarea renal implic 3 procese:

- filtrare glomerular depinde de proporia formei libere a medicamentelor n

plasm i de volumul de plasm filtrate n unitatea de timp; medicamentele
hidrosolubile i polare ajunse n urin prin filtrarenu pot fi reabsorbite dar cele
liposolubile i nepolare pot fi reabsorbite la nivel tubular;

- secreia tubular se face la nivelul tubului contort proximal prin intermediul

unor transportori pentru medicamente acide sau bazice astfel dou medicamente de
acela.i tip (acide sau baze) pot intra n copmetiie n momentul secreiei tubulare.

- reabsorbia tubular este procesul prin care medicamentele trec prin difuziune,
din urina n interstiiu i apoi n sg astfel dac medicamentul trece prin acest proces
eliminarea lui se reduce.

Viteza de eliminare pe cale renal depinde de: structura chimic a medicamentului,

diurez, starea funcional a organismului i a mecanismelor de eliminare, de
distribuirea medicamentelor n cele 3 compartimente hidrice.

2. Excreia pe cale biliar se face prin sisteme transportoare active ( pentru glicozizi i
substane cu structur steroidic, acizi sau baze). Ea poate fi sczut prin:
- competiie pentru un anumit transportor
- diminuarea fluxului biliar
- intrarea medicamentului n circuitul entero-hepatic (asigur meninerea
medicamentului n organism timp ndelungat)
- un medicament excretat pe cale biliar ajunge n lumenul intestinal prin sitemul
port si este reabsorbit

3. Excreia prin saliv este puin important sin punct de vedere cantitativ dar este
folosit pentru dozarea unor medicamente. Se realizeaz prin difuziune. Pot aprea
reacii
adverse la nivelul mucoasei bucale.
4. Excreia prin lacrimi i prin transpiraie este redus cantitativ (Rifampicina se poate
elimina prin transpiraii de culoare roie).
5. Excreia pe cale pulmonareste important pentru lichide volatile i gaze.
Medicamentele trec din sg n aerul alveolar astfel elimenarea depinde de solubilitatea
medicamentelor n esuturi i n sg.
30
6. Excreia prin piele i fanere are importan toxicologic i este util n tratarea unor
micoze. Persitena n timp a unor metale grele n fanere (de ex mercur) d toxicitate.
7. Excreia prin lapte se realizeaz prin difuziune iar medicamentele eliminate n acest
mod pot produce reacii adverse sau toxice la sugar.

Farmacodinamia este o ramura a farmacologiei generale care cerceteaza efectele si

mecanismele de actiune ale medicamentelor la nivel molecular.

Farmacotoxicologia reprezint acea parte a farmacologiei generale care analizeaz reaciile

adverse i efectele nedorite ale medicamentului. Diferena dintre acestea este dat de gradul
de periculozitate pentru sntatea individului. Reaciile adverse au un caracter nociv, n timp
ce efectele nedorite nu au. Este ramura cu caracter predominant care studiaz efectele /
reaciile adverse la medicamente, patologia lor, precum i intoxicaiile acute / cronice.

Reacii adverse la med i factorii de risc

Reaciile adverse sunt reacii nocive, nedorite care apar ntmpltor la dozele utilizate
obinuit la om. Depne de anumii factori:
Factori favorizani:

- dozele mari
- stri fiziologice (sarcina, vrsta naintat, copilul mic)
- stri patologice (insuf renal, insuf hepatic)

Ali factori sunt legai de:

31
- malnutriie
- consum de alcool, tutun

-poluani din mediu

Riscul crete progresiv cu numrul de medicamente utilizate de un singur pacient.

Tipuri de reacii adverse:

1. Efecte secundare - sunt nedorite, sunt de ordin farmacodinamic, ca o consecin
direct sau indirect a aciunii farmaceutice. Ele pot fi:

- uneori dorite
- alteori dorite
- adesea inevitabile
- uneori pot fi utile terapeutic
- nu sunt dependente de doz.

Ex:- uscciunea mucoaselor (hiposalivaia) dup administrarea de atropin este

neplcut i poate fi combtut printr-un consum crescut de lichide; n preanestezie este
util ns pentru reducerea secreiilor n cile aeriene superioare, secreii nefavorabile n
cursul anesteziei generale.

2. Efecte adverse toxice - sunt tulburti funcionale / morfologice, diferite de

efectele farmacodinamice, ntotdeauna nedorite i care apar la o parte din subiecii
tratai n condiii similare. Apar n funcie de bolnav sau de medicament i la doze
obinuite i pot produce leziuni la nivelul aparatelor / sistemelor i tulburri ale
funciilor acestora. Sunt dependente de doz; riscul este m mare cu ct doza este mai
mare.

Factori care in de medicament sunt:

a. toxicitatea mare i indicele terapeutic mic (ex. n cazul digitalicelor-digoxin DE este

foarte apropiat de DL: indicele terapeutic = 2 - 3)

b. biodisponibilit anumitor preparate / forme farmaceutice care poate fi variat pt
aceeai substan de la un productor la altul (ex. fenomenul a fost semnalat pt
fenitoin-
anticonvulsivant, antiepileptic i pentru glicozidele cardiotonice).
c. schema de dozare - dac nu se ine seama de fatmacocinetica medicamentului se

32
poate favoriza apariia toxicitii. Se ine cont de calea de administrare i intervalul
dintre
doze.d. interaciunile medicamentelor - pot fi prin mecanism farmacocinetic sau
farmacodinamic (medicamentele care nu se vor asocia cu alcool sunt: opioide,
tranchilizante,

neuroleptice, antibiotice).
Factori care tin de organism

a. utilizarea unei ci de administrare nepotrivite - riscul cel mai mare l reprezint calea
i.v.
b. reactivitatea individual - putem ntlni persoane foarte sensibile, care la doze
obinuite de medicamente duc la apariia de reacii adverse toxice. Acest fenomen este
datorat fie unei particulariti de metabolizare, fie unei selectiviti excesive ale esutului
int.
c. strile patologice - pot modifica comportarea farmacocinetic / farmacodinamic. La

bolnavii cu insuficin hepatic, medicamentele care n mod normal sunt inactivate prin
metabolizare n ficat tind s se acumuleze n organism. n insuficina renal
medicamentele eliminate pe cale renal manifest o toxicit crescut.

Exemple de reacii adverse toxice la nivivelul unor aparate / sisteme:

- la nivelul pielii - pot apre diferite erupii
- la nivelul SNC- medicamentele pot avea efecte negative asupra funciilor psihice sau
asupra sistemului extrapiramidal
- la nivelul aparatului digestiv - pot fi efecte adverse toxicefuncionale (greuri,
vrsturi,
diaree, colici) sau morfologice (ulcere)
- la nivelul ficatului - unele medicamente produc un tablou clinic asemntor cu
hepatita virala;
- la nivelul cordului - pot aparea efectefuncionale (creterea excitabilitii miocardului
cu aritmii) saumorfol ogi ce (caracterizate prin leziuni degenerative - citostatice)

- la nivel sanguin - efectele toxice se manifest prin: - leucopenie, trombopenie,

agranulocitoz (citostatice); anemie megaloblastic prin caren de vit B12 acid folic

33
 (antiepileptice). Atenie la administrarea de fier: trebuie fracionat n mai multe prize pe
zi pentru c receptorul nu-l poate transporta dect limitat.

- la nivel renal antibioticele sunt nefrotoxice (kanamicina, streptomicin)

Efectele adverse toxice sunt urmrite prin determinarea toxicitii la diferite specii de
animale de laborator n studii preclinice:

- toxicit acut: evaluat dup administrarea unic i observarea dup 7-14 zile
- toxicit subacut: dup administrarea repetat zilnic
- toxicit cronic: dup administrarea repetat 3-12 luni

3.Intolerana - este o reacie advers medicamentoas care se manifest printr-un

rspuns anormal cantitativ i/sau calitativ la un medicament. Poate fi:

- congenital - poate fi de specie sau de grup (idiosincrazie)
- dobndit

a.Idiosincrazia - se manifest prin efecte diferite cu aciune farmacodinamic

caracteristic ce apare numai la unii indivizi, putndu-se manifesta la prima
administrare a medicamentului sau la timp scurt de la nceputul administrrii.

Rspunsul neobinuit este independent de doz i diferena fa de rspunsul

farmacodinamic normal poate fi :

- cantitativ (efect de supradozare sau ineficacitate)
- calitativ (reacie anormal fa de cea farmacodinamic)

Cnd o gen prezint anomalii sau este absent, enzima respectiv are o constituie
anormal sau lipsete; acestea poart numele de anomalii enzimatice = enzimopatii
(sunt manifeste sau latente). n cazul n care se administreaz un medicament care este
metabolizat de o astfel de enzim apar reaciile idiosincrazice (exist 2 tipuri:

farmacocinetice i farmacodinamice).
Manifestrile farmacocinetice sunt responsabile de distribuirea diferit a vitezei de
biotransformare a unor medicamente ntr-o populaie de indivizi. n funcie de
metabolizare
avem;

34
-metabolii leni: apar efecte de supradozare, cu intensitate crescut i consecine
farmacotoxicologice.
- metabolii rapizi: ineficacitate terapeutic i consecine farmacoterapeutice
Manifestrile farmacodinamice - au consecine farmacotoxicologice
b. Intolerana dobndit = hipersensibilitate - reprezint defapt o alergie la medicament.
Intolerana dobndit presupune contactul organismului cu alergenul i abia la
urmtorul contact se produce sensibilizarea / alergia.

Exist antigenii complei care sunt macromolecule proteice / polizaharidice i

substane cu structuri simple, susceptibile de a se combina cu anticorpii, dar incapabile
de a antrena singure formarea anticorpilor. Acestea devin antigenice numai dup
legarea de proteine (=

antigeni incomplei). Ex: peniciline, cefalosporine, sulfamide, barbiturice, ac

acetilsaliciliC,procaine.

Riscul de apariie a reaciei alergice este mai mare pentru preparatele cu aplicaie
local i mai mic pentru calea oral.
Pe lng substanele active, ca alergene mai pot fi incriminate i diferite impuriti sau
substane auxiliare coninute de diferite forme farmaceutice (ex coloranii).

Anticorpii (imunoglobulinele) = biomacromolecule care sunt capabile s se cupleze

cu antigenul i s determine reacie alergic. Pot fi de mai multe tipuri: G, M, E, A, D.
Pot fi monomeri, dimeri, pentameri.

Dup mecanismul de producere exist 4 tipuri de reacii alergice:

1) reacii alergice de tip anafilactic (de tip 1): fac parte din categoria reaciilor imediate,
sunt mai frecvente la persoanele cu predispoziie la boli alergice.

ocul anafilactic este o manifestare acut, cu caracter sistemic a alergiilor de tip 1.

Sindromul este foarte grav, fiind declanat n special cnd alergenul este introdus n
organism pe cale injectabil. (n aceast privinpenicilinele sunt medicamentele cu
riscul cel mai mare).

Simptomele (se dezvolt n cteva minute) sunt: dispnee acut cu sufocare prin
bronhospasm i edem laringean, urmat de hta pn la colaps. Manifestrile clinice mai

35
puin grave i mai frecvente: urticaria, astm bronic (aprute dup peniciline i acid
acetilsalicilic).

Intervenii n caz de oc anafilactic sunt: adrenalina administrat subcutanat i nu

intravenos (crete brutal TA) sau hidrocortizon hemisuccinat (i.v.).
2) reacii alergice de tip 2: se datoreaz formrii de anticorpi prin imunoglobulinele E i
M direcionai specific mpotriva unor constitueni celulari.
Anticorpii formai au proprieti aglutinante i determin liza celular. (astfel se explic
unele anemii, trombocitopenii produse de sulfamide, cinin/chinidin)

3) reacii alergice prin complexe imune (de tip 3) - se datoreaz formrii de

complexe ntre antigeni i anticorpi circulani (imunoglobuline G i M). Complexele
imune solubile care se formeaz se fixeaz n vasele mici i n membranele bazale
declannd fenomene inflamatorii.

Manifestrile clinice mai frecvente sunt: boala serului (caracterizat prin febr,
urticarie, adenopatie=ganglioni mrii), unele forme de pneumonii.(Ex: peniciline,
sulfamide, nitrofurantoina).

4) reacii alergice mediate celular (de tip 4): fac parte din categoria reaciilor
ntrziate, se datoreaz interveniei limfocitelor sensibilizate, care elibereaz limfochine
provocnd fenomene inflamatorii.

De obicei, manifestrile acestui tip de reacii alergice sunt cutanate: dermatita de

contact (apare prin administrare local de neomicin, gentamicin)
4.Tolerana: const ntr-o sensibilitate redus / absena sensibilitii la unele aciuni ale
unui medicament.
Tolerana. congenital - apare imediat dup natere, poate fi: de specie sau de grup.
Tolerana dobndit - poate avea la baz un mecanism farmacocinetic/ farmacodinamic
cu desensibilizarea receptorilor.
Tolerana adevrat se dezvolt lent i nu este niciodat complet. Se cunosc cteva
aspecte ale toleranei:
- obinuina - const n diminuarea treptat a unor efecte ale unui medicament n urma
adminitrrii repetate; fenomenul este reversibil.

36
 - mitridatismul -reprezint capacitatea unui organism de a suporta fr simptome
deosebite, ca urmare a administrrii de cantiti progresiv crescnde dintr-o substan,
doze,

care la prima administrare pot produce efecte toxice. (ex fumtorii care suport
doze mari de nicotin)

- tolerana ncruciat - se poate produce ntre 2 sau mai multe medicamente (ex:
alcoolicii sunt mai puin sensibili la anestezice generale)

- tahifilaxia (tolerana acut) - const n diminuarea progresiv a intensitii

efectului unor doze constante dintr-o substan prin administrare repetat la intervale
scurte de timp. Prin ntreruperea administrrii se ajunge repede la redobndirea
sensibilitii iniiale. (ex efedrina, nafazolina) Tolerana nu trebuie confundat cu
efectele farmacodependenei (cei care se drogheaz). Farmacoepidemiologia
investigheaz impactul medicamentelor asupra evoluiei bolilor

in populatie.

Farmacovigilena reprezint un sistem de monitorizare continu a reaciilor adverse ale

produselor medicamentoase. n Romnia exist un departament specific n cadrul ANM care
supravegheaz orice reacie advers semnalat de ctre medici n practica medical.

Farmacologie preclinic

Farmacologia preclinic este o specialitate a farmacologiei care studiaz aciunea

medicamentelor asupra animalelor de laborator (oareci, obolani, iepuri, etc) sau asupra
sistemelor biologice izolate (culturi de celule, organe, etc).

Farmacologia preclinic are i o dimensiune etic deoarece administrarea unui produs nou
medicamentos la om implic anumite riscuri.

Farmacologia clinica este o specialitate medical care studiaz aciunea medicamentelor

asupra omului prin intermediul studiilor clinice. Acestea pot confirma sau infirma
rezultatele obinute n urma studiilor preclinice. Farmacologia clinic reprezint ultima
etap care trebuie parcurs nainte de autorizarea unui produs nou pe piaa
farmaceutic. Fr aceste confirmri terapeutice, o anumit substan nu poate fi

37
acceptat ca satisfctoare, acestea nu asigur n totalitate rezultate identice asupra
subiecilor umani.

Medicament este orice substan de origine natural (vegetal, animal, mineral),

semisintetic sau sintetic care administrat unui organism viu, singur sau n asociere
cu altele, n doz corespunztoare, n timp util i la intervale de timp potrivite,
previne,amelioreaz sau vindec o boal sau unele simptome ale ei sau o
diagnosticheaz.

Studii clinice

Studiul clinic reprezint cercetarea experimental asupra administrrii unui medicament la

subiecii umani. Aceste studii trebuie conduse n conformitate cu normele GCP i cu legislaia
n vigoare din statul n care se desfoar. Obiectivele urmrite de studiile clinice sunt
specificate n cele 4 faze ale acestora:

Faza I - Prima administrare la om dup etapa preclinic (preautorizare)

Subiecii inclui n studiu sunt voluntari sntoi. Se urmrete evaluarea farmacocineticii i

evaluarea siguranei la administrare.

Faza II - Primele experimente terapeutice (preautorizare)

Subiecii inclui n studiu sunt pacieni care prezint boli susceptibile de a fi tratate cu
medicamentul investigat. Se evalueaz eficacitatea i sigurana administrrii medicamentului
respectiv. Rezultatele acestor studii au un caracter orientativ asupra utilizrii ulterioare a
medicamentului.

Faza III - Confirmarea terapeutic (postautorizare)

Subiecii inclui n studiu sunt randomizai n dou grupuri perfect comparabile din mai multe
puncte de vedere. Un grup este tratat cu medicamentul de investigat, cellalt grup este tratat
fie cu placebo, fie cu un medicament comparator. Aceste studii controlate au ca obiectiv
determinarea eficacitii i siguranei medicamentului. Rezultatele din aceast etap sunt mai
concludente dect cele din faza II.

Faza IV - Utilizare terapeutic (postautorizare)

38
Studiile din aceast faz sunt studii clinice controlate ca i n faza III, i sunt conduse n acord
cu condiiile descrise n Autorizaia de Punere pe Pia (APP). Se urmrete evaluarea
eficacitii, reaciile adverse pe termen lung i farmacocinetic specific.

ntrebri

Clasificarea metodelor de dopaj

Metode actuale de dopaj
Farmacologie general

39
Cursul 4

Narcoticele, canabionidele, hai-marijuana.

Stimulentele neuroleptice
Legislaia privitoare la consumul acestor substane

.
Narcoticele

Buprenorfina, dextromoramida, diamorfina (heroina), metadona, morfina,

pentazocina, petidina si substante inrudite.
Heroina, morfina si opioidele (metadona, pentazocina, petidina si compusi inruditi) scad
pragul perceptiei algice, produc euforie si dependenta psihica, deprima functia respiratorie,
produc narcomania.
Sunt permise in caz de tratament: codeina, tramadol, propoxifen, difenoxilat,etilmorfina, etc.

40
 Anestezicele generale sau narcoticele sunt substane care provoac deprimarea
funciilor SNC, manifestat, pentru dozele terapeutice, prin somn, analgezie,
suprimarea reflexelor viscerale i relaxarea musculaturii striate. Analgezia const n
lipsa recepionarii durerii i n blocarea reaciilor motorii i vegetative la stimulii
dureroi; apare diminuarea activitii reflexe i relaxarea musculaturii striate, necesare
pentru efectuarea interveniilor chirurgicale.

Caracteristicile anestezicului general ideal:

- perioada de inductie scurta, fara fenomene motorii si cardiovasculare;
- revenire rapida, fara efecte adverse.

-perioadele i fazele anesteziei generale dup administrarea de Dimetileter:

a. Perioada de inducie este caracterizat prin analgezie, amnezie, respiraie
neregulat. Pregtirea preoperatorie prin hipnotice reduc excitaia.
n cadrul acestei etape avem dou faze:
- faza de analgezie iniial se manifest prin deprimarea progresiv a contientei,

bolnavul rspunde la ntrebri; poate aprea euforie, stri onirice (de visare),
halucinaii de

care ulterior bolnavul nu-si mai amintete. Acesta faz este bine suportat i realizeaz o
analgezie suficient pentru micile intervenii chirurgicale.

- faza de excitaie sau de delir care ncepe o dat cu pierderea contientei, apar

fenomene de excitaie psihomotorie: bolnavul poate cnta, striga, vorbi necontrolat, se

poate produce stare de agitaie motorie automata, starea de analgezie este total, pot
aprea vrsturi, durata acestei faze este bine sa fie ct mai scurt. Prin premedicaia
corespunztoare i folosirea substanelor analgezice, prin inducie, perioada de excitaie
poate fi scurtat.

b. Perioada de anestezie generala se caracterizeaz prin somnul anestezic prin care

bolnavul nu poate fi trezit prin stimul extern. Celelalte percepii senzoriale sunt
abolite.n fazele avansate respiraia este deprimat si presiunea arterial scade. Pentru
a evita o deprimare central prea puternic interveniile se realizeaz la nceputul
acestei perioade completnd anestezia cu alte mijloace adjuvante. Aceasta perioad
evolueaz n trei faze:

41
 - faza de somn superficial: cnd avem un somn linitit, analgezie, tonusul normal al
musculaturii, dispare reflexul de lipire la atingerea genelor; incizia pielii n aceasta faz
poate produce tahicardie sau creterea tensiunii.

- faza de somn profund: caracterizat prin dispariia treptat a reflexelor i relaxarea

muscular.
- faza de alarm: se manifest prin deprimarea progresiv i marcat a respiraiei i
hipotensiune sever.
c. Perioada toxic caracterizat prin deprimarea puternic pan la oprirea respiraiei,
colaps i oprirea inimii.
- mecanisme i teorii de aciune ale anestezicelor generale:
a. Teoria lipidic: anestizia general se produce prin dizolvarea anestezicului n
membranele lipidice ale celulelor perturbndu-le funcia de membran i sczndu-le
excitabilitatea esutului.
b.Teoria proteic: anestezicul acioneaz asupra situsurilor modulatoare de la

nivelul receptorilor proteici care influeneaz activitatea canalelor ionice. Astfel se

modific permeabilitatea canalelor pentru K+, Cl-, Na+, iar n consecin se produce fie
hiperpolarizarea membranelor fie scderea excitabilitii acestora.

Conform teoriei receptorii pentru neurotransmitorii excitatori (acid aspartic, Ach)

sunt inhibai iar cei pentru neurotransmitori inhibitori sunt stimulai.
c.Teoria neurofiziologic: explic aciunea anestezicelor generale asupra unor

grupuri neuronale care sunt afectate n mod difereniat. n doze terapeutice anestezicele
acioneaz pe structuri mai recente din punct de vedere filogenetic (thalamus, cortex) iar
n doze mai mari acioneaz i pe celelalte zone mai vechi.

- efecte:
asupra SNC: produc pierderea strii de contien, instalarea somnului, amnezie i
pierderea reflexelor;

asupra sistemului nervos vegetativ: efectele difer n funie de anestezicul folosit :

unele stimuleaz sau inhib sistemul adrenergic. Refelexele vagale pot fi crescute la
nceputul anesteziei;

42
 asupra aparatului cardiovascular: scad contractilitatea miocardului n expunerile
isolate pe inim; unele anestezice pot produce sensibilizarea miocardului la aciunea
catecolaminelor i a simpatomimeticelor putnd aprea stfel tulburri de ritm i
extrasistole ventriculare; n faza de anestezie profund TA este sczut ca urmare a
deprimrii centrilor vasomotor;

asupra aparatului respirator: majoritatea au effect de deprimare a respiraiei

excepie fcnd Protoxidul de Azot i Ketamina care stimuleaz respiraia; n doze mari
provoac apnea toxic;

asupra ficatului i rinichiului: funciile reanal i hepatic sunt deprimate; fluxul

sanguine n zon este diminuat; unele sunt nefrotoxice i hepatotoxice.

asupra metabolismului: reducerea acestuia cu tendina de hipotermie;

asupra musculaturii striate:se relaxeaz progresiv odat cu avansarea

anesteziei
netede: se relaxeaz; persistena postoperatorie al acestui
efect putnd produce staz gastric i meteorism;
asupra vomei: se poate declana fie n prima parte a anesteziei fie la trezirea din
aceasta;

asupra ochilor: acetia pot prezenta micri automate n prima parte a anesteziei
generale dup care rmn fici; pupilele i modific dimensiunile n funcie de fzele
anesteziei i de medicaia adjuvant.

- clasificare: dup modul de administrare

- anestezice inhalatorii: - volatile - lichide administrate sub form de vapori
- gazoase
- anestezice intravenoase: - barbiturice - cu aciune de foarte scurt durat

- alte structuri ca: benzodiazepine, opioide, etc. produc anestezie superficial, n

general rapid i fr fenomene neplcute. Se folosesc pentru inducerea anesteziei sau

43
pentru realizarea unei deprimri bazale a SNC. Se completeaz prin anestezice
neuroleptice, curarizante sau anestezice generale inhalatorii.

anestezicele generale inhalatorii sunt lichide foarte volatile sau gaze care se
administreaz pe cale respiratorie. n slile de operaii sunt vaporizatoare speciale care
realizeaz o concentraie dorit de vapori anestezici n amestec cu oxigen sau protoxidul
de azot. Au o structur chimic foarte variat, cele mai folosite sunt hidrocarburi
halogenate, esteri halogenai si protoxidul de azot. Ele sunt bine solubile in grsimi.

Stimulentele neuroleptice

Alturi de substanele dopante de mai sus trebuie s amintim de stimulentele

neuroleptice ca i:
cofeina, efedrina, amfetaminele, pseudoefedrina.
Permise pana nu demult, dar din 1.01.2010 interzise.
Se altura multor alte substane, care vin s completeze lunga list a substanelor dopante.

Legislaia romn n vigoare privind consumul de droguri

Vezi Codul Penal.

ntrebri

Narcoticele si anastelzicele
Stimulentele neuroleptice.

44
Cursul 5

45
Agenii anabolizani

Hormonii androgeni sunt hormoni steroizi care contin in structura lor de baza
ciclopentan perhidrofenantren C 19, (androstanul sau nucleul Steran). Au ca efect metabolic
general stimularea sintezei proteice (efect anabolizant) i creterea cantitii de azot reinut
de organism. Aciunea anabolizant se manifest la nivel celular prin mecanisme multiple
printre care putem meniona : stimularea sintezei de ARN prin activarea enzimei ARN
polimeraza i a aminoacil-transferazei, ceea ce are ca urmare sinteza crescut de proteine
hepatice i musculare. Aceti hormoni intervin i n metabolismul glucidelor prin stimularea
ezimelor glicolitice, n metabolismul lipidelor mpiedicnd depunerea lipidelor de rezerv, n
metabolismul electroliilor determinnd retenia de ap i favorizarea fixrii potasiului n
celule i a calciului n oase (Petrescu, 1986).
O cantitate foarte mica de substanta poate produce un efect asa de mare, incat sa modifice
structura sau functia unui tesut.
Efectul hormonilor se produce la o concentratie foarte mica, care este suficienta sa determine
modificari cantitatice si calitative.
De aici mai fac parte hormonii estrogeni, gestageni, glucocorticoizi si mineralocorticoizi.
Androgenii naturali au ca reprezentant tipic testosteronul.
Androgenii sunt secretati la nivelul testicolului de catre celulele interstitiale ale lui Leyding.
La nivel mic sunt sintetizati si in ovarele femeilor si se mai pot forma la nivelul cortexului
glandelor suprarenale.
De ce se regasesc si la femei acesti hormoni (testosteronul)? Prin originea embrionara
comuna a glandelor sexuale (testicule si ovare) si a partii corticale (zona fascio-reticulara) a
glandelor suprarenale,
Dar si prin faptul ca progesteronul este precursor unic al hormonilor androgeni si estrogeni,
etc.
Testosteronul poseda o dubla actiune fiziologica> anabolizanta si androgena.
Interesul pentru acest hormon este dat de faptul ca poate stimula procesele anabolice.
Steroizii anabolici androgeni sunt derivati de sinteza ai hormonilor androgeni naturali
testosteronul si nortestosteronul, avand actiune predominant anabolizanta, important
virilizanta si slab psihotropa.
Sa cautat prin cercetarile intreprinse sa se creasca efectul anabolizant al acestor substituti si
scaderea efectelor androgene.
Steroizii anabolizanti

46
Descriere
Steroizii anabolizanti sunt derivati sintetici cu efecte asemanatoare hormonului sexual
masculin - testosteron. Termenul de steroid este termenul generic dat compusilor care
contin in structura lor un nucleu sterolic (nucleul de baza din structura colesterolului).
Denumirea corecta a acestei clase de substante de abuz este "STEROIZI
ANDROGENICI-ANABOLIZANTI" tinand cont de structura chimica si de efectele
androgenice (favorizarea caracterelor masculine) si anabolizante (favorizarea
dezvoltarii musculare) pe care le produc.

Cu toate acestea, denumirea uzuala este de steroizi anabolizanti, iar denumirile de strada
sunt: "arnolds", "gym candy", "pumpers", "roids", "stackers", "weight trainers",
"juice".
Steroizii anabolizanti au fost sintetizati in anii '30 pentru tratarea
hipogonadismului, afectiune in care testiculele nu produc suficient testosteron pentru o
crestere, dezvoltare si functionare sexuala normala. Utilizarea medicala principala a
acestora este tratamentul intarzierilor de crestere, al unor tipuri de impotenta, al
cancerului de san sau al pierderilor in greutate datorate infectiei cu HIV sau altor boli.
De asemenea, sunt folositi de catre medicii veterinari pentru a favoriza cresterea in
greutate si vigoarea animalelor (pisici, caini, vite si cai)si pentru tratarea anemiei.
In 1929 a fost pus la punct primul procedeu de obtinere a unui extract potent
din testicule de taur, iar in 1935 acest extract a fost obtinut intr-o forma purificata.
Un an mai tarziu, trei cercetatori pe nume Ruzicka, Butenandt si Hanisch au
sintetizat simultan acest compus, testosteron, pornind de la colesterol.
Acesta a fost primul steroid anabolizant obtinut vreodata.
In 1936 testosteronul a fost folosit intr-un experiment care a demonstrat cresterea
excretiei de azot si cresterea masei corporale a unui caine castrat caruia i s-a
administrat testosteron. Exista informatii conform carora, in perioada Razboaielor
Mondiale, soldatilor germani le-au fost administrati steroizi anabolizanti, insa aceste
informatii sunt nedocumentate. Mai tarziu aufost facute experimente pe oameni si s-a
demonstrat astfel efectul anabolizant potent al testosteronului.
In perioada 1948 - 1954, compania farmaceutica "Searle and Ciba" aexperimentat
mai mult de o suta de derivati sintetici de testosteron si analogi similari. La Olimpiada
din 1956, halterofilii sovietici au obtinut rezultate exceptionale dupa administrarea unei
substante de sinteza similare testosteronului. La putin timp dupa aceasta, John

47
Zeigler,medicul echipei nationale de halterofili a Statelor Unite, a dezvoltat primul
steroid anabolizant menit sa "intareasca" atletii.
Toate acestea au determinat, la scurt timp, utilizarea steroizilor anabolizanti si de
catre alti sportivi.
Abuzul de steroizi s-a raspandit atat de mult printre sportivi incat a afectat rezultatele
competitiilor. Din acest motiv din anul 1975, aceste substante au fost interzise atletilor
care participau la Jocurile Olimpice.
Din anul 1991 steroizii anabolizanti au devenit substante controlate, la fel ca si
amfetaminele si glutetimida. In prezent abuzul de steroizi este larg raspandit (in 2004 se
estima la 1.084.000 numarul de americani care au utilizat steroizi anabolizanti),
constituind o problema alarmanta datorita cresterii continue de-a lungul anilor,dar si
datorita faptului ca sunt destul de usor de procurat, fiind comercializati chiar si in
suplimentele nutritive sub forma de precursori de steroizi (ex. de hidroepiandrosteron
DHEH, androstenodiona).
O alta categorie de persoane despre care se stie ca sunt utilizatori de steroizi
anabolizanti sunt aceia a caror ocupatie necesita forta fizica marita:
garzi de corp, muncitorii in constructii si chiar militarii de cariera.
Cea de-a patra categorie de persoane care abuzeaza de steroizii anabolizanti este
constituita din persoanele care anterior au fost supuse unor abuzuri fizice sau sexuale.
Ele recurg la aceasta metoda pentru a se proteja, avand convingerea ca daca sunt mai
corpolente, mai puternice, mai intimidante sau mai neatractive vor descuraja alte
abuzuri.
Statistic s-a demonstrat ca antecedentul unui viol a condus la dublarea
numarului de femei culturiste care abuzeaza de steroizi.
A cincea categorie de persoane care abuzeaza de steroizi este constituita din
adolescentii care au un comportament bazat pe asumarea de riscuri inalte cum ar fi:
conducerea automobilului in stare de ebrietate, utilizarea armelor, abuzul de substante
ilicite, etc.
Pe piata steroizilor anabolizanti exista si o varietate de substante non-steroidiene.
Acestea se utilizeaza in diferite scopuri:
- ca alternativa a steroizilor anabolizanti: clenbuterolul, hormonul de crestere uman,
insulina, factorul de crestere asemanator insulinei, gama-hidroxibutirat (GHB);
- pentru a diminua efectele adverse pe termen scurt ale consumului de steroizi
anabolizanti: eritropoietina, gonadotropina chorionica umana (HCG), tamoxifen;

48
- pentru a masca (disimula) consumul de steroizi anabolizanti;

-diuretice (ex. spironolactona, furosemid) care micsoreaza concentratia urinara a

steroizilor anabolizanti prin diluare;
- agenti uricozurici (Probenecid) care micsoreaza excretia steroizilor anabolizanti
inurina;
- epitestosteronul care reduce detectia utilizarii testosteronului prin modificare
raportului testosteron/epitestosteron.
In Statele Unite se comercializeaza in magazine ca suplimente nutritive unii
precursori metabolici ai testosteronului sau ai nandrolonului si se elibereaza fara
prescriptie medicala.
Printre acestia se numara:
-androstenediona,
-androstenediol,
-norandrostenediona,
- dehidroepiandrosteron (DHEA), care in organism pot fi convertiti la testosteron sau
derivati inruditi.
Nu se stie exact daca ei induc cresterea masei musculare, dar cantitati insemnate de
suplimente steroidice determina cresterea substantiala a nivelelor de testosteron in corp,
producand aceleasi efecte secundare ca si steroizii anabolizanti.
Majoritatea steroizilor anabolizanti sunt derivati de testosteron. Corpul uman
produce testosteron in mod fiziologic: la barbati in testicule iar la femei in ovare sau in
alte tesuturi.Testosteronul secretat in mod fiziologic are potenta relativ redusa si este
rapid metabolizat de ficat.Astfel, modificarea moleculei de testosteron prin hidroxilare
creste potenta relativa (ex. nandrolonul), esterificarea determina scaderea vitezei de
eliberare in circulatia sanguina (ex. cypionat de testosteron), iar transformarea grupei
ceto in grupa hidroxil alcoolica in pozitia C17 micsoreaza metabolizarea prin efectul de
prim pasaj hepatic, ceea ce face posibila administrarea pe cale orala (ex. stanozolul).
Modificarile structurii testosteronului pot sa afecteze si metabolizarea acestuia la
estrogen sau la metabolitul lui androgenic mai potent, dihidrotestosteronul (DHT).
Prin diferite modificari ale structurii chimice s-a incercat accentuarea anumitor
actiuni, insa efectele anabolice nu au putut fi complet separate de cele androgenice. De
exemplu, androgenii care nu pot fi aromatizati (ex. dianabol, masteron) nu se pot
metaboliza la estrogen, ceea ce conduce la diminuarea efectelor secundare estrogen-
dependente cum ar fi ginecomastia.Androgenii care nu pot fi redusi (ex. oxandrolon,

49
oximetolon) nu se pot metaboliza la dihidrotestosteron si de aceea, desi au potenta mai
mica au un raport al efectelor anabolice/androgenice mai bun.

CLASIFICAREA STEROIZILOR ANABOLICI ANDROGENI

Aceste substante pot fi administrate pe cale ORALA SAU PARENTERALA
CALE ORALA
METANDIENONA DIANABOL, NAPOSIM, NEROBOL, ANABOLIN,
METANABOL, etc.
FLUOXIMESTERONA HALOTESTIN, TESTORAL, ORALSTERON,
ANDROSTEROL, FLUOTESTIN.
OXIMETALONA ANASTERON, ANADROL, PRENOSTRIL, ANAPOLON, etc.
OXANDROLONA ANAVAR, LONAVAR, PROVITAR, etc.
METILTESTOSTERON TESTOSEN, TESTOVIRON, TESTOVIS,
METANDREN.
STANOZOLOL STROMBA, WINSTROL, STANOZOLOL, etc.
MESTEROLON PROVIRON,
METENOLON PRIMOBOLAN, PRIMONABOL, NIBAL, etc.
METANDRIOL METANDIOL, ANDRION, etc.
ANDROSTANOLON STANOLON, NEODROL, ANDROLON.

CALE PARENTERALA
DURABOLIN,NEROBOLIN, DECANOFORT, DECADURABOLI, ANADOR,
KERATYL, NORBETALON, ANATROFIN, TESTOVIRON, PRIMOTESTOM,
TESTOVIRON, TESTOVIS. Etc.

EFECTE
Actiune androgena stimularea cresterii organelor sexuale masculine, influenteaza
spermatogeneza si reproducerea, dezvolta si mentine caracterele sexuale secundare la
barbati, voce, pilozitate, virilizare.
Actiune anabolizanta are loc o translocare intensa a RNA din nucleu in citoplasma,
insotita de o accelerare a biosintezei proteinelor ribozomale citoplasmatice.
Sinteza specifica a unor proteine,
Reglarea secretiei unor hormoni care controleaza axa hipotalamo-hipofizara.

50
 EFECTE ADVERSE
cele mai severe efecte secundare apar dupa 15-20 de ani: cancer, boli cardiovasculare,
etc.
Atrofie testiculara, retentie de apa, acnee, agresivitate, hipertensiune, leziuni la
tendoane, raceli frecvente, scadere imunitate, calvitie, inhibare spermatogeneza,
probleme renale, probleme hepatice.
Femei tulburari de ciclu, retentie de apa, cresterea pilozitatii faciale si corporale,
ingrosarea
vocii, hirsutism, regresia tesutului mamar, agresivitate, hipertensiune, leziuni ale
tendoanelor,

Modalitati de consum
Exista mai multe modalitati de dozare a steroizilor anabolizanti in scopul obtinerii
efectului maxim dorit in perioada competitiilor sportive, al reducerii aparitiei efectelor
adverse, al intarzierii instalarii tolerantei si pentru a impiedica detectia acestora in
probele biologice.

1. "Cycling" - administrarea ciclica

Acest termen descrie alternanta perioadelor de utilizare a steroizilor anabolizanti ("on
cycle") cu perioade in care fie nu se utilizeaza deloc, fie se folosesc doze foarte mici ("off
cycle"). Durata unui ciclu este de 6 pana la 12 saptamani.

2. "Stacking" - administrarea concomitenta

Acest termen descrie administrarea concomitenta a doi sau mai multi steroizi
anabolizanti. Preparatele injectabile pot fi asociate cu cele orale, la fel ca si steroizii cu
perioada scurta de actiune cu steroizii cu perioada lunga de actiune. Acest tip de
administrare nu se intalneste in practica medicala.

3. "Stacking the Pyramid" - administrarea piramidala concomitenta

Acest termen este utilizat pentru a descrie o administrare concomitenta a mai multor
tipuri de steroizi dar cu cresterea progresiva a dozelor si adaugarea treptata a altor
steroizi in prima parte a ciclului, urmata de scaderea treptata a dozelor si scoaterea
treptata a steroizilor din amestecul administrat, in partea a doua a ciclului. Se crede ca
acest regim asigura efectul optim dorit si scade probabilitatea de detectie a steroizilor

51
anabolizanti.

Dozele de steroizi anabolizanti abuzati sunt functie de efectul urmarit. In cazul

sportivilor, acestea variaza si functie de sportul practicat: atletii de rezistenta 5-10 mg/zi,
sprinterii de 1,5-2 ori mai mult, iar halterofilii si culturistii de 10 pana la 100 de ori mai
mult. In cazul persoanelor care abuzeaza de steroizi dar nu sunt sportivi, se constata ca
dozele utilizate de femei sunt mai mici decat cele utilizate de barbati.

Actiune toxica
Steroizii anabolizanti actioneaza la nivelul sistemului limbic determinand cresterea
agresivitatii si asupra hipotalamusului, care controleaza metabolismul bazal.

Actiunea anabolica consta in:

- imbunatatirea utilizarii proteinelor ingerate;
- favorizarea sintezei proteice;
- favorizarea arderii grasimilor;
- cresterea nivelului de hemoglobina si numarului de celule rosii;
- favorizarea retentiei de calciu in oase;
- scaderea excretiei de sodiu, potasiu si calciu.

Efectele secundare ale consumului de anaboiizanti:

1. Efecte androgenice:
- Modificari de libidou, scaderea fertilitatii, scaderea hormonilor luteinizanti si
hormonilor care stimuleaza foliculul;
- Creste agresivitatea si apetitul sexual, ceea ce duetermina uneori comportamente
sexuale aberante sau porniri criminale;
- Doar la barbati: impotenta in cazul utilizarii repetate sau cronice, atrofie testiculara
cresterea sanilor (ginecomastie), marirea prostatei, diminuarea producerii de sperma,
chelire prematura;
- Doar la femei: masculinizare / hirsutism (cresterea excesiva de par pe fata si corp)
ingrosarea vocii, marirea clitorisului, dereglarea ciclului menstrual (supresia functiei
ovariene si a menstruatiei), micsorarea sanilor, sindrom polichistic ovarian. Efectele de
masculinizare observate la femei nu sunt reversibile!

52
- Copii: inchiderea prematura a centrului epifizic de crestere a oaselor lungi (la
adolescenti) ceea ce duce la oprirea cresterii; pubertate prematura in cazul fetelor.
2. Efecte asupra sistemului cardiovascular:
- Cresterea presiunii arteriale, scaderea HDL, eritrocitoza, hipertrofie miocardica,
aritmii, tromboze.
- Cresterea riscului de ateroscleroza prin asocierea disfunctiei endoteliale cu un profil
aterogenic al lipidelor sanguine (scade HDL);
- Scaderea (20-27%) HDL-colesterol si cresterea presiunii arteriale diastolice dupa
utilizarea steroizilor anabolizanti pe o perioada de 8 saptamani.
Consumul de steroizi este asociat cu hipertensiune, ischemie miocardica si moarte cardiaca
subita chiar si la consumatorii mai tineri de 30 de ani.
3. Efecte hepatice (functionale/structurale):
- Hepatotoxicitate (alterarea testelor functionale hepatice) / icter;
- "Peliosis hepatis" atunci cand in ficat se formeaza chisturi de sange care se pot rupe cu
producerea de hemoragii interne;
- Neoplasm.

4. Efecte psihologice - comportamentale:

- Oscilatii ale starii sufletesti, agresivitate, nervozitate,iritabilitate, manie,
depresie,abstinenta, dependenta (nu toti steroizii anabolizanti cresc iritabilitatea si
agresivitatea);
- Cauza directa a unor modificari semnificative ale profilului personalitatii;
- Scaderea semnificativa a autocontrolului agresivitatii comparativ cu perioada
anterioara consumului.
5. Efecte dermatologice:
- Acnee, alopecie;
- Seboreea parului si a pielii;
- Hirsutism;
- Scaderea elasticitatii pielii prin afectarea colagenului.
6. Efecte la nivelul sistemului musculo-scheletic:
- Incordare musculara si crampe;
- Cresterea riscului de intindere sau ruptura musculara.
7. Afectarea sarcinii:
- Steroizii pot afecta dezvoltarea fetusului in perioada sarcinii.
Mortalitate

53
Cele mai severe consecinte ale abuzului de steroizi anabolizanti pe termen lung sunt cele
la nivelul sistemului cardiovascular. Rata mortalitatii in randul halterofililor de elita,
dupa ce s-au lasat de sport a fost 12.9% comparativ cu 3,1% in cazul populatiei control.
Cauzele deceselor in randul halterofililor includ:
- sinuciderea,
-infarctul miocardic,
- coma hepatica,
- limfomul non-Hodgkinian.
In concluzie, consumul de steroizi anabolizanti este asociat cu un risc crescut de moarte
violenta cauzata de comportament impulsiv, agresiv sau de simptome depresive.

Administrarea injectabila asociata cu folosirea in comun a acelor poate determina:

- hematoame, infectii, fibroza,
- cresterea riscului de contaminare cu HIV, hepatita B sau C,
- endocardita infectioasa, abcese la locul injectarii.

Riscurile utilizarii pe termen lung:

Riscurile asupra sanatatii, asociate dozelor terapeutice de testosteron administrate pe
termen lung si dozelor suprafiziologice cronice de steroizi anabolizanti nu sunt
cunoscute in totalitate. Cele mai severe consecinte ale consumului pe termen lung de
steroizi anabolizanti sunt cele de la nivelul sistemului cardiovascular:
- hipertrofia ventriculului stang,
- impiedicarea umplerii diastolice,
- aritmie,
- risc crescut de infarct miocardic acut si moarte subita.
Consumul cronic de steroizi anabolizanti reprezinta un factor etiologic pentru unele
neoplasme:
- tumori hepatice,
- carcinom renale,
- tumori testiculare,
- cancer de prostata.
Rata mortalitatii este de 4-6 ori mai mare in cazul consumatorilor cronici de steroizi
anabolizanti decat in cazul non-consumatorilor.

54
Intoxicatia acuta
Manifestarile clinice ale intoxicatiei acute cu steroizi anabolizanti sunt:
- anxietate,
- agitatie,
- depresie, in cazuri rare manifestari psihotice.

Intoxicatia cronica
Consumatorii cronici de steroizi anabolizanti prezinta:
- Aspect fizic: hipertrofie musculara, hirsutism si ingrosarea vocii la femei;
- Piele: acnee, chelie si urme de injectare in fese, coapse sau muschiul deltoid;
- Sani: ginecomastie la barbati si atrofia sanilor la femei;
- Genito-urinar: atrofie testiculara la barbati si hipertrofia clitorisului la femei.

Un procent insemnat dintre persoanele care abuzeaza de steroizii anabolizanti devin

dependente de acestia, fapt dovedit de continuarea administrarii acestora in ciuda
problemelor fizice, a efectelor negative asupra relatiilor sociale, a nervozitatii si
iritabilitatii.

Steroizii anabolizanti administrati prelungit produc dependenta fizica si psihica. Cu

fiecare ciclu steroidic inceput se administreaza doze mai mari, iar efortul fizic depus este
marit.
Unele studii au demonstrat un efect euforizant al steroizilor anabolizanti, mai mic decat
cel produs de cocaina sau de opioide.

Dependenta fizica apare odata ce corpul se adapteaza la medicamentul sintetic, moment

in care este intrerupta productia normala de testosteron. Cand administrarea
anabolizantilor este intrerupta apare o perioada de retragere a hormonului natural
manifestata prin urmatoarele simptome:
- depresie severa,
- oboseala,
- anxietate,
-impotenta sexuala si lipsa respectului de sine,
- in cazuri extrem de rare pot apare reactii psihotice.
Pentru a diminua aceste suferinte, utilizatorii de steroizi iau medicamente care modifica
dispozitia, starea sufleteasca sau isi administreaza mai multi steroizi.

55
Studiile pe animale (hamsteri) au demonstrat ca indivizii cu nivele endogene scazute de
testosteron (femei, adolescenti, batrani) sunt mai putin predispusi la abuzul de steroizi
anabolizanti, iar indivizii care efectueaza o activitate fizica intensa (care favorizeaza
cresterea secretiei endogene de testosteron) sunt mai predispusi sa dezvolte dependenta de
androgeni.
Sindromul de abstinenta se manifesta prin urmatoarele simptome:
- modificari de dispozitie,
- oboseala,
- nervozitate cu comportament violent,
- agitatie si depresie,
- pierderea apetitului si dorinta de a continua administrarea de steroizi.

Cel mai periculos simptom al abstinentei este depresia, deoarece aceasta conduce uneori
la tentative de suicid. Unele dintre simptomele depresive netratate pot persista pe o
perioada de un an sau chiar mai mult de la oprirea consumului.

Tratamentul intoxicatiei cronice

Cunostintele actuale in acest domeniu se bazeaza pe experienta unui numar restrans de
doctori care au tratat pacienti abstinenti de steroizi.
S-a constatat ca "terapia suportiva" poate fi suficienta in unele cazuri. Pacientii sunt
informati despre simptomele pe care le resimt in perioada de abstinenta si sunt evaluate
intentiile lor sinucigase. In cazul unor simptome severe sau prelungite este necesar
tratamentul medicamentos ambulatoriu sau spitalizarea.

Medicamentele utilizate reechilibreaza sistemul hormonal. De asemenea, se foloseste si

medicatia simptomatica: antidepresive pentru tratarea depresiilor si analgezice pentru
tratarea durerilor de cap, durerilor musculare si articulare. In unele cazuri poate fi utila
si terapia comportamentala.

Incercarile de prevenire a abuzului de steroizi anabolizanti constau in campanii de

informare a elevilor si studentilor asupra efectelor adverse si in depistarea consumului
prin teste de laborator. Pentru a fi eficiente, programele educationale pentru tineri
trebuie sa fie credibile, echilibrate, sa prezinte atat riscurile cat si beneficiile steroizilor

56
anabolizanti. Altfel, daca in cadrul programelor se prezinta doar efectele adverse, ele nu
ii conving pe tineri, acestia ramanand cu impresia ca ei personal nu pot fi afectati.

Hormonii peptidici.
AGENTI ANABOLICI:

1. STEROIZI ANABOLICI ANDROGENI:

a. clostebol, fluoximesterona, metandienona, metenolon, nandrolon, 19-
norandrostendiol, 19- norandrostendiona, oxandrolona, stanozololi substante
inrudite.
b. androstendiol, androstendiona, dehidroepiandrosteron, dihidrotestoste-ron,
testosteroni substante inrudite.

2. BETA-2AGONISTI:
Bambuterol, clenbuterol, fenoterol, formoterol, reproterol, salbutamol, salmeterol,
terbutalina si substante inrudite.
3. DIURETICE:
Acetazolamina,bumetanida,clortalidona,acid etacrinic,furosemid,manitol,
triamterenasi substante inrudite.

4. HORMONII PEPTIDICI- (MIMETICI SI ANALOGI)

Gonadotropina corionica umana (hCG) interzisa la barbati.
Hormonul luteinizat (LH)
Hormonul adrenocorticotrop (ACTH; tetracasactide)
Hormonul de crestere (HGH)
Hormonul uman de cretere, HGH, spre exemplu, este produs de organism n mod
natural i accelereaz diviziunea celulelor n multe tipuri de esuturi. Administrat n
doze mare, poate determina o cretere a masei musculare din cretet pn-n vrful
degetelor i chiar poate aduga n jur de 7-8 centimetrii la nlimea individului.

Factorii de crestere insulinostimulatori (IGF-1) si toti factorii de stimulare respectivi si

analogii lor.
ERITROPOIETINA (EPO)

57
 Eritropoietina sintetic, sau EPO, o substan produs pe cale natural de rinichi, este
preferat de cicliti, atleii la semifond si fond, de triatlonisti, maratoniti i de
oamenii care fac exerciii aerobice intense i prelungite.
EPO scald muchii obosii n oxigen, prevenind astfel epuizarea.( H. Lee Sweeney
(2005,58)
INSULINA
Aceasta din urma numai la sportivi care prezinta o notificare ca sufera de diabet si
sunt dependenti de insulina.

ntrebri
Agenii anabolizani.
Administrare si modalitati de consum
Actiune si intoxicatie toxica
Efecte.
Efecte adverse.

58
Cursul 6

Agenii cu activitate antiestrogenic

Ageni mascatori

..

Diureticele

Acetazolamina, bumetanida, clortalidona, acid etacrinic, furosemid, manitol, triamterena

hydrodiurilul, furosemidul si substante inrudite.

Diureticele sunt substante care cresc eliminarea de urina (apa si sare). Unele elimina
predominant apa, marind volumul urinei si provocand o diureza apoasa. Altele elimina
o urina bogata in sare, numite din aceasta cauza saluretice, folosite pentru eliminarea
excesului de sare si apa, retinute in edeme. Deosebim urmatoarele substante cu actiune
diuretica:

Diuretice majore

59
Furosemidul si acidul etacrinic. Furosemidul (Lasix, Furantril) elimina un volum mare
de urina, cu o cantitate crescuta de Na, K si CI. La bolnavii cu edeme cardiace, o
singura doza de 40 mg, poate duce la pierderea de 6 - 8 litri apa. Este de regula eficace la
bolnavii rezistenti la diureticele tiazidice (saluretice). Poate fi utilizat si in doze mai mari
(pana la 1 - 2 g). Bolnavii care nu raspund la doze mici, de 40 mg, pot raspunde la dozele
mai mari. Efectul este rapid, de scurta durata si usor controlabil. in administrarea orala,
diureza incepe dupa 20 - 60 si se mentine 4-6 ore. in administrarea i.v, efectul incepe
dupa 3 - 15 si se mentine 2-5 ore. Pot aparea, insa, dezechilibre electrolitice:
hiponatremie, hipopotasemie si mai rar, hipocloremie. Pot aparea si hipotensiune,
hiperglicemie, hiperuricemie, accidente alergice si tulburari digestive. Este indicat in
toate formele de edeme (din insuficienta cardiaca, ciroza hepatica cu ascita, edemul
pulmonar, edemul cerebral). Se administreaza ca urgenta in insuficienta renala cronica
si acuta. Acidul etacrinic (Edecrin) deosebit chimic de furosemid, are actiune si indicatii
similare. Actioneaza intens, rapid si de scurta durata, sub forma de comprimate de 0,50
g 1 - 4/zi, administrat dupa mese si sub forma de fiole de 0,025 g/fiola, 1 - 4 i.v. zilnic.
Prezinta aceleasi reactii adverse. Diuretice mercuriale: mercurofilina (Novurit) si
Salyrgan au de asemenea actiune intens diuretica pentru apa, sodiu si clor, care apare la
2 - 3 ore de la administrare (i.m., i.v. lent 1-2 ml, de 1 - 2 ori/saptamana). Dintre reactii
adverse pot apare: alcaloza hipocloremica, hiponatremie, hipopotasemie, tulburari
digestive renale si cardiovasculare si tulburari alergice. Mult utilizate in trecut, in
prezent sunt putin folosite.

Diuretice tiazidice si inrudite. Tiazidicele sunt diuretice cu intensitate moderata si relativ

durabila. Elimina urini concentrate, in care predomina Na (salureza); elimina si CI si K.
Pot provoca hiponatremie si mai ales hipopotasemie, hiperglicemie si hiperuricemie.
Este diureticul cu care se incepe Tratamentul in cazurile usoare si moderate. Cele mai
cunoscute tiazidice sunt:
- Hidroclorotiazida (Nefrix, Esidrex). Diureza incepe la o ora dupa administrarea orala si
se mentine 8-12 ore. Dozele utile sunt de 25 - 100 mg, in 1 - 2 prize.
- Butizida (Ufrix, Eunerphran). Are proprietati similare, dar actiunea diuretica este mai
puternica.
- Clopamida (Brinaldix), clortalidona (Hygroton), clorexolona (Flonatril) sunt substante
diuretice inrudite cu tiazidicele. Au durata de actiune mai lunga (24 - 48 ore). Se
administreaza l/zi sau la doua zile.

60
Antagonistii aldosteronului (spironolactona, triamterenul si amiloridul)
- Spironolactona (Aldactona). Actioneaza ca antagonist competitiv al aldosteronului. Are
actiune diuretica modesta si creste eliminarea apei si sarii, dar cruta K. Efectul este
dependent de concentratia aldosteronului. Diureza produsa creste, cand se asociaza cu
diuretice ca tiazidice; furosemid, acid etacrinic, compensand pierderea de K produsa de
acestea. Indicatia principala o reprezinta edemele cu hiperaldosteronism secundar,
rezistent la alte diuretice. Spironolactona este contraindicata in insuficienta renala acuta
si in hiperpotasemie. Se recomanda prudenta in insuficienta renala cronica. Aldactona se
prezinta sub forma de comprimate de 0,025 g, (4 - 8/zi), cu efect dupa 24 - 48 de ore, de
durata. Ca reactii adverse pot aparea: hiperpotasemie, hiponatremie, eruptii cutanate,
tulburari digestive, somnolenta etc. - Canrenona si canreonatul de potasiu (Soldactone)
substante inrudite cu spironolactona, se administreaza i.v. in urgente.
- Triamterenul (Dytac, Teriam) are actiune asemanatoare spironolactonei, dar
mecanismul de actiune este diferit. Se administreaza 0,100 - 0,200 g/zi.
-Amiloridul (Moduretic) este alt antagonist al aldosteronului. Diureza apare dupa 2 h de
la administrare orala si se mentine 24 h.
Diuretice minore
-Diureticele xantinice. Dintre acestea se intrebuinteaza aminofilina (Mio-filinul) in
comprimate de 0,100 g si in fiole de 2 si 10 ml i.v. Este un diuretic slab.
- Diurocardul (clorura de amoniu) este un diuretic acidifiant. Se prezinta sub forma de
drajeuri de 0,400 g si se administreaza 8 - 20/zi, timp de trei zile consecutiv, cura care se
poate repeta.
- Acetazolamida (Diamox, Ederen) actioneaza ca inhibitor al anhidrazei carbonice. Este
o sulfamida cu efect diuretic slab (comprimate de 0,250 g). Practic nu se mai foloseste. in
prezent este utilizata in Tratamentul glaucomului si al unor forme de epilepsie.
Diclorfenatnida si metazolamida sunt alti anhibitori ai anhidrazei carbonice.
Prescriptia de diuretice poate fi facuta ori de cate ori exista in organism o retentie de
apa si sodiu, dar conduita este diferita, in functie de cauza retentiei, de exemplu, intr-o
insuficienta renala, diureticele sunt inutile si periculoase.
Cele patru mari indicatii ale diureticelor sunt:
- Insuficienta cardiaca - atat in timpul decompensam, cat si ca Tratament de intretinere
(uzual Nefrix).
- Hipertensiunea arteriala, in functie de forma clinica si de stadiu, beneficiaza de
asemenea de aportul continuu al diureticelor (Nefrix, Ufrix, furosemid, spironolactona).
- Ciroza hepatica ascitogena: Triametemul, Spironolactona si corticoterapia permit sa se

61
reduca la multi cirotici, ascita si edemele. Tizidicele sunt mai putin indicate, datorita
pericolului de hipokaliemie si hiperamoniemie.
- Sindroamele nefrotice beneficiaza de corticoterapie.
Ca regula generala, nu trebuie prescrise diuretice la bolnavii cu semne de insuficienta
renala: proteinurie, cilindrurie sau azotemie peste 0,50 g. De asemenea, diureticele nu
trebuie prescrise la intamplare, ci in functie de originea edemelor, Tratamentele
anterioare si rezultatele laboratorului. Administrarea diureticelor se poate insoti de
numeroase accidente. Obisnuit se intalnesc: sindroame de deshidratare in administrarile
prelungite si pierderi de electroliti. Hipokaliemia este cea mai frecventa - urmare a
administrarii acestor droguri, cu exceptia triamterenului si a spironolactonei. De aici,
necesitatea de a se administra sistematic potasiu si de a-1 doza cu regularitate.
Hiponatremia se intalneste mai ales la bolnavii sub Tratament diuretic si regim desodat
prelungit, iar hipocloremia apare la bolnavii tratati cu diureticele mercuriale mai pot
provoca febra, eruptii cutanate, purpure, tulburari digestive (varsaturi, diaree, uneori
scaune sanguinolente), anurie, colaps, leziuni renale, hepatice si chiar moarte subita.
Tiazidicele pot determina tulburari digestive (anorexie, greturi, varsaturi), eruptii
cutanate si rar, accidente sanguine. Spironolactona poate antrena tulburari hormonale.

Pentru simplificare, diureticul poate fi catalogat orice produs care mareste

cantitatea de urina care este eliminata din organism. Sub aceasta catalogare se poate
mentiona un numar mare de diferite preparate, ncepnd cu ceaiuri slabe din ierburi,
fierturi si pna la substante chimice foarte puternice. Scopul lor clinic principal consta
n utilizarea lor n tratamentul hipertensiunii arteriale fiind incluse n recomandarile
medicale pentru pacientii care sufera de edem (retinerea apei n organism). n trecut
sportivii care treceau controlul doping utilizau 525j96f n prealabil diuretice ncercnd
astfel sa elimine prin urina urmele nedorite ale unei structuri interzise precum steroizii
anabolici. Aceasta metoda era ntr-adevar eficace n ce priveste controlul doping, nsa
dupa putin timp majoritatea organizatiilor si asociatiilor sportive au adaugat diureticele
pe lista preparatelor interzise. O alta cale destul de populara de ntrebuintare a
diureticelor n decurs de mai multi ani n sport, era utilizarea acestor preparate n
scopul de a trece categoria de greutate naintea competitiilor n sporturi precum:
haltere, box, lupte, etc. Partea majora unde se utilizeaza pe larg diureticele este sectorul
sportului de forta, unde se folosesc aceste preparate pentru micsorarea cantitatii de apa
sub piele.

62
 Consumul diureticelor pe perioade ndelungate este urmat de complicatii si mai
mult de att se intensifica eliminarea proteinelor din corp, ceea ce duce la scaderea
volumului masei musculare. Mentionam unele diuretice care sunt destul de populare
printre sportivi:

ALDACTONE

Substanta chimica de actiune: spironolacton

Aldactone face parte din subgrupa diureticelor cu proprietatea de a nu elimina

potasiul din organism. Aldactone actioneaza asupra hormonului aldosteron care
raspunde de dirijarea volumului de apa din organism, accelereaza eliminarea potasiului
si stopeaza eliminarea din organism a sodiului si a apei. Cu ct este mai ridicat nivelul
aldosteronului cu att mai multa apa se acumuleaza. Utilizarea spironolactonei, care
este antagonistul aldosteronului, permite micsorarea nivelului aldosteronului ceea ce
duce la eliminarea apei si a sodiului din organism si acumularea potasiului. Aldactone
mpreuna cu alte preparate analogice ca Triamterene (direnium) si Amiloridome
(midamorome) formeaza o grupa de diuretice cu calitatile de mai sus, care actioneaza
asupra organismului mult mai moderat dect alte grupe de diuretice.

Aldactonul are si proprietati antiandrogene deci micsoreaza nivelul androgenilor

din snge. Reprezentantele sexului frumos care practica sporturi de forta utilizeaza
Aldactone pentru a diminua la minimum efectul de masculinizare care apare dupa
administrarea de steroizi. La barbati se schimba corelatia androgeni estrogeni care
apare la utilizarea de Aldactone si anume inflamarea mameloanelor, urmata de dureri si
poate ajunge pna la ginecomastie. Alte efecte negative care pot aparea la administrarea
de Aldactone sunt: tensiunea arteriala scazuta, ameteli, dereglari intestinale, greturi,
puls neregulat. Cea mai populara doza zilnica recomandata este de 50 mg/zi cu o
saptamna sau doua nainte de competitie.

n farmaciile din Rusia se gasesc n vnzare 2 tipuri de spironolactone: Aldactone

produs n Marea Britanie la pret de 1,1 pna la 1,4$ si Verospirone produs n Ungaria la
pret de 1,6 pna la 1,8$. Ambele sunt n ambalaje a cte 20 de pastile, 25 mg/pastila.

LASIX

Substanta de actiune: Furosemid

63
 Lasix este un diuretic care actioneaza la nivelul microcanalelor rinichilor. El
blocheaza mecanismele de absorbtie inversa a sodiului si clorului, mareste fluxul de
snge care vine la rinichi si astfel favorizeaza indirect marirea cantitatii de apa
eliminata din organism. Cu aceasta eliminare se maresc si pierderile potasiului,
magneziului si calciului. Absorbtia inversa a ionilor de potasiu, sodiu si cloride se
ncetineste, ceea ce duce la dereglarea echilibrului electrolitic al organismului. Datorita
proprietatii sale de a elimina apa din organism, Lasix se utilizeaza n tratarea edemelor
si a hipertensiunii arteriale. Lasix se administreaza nu mai mult de 2 zile nainte de
competitii. Doza de administrare, intervalele de timp, depind de efectul diuretic si de
forma fizica a sportivului. Cei care au deficit de apa n organism trebuie sa fie extrem de
precauti la administrarea de Lasix. Lasix este cel mai puternic diuretic si totodata cel
mai periculos. Ca efecte negative pot aparea: ameteli, mbolnavirea sistemului cardio-
vascular, contractii musculare, greturi, slabiciune, anemie cardiovasculara. n cazuri
extreme poate duce chiar la oprirea functiei inimii (este foarte posibil ca aceasta sa fi
fost cauza mortii faimosului sportiv Muhamed Benaziza).

Fara a se tine cont de pericolul evident pe care l prezinta preparatul, n

comparatie cu steroizii, Lasix poate fi procurat din farmaciile ruse fara prescriptie
medicala.

Pretul unei cutii cu 50 pastile a cte 40 mg/ pastila, este de aproximativ 2 $.

SPIRONOTIAZID

Substanta chimica de activa: spironolacton / hidroclortiazid

Denumiri comerciale:

Rizicordin

Rizicordin mite

Spironotiazid

Spironotiazidul este o combinatie, amestec dintre diureticul Aldactone si Teazid.

Teazizii sunt foarte apropiati de tiurepitii din clasa Lasix. Deosebirea de baza dintre
acestia este aceea ca teazizii elimina calciu din organism n cantitati nesemnificative si
au un efect mai moderat de eliminare a apei din organism.

64
 Spironotiazidul leaga Aldosteronul (Aldactone) cu un Teaziddiuretic mult mai
puternic. Acesta este unul din motivele pentru care el este deseori utilizat de
bodybuilderi care vor sa scape de surplusul de apa. Avantajul aceste combinari consta n
aceea ca eliminarea potasiului sub actiunea spironolactonului se compenseaza cu
actiunea teazidului. Acest preparat este vazut de multi sportivi ca o alternativa a
preparatului mult mai puternic si mai periculos Furosimid (Lasix).

Conform experientei, Spironotiazidul este administrat de catre sportivi n

ultimele 3 zile de dinaintea competitiilor. Doza cea mai utilizata este de 2-3 pastile a cte
50 mg/zi.

Efectele negative: dereglarea echilibrului electrolitic, contractii musculare, batai

neregulate ale inimii, ameteli. La barbati n urma actiunii antiandrogene a
spironolactonului este posibila aparitia ginecomastiei. Este recomandata utilizarea
preparatului pe o perioada ct mai scurta de timp. n practica bodybuilding-ului rus se
obisnuieste utilizarea Triampurului, un preparat obtinut din hidroclortiazidul si un
diuretic cu proprietati de protejare a potasiului Triamterim, n proportie de 1:2 (o
pastila contine 0,0125 g de hidroclortiazid si 0,025 g de triamterim). Triampurul este n
vnzare n reteaua farmaceutica din Rusia si se vinde n ambalaje a cte 50 pastile la un
pret de 2-3$.

SPIRONALACTON

Substanta chimica de activa: spironalacton / furosemid

Denumiri comerciale:

Duraspiron 50 comprimate

Duraspiron 100 comprimate

Osurol 100 lasix

Osurol 50 lasix

Spiro 50 D-Tablinen

Spiro 100 D-Tablinen

65
Spiro comp. - ratiopharm

Spirolacton 50 comp

Spirolacton 100 comp

Acest medicament consta din Spirolacton relativ usor (vezi Aldactone), care
pastreaza potasiul si Furosemid, un diuretic foarte puternic (vezi Lasix).Ca si alte
diuretice, acesta se administreaza cu putin nainte de competitii pentru eliminarea
excesului de apa din organism. Daca nu apar probleme, ca rezultat se obtine o
musculatura solida, elastica, deshidratata si bine conturata. Drenajul ncepe dupa o ora
de la administrarea comprimatelor si dureaza mai mult de 3-4 ore. Atletul, care este deja
solid si aproape deshidratat va pierde foarte putina apa si va simti imediat efectele
secundare, de obicei acestea fiind spasmele musculare , n timp ce atletul umflat de
apa va simti nevoia sa urineze dupa fiecare 4-5 minute. Pe lnga aceasta, la o pierdere
mare de apa se pierd si alte elemente importante ca sodiul, calciul si potasiul, ceea ce
duce la dezechilibrul electrolitilor din organism. Trebuie mentionat ca pierderea
potasiului este compensata datorita capacitatii de reabsorbtie a Spirolactonului. De
aceea, trebuie renuntat la preparatele suplimentare cu continut de potasiu. Reactia a
doua elemente chimice are un efect sinergic, si deci e nevoie de o doza mica a ambelor
elemente. O doza minima obisnuita reduce riscul aparitiei efectelor secundare nedorite
si n acelasi timp, se obtin rezultate foarte bune.Pentru atleti, comprimatele ce contin 50
mg de Spirolacton si 20 mg de Furosemid sunt o alternativa buna fata de comprimatele
Furosemid de 40 mg (Lasix), care sunt foarte puternice. De obicei, Spirolacton
comprimate se administeaza de catre atleti n ziua competitiilor si nainte de acestea: se
administreaza 1-2 comprimate si se asteapta efectul deshidratarii. n functie de
cantitatea apei nedorite ntre muschi si piele , aceasta procedura se repeta peste cteva
ore de 2-3 ori.

Riscul efectelor secundare depinde foarte mult de doza administrata si creste

odata cu administrarea ndelungata sau n timpul deshidratarii deja existente. Pot
aparea spasme musculare, stari de slabiciune. De asemenea, pot aparea ameteli, tensiune
arteriala scazuta, disfunctii ale ritmului cardiac, stari de greata si de voma, diaree,
oxigenare slaba, pierderea cunostintei, de la pareza vaselor sanguine pna la colaps, iar
n cazuri extreme duce chiar la moarte. Ca urmare a efectului antiandrogen a
Spirolactonului , la barbati pot aparea disfunctii ale potentei si ginecomastia.

66
 Rezultatele administrarii diureticilor ce contin furosemid pot fi foarte diferite: de
la obtinerea un fizic de invidiat, pna la internarea ntr-o sectie de terapie intensiva. Cei
care reusesc sa atinga nivelul maxim de deshidratare fara a pierde din volumul
muschilor si n acelasi timp nu au spasme musculare mari au toate sansele sa coboare
campioni de pe scena.

Hydrochlortiazid este un diuretic din familia tiazidelor, folosit in medicina pentru

tratarea edemelor si hipertensiunii. Actioneaza prin impiedicarea reabsortiei
electrolitilor, ceea ce duce la eliminearea sodiului, potasiului, clorului si prin urmare si a
apei. In comparatie cu alte diuretice este mai puternic decat Aldactonul, dar mai slab
decat Lasixul. Desi excretia de potasiu este redusa, indicat ar fii administrarea unui
supliment cu potasiu pe durata folosirii acestui diuretic (sau o dieta bogata in potasiu).
De obicei depinde de dozele administrate si durata perioadei de administrare. De
asemenea, este posibila si o excretie considerabila de calciu.

Folosirea diureticelor in sport este din ce in ce mai populara. In culturism sunt folosite
pentru reducerea apei subcutanate inainte de competitii. Aspectul extrem de striat al
culturistilor prezenti pe podiumurile concursurilor in zilele noastre este aproape
imposibil de realizat fara ajutorul diureticelor. Mai sunt folosite si in sporturile in care
greutatea corporala este un factor importanta, precum boxul sau luptele.

Hydrodiurilul a fost creat in anii 50 si este folosit pana in zilele noastre pentru a
combate hipertensiunea. Este raspandit larg in toata lumea fiind prezent in aproape
orice farmacie. Se gaseste sub forma de tablete de 25 mg sau de 50 mg.
Folosirea Hydrodiurilului si a diureticelor in general pentru imbunatatirea aspectului
si a performantelor sportive este considerata o practica foarte riscanta. Acestea pot duce
la o deshidratare care poate pune in pericol viata utilizatorului. Multe decese au fost
atribuite folosirii eronate a unor astfel de medicamente.
Folosirea hydrochlortiazidului poate duce la o dereglare a balantei de electroliti.
Acesta inseamna o deficienta in sodiu si potasiu si uneori poate insemna si cresterea
bicarbonatului din sange datorita lipsei clorului. Efectele secundare induse de un astfel
de dezechilibru sunt: uscarea gurii, sete, slabiciune, letargie, ameteli, stare de neliniste,
dureri si crampe musculare, tensiune scazuta si tulburari gastrointestinale. Alte efecte

67
secundare care pot aparea, desi mai rar, sunt: apetit scazut, stare de greata, voma,
constipare sau diaree, dureri de cap, irtari ale pielii, impotenta, tulburari de vedere.

Culturistii si sportivii in general folosesc acest medicamant perioade scurte de timp

(cateva zile). De obicei pastilele de Hydrodiuril sunt luate dimineata, imediat dupa micul
dejun. Doza de inceput este de 50 mg, iar in zilele urmatoare se va adauga inca 25 mg
sau 50 mg, in functie de cata apa este eliminata. Daca rata de eliminare a apei este
satisfacatoare se va pastra acea doza. Dozele maxime sunt intre 100-200 mg, dar
recomandat este sa nu se depaseasca 100 mg pe zi.
Daca Hydrodiurilul nu aduce efectele asteptate multi culturisti aleg sa mai adauge un
alt diuretic, precum Aldactonul.
Trebuie retinut ca abuzul de diuretice , pe langa riscul major pentru sanatate, poate
duce la un aspect flasc al muschilor.

Agentii mascatori sunt substante care influenteaza debitul urinar si ajuta la scaderea in
greutate. Efecte secundare:
Printre efectele negative asupra sanatatii se numara: crampe musculare, deshidratare,
probleme cardiace si afectiuni renale.
De ce sunt interzisi?
Sunt interzisi pentru ca mascheaza folosirea unor substante interzise.

Agenti cu activitate antiestrogenica

Agentii cu activitate antiestrogenica inhiba transformarea in organism a hormonilor

androgeni (specific masculini) in hormoni estrogeni (specific feminin). In ceea ce
priveste efectele asupra sanatatii acestea sunt
asemanatoare cu cele ale steroizilor anabolici androgeni si anume: scaderea fertilitatii,
creste agresivitatea si apetitul sexual, la barbati in cazul utilizarii repetate pot creea
impotenta, atrofie testiculara, cresterea sanilor, marirea prostatei, chelire prematura si
diminuarea producerii de sperma, la femei in cazul utilizarii repetate pot creea
masculinizare prin cresterea excesiva de par pe fata si corp, ingrosarea vocii, marirea
clitorisului, dereglarea ciclului menstrual, micsorarea sanilor. De asemenea consumul de
steroizi este asociat cu hipertensiune si moarte cardiaca subita.
De ce sunt interzisi?
Sunt interzisi deoarece conduc la cresterea hormonilor androgeni endogeni (proprii
organismului).

68
Intrebari:
Diureticele
Agentii mascatori
Agentii cu activitate antiestrogenica

Cursul 7

Dopajul genetic
In sportul de mare performanta, dopingul isi are radacinile in indepartata
antichitate, dar el reprezinta si astazi o problema.

69
Inceputurile sportului organizat modern, consemnat de prima editie a "Cursei cicliste
de sase zile" (1879) coincid cu utilizarea primelor substante in scop de dopaj. Dintre
acestea, se pot aminti: mixtura pe baza de cafeina, folosita de echipa franceza, consumul
bucatelelor de zahar imbibate cu uleiuri eterice de catre belgieni si chiar inceputul
consumului de alcool. Aceste exemple certifica deja existenta dopingului empiric (Todd,
1987).
Cuvntul "doping" apare pentru prima data in 1889 intr-un dictionar englez, fiind
definit ca un amestec de opiu si narcotice, destinat cailor. De-abia mai trziu, termenul a
fost extins la toate substantele stimulatoare. Mai inti, el s-a raportat la domeniul
animalelor (dopingul cinilor si cailor), iar mai trziu, si la cel al oamenilor, devenind
astfel de uz general.
O data cu Jocurile Olimpice de la Berlin (1936), incepe dopingul simptomatologic
care consta in utilizarea unor medicamente cu actiune specifica in vederea inlaturarii
unor simptome aferente activitatilor sportive, ca: tahicardie, oboseala, crize de anghina
pectorala s. s.a.m.d.
Dopingul care s-a extins cel mai mult in epoca actuala este cel etiologic caracterizat de
utilizarea steroizilor anabolici androgeni.
Viznd ameliorarea artificiala a performantei sportive, dopajul se opune unuia
dintre principiile esentiale ale sportului competitional, acela de a incuraja o
competitie dreapta si echitabila, la finalul careia sa cstige cel mai bun. Folosirea
de catre sportivi a diferitelor substante medicamentoase interzise, in scopul
imbunatatirii performantelor, ii plaseaza pe acestia pe pozitii inegale, fiind cu totul
contraindicata, deoarece aduce prejudicii starii de sanatate a sportivului si, de
asemenea, reprezinta o incalcare flagranta a normelor eticii sportive, a principiilor
olimpice.

O mare amenintare pentru sport dat fiind ca sportul a fost si este considerat
intotdeauna un factor important de educare a tinerilor o constituie consumul abuziv
de agenti dopanti la vrste tinere si chiar foarte tinere.
Din pacate, utilizatorii steroizilor anabolizanti sunt tot mai tineri, dupa cum s-a afirmat
intr-un studiu al guvernului S.U.A., efectuat in anul 1990, conform caruia 250.000 de
adolescenti americani isi administreaza substante dopante. Pna si sportivii care nu au
folosit niciodata anabolizante sufera din cauza tensiunilor create de aceasta problema in
sportul de performanta, asupra lor plannd tot felul de suspiciuni ori de cte ori se
realizeaza un record personal sau cstiga in greutate.

70
 Avnd in vedere complexitatea fenomenului dopingului in sport, o definitie exacta a
acestuia a fost dificil de stabilit, astfel inct, de-a lungul timpului, notiunea de dopaj a
primit numeroase definitii. Astfel, primele definitii elaborate au fost fie
necorespunzatoare cu ceea ce se intmpla in mod real, fie omiteau unele reglementari
importante in practica, fie prea cuprinzatoare sau imprecis formulate.
Ultima definitie complexa si sugestiva a dopajului este cea elaborata de Comisia
Medicala a Comitetului Olimpic International cu prilejul Conferintei Mondiale asupra
dopingului, organizata la Lausanne (2-4.02.1999) definitie conform careia prin dopaj se
intelege :
Organismele responsabile din sport, att la nivel national, ct si international, isi
alcatuiau propriile liste de substante interzise " (liste doping), ceea ce conducea la
situatii confuze. De aceea, la 13 ianuarie 1994, Comitetul Olimpic International,
federatiile internationale si comitetele olimpice nationale, au convenit, la Lausanne, sa-si
puna de acord diversele liste doping si definitiile respective.
Aceasta lista contine clasele de substante interzise si substantele inrudite
(medicamente apropiate ca actiune farmacologica si/sau structura chimica), precum si
informatii generale despre fiecare dintre diversele clase de substante si metode interzise.
Trebuie facuta precizarea ca aceasta lista nu este o lista statica, ea a cunoscut o
permanenta evolutie in timp datorita acelora care au recurs la noi si noi substante si/sau
metode de dopaj pentru ameliorarea artificiala a performantelor.
Paralel cu evolutia listei doping, cu aparitia a noi si noi substante si/sau metode de dopaj
au evoluat si tehnicile utilizate in controlul doping.
O scurta istorie a controlului doping arata ca amfetaminele s-au determinat pentru
prima data in anul 1960, iar prima testare doping oficiala a acestor substante s-a
efectuat cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Mexico City din 1968.
Desi steroizii anabolici androgeni si-au facut aparitia in arsenalul terapeutic al
sportivilor in jurul anilor '60, specialistii au avut nevoie de aproape zece ani pentru a
definitiva metodele de evidentiere a acestor substante dopante. Astfel, primul control
oficial pentru steroizi anabolici androgeni a avut loc cu ocazia Jocurilor Olimpice de la
Montreal din 1974.
Cnd a devenit cunoscut pentru comunitatea sportivilor ca steroizii anabolici
androgeni, substante de sinteza derivate de la hormonul natural testosteronul, pot fi
detectate printr-un procedeu de mare senzitivitate gaz cromatografia cuplata cu
spectrometria de masa, reactia lor a fost de a recurge la androgeni naturali", de
exemplu, testosteronul (Donike, 1983).

71
 Daca pna in anul 1980, controlul doping se baza exclusiv pe rezultate calitative,
incepnd cu 1982, odata cu introducerea limitei de concentratie pentru cafeina (12 g/ml
proba de urina) si in 1983 a determinarii testosteronului sub forma raportului
testosteron / epitestosteron (T/E) mai mare dect 6, s-a deschis un nou domeniu in
controlul doping, acela al determinarilor cantitative.
In anul 1985, Comitetul Olimpic International interzice dopajul cu snge.
La inceputul anilor '90, specialistii in control doping au definitivat tehnologia de
determinare a substantelor menite sa mascheze agentii dopanti.
Cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Barcelona, pe lista doping isi fac aparitia hormonii
peptidici.
Pentru chimistul analist, orict de performant ar fi, pe ct ii este de usoara evidentierea
unor molecule sintetice exogene, cu att ii este mai greu sa faca departajarea intre
biologicul intrinsec cu manifestarile sale foarte variate, depinznd de caracterele generale
ale individului si "ajutorul" dat biologicului, reprezentat, in cazul sportivilor, de utilizarea
hormonilor peptidici sau androgeni.
In paralel, specialistii din doua mari laboratoare doping (Sydney si Paris) au lucrat
pentru definitivarea metodologiei de testare a eritropoietinei (EPO) in probele de urina
si snge (Lasne F., 1998; Trout, 2001)
Cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Sydney, se introduce obligativitatea testelor sanguine
pentru determinarea eritropoietinei si controalele doping inopinate inaintea inceperii
olimpiadei.
Practic, Jocurile Olimpice de la Sydney marcheaza o noua era a dopajului, cea a
purtatorilor de oxigen, dar aceste aspecte le vom discuta cnd ne vom referi la
perspective in activitatea doping-antidoping.
Si lupta autoritatilor internationale si nationale impotriva acestui flagel a cunoscut o
evolutie in timp. Astfel, inca din anul 1962, Comitetul Olimpic International hotaraste sa
ia pozitie impotriva dopajului in sport, iar cu un an mai trziu, in 1963, in cadrul
Consiliului Europei, se constituie o comisie de experti pentru lupta impotriva dopajului.
Aceasta comisie se va transforma, mai trziu, in Grupul de Monitorizare a Conventiei
Antidoping a Consiliului Europei.
In anul 1967, Comitetul Olimpic International infiinteaza Comisia Medicala, care are
drept scop lupta impotriva dopajului in sport, iar grupul din cadrul Consiliului Europei
elaboreaza prima definitie a dopajului.
In anul 1984 ministrii sportului sub egida Consiliului Europei convin asupra Cartei
Europene Antidoping.

72
Prima Conferinta Mondiala impotriva Dopajului in Sport" are loc in anul 1988 si in
cadrul ei a fost adoptata Carta Internationala Antidoping.
Anul 1989 marcheaza un eveniment major in lupta impotriva dopajului in sport,
statele membre ale Consiliului Europei la 16 noiembrie, la Strasburg, adopta
CONVENTIA ANTIDOPING. Din acest moment, lupta pentru un sport curat" se
intensifica, Comitetul Olimpic International, federatiile internationale si comitetele
olimpice nationale convin sa-si armonizeze reglementarile in domeniu.
In mod firesc in comunitatea sportivilor apare intrebarea:

DE CE ESTE INTERZIS DOPAJUL?

Consideram ca este crucial pentru sportivi si pentru toti factorii din jurul lor sa
inteleaga motivele pentru care a fost interzisa utilizarea in sport a anumitor substante
medicamentoase si metode considerate a fi dopaj.
Cele mai importante ratiuni in sprijinul interzicerii dopingului in sport sunt de natura
etica (fairplay) si medicala (efecte secundare daunatoare sanatatii).
Argumente etice In sport, a existat si va exista intotdeauna o optiune in privinta
conditiilor in care se confrunta sportivii. Foarte multi factori pot fi considerati constanti,
astfel inct diferentele care se manifesta intre sportivi capata importanta si legitimitate
ca forme de excelenta caracteristice sportului.
Utilizarea unor substante si/sau metode de dopaj devine inacceptabila si nelegitima
deoarece nu permite concurarea in conditii de egalitate a tuturor competitorilor.
Pentru sportivi, cel mai important argument de a nu recurge la doping ar trebui sa fie,
pur si simplu, existenta interdictiei: uzul este impotriva regulamentului, care este
conceput pentru a asigura o intrecere corecta. In principiu, poti sa nu fii de acord cu
reglementarile in vigoare si sa incerci sa le schimbi, daca asa crezi, dar att timp ct ele
sunt valabile, trebuiesc respectate.

Argumente medicale
Aceste argumente se bazeaza pe prezumtia ca folosirea substantelor medicamentoase
si a metodelor interzise este nociva sanatatii. Prin interzicerea dopajului, organismele
internationale din sport doresc sa protejeze sportivii de efectele lor secundare.
Modul in care este structurata, la ora actuala, activitatea antidoping pe plan mondial
este prezentata in figura 1.
Structura activitatilor antidoping pe plan international

73
 In contextul sportului modern, a fost imperios necesara adoptarea unei politici care
sa tina cont de schimbarea profunda ce a avut loc in domeniul sportului in acest secol,
datorita influentelor exercitate de cresterea intereselor economice si ale mass-media la
scara mondiala. Aceste influente au accelerat evolutia medicinei si tehnologiei sportive,
iar industriile colaterale (chimico-farmaceutica) au sporit, de asemenea, presiunea
asupra sportului.
Grupul European pentru Etica in Stiinta si in Tehnologii noi (EGE) evidentiaza
tensiunea existenta intre masurile antidoping si cererea nelimitata de imbunatatire a
performantelor si prezinta o abordare din punct de vedere etic a problemei dopajului in
sport. In conformitate cu acest punct de vedere, toate masurile adoptate la nivelul
Uniunii Europene, care incearca sa previna si sa combata dopajul si sa sustina sanatatea
sportivilor, au la baza urmatoarele principii etice esentiale:
o protejarea sanatatii si sigurantei sportivilor;
o integrarea si transparenta, ceea ce impune garantarea onestitatii
evenimentelor sportive si declararea ilegalitatii trisarilor;
o protejarea persoanelor vulnerabile, in special a copiilor;
o demnitatea persoanelor implicate in sport si imposibilitatea de exploatare a
acestora.

Drepturile si obligatiile sportivilor, in contextul abordarii problemei dopajului in

sport din punct de vedere etic, se raporteaza in principal la urmatoarele:
o autonomia, care implica ideea ca sportivul poate face uz de corpul sau in
mod liber;
o informarea cu privire la agenti dopanti si metodele de dopaj, precum si
riscurile implicate de utilizarea lor;
o concurenta in conditii de fairplay, bazata pe dreptul egal de a participa la
competitie;
o protejarea de orice forma de exploatare in interes economic, care ar putea
limita grav autonomia sportivilor;
o participarea la aplicarea regulilor de etica in sport;
o participarea la luarea deciziilor in diferite sporturi, cu scopul de a informa
sportivii cu privire la riscuri, avantaje, forme medicale si modul de
concepere a regulilor privind controalele si sanctiunile.

74
 Asa cum am mentionat, adoptarea Conventiei Antidoping a marcat un moment
important al luptei impotriva dopajului. Modul in care se aplica prevederile acestui
document in tarile Uniunii Europene, care au aderat la Conventie este urmarit de
Grupul de Monitorizare. In acest sens, un mare accent se pune pe armonizarea
legislatiei si reglementarilor nationale cu cele existente pe plan international. Conventia
recomanda ca activitatea antidoping sa fie, in fiecare tara, coordonata de un organism
independent, cu putere de decizie conferita si de un suport financiar adecvat (agentie
antidoping sau comisie nationala antidoping), capabil sa emita un program antidoping
coerent. Reamintim ca prima comisie antidoping s-a infiintat in anul 1959, in Franta,
sub numele de "Asociatia Nationala de Educatie Fizica" (ANEP). La baza oricarui
program antidoping, trebuie sa stea urmatoarele principii:
informare si preventie;
educatie;
cercetare;
testare.

Pe plan international, se insista, in mod special, asupra pregatirii oficialilor care sunt
insarcinati cu prelevarea probelor biologice (agenti de colectare). Se recomanda ca
acestia sa fie persoane independente fata de structurile sportive, de obicei, vor fi selectati
din rndul persoanelor cu pregatire biologica sau medicala, cel putin studii medii.
Acestia vor fi supusi unui program de instruire bazat pe procedura de recoltare si
transport a probelor biologice, in conformitate cu reglementarile internationale in
vigoare. Instruirea acestora se finalizeaza cu un examen, in urma caruia primesc o
legitimatie, care atesta calitatea de agent de colectare". In vederea asigurarii succesului
actiunilor de prelevare a probelor biologice, instantele internationale recomanda
instruirea periodica a agentilor de colectare.
Trebuie inteles faptul ca reusita unui test doping depinde in mare masura de modul in
care a fost prelevata proba biologica de urina.
In analiza probelor, un rol deosebit il joaca modul de organizare si dotare a
laboratorului doping.
Conventia Antidoping incurajeaza tarile semnatare sa infiinteze laboratoare capabile de
a fi acceptate din punct de vedere al dotarii si calificarii personalului de organizatiile
sportive internationale.
In conformitate cu art. 5 al Conventiei Antidoping, pct. 2, aceste laboratoare au dreptul:

75
sa intreprinda programe corespunzatoare de cercetare si dezvoltare privind agentii doping
si metodele utilizate sau presupuse a fi utilizate pentru dopaj in sport, precum si in
domeniile biochimiei si farmacologiei analitice, cu scopul de a se ajunge la o mai buna
intelegere a efectelor pe care diverse substante le au asupra organismului uman, ca si a
consecintelor acestora in planul performantelor sportive;
sa publice si sa difuzeze cu rapiditate noile date obtinute in urma cercetarilor (citat din
Conventia Antidoping art. 5, 2b si 2c).
Asadar, aceste laboratoare nu trebuie privite ca simple laboratoare de policlinici sau de
spital, unde predomina rutina, deoarece zilnic se fac acelasi tip de analize, ci lor le revine
sarcina de a cerceta, de a perfectiona mereu metodologia pentru a putea fi macar in pas
cu sportivii, daca nu inaintea lor".
Pe plan international, se pune un mare accent pe cercetarea in domeniu, fiind
incurajata si sprijinita colaborarea multilaterala sau bilaterala pentru gasirea celor mai
adecvate tehnologii de evidentiere a dopajului. In acest sens, att Consiliul Europei, ct
si comunitatea oamenilor de stiinta din domeniu au initiat programe interlaboratoare, la
un asemenea program participnd si specialistii laboratorului doping din tara noastra.
De asemenea, cercetarea este necesara si in ceea ce priveste aspectele sociologice mai
largi ale sportului, inclusiv problemele etice si judiciare rezultate din comercializarea si
traficarea agentilor dopanti.
In ultimul timp, un accent deosebit se acorda intensificarii testarilor si, in special, al
celor din perioada de pregatire out of competition".
In mod cert, un astfel de program antidoping nu poate fi realizat fara un suport
financiar adecvat. In toate tarile, autoritatile publice contribuie deja cu fonduri
considerabile la sprijinirea activitatii antidoping. Acestora ar trebui sa li se alature si
activitatile sportive producatoare de bani, intruct este o exigenta a eticii sportive faptul
ca o parte din fondurile strnse prin sport trebuie sa contribuie la eforturile de
combatere a dopajului si sa fie utilizate in favoarea sigurantei si sanatatii sportivilor.
In ciuda cresterii nivelului testarilor si a acordurilor internationale prezentate,
numarul de rezultate pozitive si refuzuri de a raspunde convocarii la testare a continuat
sa fie alarmant, ceea ce a determinat Comitetul Olimpic International ca in decembrie
1991 sa infiinteze o comisie specializata pentru testarea in afara competitiei. Aceasta
comisie are dreptul sa efectueze controale doping inopinate in orice tara, in perioada
precompetitionala.
Ca urmare a socului provocat de cazurile de dopaj inregistrate in ciclism, in vara
anului 1998, Comitetul Olimpic International organizeaza o Conferinta Mondiala

76
pentru Sport la Lausanne in 2-4 februarie 1999. Conferinta de la Lausanne a adoptat
asa-numita Declaratie de la Lausanne" asupra dopajului in sport, document care
recomanda infiintarea unei agentii antidoping internationale, independente. Ca urmare,
la 10 noiembrie 1999 la Lausanne a luat fiinta Agentia Mondiala Antidoping (WADA) a
carui presedinte este Richard W. Pound (membru C.I.O.). WADA este o fundatie
sustinuta de organizatiile internationale, guverne, autoritati publice si alte organizatii
publice si private, care lupta impotriva dopingului in sport. Miscarea Olimpica si
autoritatile publice sunt egal reprezentate in WADA.
Scopul acestei Agentii Mondiale Antidoping consta in promovarea si coordonarea
la nivel international a luptei impotriva dopajului, in toate formele lui de existenta.
Si autoritatile guvernamentale si nonguvernamentale din Romnia s-au raliat in lupta
antidoping recomandarilor internationale. Dupa revolutia din decembrie 1989, Romnia
a aderat la Conventia Culturala din cadrul Consiliului Europei, iar din iunie 1994 adera
la Conventia Antidoping, aceasta impunnd si armonizarea legislatiei romnesti cu cea
internationala. Ca urmare, in decembrie 1993 a luat fiinta Comisia Nationala
Antidoping (CNAD), ca organism raspunzator de coordonarea activitatii antidoping.
Prima reglementare a activitatii antidoping in tara noastra a reprezentat-o ordinul
ministrului tineretului si sportului nr. 452/29. oct. 1996. Constient de amploarea
fenomenului si de necesitatea dublarii sistemului educational cu intensificarea testarilor
in rndul sportivilor nostri, in anul 1996 Ministerul Tineretului si Sportului aloca
fonduri pentru procurarea de echipament (spectrometru de masa Hewlett Packard)
destinat dezvoltarii laboratorului de control doping, intensificndu-se in acest fel lupta
impotriva abuzului de steroizi anabolici androgeni.
Consecventa autoritatilor guvernamentale in politica antidoping se concretizeaza in
ratificarea Conventiei Antidoping a Consiliului Europei, prin legea nr. 171/1998, ceea ce
obliga accelerarea aparitiei unui cadru legislativ in domeniu.
Astfel, in anul 2000 este adoptata Legea Educatiei Fizice si Sportului, care in temeiul
art. 84 (2) si art. 86 (2 si 3) confirma sustinerea de catre Ministerul Tineretului si
Sportului si Comitetul Olimpic Romn a Programului National Antidoping, in
conformitate cu prevederile Conventiei Antidoping a Consiliului Europei.
Ordinul ministrului tineretului si sportului nr. 329/6.07.2001 reglementeaza organizarea
si functionarea Comisiei Nationale Antidoping, a Laboratorului doping, ct si normele
tehnice privind organizarea si desfasurarea controlului doping si sanctiunile in caz de
dopaj.

77
 Din dorinta de a descuraja dopajul, Biroul Executiv al Comitetului Olimpic
Romn, inaintea Jocurilor Olimpice de la Sydney, hotaraste ca orice sportiv dovedit a fi
dopat (testul "B" pozitiv), sa fie exclus pe viata din echipa olimpica.
In paralel cu elaborarea cadrului legislativ, a existat o preocupare permanenta din
partea autoritatilor guvernamentale din tara noastra (MTS) pentru dezvoltarea si
dotarea laboratorului de control doping cu echipament performant.
Trebuie mentionat ca inceputul activitatii de control doping la noi dateaza din 1966,
cnd s-a infiintat in cadrul laboratorului de analize din structura Centrului de Medicina
Sportiva un colectiv cu atributii in domeniul semnalarii abuzului de stimulente, sub
conducerea dr. Adrian Vasiliu.
In anul 1983, se infiinteaza in structura administrativa a Institutului National de
Cercetare pentru Sport primul Laborator de Control Doping, care cunoaste o dezvoltare
in timp, astazi fiind un laborator modern si, datorita actualei conduceri a Ministerului
Tineretului si Sportului care a alocat in acest an o suma considerabila, va fi dotat cu
echipamente performante, de ultima ora, existente in toate laboratoarele acreditate.
Acesta este poate cel mai elocvent exemplu, ca autoritatile guvernamentale din tara
noastra si actuala conducere a Ministerului Tineretului si Sportului sunt decise sa
sprijine marea performanta prin practicarea unui "sport curat".
Cu toate masurile adoptate, statisticile testelor doping efectuate in perioada 1993-2001
de Laboratorul de Control Doping din cadrul Institutului National de Cercetare pentru
Sport evidentiaza ca inca fenomenul persista (Vjiala G. si colab., 2001).
Consideram ca activitatea de control doping in tara noastra va fi eficienta, putnd
conduce la practicarea unui sport curat in urmatoarele conditii:
cresterea numarului de teste doping la cel putin 1000/an, avnd in vedere
numarul sportivilor olimpici si a celor din loturile nationale de seniori si juniori;
testele out competition" trebuie sa detina o pondere de 70% din totalul testelor
efectuate;
monitorizarea sportivilor olimpici pe tot parcursul anului olimpic (3 teste
doping);
necesitatea mentinerea numarului de teste si in anii postolimpici, deoarece
scaderea acestora ar putea induce in rndul sportivilor ideea falsa ca pot pacali,
ca se pot sustrage controlului doping.

Dupa Jocurile Olimpice de la Sydney, cazurile pozitive pe eritropoietina sunt tot mai
frecvente.

78
Eritropoietina (EPO) induce in organism cresterea numarului de eritrocite si prin
aceasta creste capacitatea de fixare si transportare a unei cantitati mai mari de oxigen,
care are ca efect marirea capacitatii de rezistenta la efort.
In curnd, patentul EPO va expira (a fost lansat de aproximativ 20 de ani) si deja pe
piata au aparut noi preparate ca DARBEPOIETIN sau NESP (Novel Erythropoisis
Stimulanting Protein). Aceste produse au o structura si o actiune asemanatoare cu a
EPO. In comparatie cu EPO, aceste produse sunt degradate in organism mult mai lent si
din acest motiv vor fi eficiente o perioada mai indelungata.
Dezavantajul este insa ca darbepoietina este mult mai usor de determinat comparativ cu
EPO.
Recent, la Jocurile Olimpice de iarna de la Salt Lake City (2002) s-a semnalat primul
caz de dopaj cu alfa darbepoetina la fondistul spaniol de origine germana Johan
Munhlegg care a fost supus unui test sanguin inopinat.
Un nou purtator de oxigen Hemopur, care este de fapt o solutie salina de hemoglobina
bovina, fabricata de firma "Biopur" si care, deocamdata, este utilizat pentru tratarea
anemiei la cini, se pare ca a patruns si in comunitatea sportivilor. Deja specialistii in
control doping lucreaza pentru gasirea metodelor de evidentiere a Hemopur pentru a
putea deosebi hemoglobina sintetica de cea proprie organismului.
Speranta pentru toti oamenii si minciuna in sport, asa putem califica dopajul viitorului
dopajul genetic, deja introdus pe lista doping a CIO si WADA, lansata pentru 2003
(Vjiala G.; Lamor, M., 2002).
Dopajul genetic in sport se poate diviza in doua grupe:
o "Dopaj genetic de tip A" care are ca scop cresterea masei musculare;
o "Dopaj genetic de tip B" prin stimularea propriei productii de hormoni,
de exemplu, EPO sau alti hormoni anabolici.

Expertii pronosticheaza ca in urmatorii 10 ani terapia genetica va deveni vrful de

lance in doping, cu consecinte secundare extrem de grave care inca nu pot fi estimate in
totalitate.

n ultimele dou decenii au aprut numeroase studii care trateaz aceste

tematici. n revistele de specialitate apar lunar articole, care prezint traseul pe care l
urmeaz folosirea acestor substane interzise.

79
Subiectul devine din ce n ce mai fierbinte: este o evoluie natural a medicinii (terapia
genetic) i este inevitabil ca oamenii s-o foloseasc pentru ameliorarea performanelor
atletice. Nu este clar dac vom fi n stare s o oprim susine H. Lee Sweeney (2005,57)
Aa cum au artat o serie de cercettori, grania dintre licit i ilicit privind
ameliorarea performanelor sportive, se afl ntr-un punct greu de delimitat, mai ales n
cazul terapiilor genetice.
Indiscutabil c aceast nou form de stimulare genetic a performanelor
sportive, deschide noi perspective n lupta mpotriva nclcrii eticii sportive.
Nu este de loc corect ca unui atlet s-i fie distrus cariera din pricina unui accident
care se poate preveni sau corecta prin tratament terapeutic genetic. Se vor face presiuni
asupra medicului pentru a spune dac atleii sunt sau nu eligibili pentru asemenea
manipulare. Totdeauna a fost evident faptul c exist excepii de uz terapeutic. Nu exist
un motiv s credem c excepiile de uz terapeutic vor fi respinse ca fiind manipulare
genetic(H. Lee Sweeney 2005,59)
i, continu autorul: aceste excepii ofer o cale spre abuzul de terapie genetic, astfel
ca n scurt timp atleii vor cere mici mbuntiri pentru a ajunge pe podiumul
nvingtorilor. Uneori ctigtorii medaliei de aur sunt numai la o fraciune de secund
deasupra medaliei de argint. Ar fi foarte uor pentru medicul unei echipe s lase genele
terapeutice s acioneze pentru cteva ore, zile sau sptmni dup ce tratamentul
oficial se ncheie.
Astfel, n lipsa unui mecanism fiabil de testare la orizont, exist posibilitatea ca cel puin
unul dintre cei 10.000 de sportivi participani la J.O de la Athena 2004, s fi
experimentat dopajul genetic. Dar la J.O. de iarn de la Torino, Italia, sigur c vor fi
mai muli. Iar la cele din Beijing, 2008, dopajul genetic va fi o realitate mai mult dect
prezent. (H. Lee Sweeney 2005,59)
Ageniile Internaionale Anti-Doping definesc dopajul genetic cu : folosirea n scopuri
non-terapeutice a genelor, a elementelor genetice i/sau a celulelor care au capacitatea de
a mbuntii performanele sportive.
Doparea genetic este diferit de alte tehnici de ameliorare a performanei.
Minusculele particule i proteine genetice introduse n nucleul celulei musculare, n
urma terapiei genetice, probabil nu vor putea fi decelate aa cum se ntmpl cu
substanele strine ingerate.
Cercetrile avnd ca scop terapia genetic continu n mod susinut n toate rile
dezvoltate. Scopul acestor demersuri este foarte simplu: n loc ca bolile s fie tratate cu
ajutorul medicamentelor, medicii vor recomanda pacienilor tratamente genetice,

80
astfel ca organismul bolnavului, prin stimularea producerii proprii de proteine i
anticorpi, s nving afeciunea de care sufer. Din punct de vedere teoretic aceste
strategii sunt realizabile.
Manipularea genetic se aplicat n laboratoare ultra-dotate, specialitii reuind
descifrarea genomului uman, i reproducerea sa artificial. Astfel, genele defecte pot fi
nlocuite cu cele sntoase.
Din pcate n cazul nlocuirii directe gena artificial ntrodus nu se va localiza doar
la nivelul celular al fibrei musculare selectate, ci i n alte celule care compun esuturi
(ex. n snge, sau n ficat). n acest mod, aceste gene artificiale pot produce efecte
secundare nedorite, atunci cnd multiplicndu-se produc celule neadecvate scopului
propus.
Un exemplu elocvent este cel n care ntroducnd n corpul sportivului gene artificiale
pentru hipertrofierea musculaturii scheletice, aceste gene ar produce un efect similar
asupra muchiului cardiac, creterea n volum a acesteia, i evident, urmat de
complicaiile grave care nsoesc acest efect.
Datorit acestor efecte secundare, cercettorii au ales o alt cale. Chirurgul prelev din
organul afectat al pacientului o parte de esut, n laborator adaug acestui esut genele
artificiale, dup care acesta este reinplantat.
ntr-un viitor apropiat, sportivii vor putea beneficia de acest fel de intervenie genetic.
Organismele sportive vor ntmpina dificulti serioase pentru depistarea acestor
manipulri genetice, deoarece noile gene ntroduse n corpul sportivului sunt
asemntoare cu ale sale. Descalificarea sportivilor ca urmare a tratamentelor de
manipulare genetic, vor scdea drastic, deoarece n curnd aceste tratamente vor putea
fi fcute prin administrarea unei injecii.
Evident c ADN-ul acestor gene artificiale poate fi identificat, dar numai n condiiile n
care se cunoate structura genei individului, acest lucru fiind posibil doar prin
efectuarea biopsiei musculare.
n astfel de cazuri, este cert c sportivii se vor ferii naintea marilor competiii s li se
recolteze biopsii musculare. Acest tip de test doping biopsia muscular cu toate c
const ntr-o manoper de rutin, dopingul genetic nu va putea fi demonstrat.

Cum va arta atletismul n era ingineriei (manipulrii) genetice?

Constituie o realitate trist faptul c odat cu apariia pe pia a unei substane

dopante noi, imediat se gsesc clieni care n-au nici-o reinere s le foloseasc.

81
Acest rzboi, care i aeaz fa n fa pe sportivii triori contra medicilor, al
organismele internaionale, care i supun la teste tot mai sofisticate, devine pe zi ce trece
tot mai costisitor.
Iat cum arat un scenariu care prezint prestaia unui atlet-sprinter, n urma unor
terapii genetice, pentru creterea numrului de fibre musculare rapide.
ntr-o colaborare medic genetician i sportiv, acestuia din urm i vor fi introduce n
organism gene cu rolul de ai multiplica numrul fibrelor musculare rapide. Dup o
perioad acest lucru se realizeaz, iar atletul particip n competiia oficial de mare
anvergur (campionat mondial sau J.O.).

Viziune sau realitate3

S ne imaginm seriile probei de 100m din cadrul competiiei olimpice dintr-un viitor nu
prea ndeprtat. Ctigtorul trece linia de sosire cu un avans de 10m, nregistrnd un
rezultat de 8,94 sec.
Ce poate conduce la o asemenea performan inimaginabil, cum poate fi justificat ea?
Evident c imaginaia ne trimite spre acele metode de inginerie genetic, care eventual,
au fcut posibil obinerea acestei performane sportive.
Astfel: cu un an naintea J.O. un medic i face o ofert generoas acestui atlet; ce ar fi
dac muchii ti ar conine numai fibre musculare dintre cele mai rapide? n condiii
normale acest lucru nu poate fi realizat, dar cu ajutorul tehnologiei genetice devine
posibil. Atletul respectiv nu are cum s aib cunotiine despre avantajele sau
dezavantajele manipulrilor genetice, dar cuvintele care nsoeau oferta medicului, fibre
foarte rapide, foarte puternice, l-au determinat s accepte aceasta terapie genetic.
Explicaiile medicului continu n aceeai termeni tiinifici, artndu-i o fiol cu un
coninut lichid aceasta conine gene artificiale, sau altfel spus velociphin. Cteva
injecii n muchii fesieri, n flexorii i extensorii coapsei, dup care aceti muchi vor
produce velociphinul, provocnd nmulirea n mod rapid a fibrelor super-rapide de
tip IIb.
Dup o perioad de trei luni, musculatura acestui atlet va conine un numr
impresionant de fibre rapide de tip IIb, ceea ce va face posibil obinerea de rezultate
superioare recordului mondial. Cu att mai mult, musculatura atletului va continua s

3
Sweeney H.L.2005, Discover, ediia n limba romn publicat sub licena Buena Vista
Magazines Inc. a subsidiary of Disney Publisching Worldwide, New York10011 USA.
Traducerea este preluat din revista ATELIER Editat n Ungaria, 2002., de ctre Sztipits
Laszlo, profesor T:F. Budapesta. (pag. 16)

82
produc acest velociphin, mult timp dup oprirea administrrii injeciilor. n aceste
condiii fr efectuarea unor biopsii musculare, atletul nu va fi depistat la un eventual
control doping.
Dup trecerea unui an de la efectuarea terapiei genetice, atletul comunic doctorului,
c nu simte efecte secundare n urma tratamentului, i c, totul este n regul cu
pregtirea sa.
n finala olimpic, imediat dup start, conduce cu un avantaj confortabil, distana
dintre el i ceilali finaliti crescnd considerabil. Pai si de alergare au un fuleul mai
energic, frecvena este mai crescut comparativ cu a celorlali alergtori. Avanseaz
lejer, simte din plin fora de alergare. La aproximativ 60 de metrii din curs, simte o
arsur n coapsa sa, pentru ca la 80m durerea s fie insuportabil, tendonul patelar nu
mai face fa contraciilor produse de muchii flexori ai coapsei, se smulge mpreun cu
o bucic de os din insercie, osul se fractureaz, alergtorul cade pe pist, cariera lui
sportiv se frnge.
Acest scenariu nu devine plauzibil doar la simpla informaie despre aplicarea unor
terapii genetice n cariera unui sportiv. Mereu vor fi sportivi care vor dori s aplice pe
propria piele avantajele date de aceste manipulri genetice, avnd sperana c vor ocoli
catastrofele care pot urma.
Un lucru devine cert, odat cu implementarea acestor terapii genetice, acestea vor
ocupa o secven important n medicin, iar micarea sportiv se va ndrepta spre o
direcie nefavorabil. n urma avalanei de noi recorduri sportive, opinia public se va
ntreba pe drept cuvnt: n ce msur rezultatul unui sportiv este obinut cinstit?
n final ne artm sperana c aceste scenarii nu vor devenii realitate.
Trebuie s avem ncredere n corpul medical, antrenori i n sportivi, precum evident, i
n perfecionarea testelor i controalelor anti-doping, pentru c altfel activitatea sportiv
de performan va disprea, se va auto-distruge.
Acest scenariu nu devine plauzibil doar la simpla informaie despre aplicarea unor
terapii genetice n cariera unui sportiv. Mereu vor fi sportivi care vor dori s aplice pe
propria piele avantajele date de aceste manipulri genetice, avnd sperana c vor ocoli
catastrofele care pot urma.
Un lucru devine cert, odat cu implementarea acestor terapii genetice, acestea
vor ocupa o secven important n medicin, iar micarea sportiv se va ndrepta spre o
direcie nefavorabil. n urma avalanei de noi recorduri sportive, opinia public se va
ntreba pe drept cuvnt:
Obinerea unor rezultatele sportive sunt ca urmare a dopajului genetic?

83
 Trebuie s avem ncredere n corpul medical, antrenori i n sportivi, precum
evident, i n perfecionarea testelor i controalelor anti-doping, pentru c altfel
activitatea sportiv de performan va disprea, se va auto-distruge.

Modaliti metodice de ameliorare a performanelor atletice n concordan cu

planificarea antrenamentelor avnd n vedere noiuni de genetic muscular. 4

GENETIC CONTRACIA MUSCULAR PERFORMAN SPORTIV

DE CE ACEST TITLU?

Chiar i un cunosctor al terminologiei sportive ar avea rezerve n a definii exact

trimiterile date de acest titlu. Suntem contieni c studiul de fa va provoca
comentarii, dar, de-a lungul anilor, nu puine au fost acele ncercri, care n prima etap
au fost contestate, pentru ca n final s fie adoptate, completate i perfecionate,
dovedindu-se puncte de plecare pentru teoretizarea fenomenului sportiv.
Continua escaladare a limitelor superioare a performanelor atletice a luat un avnt
uria n ultimele decenii.
Din multitudinea de factori care au contribuit la creterea performanelor sportive
evideniez dou:
Prestigiul i anvergura unor ntreceri sportive ca: J.O., Campionate Mondiale, Grand
Prix-uri, au fcut ca participarea i obinerea unor locuri fruntae la aceste competiii,
s aduc, att competitorilor ct i organizatorilor, beneficii materiale semnificative.
Activitatea sportiv de performan a devenit o preocupare indispensabil
societii moderne, fapt ce a condus la dezvoltarea fenomenului sportiv, creeindu-se
astfel premisele formrii i aprofundrii unei noi discipline teoretice, ceea a tiinei
sportului.
Aceast nou disciplin, i-a fundamentat bazele teoretice printr-o abordare
pluridisciplinar i interdisciplinar complex, fapt ce a condus la definirea bazei
teoreticotiinifice a fenomenului sportiv ( Bogdan V., 2004, 12-13).

PREMIZELE STUDIULUI

4
Bogdan., Vasile., 2008,

84
 Studiul de fa avanseaz o nou abordare privind perfecionarea rezultatelor
atletice, ca urmare a unei periodizri diferite a pregtirii sportive de performan,
datorate ultimelor cercetri din domeniu.
Cercetrile avnd ca obiect genetica muscular, contracia muscular, i nu n ultimul
rnd, o nou aezare i succesiune a mijloacelor de pregtire n cadrul ciclului
sptmnal, evideniaz cteva aspecte originale.
Astfel :
Ultimele cercetri din domeniul geneticii musculare umane, au avansat o serie de
ipoteze, care vin s evidenieze modificri n funcionarea unor tipuri de fibre
musculare, ca urmare a unor eforturi musculare pentru dezvoltarea forei, aezate ntr-o
anumit succesiune. Concluziile avansate deschid n faa antrenorilor o serie de
oportuniti, care n final pot conduce, att la perfecionarea procesului de antrenament,
ct i la ameliorarea performanelor sportive.
Contraciile musculare eficiente se realizeaz doar n condiii fiziologice i biochimice
specifice. Nu putem trece cu vederea procesele intime ale contraciei musculare ca:
teoria alunecrii filamentelor din timpul contraciei, sau a echilibrului i a aportului de
ioni de Ca+, cel care la nivelul sarcoplasmei, joac att rolul zvorului de siguran,
(care n lipsa ionilor de Ca mpiedic contracia muscular), dar i cheia care deschide
zvorul, declannd contracia muscular. Nu intenionm s aprofundm tematica
intrnd n intimitatea proceselor neuro-fiziologice i a mecanismelor biochimice ale
contraciei musculare. (Oltean A., Lupu V., Miu A. 2001, 36)
Eforturile fizice executate la parametrii maximi de for dinamic (exploziv)
absolut necesare obinerii performanelor n probele de atletism pot fi obinute doar n
anumite condiii specifice, ca urmare a unei succesiuni prestabilite de abordare a
perfecionrii calitilor biomotrice, n anumite etape distincte n cadrul planului anual
de pregtire sportive.
n urma acestor precizri, programarea i periodizarea antrenamentului trebuie
s aib n vedere aceste noi orientri. Astfel, selectarea i implementarea ntr-o anumit
succesiune i ordine a exerciiilor, devine o preocupare esenial n conceperea
programului de antrenament.
Implementarea acestor noi obiective n planul de pregtire, este legat de urmtoarele
semne de ntrebare:
Ce determin ordinea n care abordm aceste exerciii ?
Care sunt parametrii musculari favorabili tipului de intensitate solicitate de
antrenament?

85
 Cum realizm transferul de la munca brut (de acumulare din perioada pregtitoare)
la activitatea de finisare a parametrilor fizici (din perioada competiional)?

GENETIC MUSCULAR5
Sistemul muscular uman reprezint una dintre cele mai adaptabile structuri care
formeaz organismul uman.
Astfel, att n micare ct i n repaus, acesta suport modificri. n urma unor
antrenamente intensive de for, diametrul fibrelor musculare suport ngrori de pn
la 2-3 ori, dar la fel, n urma unor zboruri n spaiu, n imponderabilitate, aceleai fibre
musculare, pot suporta o micorare (reducere) de pn la 20 % din grosimea lor.
Funcionarea sistemului muscular se datoreaz printre altele i datorit tipurilor de
fibre musculare care l compun:
n prezent sunt cunoscute mai multe modaliti de clasificare a fibrelor musculare:
Letzelter Stefan i Eggers Ralf, (2000, 17) avanseaz o clasificare mai complex
(cinci tipuri de fibre musculare), dar care n esen cuprinde aceleai abordri.
Tipul I: fibre subiri din metabolismul predominant oxidativ, cu contracie lent,
rezistente la oboseal.
Tipul II: cu metabolism glicolitic cu trei variante:
- tipul II a, rapide, de dimensiune medie, relativ rezistente la oboseal;
- tipul II b, rapide, mari, relativ puin rezistente la oboseal;
- tipul II c, tipul de fibre capabile de transformare, intermediare ntre
tipul I i II, rapide, cu capacitate glicolitic, dar i oxidativ.

Jesper I., Andersen - Peter Schjeling - Bengt Saltin, (2000, 16-20) dau urmtoarea
clasificare:
De tip I : altfel spus fibre musculare lente;
De tip II: II a i II x, numite i fibre musculare rapide6.
Mrimea vitezei de contracie dintre fibrele rapide i cele lente, poate ajunge la
diferene de pn la 10 ori.
Viteza de contracie a fibrele musculare de tip II a, se plaseaz undeva ntre mrimea
vitezei de contracie a fibrelor musculare de tip I (lente) i a celor de tip II x (rapide),
astfel aceste fibre (II a) se mai numesc i fibre musculare intermediare (hibride).

5
Bogdan V., 2005, Genetic muscular i ameliorarea performanelor atletice . Materialul tradus i
preluat din revista ATELIER, Ungaria, 2002., (pag. 16).
6
Jesper I., Andersen - Peter Schjeling - Bengt Saltin, 2000,

86
Aceste aa zise fibre musculare intermediare (hibride) pot avea n principiu aceleai
caracteristici, ns una dintre ele joac un rol dominant.
Se consider c tocmai aceste fibre musculare intermediare (hibride) sunt cele care au
jucat un rol determinant n experimental prezentat n studiul de fa.
n urma unor experimente i studii pe durata a mai multor decenii, cercettorii suedezi
au avansat o serie de ipoteze, acestea avnd ca efect reorientarea unor concepte de
pregtire sportiv.
Cercetrile care au avut ca scop activitatea musculaturii scheletului au avut dou
direcii:
prin ce exerciii i stimul se declaneaz aceast hipertrofie muscular?
cum pot fi modificate temporar (n urma cror exerciii) funciile unor fibre
musculare?
Hipertrofia muscular (creterea n diametru a fibrei musculare) se produce n urma
unor complexe reacii biochimice ca urmare a stresului mecanic la care este supus
musculatura n urma antrenamentelor, i totodat condiionat de amprenta genetic a
individului. n cazul brbailor nivelul secreiei de testosteron determin dezvoltarea
unei musculaturi mai voluminoase dect n cazul femeilor. Cea mai mare parte a acestei
hipertrofieri apare ca urmare a creterii diametrului fibrelor musculare, i nu n urma
creterii numrului de fibre, fapt care nu este probabil n ntrgime adevrat, deoarece se
presupune c fibrele musculare extrem de mari se cliveaz pe linie median pe toat
lungimea lor, genernd fibre complet noi i producnd astfel creterea uoar a
numrului de fibre.
Modificrile care apar n interiorul fibrei hipertrofiate cuprind: 1.creterea
numrului de miofibrile direct proporional cu gradul hipertrofiei; 2.creterea cu pn
la 120% a enzimelor mitocondriale; 3.creterea cu 60-80% a componentelor sistemului
metabolic al fosfagenului, cuprinznd att ATP-ul ct i fosfocreatina; 4.creterea cu
pn la 50% a depozitelor de glicogen i 5.creterea cu pn la 50-75% a depozitelor de
trigliceride (lipide). Aceste modificri au ca urmare creterea ratei oxidative maxime i a
eficienei sistemului metabolic oxidativ cu pn la 45% (Guyton i Hall, 2006).
Esenial este c:
n urma unor antrenamente intense de for maximal, la indivizi sntoi i activi,
numrul fibrelor musculare rapide (II x) scade. Un numr semnificativ dintre aceste
fibre musculare (fibre rapide) i modific pentru o perioad proprietile (ct timp sunt
sub aciunea unui anumit tip de efort) n fibre musculare de tip II a, a cror vitez de

87
contracie se va plasa undeva la valorile cuprinse ntre viteza de contracie a fibrelor
musculare de tip II x (rapide) i a celor de tip I (lente).
n cazul n care acele antrenamente de for maximal continu cu aceeai intensitate,
aproximativ dup o lun, numrul total al fibre musculare de tip II x (rapide) se vor
modifica (i modific proprietile) n fibre musculare de tip II a.
Reducerea (rrirea) numrului de antrenamente, eliminarea exerciiilor de for
maximal, atrage dup sine scderea hipertrofiei musculare, urmat de revenirea
fibrelor II x (rapide) la numrul iniial, ba mai mult, numrul acestora dublndu-se
pentru perioada imediat urmtoare de aproximativ dou luni. Acest dublare
datorndu-se modificrilor produse asupra fibrelor musculare hibride, care pentru
aceea perioad acioneaz ca fibre musculare rapide.
Aceste modificri ar trebui s fie urmate, teoretic, de o ameliorare semnificativ a
performanelor7.
n urma unor antrenamente dirijate, modificrile survenite ntre cele dou tipuri de
fibre musculare II x i II a (n care una poate prelua temporar proprietile celeilalte i
invers) sunt o consecin fireasc a antrenamentelor i a pauzelor care le urmeaz.

CONTRACIA MUSCULAR

Odat cu aprofundarea cercetrilor din domeniul neurofiziologiei i a

biochimiei activitii sistemului muscular uman, au devenit evidente preocuprile
pentru implemetarea acestor cercetri n perfecionarea procesului de antrenament.
Bompa T. (2002, pg. 275), prezint aceast abordare astfel:
Contracia muscular implic actin i miozina ntr-o serie mecanic de evenimente
denumite:
teoria alunecrii filamentului n timpul contraciei
ase filamente de actin nconjoar fiecare filament de miozin. Filamentele de miozin
conin puni de trecere, extensii minuscule care se ntind spre filamentele de actin.
Impulsurile de la nervul motor stimuleaz fibra n ntregime i determin schimbri
chimice care permit filamentelor de actin s se alture punilor de miozin, iar punile
pivoteaz, trgnd filamentul de miozin sau fcndu-l s alunece peste filamentul de
actin.

7
Jesper I., Andersen - Peter Schjeling - Bengt Saltin, 2000

88
 miozin
actin

Aciunea de alunecare determin scurtarea muchiului (contracia), producnd for.

Cnd stimularea ia sfrit, filamentele de actin i miozin se separ, muchiul revenind
la lungimea lui din repaus, iar contracia nceteaz.
Activitatea punilor de trecere explic de ce fora muscular generat, depinde de
lungimea iniial a muchiului, anterioar contraciei.
Lungimea optim pentru contracia muscular, este lungimea muchiului n repaus (sau
puin mai mare), pentru c toate punile de trecere se pot conecta cu filamentele de
actin, permind tensionarea lor maxim.
Cnd lungimea muchiului, anterior contraciei, este semnificativ mai scurt dect
lungimea lui n repaus (muchiul este deja parial contractat ca urmare a oboselii
acumulate), fora contractil scade.
ntr-un muchi deja scurtat (ntr-un tonus crescut), filamentele de actin i miozin se
suprapun, lsnd puine puni de trecere deschise pentru a trage filamentele de
actin. Cu ct sunt mai puine puni de trecere disponibile, cu att tensiunea i fora
sunt mai mici.
Cnd muchiul se lungete peste mrimea lui n repaus, (ca urmare a unei relaxri
induse de o pauz ndelungat) potenialul de for este iari mic, deoarece filamentele
de actin se afl prea departe de punile de trecere, pentru a se conecta i a scurta
muchiul.
Fora de contracie a muchiului diminueaz cnd lungimea muchiului este, fie mai
mic, fie mai mare dect lungimea lui n repaus.
Tihany I. (2006) constat c fora excentric se manifest n plenitudinea sa cnd
muschiul este rece sau obosit, atunci acioneaz cu o vitez relativ crescut.

ntrebri

89
Dopajul genetic
Istoric
Unele aspect ale dopingului genetic
Contracia muscular i dopingul genetic

Cursul 8

De ce nutriie, de ce suplimente nutritive n sport?

Cum putem contribui la obinerea performanelor sportive printr-o alimentaie controlat.

Cultura moderna se caracterizeaza printr-o orientare catre competitie: fie

concuram impotriva altora, fie chiar cu noi insine, incercand sa ne depasim permanent
performantele. Indivizii implicati in activitati sportive sunt tentati sa utilizeze agenti
farmacologici si chimici, numite generic ergogenice, care le-ar putea influenta pozitiv
forta, rezistenta, capacitatea de raspuns la antrenament, refacerea dupa efort,
compozitia corpului . Fara indoiala, talentul este cel mai important atribut al sportivului
de performanta, insa exista si alti factori ce includ pregatirea eficienta si constanta prin
antrenament, o serie de caracteristici psihologice si cognitive, rezistenta la accidentare si
o sustinere nutritionala adecvata. Sportul de performanta ridica in fiecare an stacheta
tot mai sus, iar sportivii care doresc sa ajunga in varf si sa se mentina acolo trebuie sa
exploreze toate posibilitatile de a obtine si de a pastra aceasta pozitie privilegiata.
Nutritia este o zona care in mod evident poate face o diferenta - alimentele pe care
sportivul le alege pot contribui la succes sau esec. Totusi, asa cum o dieta bine aleasa nu
poate sa transforme intr-un campion un sportiv care nu are talentul si/sau motivatia
pentru reusita, trebuie sa fim constienti ca o dieta inadecvata poate sa constituie un
obstacol in calea unui sportiv talentat care doreste sa ajunga in top.
Deficientele nutritionale pot fi dificil de descoperit in fazele incipiente. Din acest
motiv sportivii sunt adesea tentati sa isi autoadministreze anumiti nutrienti in forma

90
concentrata, in ideea de a se proteja impotriva dezvoltarii acestor deficiente. In ultimii
ani, in intreaga lume s-a dezvoltat o puternica industrie producatoare de suplimente
nutritive destinate sportivilor, atingand cifre de afaceri de ordinul zecilor de miliarde in
SUA; si in Romania s-a inregistrat o crestere extraordinara dupa 1989, aparand o serie
de producatori autohtoni, pe langa importurile de produse din strainatate. Acest
fenomen a fost incurajat si de o nou creata cultura populara a utilizarii de suplimente
nutritive in randul populatiei generale, care se bazeaza pe ideea ca aceasta ar fi o cale
alternativa de a compensa dietele de proasta calitate si de a se proteja impotriva
stresului indus de stilul modern de viata. Aceasta cultura a suplimentelor nutritive
a dat mana libera producatorilor de suplimente nutritive sa scoata la vanzare o mare
diversitate de compusi sau combinatii de nutrienti, ale caror efecte sunt de cele mai
multe ori discutabile.

Sportivii reprezinta un segment important al consumatorilor de suplimente nutritive;

o larga varietate de suplimente sunt destinate atat populatiei active, cat si celor implicati
in sportul de performanta. O metaanaliza realizata pe 51 de studii populationale ce au
cuprins in total 10274 de sportivi, arata ca 46% dintre acestia erau consumatori
constanti de suplimente nutritive. Totusi prevalenta utilizarii varia in limite largi in
functie de sportul practicat, varsta sportivilor, standardele de performanta si pregatirea
de specialitate a acestora. In unele sporturi, in special cele de forta, utilizarea
suplimentelor nutritive a devenit regula. O alta constatare a studiilor populationale este
aceea ca in multe cazuri sportivii isi administreaza doze de suplimente mai mari decat
cele recomandate; ei motiveaza aceste abuzuri prin senzatia ca mai mult inseamna mai
bine sau prin faptul ca adversarii sau colegii lor folosesc doze mai mari. In alte situatii,
doza recomandata de catre producatori poate fi semnificativ mai mare decat doza
maxima eficienta. Exista si situatia inversa, cand cantitatea de supliment din anumite
preparate este cu mult mai mica decat cea dovedita ca fiind eficienta in studiile realizate
in laborator, in special atunci cand este vorba de ingrediente foarte scumpe. Multi
sportivi considera ca suplimentele nutritive naturale sunt inofensive, insa numeroase
studii au aratat ca un aport prea mare si pe termen lung poate fi nociv pentru sanatate.
Printre suplimentele predispuse la a fi administrate in exces se numara de obicei fierul,
zincul si alte oligoelemente anorganice. Exista o mare cantitate de informatie in legatura
cu aceste substante ergogenice: de la marturii ale sportivilor, publicitate, mass-media,
pana la studii stiintifice serioase. Este foarte important sa se aleaga cu grija sursele de
informare, fiindca asa cum se spune nu tot ce zboara se mananca.

91
 Din dorinta de a-si vinde produsele, multe companii producatoare de suplimente se
folosesc de publicitate agresiva, atribuind unor substante fara nici un efect proprietati
pe care acestea nu le au. Intre trucurile de marketing si adevarurile stiintifice poate face
distinctia numai o persoana cu pregatire in domeniul nutritiei sportive. In cazul multor
produse singurul efect real este cel placebo, adica o imbunatatire a performantelor
datorata factorilor psihologici. Cu alte cuvinte, indivizii obtin rezultate mai bune pentru
ca se autosugestioneaza ca substanta respectiva ii va ameliora performanta, desi acesta
nu are mai mult efect decat un pahar cu apa.

Ce ii determina pe sportivi sa isi autoadministreze suplimente nutritive?

Decizia de a recurge la utilizarea suplimentelor nutritive este puternic influentata de

catre mediul in care se gaseste sportivul - antrenori, parinti, medici, colegi de echipa.
Cele mai frecvente motivatii pentru utilizarea suplimentelor sunt:

- Compensarea unui regim alimentar inadecvat;

- Alternativa la indemana pentru alimentele obisnuite;
- Efect al ideii populare conform careia calitatea alimentelor a scazut in ultimele decade,
ca urmare a agriculturii intensive si a procesarii excesive a hranei;
- Pentru a face fata solicitarii impuse de catre un program de antrenament intens sau
competitii frecvente - eforturi care sunt considerate de multi sportivi prea mari pentru a
fi acoperite numai printr-o alimentatie obisnuita;
- Pentru a fi in rand cu colegii de echipa sau adversarii (sportivii stiu ca ceilalti
competitori folosesc suplimente mai eficiente si in cantitati mai mari);
- Considera ca suplimentele le pot oferi un avantaj la antrenament sau in concursuri;
- Urmare a recomandarilor oferite de catre antrenor, parinti sau alte persoane cu
influenta;
- Pentru a-si ameliora performantele fizice: in cadrul competitiilor; stimularea
dezvoltarii masei musculare; refacerea dupa antrenament si competitii; scadere in
greutate si micsorarea procentului de grasime; mentinerea starii de sanatate
ameliorarea raspunsului imun, rezistenta la infectii; mentinerea sanatatii articulatiilor;
efecte asupra sistemului nervos central;

Intrebarile pe care trebuie sa si le puna sportivii in legatura cu suplimentele nutritive:

92
EFICIENTA Are intr-adevar efectele cu care este creditat? Daca da, in ce conditii?

SIGURANTA Exista efecte secundare in cazul consumului de scurta durata sau cel
cronic (eventual in doze exagerate)?

ETICAEste pe lista substantelor interzise in sportul de performanta?

Caracteristicile suplimentului nutritiv cu efecte ergogenice reale

- i-a fost demonstrat eficienta atat in conditii de laborator, cat si pe teren

(antrenament, competitie);
- are un mecanism de actiune identificat si plauzibil, bazat pe ceea ce se cunoaste despre
metabolism si despre factorii care limiteaz performanta;
- nu are efecte secundare si nu pune in pericol sntatea;
- nu exista niciun risc de a induce pozitivarea testelor antidoping.

PRO si CONTRA in alegerea suplimentelor nutritive - decizia de utilizare a

suplimentelor trebuie facuta dupa ce sunt luate in considerare cateva aspecte
importante.

PRO beneficii reale pentru performanta

Anumite suplimente nutritive influenteaza in mod real si pozitiv performanta sportiva,

avand efect ergogenic. Alte suplimente poti fi utilizate de catre sportivi pentru a-si
completa regimul alimentar, in felul acesta contribuind indirect la ameliorarea
performantelor. Un exemplu din aceasta categorie sunt bauturile de rehidratare, care
aduc in timpul efortului un aport optim de carbohidrati, minerale si apa. Sportivii
trebuie sa fie constienti de faptul ca nu numai produsul in sine este important, ci si
situatiile in care este folosit, precum si strategiile de administrare.

PRO efectul placebo

In unele situatii, chiar daca un supliment nutritiv nu are un efect fiziologic real, sportivi
pot sa inregistreze un grad de imbunatatire a performantei prin efectul placebo. Acest

93
efect descrie un rezultat favorabil obtinut prin simplu fapt ca individul crede ca a primit
un produs care il ajuta. Materialele publicitare distribuite sportivilor si cele din reviste,
care prezinta cate un nou supliment minune, precum si marturiile altor sportivi (in
special cei de top) sunt de natura sa influenteze, in sens pozitiv, perceptia asupra
efectelor produselor. In literatura de specialitate sunt citate studii in care grupuri de
culturisti au primit injectii cu ser fiziologic, dar li s-a spus ca li se injecteaza steroizi
anabolizanti; acestia au inregistrat o crestere mai mare a masei musculare decat grupul
de control. In prezent, efectul placebo nu poate fi cuantificat, insa este acceptat si poate
explica, cel putin partial, de ce sportivii raporteaza ameliorarea performantei atunci
cand incearca un nou supliment sau regim alimentar.

CONTRA pretul

Acesta este un aspect important, deoarece in multe cazuri suplimentele nutritive pot fi
foarte scumpe. O parte dintre sportivi recurg la administrarea concomitenta a mai
multor produse si se intampla ca acestea sa contina nutrienti similari. Pretul trebuie luat
in considerare cu multa atentie mai ales atunci cand exista prea putine dovezi stiintifice
care sa ateste beneficiile reale ale suplimentului. In general, pretul nutrientilor continuti
in suplimentele nutritive este considerabil mai mare decat aceeasi nutrienti in hrana
obisnuita. In unele situatii, achizitionarea suplimentelor nutritive se dovedeste a fi o
investitie buna, in special atunci cand cu ajutorul lor se ating in mod eficient obiectivele
nutritionale, insa atunci cand bugetul este limitat, utilizarea acestor produse poate fi
limitata la perioadele competitionale sau perioadele de antrenament mai dificile.

CONTRA efectele secundare

In privinta suplimentelor nutritive se impune o supraveghere mai atenta din partea

organismelor abilitate. In general, studiile arata ca riscul global asupra populatiei
consumatoare de suplimente nutritive si remedii traditionale este scazut, existand totusi
cazuri de toxicitate si efecte secundare: alergii, supradozare prin autoadministare sau
otravire prin contaminarea produselor.

CONTRA contaminarea cu substante dopante

94
O parte dintre ingredientele gasite in suplimentele nutritive intra pe lista substantelor
interzise, conform WADA (in principal este vorba de prohormoni). Este important ca
sportivii sa fie instruiti sa citeasca cu atentie etichetele suplimentelor nutritive,
asigurandu-se ca acestea nu contin substante interzise. Totusi, chiar si sportivii care sunt
constienti de aceasta responsabilitate, pot fi victimele unor cazuri de dopaj, provocate de
substantele interzise care nu sunt declarate de catre producatorii de suplimente. De
exemplu, contaminarea cu prohormoni poate induce pozitivarea testului pentru
depistarea nandrolonului in urina, chiar in doze extrem de mici o cantitate de 1 g de
prohormoni ai nandrolonului. Aceasta este o problema extrem de serioasa pentru
sportivii care participa la competitii unde se fac controale antidoping responsabilitatea
pentru ingestia substantelor dopante revine sportivului, indiferent de circumstante si
sursa acestora.

CONTRA stabilirea prioritatilor reale

O problema mai subtila legata de utilizarea suplimentelor nutritive este dezechilibrarea

ierarhiei de prioritati a sportivilor. Performanta sportiva este rezultatul combinatiei a
mai multor factori potentialul genetic, antrenamentul, alimentatia optima, somn si
refacere suficienta, echipament performant si implicare emotionala. Niciunul dintre
acesti factori nu poate fi inlocuit de catre un supliment nutritiv. Sportivii pot fi uneori
deturnati din drumul lor spre performanta, in detrimentul elementelor reale ale
succesului cautand scurtaturi prin utilizarea suplimentelor nutritive, scenarii
alimentate de publicitatea falsa sau exagerata care insoteste unele dintre aceste produse.
Tinerii, in special, reprezinta categoria cea mai vulnerabila, deoarece sunt foarte
influentabili si dispusi sa faca sacrificii pentru a invinge cu orice pret. In multe cazuri,
utilizarea suplimentelor nutritive pare sa fie primul pas catre decizia de a utiliza
produse interzise, adesea insotite de efecte secundare foarte serioase.

95
Concluzii

Este important ca sportivii, ca si antrenorii sa aiba notiuni corecte de nutritie sportiva,

cel putin cele de baza. Educatia in acest domeniu este necesara nu numai pentru a aduce
un avantaj in pregatirea pentru performanta, dar si pentru a evita actiunile in
detrimentul pregatirii, cum ar fi cheltuielile nejustificate sau folosirea unor produse ce
contin substante ilegale.

96
In experienta internationala, s-a dovedit utila colaborarea cu profesionistii din nutritie
sportiva, care cunosc piata suplimentelor nutritive si pot oferi indicatii corecte despre
beneficiile, efectele secundare si riscurile asociate utilizarii lor.
Necesarul nutritive difera de la individ la individ,in functie de particularitatile
determinate de varsta,sex,tipul de activitate psihica si fizica
prestata,anotimp,clima,inaltime,greutate corporatala.La sportive,aportul alimentar tine
seama ,in principal de particularitatile de varsta(organisme in crestere,organisme
adulte) si de aspectele specifice ramurii,probei sportive ptacticate.Indiferent de
conditionarile anterior mentionate,alimentatia sportivilor trebuie sa asigure:
-mentinerea starii de sanatate;
-aportul de substante nutritive necesare calitativ si cantitativ pentru sustinerea efortului
din antrenamente si competitii,favorizand randamentul sportive;
-refacerea metabolica post effort;
-apetitul prin preparare si prezentare;
Sportivii trebuie sa inteleaga rolul aportului alimentar in sustinerea efortului si
refacerea biologica dupa efort si sa respecte dieta. Nevoia alimentara
acoperaurmatoarele trebuinte;
-cheltuieli legate de metabolismul bazal(MB)care se considera 1 cal/kg/corp/h,adica la o
persoana de 70 kg-1680 calorii in 24 de ore.
-cheltuieli legate de incorporarea hranei:pentru proteine 20-30% cheltuieli,glucide 7-8%
si pentru lipide 2-5%.
-cheltuieli specifice legate de efortul sportive de antrenament si de performanta.

Sporturile sunt distractive dar daca ai de gand s iei sportul in serios si sa il integrezi
in viata de zi cu zi atunci nutritia joaca un rol important.
Multi sportivi cred ca hrana buna reprezinta un factor cheie pentru a imbunatati rapid
performantele lor.
Aproape toti sportivii profesionisti au un regim alimentar special pentru ei. Puteti face acelasi
lucru pentru a excela n sportul ales de dumneavoastra.
Zicala esti ceea ce mannci este perfecta pentru sportivi. Un regim alimentar adecvat
personalizat va ajuta sa va mariti rezervele de energie si sa concurati la cele mai inalte
niveluri.
Organismul dumneavoastra are nevoie de combustibil. Alimentandu-l in cantitati suficiente
atat inainte cat si dupa exercitiile fizice, te va ajuta sa obtii performante cat mai mari.

97
Proteinele sunt un mod minunat de a va imbunatati procesul de construire a musculaturii.
Aproape toate sporturile necesita sa ai muschi puternici. Proteina este regele in industria
culturismului.
Cateva sfaturi :
- concentreaza-te asupra alimentelor cu o concentratie mare de carbohidrati
- dupa un exercitiu fizic mancati alimente cu un nivel inalt de proteine. Acestea va ajuta la
cresterea muschilor si va pregateste pentru urmatorul antrenament i las loc -oxidrii
acizilor grai. Acest proces ncepe dup 25-30 de minute de la iniierea exerciiului fizic.
Metabolizarea lipidelor debuteaz dup epuizarea rezervelor de glicogen din muchi.
Totodat, prin consumul de alimente bogate n proteine se refac proteinele degradate n timpul
efortului muscular.
- beti cantitati adecvate de apa, feriti-va de bauturile racoritoare, vor avea o influenta negativa
asupra sistemului, incet si sigur
- mancati alimente bogate in potasiu, cum ar fi banane, portocale, cartofi si stafide pentru
hidratare.
- luati repausuri adecvate, sub forma a 7-8 ore de somn in fiecare noapte
Inaintea unei competitii sportive:
Inainte cu 2-3 zile , mariti-va aportul de glucide pentru a forma rezerve de glicogen n muchi
i ficat necesare susinerii activitii fizice. Creatina este de asemenea un supliment foarte util.
Bei multe lichide, 2-3 pahare de apa la fiecare masa si continuati asa si intre mese.
Controlati-va regulat greutatea, scaderea in greutate dupa fiecare efort fizic este bine
cunoscuta si de aceea e indicat sa va cantariti de fiecare data dupa ce efectuati un efort fizic
intens.
Tineti minte sfaturile de mai sus iar performanta dumneavoastra va creste simtitor.
Nutritia joaca un rol deosebit de important in sport, pentru obtinerea performantelor maxime.
Cantitatea, compozitia si momentul cand este consumata hrana influenteaza semnificativ
performanta sportiva.
Folosirea suplimentelor nutritive este o practica curenta si acceptata de catre sportivi,
raspandita pe scara larga si beneficiind de o mare varitate de tipuri de produse si branduri.
Acestea sunt utilizate deoarece se presupune ca stimuleaza adaptarea la efort, permitand
efectuarea unor antrenamente mai lungi si mai intense datorita refacerii mai eficiente intre
sedintele de antrenament, reducerea perioadelor de intrerupere datorate imbolnavirilor sau
accidentarilor, precum si ameliorarea performantei in competitii. Mare parte dintre aceste
produse beneficiaza de publicitate agresiva si exagerata. Este important ca sportivii si

98
antrenorii sa beneficieze de informatii obiective privind eficienta acestor produse, astfel incat
sa poata lua decizii adecvate in privinta utilizarii lor.
Cultura moderna se caracterizeaza printr-o orientare catre competitie: fie concuram impotriva
altora, fie chiar cu noi insine, incercand sa ne depasim permanent performantele. Indivizii
implicati in activitati sportive sunt tentati sa utilizeze agenti farmacologici si chimici, numite
generic ergogenice, care le-ar putea influenta pozitiv forta, rezistenta, capacitatea de raspuns
la antrenament, refacerea dupa efort, compozitia corpului (Damian S., 2006, pag.
207;Maughan R., 2004, pag. 153). Fara indoiala, talentul este cel mai important atribut al
sportivului de performanta, insa exista si alti factori ce includ pregatirea eficienta si constanta
prin antrenament, o serie de caracteristici psihologice si cognitive, rezistenta la accidentare si
o sustinere nutritionala adecvata. Sportul de performanta ridica in fiecare an stacheta tot mai
sus, iar sportivii care doresc sa ajunga in varf si sa se mentina acolo trebuie sa exploreze toate
posibilitatile de a obtine si de a pastra aceasta pozitie privilegiata. Nutritia este o zona care in
mod evident poate face o diferenta - alimentele pe care sportivul le alege pot contribui la
succes sau esec (Maughan R., et al., 2004, pag. 153). Totusi, asa cum o dieta bine aleasa nu
poate sa transforme intr-un campion un sportiv care nu are talentul si/sau motivatia pentru
reusita, trebuie sa fim constienti ca o dieta inadecvata poate sa constituie un obstacol in calea
unui sportiv talentat care doreste sa ajunga in top.
Deficientele nutritionale pot fi dificil de descoperit in fazele incipiente. Din acest motiv
sportivii sunt adesea tentati sa isi autoadministreze anumiti nutrienti in forma concentrata, in
ideea de a se proteja impotriva dezvoltarii acestor deficiente. In ultimii ani, in intreaga lume s-
a dezvoltat o puternica industrie producatoare de suplimente nutritive destinate sportivilor
(Maughan, R., N.R.Rev., 12, pag. 255), atingand cifre de afaceri de ordinul zecilor de miliarde
in SUA; si in Romania s-a inregistrat o crestere extraordinara dupa 1989, aparand o serie de
producatori autohtoni, pe langa importurile de produse din strainatate. Acest fenomen a fost
incurajat si de o nou creata cultura" populara a utilizarii de suplimente nutritive in randul
populatiei generale, care se bazeaza pe ideea ca aceasta ar fi o cale alternativa de a compensa
dietele de proasta calitate si de a se proteja impotriva stresului" indus de stilul modern de
viata. Aceasta cultura" a suplimentelor nutritive a dat mana libera producatorilor de
suplimente nutritive sa scoata la vanzare o mare diversitate de compusi sau combinatii de
nutrienti, ale caror efecte sunt de cele mai multe ori discutabile.
Sportivii reprezinta un segment important al consumatorilor de suplimente nutritive; o larga
varietate de suplimente sunt destinate atat populatiei active, cat si celor implicati in sportul de
performanta. O metaanaliza realizata pe 51 de studii populationale ce au cuprins in total
10274 de sportivi, arata ca 46% dintre acestia erau consumatori constanti de suplimente

99
nutritive (Maughan R., 2004, pag. 95). Totusi prevalenta utilizarii varia in limite largi in
functie de sportul practicat, varsta sportivilor, standardele de performanta si pregatirea de
specialitate a acestora. In unele sporturi, in special cele de forta, utilizarea suplimentelor
nutritive a devenit regula. O alta constatare a studiilor populationale este aceea ca in multe
cazuri sportivii isi administreaza doze de suplimente mai mari decat cele recomandate; ei
motiveaza aceste abuzuri prin senzatia ca mai mult inseamna mai bine" sau prin faptul ca
adversarii sau colegii lor folosesc doze mai mari. In alte situatii, doza recomandata de catre
producatori poate fi semnificativ mai mare decat doza maxima eficienta. Exista si situatia
inversa, cand cantitatea de supliment din anumite preparate este cu mult mai mica decat cea
dovedita ca fiind eficienta in studiile realizate in laborator, in special atunci cand este vorba
de ingrediente foarte scumpe. Multi sportivi considera ca suplimentele nutritive naturale"
sunt inofensive, insa numeroase studii au aratat ca un aport prea mare si pe termen lung poate
fi nociv pentru sanatate. Printre suplimentele predispuse la a fi administrate in exces se
numara de obicei fierul, zincul si alte oligoelemente anorganice (Talbott, S.M., 2003, pag.
31). Exista o mare cantitate de informatie in legatura cu aceste substante ergogenice: de la
marturii ale sportivilor, publicitate, mass-media, pana la studii stiintifice serioase. Este foarte
important sa se aleaga cu grija sursele de informare, fiindca asa cum se spune "nu tot ce
zboara se mananca".
Din dorinta de a-si vinde produsele, multe companii producatoare de suplimente se folosesc
de publicitate agresiva, atribuind unor substante fara nici un efect proprietati pe care acestea
nu le au. Intre trucurile de marketing si adevarurile stiintifice poate face distinctia numai o
persoana cu pregatire in domeniul nutritiei sportive. In cazul multor produse singurul efect
real este cel placebo, adica o imbunatatire a performantelor datorata factorilor psihologici. Cu
alte cuvinte, indivizii obtin rezultate mai bune pentru ca se autosugestioneaza ca substanta
respectiva ii va ameliora performanta, desi acesta nu are mai mult efect decat un pahar cu apa.

LIPIDELE
Sunt substante naturale,constituiente ale organismelor vii insolubile in apa,dar solubile
in solventi organici.Ele se gasesc raspandite in regnul vegetal ca substante de
rezerva(samburi,seminte,fructe oleaginoase).In organismul animal,detin un rol
plastic,dar mai ales energetic.Animalele Alimentele cele mai bogate in lipide
sunt:untura,untul,margarina,uleiul de floarea
soarelui,smantana,ciocolata,nucile,mezelurile,branza grasa.
Principalele functii biologice ale lipidelor sut urmatoarele:
-sunt componente structurale ale membranelor celulare;

100
-sunt combustibili metabolici;sursa imediata de energie;
-constituie forma de depositzitare al energiei;
-sunt componente protective,termic si electric ale peretelui cellular;
- sunt substane biologic active ( hormoni steroizi, vitamine etc.)
Lipidele cele mai abundente din natura si componentele principale ale grasimilor de
rezerva din tesuturi sunt acilglicerolii sau gliceridele.
Lipidele trebuie sa asigure 30-35% din valoarea dietei sportivilor,lipidele reprezinta
substratul energetic cel mai potrivit pentru prestatiile psihofizice
moderate,prelungite,cand acizii grasi din stratul adipos sunt captati si utilizati in
contractia musculara. Este important de tiut c ficatul, muchiul scheletic n repaus,
muchiul cardiac i cortexul renal, utilizeaz preferenial acizi grai ca surs de energie,
dei pot utiliza i glucoz.
Consumati portii mai mici de alimente bogate in proteine, cum ar fi carne, peste sau oua.
Aportul de grasimi trebuie pastrat la nivel minim. In timpul acestor cateva zile, ar fi de dorit
ca 60-70% din energie sa fie obtinuta din carbohidrati. Asadar, ar trebui ca dimineata zilei in
care se desfasoara competitia sa ne gaseasca organismul cu rezervele de glicogen umplute de
alimentatia zilelor precedente. Mesele din chiar ziua premergatoare competitiei ar trebui sa fie
bogate in carbohidrati, sarace in grasimi, proteine si fibre, placute la gust si familiare. Sunt de
preferat carbohidratii complexi, pentru ca ei elibereaza energia treptat si sunt de evitat
carbohidratii simpli i rafinai, care elibereaza energia rapid, dar declanseaza si eliberarea
insulinei, ceea ce ne poate face sa resimtim oboseala.

Alimentele de dorit ar fi cereale, paine integrala prajita, sucuri de fructe, fructe, biscuiti
digestivi, orez fiert, cartofi, paste fierte, fructe uscate, etc. Din cauza stressului resimtit in ziua
competitiei, multi concurenti prefera sa nu manance. Aceasta alegere este totusi una gresita.
Rezervele de glicogen din ficat vor fi scazute si asta poate afecta in mod negativ performanta
in ultimele faze ale unei competitii care dureaza mai mult de o ora si jumatate. Ficatul nu
poate depozita glicogen decat pentru circa 12 ore, deci daca nu consumi nimic de la masa de
seara a zilei precedente, aceste rezerve vor fi scazute semnificativ.
Daca nu poti manca deloc, incearca macar o alimentatie lichida, gen bautura carbohidratanta,
suc de fructe sau bauturi sportive comercializate. Anumite studii au aratat ca aportul unei
cantitati mici (circa 50g) de carbohidrati cu absorbtie rapida imediat inainte de inceperea
efortului, ajuta la amanarea oboselii si imbunatateste rezistenta. Carbohidratii cu indice
glicemic mare sunt absorbiti relativ repede in fluxul sanguin si produc o crestere destul de
rapida a concentraiei glucozei din sange. Daca efortul incepe in mai putin de 5 minute, va fi

101
oprita cresterea insulinei si concentraia glucozei din sange va ramane ridicat pentru o
perioada ceva mai lunga.

Unii oameni sunt mai sensibili decat altii la fluctuatiile concentraiei glucozei , deci s-ar putea
ca aceasta gustare din ultimul moment sa nu fie o solutie potrivita pentru toata lumea. Daca
proba dureaza mai mult de o ora, s-ar putea ca un aport de carbohidrati in timpul competitiei
sa amane oboseala si sa mentina intensitatea efortului. Daca se consuma cantitati mici de
carbohidrati la intervale regulate in timpul competitiei, concentraia glucozei din sange va fi
imbunatatit, iar rezervele de glicogen nu se vor consuma atat de rapid. Daca este vorba de o
competitie sau un meci in care alterneaza perioade cu intensitate scazuta si intensitate ridicata
a efortului, ar trebui consumata o forma de carbohidrat in timpul pauzelor. Trebuie avut grija
de nivelul de hidratare, deci este recomandata consumarea ultimei bauturi cu 15-20 de minute
inainte de start. De asemenea, trebuie consumate lichide (150-300ml) la intervale regulate, in
mod ideal la fiecare 15 minute sau de cate ori este o pauza. Nu trebuie asteptat pana la aparitia
senzatiei de sete, in acel moment suntem deja prea deshidratati.

Dupa terminarea competitiei sau a unui antrenament, rezervele de glicogen ale sportivului
sunt foarte scazute. Trebuie tinut cont de viteza cu care carbohidratii sunt convertiti in glucoza
si transportati la muschi. Refacerea rapida a rezervelor de glicogen este extrem de importanta
pentru sportivul care are mai multe curse/meciuri in aceeasi competitie. Cresterea concentriei
glucozei din sange este monitorizata de indicele glicemic al alimentelor si acesta este cu atat
mai mare cu cat cocentraia glucozei din sange creste mai mult si mai repede. Studiile au
aratat ca prin consumul unor carbohidrati cu indice glicemic foarte inalt, aproximativ 2g/kg
corp, si 40g de proteine in primele 2 ore de dupa efort (care studii?), se realizeaza refacerea
mai rapida a rezervelor de glicogen si deci se micsoreaza timpul de recuperare. Eu tiu c
refacerea rezervelor de glicogen muscular n urma unui efort fizic epuizant necesit zile i nu
cteva secunde sau minute sau ore cum se ntmpl n cazul refacerii sistemului fosfagenului.
Refacerea sistemelor metabolice musculare dup un efort fizic sportiv
n acelai mod n care energia fosfocreatinei poate fi folosit pentru sinteza de ATP, i energia
sistemului glicogen-acid lactic poate fi utilizat att n sinteza fosfocreatinei, ct i a ATP-
ului. Dup aceea energia din metabolismul oxidativ al sistemului aerob poate fi folosit pentru
refacerea tuturor celorlalte sisteme energetice ATP-ul, fosfocreatina i sistemul glicogen-
acid lactic.
Refacerea sistemului acidului lactic nseamn ndeprtarea excesului de acid lactic care s-
a acumulat n toate lichidele corpului. Acest proces este foarte important deoarece acidul

102
lactic determin oboseal extrem si febra musculara. Cnd sunt disponibile cantiti adecvate
de energie pe calea metabolismului oxidativ, ndeprtarea acidului lactic se face n dou
moduri: 1. o mic parte este transformat n acid piruvic i metabolizat oxidativ de ctre
toate esuturile corpului, 2. restul de acid lactic este reconvertit n glucoz n special in ficat,
iar glucoza este la rndul ei folosit pentru refacerea depozitelor musculare de glicogen.
Refacerea sistemului aerob dup un efort fizic sportiv
Din primele faze ale unui efort fizic sportiv, o parte a energiei aerobe este epuizat. Aceasta se
produce din cauza urmtoarelor fenomene: 1. datoria de oxigen i 2.delepia rezervelor
musculare de glicogen.
1. Datoria de oxigen
n efortul fizic intens, aproape tot oxigenul stocat in mioglobina musculara este consumat n
decursul unui minut n cadrul metabolismului aerob. Apoi, dup ncheierea efortului,
rezervele de oxigen trebuie refcute prin inhalarea unor cantiti suplimentare de oxigen peste
necesarul normal. n plus o cantitate mare de oxigen este consumat pentru refacerea
sistemului fosfagenului i a sistemului acidului lactic. Toat aceast cantitate de oxigen care
trebuie consumat suplimentar, se numete datorie de oxigen (Guyton i Hall, 2006).
2. Refacerea glicogenului muscular
Refacerea complet a rezervelor de glicogen muscular n urma unui efort fizic nu este un
lucru uor, i necesit zile. Este important ce mnnc sportivul inaintea unei competiii.
Astfel, sportivul va trebui s beneficieze de o diet bogat n carbohidrai nainte de
competiie. Nu se recomand participarea la eforturi fizice epuizante pe o perioad de 48 ore
naintea competiiei respective.
Este important de tiut c pe lng utilizarea carbohidrailor de ctre musculatura de
activitate, mai ales n etapele iniiale ale efortului fizic, muchii folosesc n scop energetic i
cantiti mari de lipide sub form de acizi grai i acid acetoacetic, i ntr-o msur mai mic
proteine sub form de aminoacizi (Guyton i Hall, 2006).
Se pare ca muschii sunt mai receptivi si mai capabili sa retina carbohidratii in special in
primele 2 ore de la terminarea efortului, ns trebuie precizat faptul c refacerea complet a
depozitelor de glicogen n urma unui efort fizic epuizant se produce n aproximativ 2 zile, n
cazul subiecilor cu o diet bogat n carbohidrai. Asadar, nutritia sporivului este un factor
esential care conditioneaza in mod direct performanta acestuia si trebuie, de asemenea,
particularizata in functie de tipul de efort practicat.
Articol preluat de pe www.eva.ro

ntrebri

103
Conceptul de nutriie.
Suplimente nutritive n sport?
ROLUL LIPIDELOR
Alimentaie i nutriie.
Cum putem contribui la obinerea performanelor sportive printr-o alimentaie controlat.

104
Cursul 9

Declaraia de la Lousanne

Cantitatea, compozitia si momentul consumarii alimentelor poate afecta in mod

semnificativ performanta sportiva. Obieciurile alimentare corecte vor ajuta sportivii sa se
antreneze mai intens, sa se refaca mai rapid si sa se adapteze mai eficient la efort, asociind un
risc mai redus de accidentare si imbolnavire. Sportivii trebuie sa adopte strategii nutritionale
specifice inainte si dupa competitie, pentru a-i ajuta sa-si amelioreze performantele. Sportivii
trebuie sa beneficieze de indrumarea unui specialist calificat in nutritie sportiva, care sa le
asigure consultanta, oferindu-le informatii privind necesarul individual de energie si nutreinti
si ajutandu-i sa isi dezvolte strategii nutritionale specifice sportului pe care il practica, pentru
antrenament, competitie si refacere.

Un regim alimentar care aduce un aport energetic adecvat prin consumarea unei largi
game de alimente disponibile in mod curent, poate sa acopere necesitatile programului de
antrenament si celui competitional, in ceea ce priveste aportul de carbohidrati, proteine, lipide
si micronutrienti. O dieta corecta va ajuta sportivii sa obtina acele dimensiuni corporale si
compozitia corpului care le asigura performante mai mari in sportul practicat de ei. Atunci
cand sportivii isi reduc aportul alimentar, risca dezvoltarea unor deficiente nutritionale, care le
pot afecta atat starea de sanatate, cat si performantele. Selectia atenta a alimentelor cu
densitate nutritionala mare este importanta in mod special atunci cand aportul energetic este
restrictionat in scopul reducerii greutatii corporale si/sau a masei grase a corpului. Lipidele

105
reprezinta un nutrient important, iar regimul alimentar trebuie sa contina o cantitate adecvata
de grasimi.
Sportivii ar trebui sa isi propuna respectarea unui aport optim de carbohidrati, care sa
le asigure suficienta energie la antrenamente si de asemenea, sa le poata reface depozitele de
glicogen pe durata perioadei de refacere, intre sedintele de antrenament si competitii. Acest
deziderat se poate realiza prin consumarea unor combinatii de alimente bogate in carbohidrati,
dar care reprezinta surse bune de proteine si alti nutrienti. O dieta variata, care acopera
necesitatile energetice, de obicei va aduce o cantitate de proteine in exces fata de cerintele
organismului. Masa musculara poate fi mentinuta sau crescuta pe baza acestui aport de
proteine, iar momentul cand sunt consumate proteine si carbohidratii poate influenta
adaptarea la stimulul indus de antrenament.

Un aport crescut de carbohidrati in zilele de dinaintea competitiei va imbunatati

performanta, in mod particular atunci cand efortul dureaza mai mult de aproximativ 60 de
minute. Deshidratarea afecteaza capacitatea de performanta in cele mai multe situatii, iar
sportivii trebuie sa fie bine hidratati inaintea efortului fizic. Pentru a limita scaderea masei
corporale cu mai mult de 2% prin deshidratare, este necesar sa se consume suficiente lichide
pe durata antrenamentelor. In timpul eforturilor prelungite, fluidele administrate ar trebui sa
contina carbohidrati. Atunci cand rata transpiratiei este crescuta, fluidele ar trebui sa contina
si sodiu, in special daca efortul va dura mai mult de aproximativ 2 ore.

Sportivii nu trebuie sa consume atat de multe lichide, incat greutatea lor sa creasca pe
durata antrenamentului. In timpul refacerii dupa efort, procesul de rehidratare trebuie sa
includa inlocuirea atat a apei eliminate prin sudoare, cat si a electrolitilor.

Sportivii trebuie sa fie preveniti in legatura cu utilizarea fara discernamant a

suplimentelor nutritive. Suplimentele care contin nutrienti esentiali ar putea fi de ajutor atunci
cand aportul alimentar sau alegerea alimentelor sufera restrictii, insa aceasta abordare menita
sa echilibreze regimul alimentar ar trebui sa fie o optiune doar pe termen scurt. Utilizarea
suplimentelor nutritive nu poate compensa obiceiurile alimentare proaste si o dieta
inadecvata. Sportivii care intentioneaza sa foloseasca suplimente nutritive si alimente speciale
pentru sportivi trebuie sa ia in considerare eficienta si costul acestora, riscurile asociate
privind starea de sanatate si performanta sportiva, precum si potentialul de a pozitiva testele
doping.

106
 Antrenamentul si competitiile in exces se pot asocia cu unele consecinte negative. Un
regim alimentar variat, adecvat din punct de vedere al aportului energetic si de micronutrienti,
suficiente ore de somn si limitarea altor factori stresanti din viata de zi cu zi, au capacitatea de
a mentine o imunitate robusta si de a reduce riscul dezvoltarii infectiilor. Sportivii care
prezinta riscul deficientei de fier si calciu trebuie sa acorde importanta suplimentarii acestora
in regimul alimentar, insa utilizarea acestor oligoelemente in cantitati mari poate fi
periculoasa. Sportivele cu tulburari ale ciclului menstrual trebuie sa fie orientate fara
intarziere catre un medic specialist calificat in astfel de probleme, pentru diagnostic si
tratament. Alimentele nu reprezinta doar una din placerile vietii, ci pot contribui si la succesul
in sport. (www. Refrate-nutriie)

Cum trebuie sa manance un sportiv.

Pentru cei care trateaza aceasta problema in gluma - raspunsul este simplu: "cu gura!".
Pentru cei care inteleg importanta intrebarii, raspunsul este de asemenea simplu: echilibrat
si optimizat.
Scopul alimentatiei sportivilor este de a completa si mari rezervele din organism in
anumite substante alimentare,in functie de natura efortului astfel:
Sportivii care presteaza eforturi intense,de durata scurta si al caror effort cere
incordarea psihica si explozie in miscari,vor consuma alimente care sa le furnizeze mai
multe proteine de origine animala si sa le mentina un mediu intern mai acid nu exist
aa ceva. Homeostazia este proprietatea unui organism de a menine n limite foarte
apropiate constantele mediului su intern. La nivelul mediului intern al organismului
exist mecanisme de control al echilibrului acido-bazic i pH-ului. Aceste mecanisme
prezint dou elemente, care pot minimaliza modificarea pH-ului, atunci cnd se adaug
un acid sau o baz soluiei. Sistemele tampon acido-bazice sunt: 1.sistemul tampon al
bicarbonailor; 2. sistemul tampon al hemoglobinei; 3.sistemul tampon al fosfailor.
Sportivii care presteaza eforturi de rezistenta vor creste cantitatea de glucide precum si
cantitatea de lapte,legume si fructe in scopul crearii unui mediu intern alcalin.Dintre
legumele cele mai alkaline sunt:spanacul,morcovii,sfecla si cartofii. nu ne intereseaz,
deoarece exist mecanismele de control anterior amintite. n plus, n lumea tiinific
aceste diete nu sunt acceptate. S ne amintim c atunci cnd n organism se acumuleaz
acid lactic, organismul ncearc s converteasc ncearc o parte n acid piruvic care
este metabolizat oxidativ de ctre toate esuturile i restul de acid lactic este reconvertit
n glucoz. Un alt exemplu l constituie faptul c n fiecare diminea omul prezint o

107
acidoz fiziologic. Se recomand ca ncperea s fie aerisit, pentru a dispune de mai
mult oxigen.
Pentru sportivii care practiva jocurile sportive sau in probe in care se cere viteza si
rezistenta in egala masura,se va stabili un regim echilibrat,continand glucide,proteine
fosforilate si sucuri naturale.
Practic ratia alimentara a sportivilor foate fi:
-ratia de intretinere,de sustinere a efortului se aplica cu 7-10 zile inainte de competitie si
contine:70% glucide,15%proteine,15%lipide.
-ratia competitionala,este calculate pentru zilele de competitie,iar alimentele din acest
tip de ratie trebuie sa paraseasca repede stomacul,fara a lasa senzatia de foame;
-ratia de refacere care este un mijloc fundamental al refacerii metabolice ,reprezentand
principalul mijloc de inlocuire a alimentelor consummate prin efort sportiv;
Ce obiective trebuie sa realizeze un regim alimentar optimizat:
* trebuie sa fie realizat strict pentru persoana in cauza: regimurile "colective" pentru toata
echipa pot functiona perioade de pana la 30 zile, apoi necesita interventia (ajustarea
individuala) nutritionistului;
* sa fie in concordanta cu preferintele alimentare ale persoanei, cu cele religioase ... si chiar
cu bioritmul individului; un regim alimentar care nu indeplineste macar 50% din din acest
obiectiv are sanse extrem de mici de a fi urmat, chiar daca este exceptional;
* sa realizeze un model general - un tipar - pe care persoana caruia ii este adresat sa il poata
urma tot restul vietii (cu mici modificari);
* sa fie extrem de usor de urmat - sa nu necesite eforturi deosebite de procurare;
* sa mentina starea de sanatate, sau sa ajute la imbunatatirea acesteia;

Ce obiective trebuie sa realizeze un regim alimentar echilibrat:

* energia furnizata sa se apropie cat mai mult de necesitatile organismului - pe o perioada de
timp rezonabila - acest obiectiv este dificil de realizat, dar nu imposibil, necesitand ajustari
periodice - rezultatul fiind mentinerea greutatii optime;
* regimul trebuie sa asigure fara efort un echilibru intre principiile alimentare: glucide -
proteine - lipide.
* regimul trebuie sa asigure un echilibru intre produsele alimentare de origine vegetala si
cele de origine animala;
* trebuie sa existe un echilibru intre diferitele grupe de alimente - chiar daca nu toti
nutritionistii mai sunt de acord cu aceasta afirmatie;

108
 Obiectivele regimului alimentar la sportivi:
* asigurarea suportului biologic;
* promovarea sanatatii si cresterea randamentului sportiv;
* acoperirea nevoilor energetice corespunzatoare efortului sportiv suplimentar activitatilor
cotidiene; (a se vedea capitolul "Alimentatia la sportivi" I.Dragan - Medicina Sportiva,2002)

Dar realizarea unui regim alimentar echilibrat si optimizat nu este un lucru simplu - fiind
necesare urmatoarele etape:
* stabilirea starii de sanatate;
* examenul complet - privind dezvoltarea fizica - cu stabilirea diagnosticului si a modelului
ideal;
* evaluarea alimentatiei actuale;
* evaluarea necesarului energetic;
* crearea efectiva a regimului;
* explicarea modului de utilizare;
* ajustari periodice - in functie de evolutie - la 3 luni (de necesitate) sau la 6 luni (obisnuit);
Modelul prezentat este aplicabil tuturor - indiferent daca fac sport de performanta sau de
placere, sau chiar pentru nesportivi. pentru cei interesati

ntrebri
Diorectivele declaraiei de la Lousanne.
Modaliti de alimentaie la sportivi.
Scopul alimentatiei

109
Cursul 10

Administrarea proteinelor
Aminoacizi si proteine
..

Aminoacizii - "caramizile" din care sunt alcatuite proteinele sunt elemente

indispensabile in alimentatia oricarui om sau animal. Lipsa unuia dintre acestia se va resimti
la nivel general, eficacitatea celorlalti fiind considerabil redusa. Aminoacizii, substante din

110
care in combinatie cu azotul rezulta proteinele, nu constituie doar unitatile componente ale
acestora, ci si produsii rezultati in urma digestiei lor.

Despre proteine
PROTEINELE
Viata nu este posibila fara existenta proteinelor.Asa cum le arata si denumirea(provenita
din grecesculproteioscel dintai,:de prim rangproteinele reprezinta biomoleculele,cele
mai importante pentru sistemele biologice).marea lor importanta biologica se datoreaza
unor functii esentiale pentru viabilitatea unui sistem biologic oricat de simplu si anume:
- servesc ca structuri de rezisten extracelular:lna, prul, colagenul
-functia de element plastic de baza pentru structura celulelor;
-functia de biocatalizatori(enzyme).Reactiile chimice ce se desfasoara in celule sunt
posibile datorita interventiei enzimelor care cresc pana la un million de ori viteza
acestor reactii;
-functia de transport.O serie de proteine specifice transporta diferite molecule mici sau
ioni:hemoglobina transporta oxygen si dioxid de carbon,celuloplasmina transporta Cu
in sange,etc;
-functia de depozitare.O serie de proteine reprezinta substanste de rezerva:ovalbumina
din ou;cazeina din lapte,feritina ce inmagazineaza fierul in splina;
-functia contractila.Elementele contractile din muschi,cili si alte formatiuni care
mediaza activitatile locomotorii ale organismelor sunt molecule proteice;
-functia de transport mechanic.Proteina fibrilara reprezinta elemental de suport din
piele si oase;
-functia de aparare imuna.Anticorpii care apara organismul impotriva unor
virusi,bacterii sunt de origine proteica;
-functia de reglare a activitatii metabolice se realizeaza, in cazul organismelor
superioare ,sub actiunea hormonilor care sunt,in majoritatea cazurilor,de natura
proteica.
- reprezint toxine: veninul de arpe, toxina botulinic i difteric
Din punct de vedere chimic,proteinele sunt polimeri ,macromolecule cu structur
primar liniar, secundar, teriar, cuaternar. Structura primar const n succesiunea
aminoacizilor din catena polipeptidic, fr a lua n considerare distribuirea spaial a
lor. Structura secundar este determinat de poziia spaial pe care o au resturile
aminoacizilor unul fa de altul, dealungul aceleai catene peptidice. Structura teriar se
refer la atitudinea spial pe care o au una fa de alta diferitele regiuni ale uneia i

111
aceleai catene polipeptidice, dispoziia sa n cele trei dimensiuni. Structura cuaternar
const n distribuirea subunitilor ei n spaiu, precum i ansamblul interaciunilor i
contactelor dintre subuniti, fr a se ine seama de geometria intern a subunitilor.
Din punct de vedere cantitativ, proteinele reprezint 55-85% din greutatea uscat a
celulei. Proteinele sunt alctuite din unul sau mai multe lanuri polipeptidice, un lan
polipeptidic fiind alctuit din cteva zeci pn la cteva mii de resturi de aminoacizi
legai ntre ei prin legtur peptidic. Aminoacizi sunt molecule organice care au in
componenta lor,in mod obligatoriu,gruparea functionala-amino NH2 si carboxyl COOH
legate de acelasi atom de carbon.
In structura proteinelor din organismul uman,intra un numar de circa 20 de
aminoacizi naturali,care sunt raspunzatori pentru numeroase proprietati fizice si
chimice ale proteinelor.Ei pot fi sau nu pot fi sintetizati de organism.Din acest punct de
vedere,aminoacizii care pot fi sintetizati de organism sunt denumiti neesentiali sau
dispensabili,in timp ce aminoacizii ce nu pot fi sintetizati in organism(9 la numar),se
numesc esentiali sau indispensabili(treonina,metionina,valina, leucina, fenil-alanina,
triptofanul, lizina, arginina, histidina).
Proteinele aduse prin alimente pot fi :
-Complete,deoarece contin toti aminoacizi esentiali,in cantitati optime;
-partial complete,deoarece contin toti aminoacizi esentiali,dar in cantitati insuficiente;
-incomplete,deoarece lipsesc unii aminoacizi,iar altii sunt in cantitati insuficiente;
Cantitatea optima de proteine,pentru adulti este de 8 grame kg corp,dar in nutritia
sportivilor sunt necesare cantitati de 50-100% mai mari;la acestia rolul proteinelor este
de a repara fibrele musculare distruse,d e a creste masa musculara si de sursa
suplimentara de energie.Pentru marirea masei musculare,20% din cantitatea de calorii
ingerate zilnic,ar trebui sa fie proteine si sa contina aminoacizi.
Toate proteinele sunt alcatuite din cei 20 de aminoacizi despre care am amintiti mai devreme,
dar acestea sunt totusi diferite, variind ca structura, functie pe care o indeplinesc si loc in care
se manifesta in cadrul organismului. Dupa o clasificare primara, exista doua tipuri de
proteine: incomplete si complete. Cele incomplete in a caror componenta nu intra cativa
dintre aminoacizii esentiali sunt ineficiente in lipsa celorlalte proteine. Acestea insa, in
combinatie cu proteinele de provenienta animala, devin complete. Pot fi intalnite in cereale,
nuci, seminte, mazare, fasole. Proteinele complete asigura echilibrul celor opt aminoacizi cu
rol esential in formarea tesuturilor si se gasesc in carne, oua, lapte si branza, produse de
origine marina, etc

112
Proteinele sunt substante chimice naturale cu structura macromoleculara , care se gasesc n
toate celulele vii . Sunt componente ale structurilor celulare si au functii biologice
fundamentale : enzimatice , hormonale , imunologice .
Proteinelor constituie n prezent un nume familiar , stiindu-se ca reprezinta o parte
necesara a alimentatiei noastre , ce poate fi obtinuta n special din oua , lapte carne , ct si din
fasole , mazare nuci . Ca aspect , la microscop , proteinele sunt subtiri , ca niste bastonase
gelatinoase . n organele animale apar sub forma de muschi , piele ,par . Ele se gasesc si n
plante , n cantitati mai mici . Toate sunt amestecuri de compusi complecsi , continnd
carbon , hidrogen , azot , oxigen , uneori si fosfor , fier , iar de multe ori sulf . Proteinele sunt
principali constituenti ai corpului animalelor . ndeplinind o mare varietate de functii , se
descopera o diversificare deosebita n alcatuirea lor . S-a demonstrat ca proteinele constituie
partea cea mai nsemnata din substanta uscata a celulelor . n corpul omenesc , 15 % din
greutate se datoreaza proteinelor . Analiza lor elementara a fost facuta de chimistul olandez
Gerardus Iohannes Mulder ( 1802 - 1882 ) , extragndu-le din tesuturi animale si vegetale .
Acesta le-a dat , n anul 1838 , la sugestia fostului sau profesor J.J. Berzelius , numele de
proteine , de la grecescul 'protos' , care nseamna primul , n prima linie . Mulder publica
aceasta denumire n 1840 ( n unele tratate apare anul 1843 ) , n limba olandeza , tradusa apoi
si n limba franceza .
Proteinele sunt cele mai complicate componente ale alimentelor i firete asimilarea i
utilizarea lor sunt i ele cele mai complicate. Dac cel mai uor de descompus este fructul, cel
mai greu de descompus n elemente pe care corpul s le poat folosi, este proteina. Cnd
consumm alimente care conin proteine, energia cheltuit pentru digestie este mai mare dect
pentru oricare alt aliment. Cu ct mncm mai multe proteine, cu att consumm mai mult
energie pentru descompunerea lor. Noi nu avem nevoie de att de multe proteine, pentru c
organismul (sntos) poate recicla pn la 70% din deeurile proteice. Astfel, pierdem numai
23 de grame de proteine pe zi, prin fecale, urin, pr, piele moart i transpiraie. Pentru a
completa aceast cantitate pierdut, ar trebui s mncm 750 g de proteine pe lun;
majoritatea oamenilor din rile dezvoltate mnnc mai mult. Consumnd mai mult dect
avem nevoie, corpul nostru este suprasolicitat n ncercarea lui de a elimina surplusul.
Proteina n exces nu numai c ne fur energie, dar va fi depozitat n corpul nostru ca reziduu
toxic i astfel apare creterea bolnvicioas n greutate, deoarece nu exist energia necesar
pentru a elimina n mod eficient toxinele. A doua zi apare un alt surplus de proteine i tot aa,
nct n timp situaia se agraveaz.
Organismul uman poate folosi sau asimila proteinele exact n forma n care sunt consumate.
De fapt, proteina nu apare n corpul omului prin consumul de proteine, ci din aminoacizii din

113
mncare. Proteina din carnea consumat difer de proteina uman. Ea trebuie descompus n
aminoacizii care o compun. Apoi, organismul nostru recompune aminoacizii (i sintetizeaz)
n proteine proprii corpului uman. Valoarea practic a unui aliment este dat de aminoacizii
care l compun. Animalele i omul nu au puterea s sintetizeze cei 9 aminoacizi eseniali.
Plantele ns i pot sintetiza din aer, ap, pmnt i tocmai de aceea animalele i omul depind
de proteinele din plante.

Aminoacizii
Primul aminoacid a fost descoperit de naturalistul francez Henri Braconnot ( 1780 - 1855 ) ,
n 1818 . El se numeste pectina si face parte dintre glucide ; la fel ca si glicina , izolata doi ani
mai trziu , tot de el , din hidratii de gelatina .
Primele cercetari pentru descifrarea alcatuirii proteinelor au fost facute de chimistul
german Emil Herman Fischer . n 1875 , el a aratat cum hidrazina poate fi folosita la separarea
si identificarea diferitelor tipuri de zahar din amestecurile impure . Obtinnd succese , a fost
solicitat de Baeyer la Universitatea din Erlanger , unde a facut primele observatii asupra
stereochimiei . Apoi a studiat purinele , elucidnd structura acestora n detaliu, legnd-o de
mecanismul vietii . E. Fischer a aratat ca purinele ( constituenti ai acizilor nucleici ) sunt
molecule-cheie n tesuturile vii . Desi n 1902 I s-a acordat Premiul Nobel , viata stiintifica a
lui E. Fischer si-a continuat linia ascendenta . Urmatorii ani a manifestat interes n studiul
moleculelor complicate ale proteinelor , aratnd modul n care aminoacizii se combina n
molecula proteica , precum si metoda de legare a acestora . Astfel , n 1907 , a construit o
molecula proteica alcatuita din 18 unitati de aminoacizi . Experimentnd-o a aratat ca
enzimele digestive o ataca la fel ca pe o proteina naturala .
Descoperirile ulterioare au demonstrat ca , din multitudinea de aminoacizi existenti
, viata a selectat doar 20 , din care mentionam : glicina , alanina , valina , leucina , izoleucina ,
fenilalanina , prolina , triptofanul , serina , treonina , metionina , asparagina , acidul glutamic ,
cisteina , tirozina , histidina , lizina si arginina .
Fischer a demonstrat ca aminoacizii proveniti din hidroliza proteinelor , prin
recombinare alcatuiesc un grup de substante numite peptide ( sau peptone ) . Apare o legatura
covalenta , numita legatura peptidica , rezultata din reactia partii acide a unui aminoacid cu
gruparea aminica ( bazica ) a altuia .
Legatura peptidica permite combinarea a doi sau mai multi acizi aminati pentru a
forma lanturile de aminoacizi . Dupa cum s-a mentionat , E. Fischer a sintetizat peptide care
aveau ntr-un lant pna la 18 aminonacizi .

114
 Aminoacizii se pot lega ntre ei prin gruparea acida sau bazica . Astfel apar
polipeptidele izomere . Numarul izomerilor posibili creste exponential (Abderhalden) H.
Braconnot, pe lnga alti aminoacizi a descoperit si leucina, de culoare alba, izolata mai nti
sub forma de cristale ; izoleucina este un izomer al leucinei .
Referitor la descoperirea leucinei , unele surse l atesta pe Proust ca fiind
descoperitorul ei , n 1818 .
Asparagina, gasita prima data n asparagus, a fost descoperita n 1806 , de chimistii
francezi J.B. Robiquet ( 1780 - 1840 ) si N.L. Vauquelin.( 1763 - 1829 ) .
Ultimul este si descoperitorul lecitinei , n 1811. Cistina a fost descoperita un an mai devreme,
de chimistul englez W. Wollaston (1766 - 1828 ) .
Valina a primit denumirea de la un compus cu care este chimic nrudita , anume
acidul valeric. Triptofanul a primit denumirea de la englezescul 'trypsin - appearing', pentru ca
aparea n fragmentul dintr-o molecula proteica, care era scindata sub actiunea enzimei
tripsina. Serina a fost izolata din matase ( englezescul 'silk' ); treonina e nrudita structural cu
zaharul 'treoza', glutamina a fost identificata n glutenul obtinut din gru; lizina, izolata din
molecule ce se scindau n subclasele lor ; histidina izolata din proteinele tisulare; arginina din
combinatiile argintului.

Fiecare organ, fiecare tesut si celula din corpul omenesc contine o cantitate mai mica sau mai
mare de proteina, dupa functiile pe care le indeplineste in organism:

Aceste date sugereaza o singura concluzie:proteinele formeaza elemental de prim ordin din
care sunt constituite celulele. Ele alcatuiesc coloana vertebrala a celulei, fiind purtatorii
vietii.Fiecare din aceste proteine are rolul ei in organism.

Hemoglobina se gaseste in globulele rosii ale sangelui.Aceasta proteina are misiunea de a

lega oxigenul inspirit de plamani si de a-l transporta in tot corpul. Fara hemoglobina tesuturile
corpului s-ar prabusi si s-ar produce moartea prin asfixiere, desi in atmosfera exista suficient
oxigen. Fibriogenul este o alta proteina din sange care inchide in cateva minute o rana ce nu e
prea adanca.Sub actiunea mecanica a ranii,din trombocite se elibereaza o enzima capabila sa
transforme fibriogenul in fibrina.Cum fibrina este o proteina insolubila, ea astupa capilarele
taiate si rana se opreste.

Actina si miozina sunt doua proteine ce intra in alcatuirea muschilor. Moleculele de actina si
de miozina sunt asezate una langa cealalta in forma unor filamente suprapuse.Sub influenta

115
unei excitatii, muschiul se contracta, deoarece filamentele de actina aluneca mai adanc intre
benzile formate de filamentul de miozina.Alunecarea filamentelor de actina intre cele de
miozina este posibila datorita atractiei electrice dintre cele doua fragmente.Atractia se
manifesta in urma combinarii miozinei cu o grupare fosfat, care-i confera astfel o sarcina
negative.Cum actina are o sarcina pozitiva, ea este atrasa in interiorul filamentelor de miozina
si muschiul se contracta.Relaxarea muschiului se face printr-un process invers in care miozina
inapoiaza gruparea fosfat, redobandeste sarcina pozitiva si se indeparteaza de actina.

Cheratina este o proteina insolubila in apa si in multe alte solutii.Iata de ce nu ni se topeste

pielea cand suntem udati de ploaie. Cheratinele se gasesc in unghii si in par.Fantezia femeilor
in materie de coafura este posibila datorita proprietatilor cheratineide a se contracta.Astfel, in
firul de par normal, lantul polipeptidic din cheratina are forma unor creneluri de cetate.Daca
se inmoaie in apa firul de par si se tractioneaza, lantul cheratinei se alungeste.Daca firul de
par este tratat cu aburi si lasat sa-si revina, aceasta forma alungita ia o forma supercontractata
responsabila pentru incretirea parului.

Rodopsina si iodopsina: procesul de imprimare a imaginii pe retina este indeplinit tot de

proteine.Acestea doua se gasesc in combinatie cu doua forme diferite ale vitaminei A si
servesc la transformarea energiei luminoase intr-o forma de enegie care sa poata initia
impulsul nervos ce determina formarea imaginii in creier.

Lizozimul este cea mai importanta proteina din lacrimi.Globul ocular vine in contact
nemijlocit cu o cantitate enorma de microbi din aer se imbolnaveste relative rar.Acest lucru se
explica prin faptul ca lacrimile contin lizozim. Lizozimul se gaseste si in saliva si sucul
gastric.Prezenta lui in saliva ajuta la intelegerea instinctului animalelor de a-si linge ranile.Se
realizeaza astfel nu numai indepartarea mecanica agermenilor infectiosi, dar se si introduce
substanta bactericida in rana.Animalele folosesc lizozimul din saliva in loc de tincture de iod.

Enzimele si o parte din hormoni sunt proteine.Toti hormonii care sunt secretati de organe
aflate peste brau sunt de natura proteica: pancreasul secreta insulina, tiroida formeaza
tireoglobulina, paratiroida secreta parathormonul de natura polipeptidica, iar toate cele trei
parti ale hipofizei elibereaza in sange numai hormoni proteici.
Aminoacizii sunt combinatii organice care contin in molecula una sau mai multe grupe amino
si una sau mai multe grupe carboxil. Aminoacizii dupa structura se impart in doua mari
categorii : aminoacizii alifatici si aminoacizii aromatici. La aminoacizii alifatici, grupele

116
functionale sunt legate de o catena alifatica, chiar daca in molecula exista un nucleu aromatic;
la aminoacizii aromatici, grupele functionale sunt legate de un ciclu aromatic.

Dintre aminoacizii alifatici cei mai importanti sunt alfa-aminoacizii, adica acei aminoacizi
care contin grupele functionale legate de acelasi atom de carbon. Aminoacizii sunt produse de
hidroliza a proteinelor si peptidelor. Se deosebesc mai multe categorii de alfa-aminoacizi
alifatici: aminoacizi monocarboxilici, aminoacizi dicarboxilici, hidroxi-aminoacizi,
tioaminoacizi, diaminoacizi heterociclici.

Aminoacizii sunt substante incolore, cristalizate, avand puncte de topire cu mult mai inalte
decat cele ale acizilor corespunzatori. Deoarece se descompun la temperatura de topire,
aminoacizii nu se pot distila. Ei sunt insolubili in apa si greu solubili sau insolubili in alcooli
si eteri. Multi aminoacizi au gust dulce.

Proprietatile chimice ale aminoacizilor sunt determinate , in primul rand de existenta grupelor
functionale din molecula. Avand concomitent o grupa -COOH si o grupa -NH2, molecula de
amino-acid are atat caracter acid , cat si caracter bazic, adica poate forma saruri atat cu acizii ,
cat si cu bazele. Aminoacizii sunt deci amfoteri.

In solutie, aminoacizii sunt disociati cu formare de amfioni (ioni bipolari). Acestia se

comporta diferit, dupa pH-ul mediului. Daca mediul este acid, amino-acidul se comporta ca
un cation.Sub actiunea curentului electric el migreaza spre catod. Daca mediul este bazic,
amino-acidul se comprota ca un anion. Sub actiunea curentului electric el migreaza spre anod.

Ca urmare acestei comportari, daca in solutia unui amino-acid se adauga un acid sau o baza,
pH-ul solutiei nu se modifica mult. De aceea aminoacizii sunt folositi ca solutii tampon. La un
anumit pH, disociatia acida a amino-acidului este egala cu disociatia lui bazica; sub actiunea
curentului electric nu se produce migrare nici la anod, nici la catod. Se numeste punct
izoelectric, pH-ul la care disociatia acida a unui amino-acid este egala cu disociatia lui bazica.

Dintre reactiile caracteristice aminoacizilor, mai importante sunt urmatoarele: Cu acizii

minerali si cu baze, aminoacizii se comporta asemenator aminelor formand saruri. Cu cloruri
si anhidride acide , aminoacizii formeaza derivati acilati la atomul de azot. Cu halogenuri sau
sulfati de alchili ,aminoacizii se pot alchila la atomul de azot, formand derivati N-alchilati.

117
Derivatii cuaternari ai amino-acizilor complet metilati la azot, se numesc betaine. Ca si
amino-acizii ,betainele au structura de amfioni. Cu acid azotos, amino-acizii reactioneaza in
solutie acida cu formare de hidroxi-acizi, azot si apa. Reactia este identica cu actiunea
acidului azotos asupra aminelor primare, cand rezulta alcooli. Cu unele metale grele, alfa si
beta amino-acizii dau saruri complexe interne sau chelatice, in care metalul intra ca un cation
central. La incalzire amino-acizii se comporta diferit, dupa pozitia relativa a grupelor
functionale. Alfa-amino-acizii formeaza, prin eliuminare de apa intre 2 molecule, derivati ai
2,5-dicetopiperazinei. Beta-amino-acizii trec, prin eliminarea unei molecule de amoniac din
molecula amino-acidului, in acizi alfa-beta-nesaturati.

Amino-acizi mai important:

Glicocolul sau glicina, adica acidul aminoacetic se poate obtine prin hidroliza a gelatinei sau
prin hirdoliza acidului hipuric.Pentru sinteza glicocolului se trece amoniac asupra acidului
monocloracetic. Fiind singurul amino-acid alifatic natural, care nu are un atom carbon
asimetric, el este lipsit de activitate optica. Glicocolul este o substanta care se topeste la 232-
236 C; are gust dulceag si este foarte solubil in apa. Acidul azotos il transforma in acidul
glicolic Dintre derivatii glicocolului, se mentioneaza N metilglicocolul sau sarcosina, care se
formeaza in muschi. Betaina glicocolului se gaseste in unele plante , ca de exemplu sfecla.

L (+)-Alanina poate exista sub 3 forme : doi enantiomeri si un racemic. In stare combinata se
gaseste in diferite proteine, cum sunt cazeina, gelatina, dar mai ales fibroina ( din matase).
Beta alanina se gaseste in natura drept component al acidului pantotenic, care este o vitamina
din complexul B, reprezentand unul din factorii de crestere.Este singurul vbeta-amino-acid
existent in natura.

L (+)-Valina apare in cantitati mici in albusul de ou. In timpul fernmentatiei alcoolice trece in
izobutanol.

L (-)- Leucina se gaseste impreuna cu glicocolul in produsele de descompunele a proteinelor:

albumine cazine etc. La descompunerea albuminelor, pe langa leucina rezulta si L (+)-
izoleucina. Fermentatia acestor doi amino-acizi, sub influienta drojdiei de bere, duce la
formarea alcoolilor amilici, acestia avand un atom de carbon mai putin decat amino-acizii
initiali.

Despre aminoacizi

118
In prezent se cunoaste un numar de 23 aminoacizi. Dintre acestia, un numar de opt sunt
aminoacizi esentiali. Acestia nu pot fi sintetizati de catre organism si trebuie luati din alimente
sau din suplimente cu aminoacizi (proteine). Histidina, un alt aminoacid, este considerat
esential doar pentru copii. Pentru ca organismul uman sa fie in stare sa sintetizeze si utilizeze
in mod cat mai eficient proteinele, este nevoie ca toti aminoacizii sa se gaseasca in proportii
corespunzatoare. Lipsa ori prezenta in cantitate insuficienta a oricarui aminoacid va reduce in
mod proportional eficacitatea celorlalti.
Cei noua aminoacizii esentiali sunt: histidina, izoleucina, leucina, lisina, metionina,
fenilalanina, treonina, triptofanul, valina. Ceilalti aminoacizi cunoscuti sunt: alanina, arginina,
acidul aspartic, ornitina, cisteina, cistina, prolina, acidul glutamic, serina, glutamina, glicina.

Exist 23 de aminoacizi diferii. Toi sunt importani, altfel nu ar mai exista. 15 din ei pot fi
sintetizai de corpul uman, dar 8 trebuie luai din mncarea consumat. Consumarea regulat a
fructelor, vegetalelor, nucilor, seminelor, a polenului i a mierii de albine, a laptelui crud ne
va asigura toi aminoacizii necesari exact ca i altor mamifere care nu consum carne i totui
nu au deficiene proteice. Din alimentele digerate i din reciclarea reziduurilor proteice, n
corpul nostru se gsesc n permanen aminoacizi circulnd prin snge i sistemul limfatic.
Cnd corpul are nevoie de aminoacizi, i ia de aici. Circulaia aminoacizilor este ca o banc
deschis non-stop. Ficatul i celulele depun i scot permanent aminoacizii necesari n snge i
limf. Cnd n snge sunt prea muli, ficatul i extrage de acolo i i depune n el pn va fi
nevoie de ei. Dac nivelul aminoacizilor n snge scade, datorit consumului lor de ctre
celule, ficatul i repune napoi n circulaie. De asemenea, i celulele i pot depozita i repune
n circuit. Deoarece majoritatea celulelor din corp sintetizeaz mai mult protein dect le este
necesar pentru susinerea vieii lor, celulele retransform proteinele lor n aminoacizi i i
depoziteaz n snge. Dac nelegem acest circuit al aminoacizilor, realizm cu uurin
faptul c proteinele coninute n carne nu sunt necesare n alimentaie.
Cei 8 aminoacizi pe care corpul nostru nu-i poate sintetiza, trebuie luai din alimente. Polenul,
legumele (ardeiul gras, morcovii, varza alb i roie, conopida, castraveii, vinetele, mazrea
verde i uscat, cartofii, dovleceii, ceapa i usturoiul, pstrnacul, ptrunjelul, prazul,
ridichile, salata, sfecla roie, spanacul, sparanghelul, nutul, soia, lintea, fasolea), ciupercile,
cerealele (hrica, grul, meiul, orezul, orzul, porumbul, secara), fructele (afinele, coaczele,
piersicile, caisele, cpunile, cireele, viinele, merele, perele, gutuile, prunele, smochinele,
curmalele, stafidele, zmeura, fragii, murele, portocalele, lmile, mandarinele, grapefruit-ul,
mango, avocado, bananele, etc.) i laptele (i derivatele sale) conin (i nc ntr-o form
foarte uor asimilabil) aceti 8 aminoacizi pe care organismul uman nu-i poate sintetiza. Pe

119
lng toate acestea, aminoacizii sunt coninui n aceste produse naturale i n plante, n
cantitate mai mare dect n crnuri.
Se pune ntrebarea dac organismul nostru este proiectat pentru a mnca carne. Trebuie
urmrite urmtoarele aspecte:
Crnurile nu ne furnizeaz combustibil, energia se gsete n carbohidrai. Carnea ns nu
conine carbohidrai, deci nu furnizeaz energie. n general se crede despre carne c este un
aliment dttor de for. n realitate, este doar un mijloc de a biciui organismul, asemenea
cafelei. Crnurile sunt de aceea interzise n alimentaie.
n discuii ni se spune adesea despre alimentaia pe baz de cruditi: dac ar trebui s
munceti din greu, atunci ai vedea! adic n-ai putea rezista numai cu hrana pe baz de
cruditi. Experiena a mii de oameni care au o alimentaie exclusiv lacto-vegetarian i au
efectuat munci grele arat c i n aceast situaie, hrana vie este superioar. Ei nu au fost
chinuii atunci de oboseal sau sete.
Sntatea noastr depinde foarte mult de fibrele pe care le consumm. Printre altele, ele
previn constipaia i hemoroizii. Carnea nu coine aceste fibre.
Un lan proteic conine de la 51 pn la 200.000 aminoacizi. Cnd mncm carne, acest lan
trebuie descompus (rupt) complet i reasamblat n proteina uman, ceea ce necesit un efort
considerabil. Pe de alt parte, aminoacizii sunt foarte delicai. Cldura gtitului i coaguleaz
sau i distruge, fcndu-i aproape inutilizabili pentru organism. Ei devin toxici i trebuie
eliminai. Dac exist energie pentru aceasta
Carnea este interzis n alimentaie deoarece provoac n timp apariia multor boli. De
exemplu, fiind foarte bogat n grsimi saturate (diferit de cele folosite pentru producerea
energiei), carnea provoac atacul de cord (colesterol).

Administrarea glucidelor
GLUCIDELE
Gucidele,zaharurile sau hidratii de carbon sunt compusi care au in structural or C,O,H
si N,S,P.Denumirea de glucide se datoreaza faptului ca majoritatea reprezentantilor au
gust dulce.Sunt raspandite sub diferite forme in regnul animal si vegetal.Alimentele cele
mai bogate in glucide sunt:
cerealele,(painea),mierea,zaharul,glucoza,ciocolata,halvaua,legumele(fasolea boabe
cartofii),fructele.Plantele sintetizeaza glucidele din CO2 Si H2O ,prin absorbtia energiei
luminoase cu ajutorul clorofilei.Acest process are rol deosebit pentru organismele

120
animale,care sunt lipsite de capacitatea de a absorbi direct energia solara.Aportul
alimentar de glucide face posibila utilizarea indirecta a acestei energii.
In organismul vegetal,cantitatea de zaharuri este de 80%,in timp ce in rganismul
animal nu depaseste 2% din greutatea uscata a corpului.Functiile cele mai importante
ale glucidelor in organism sunt:
-surse immediate de energie(glucza)
-substante de rezerva(amidon,glycogen)
-substante structurale si de sustinere(polizaharidele matrice osoase)
-sustante cu functii specifice (mucopolizaharidele care intra in structura unor factori
imunitari)
Glucidele apar in alimentatie sub forma de mono,oligo,si polizaharide.
-monozaharidele sau zaharurile simple din alimente sunt glucoza,fructoza si sunt
continute stare pura de fructe ,inclusive rosiile si mierea;
-oligozaharidele din alimente sunt:zaharoza(in sfecla,zahar)lactoza(in lapte)maltoza(in
bere)
-polizaharidele nu au gust dulce dar sunt continute de
alimente,precum:ovaz,orez,secara(amidon)radacinoase(morcovi,cartofi).
Zaharurile simple continute in fructe,zahar si sunt energizante,dar valoarea lor
nutritionala este redusa.Zaharurile complexe,sau lente continute in paine,cereale,legume
seci furnizeaza o energie mai durabila.Majoritatea nutritionistilor recomanda ca 60-
70% din cantitatea de calorii ingerata sa fie din glucide,mai exact din polizaharide.Se
recomanda o suplimentare de glucide,in dieta sportivilor care presteaza eforturi fizice si
psihice prelungite.

BENEFICIILE ADMINISTRARII DE GLUCIDE PE PARCURSUL EFORTULUI

Gheorghe Dumitru (Facultatea de Educatie Fizica si Sport Universitatea Ovidius, Constanta)
De foarte multa vreme s-a presupus ca administrarea de carbohidrati (CHO) pe
parcursul efortului poate aduce beneficii reale, beneficii care, in anumite conditii, se pot
concretiza in imbunatatirea semnificativa a performantei. Explicatia acestor efecte favorabile
ar tine de impactul pozitiv pe care ingestia de CHO in efort le-ar avea asupra aparitiei si
intensitatii oboselii, dat fiind ca, la randul ei, oboseala este cauzata de reducerea nivelului
glicogenului muscular (GM ), de instalarea hipoglicemiei, si de reducerea globala a ratei
oxidarii CHO.

121
Pentru a raspunde insa la intrebarea in ce masura poate administrarea de CHO sa scada
utilizarea GM", si sa ajute la "crutarea" lui, este nevoie sa se clarifice si alte chestiuni, de care
in mod logic depinde aceasta crutare. Ar fi vorba de efectele pe care ingestia de glucide in
efort, le are: asupra ratei aparitiei glucozei (endogene si exogene) in sange, asupra utilizarii
glucozei endogene si exogene, si asupra cantitatii totale de CHO utilizati in efort.
Cercetari de mare acuratete, efectuate in ultimele doua decenii, au permis acumularea unei
mari cantitati de cunostinte si au condus la clarificari esentiale in ceea ce priveste
mecanismele care stau la baza beneficiilor ingestiei de glucide in efort. In acelasi timp s-a
putut elucida e drept intr-o masura inca insuficienta de ce efectele benefice nu sunt la fel
de evidente in diferitele tipuri de efort (efort constant, efort cu ritm autoimpus, efort
supramaximal de tip all out), si care sunt principalele elemente ale protocolului de
administrare, de care trebuie sa tinem cont pentru a maximaliza castigurile din planul
performantei.
Totul in ideea de a raspunde din ce in ce mai nuantat la intrebarile si dilemele practicianului, a
carui activitate si expertiza se va concretiza in victorie, numai in masura in care stie si poate
sa treaca dincolo de statistica, pentru a construi programe de pregatire strict individualizate.
1. Efectele administrarii de glucide asupra performantei
Administrarea de glucide pe parcursul efortului fizic se practica de mai multa vreme, si, in
ultima instanta, are drept scop imbunatatirea performantei. In anumite conditii bine alese,
aceasta imbunatatire se realizeaza efectiv (10, 11).
Problema evaluarii performantei fizice este insa o chestiune netransata inca, de fiecare data
cercetatorii fiind pusi sa opteze intre rigoarea stiintifica a protocoalelor experimentale
realizabile in laborator, si dezideratul idealist de a efectua studii pe viu", in teren". Din
pacate, acest deziderat se impiedica permanent de refuzul antrenorilor si sportivilor care, desi
vor si solicita solutii stiintifice la problemele lor curente, nu sunt dispusi decat foarte rar la
colaborare.
Asa se face ca, in prezent, datele de care dispunem cu privire la efectele administrarii de CHO
in efort asupra performantei, provin in marea lor majoritate din studii realizate in laborator.
Aceste studii au inregistrat fie a) durata de prestare a unui efort constant, fie b) performanta
obtinuta in eforturile cu ritm autoimpus/de tip contracronometru, fie c) performanta obtinuta
in eforturile de tip "all out".
a) Durata de prestare a unui efort constant
Daca ar fi sa sintetizam concluziile numeroaselor studii de acest tip, enuntul ar trebui sa fie
unul afirmativ, si sa sune cam asa: administrarea de CHO pe parcursul efortului are efecte

122
ergogenice reale, care se reflecta in beneficii sensibile pe planul performantei. Si, in
continuare: aceste beneficii par a nu tine de modul efortului.
Pentru a spera sa obtinem asemenea beneficii, rata medie de ingestie a CHO trebuie sa fie de
0,8 g/min, sau usor peste; asta inseamna, de exemplu, sa ingeram cca. 240 ml solutie 5%, sau
120 ml sol 10%, la fiecare 15 minute (8).
Dincolo insa de aceste enunturi foarte generale, incep nuantele care incearca sa precizeze
factorii care conditioneaza efectul favorabil al CHO. Este vorba, in principal, de intensitatea
efortului [deoarece beneficiul survine doar in cazul efortului de intensitate redusa, si mai ales
moderata adica in cazul eforturilor de pana la 75 % din VO 2max (5, 9, 16, 26 )], de doza si
forma de CHO administrati, si de nivelul initial al GM.
b) Performanta din eforturile cu ritm autoimpus
In cazul studiilor de acest tip li se cere subiectilor sa presteze un efort de pedalare care sa se
apropie cat mai mult de efortul din cursele de ciclism. Realizarea unor asemenea protocoale
este insa conditionata de posesia unor biciclete ergometrice mai speciale, de unde si numarul
deocamdata redus de studii.
O concluzie generala a acestor studii este ca administrarea de CHO in efort imbunatateste
performanta doar atunci cand nivelele initiale ale GM sunt normale sau scazute, dar nu si
atunci cand avem o supracompensare a GM. Lucrul este valabil atat pentru o cursa
contracronometru simulata pe distanta de 40 Km (17), cat si pentru eforturile ce dureaza
pana la 120 minute (27),120 minute (12), sau peste 120 minute (21).
Faptul ca administrarea de CHO in efort imbunatateste performanta tocmai atunci cand
nivelele initiale ale GM sunt normale sau reduse, are o mare importanta practica. Aceasta
deoarece, de multe ori, din cauza programului competitional foarte incarcat (iar uneori si din
ignoranta in ce priveste problemele dietetice), sportivii nu reusesc sa se prezinte la concurs
cu rezervele de glicogen supracompensate.
c) Performanta din eforturile de tip all out
Prin efort de tip all out se intelege o solicitare de tip supramaximal, prestata pana la
epuizare. Iar in cele mai multe dintre cercetari, efortul de tip all out se plaseaza in pozitie de
finis, adica dupa prestarea unor alte eforturi (de obicei submaximale) pe o perioada mai
scurta sau mai lunga de timp.
Ca si in cazul eforturilor cu ritm autoimpus, studiile de acest tip nu sunt prea numeroase. Ele
confirma insa efectul benefic al administrarii de glucide pe parcursul efortului ce precede
finisul (efortul de tip all out). In plus, doua dintre cele mai recente studii din aceasta
categorie (13, 15), pledeaza in mod clar pentru un avantaj semnificativ al glucidelor cu
indice glicemic mai scazut, comparativ cu glucidele cu indice glicemic ridicat.

123
2. Explicatiile imbunatatirii performantei prin administrarea de CHO in efort
Cat priveste mecanismele prin care se explica beneficiul administrarii de glucide in planul
performantei, lucrurile nu sunt inca perfect clarificate. Cert este totusi ca imbunatatirea
performantei nu se poate datora decat amanarii instalarii oboselii si/sau reducerii intensitatii
acesteia. Aceste fenomene, la randul lor, s-ar putea explica printr-o serie de efecte ale
administrarii glucidelor, cum ar fi reducerea utilizarii GM, stimularea
glicogenogenezei, impiedicarea instalarii hipoglicemiei, reducerea ratei globale a oxidarii
CHO (6) etc.
a). Efectele administrarii de CHO in efort, asupra utilizarii GM
Un raspuns transant la intrebarea "daca administrarea de CHO reduce utilizarea GM", este
greu de formulat in acest moment, pe langa cercetarile favorabile unei asemenea ipoteze
existand si studii ce pun sub semnul indoielii un astfel de efect.
Astfel, economisirea, crutarea" cu pana la 25 % a GM, a fost sugerata in primul rand de o
serie de exeperimente cu solutii perfuzabile. Beneficii considerabile s-au inregistrat insa si in
cazul administrarii de solutii pe cale digestiva, cand o parte importanta din metabolismul
oxidativ al muschilor activi, a ajuns sa se bazeze pe utilizarea glucozei exogene.
Asa se poate explica faptul ca atunci cand se administreaza CHO pe parcursul efortului, la
momentul epuizarii fizice GM poate avea inca valoarea de peste 250 mmol/Kg de muschi
uscat; nivelul normal de repaus fiind de cca. 590 mmol/Kg de muschi uscat. Se sugereaza de
aceea ca in astfel de situatii, epuizarea fizica (care apare totusi) se datoreaza altor factori decat
golirii rezervoarelor musculare de glicogen (2).
Se pare insa ca administrarea de CHO in efort, cruta" semnificativ GM doar: daca nivelele
initiale ale GM sunt normale sau reduse (deci nu marite), daca imediat inainte de inceperea
efortului nu s-au administrat CHO, daca CHO administrati in efort sunt suficienti cantitativ
(minimum 50 g in total), si daca intensitatea efortului este mica sau variabila.
O anumita importanta o are desigur si tipul de CHO administrati, dovedit fiind spre exemplu
ca glucoza cruta" mai eficient GM, decat galactoza (20).
De partea cealalta se situeaza o serie de autori, care arata ca ingestia de CHO in efort nu
influenteaza rata utilizarii GM, si nici nu amana instalarea oboselii. Ei sugereaza ca, de fapt,
numai la intensitati de sub 50% din VO 2max, glucoza administrata in efort intra in consum,
putand fi utilizata de muschii activi in locul glicogenului propriu. Alti autori (4, 22) sustin ca
glucoza administrata in timpul efortului nu reduce rata utilizarii GM, si ca mai curand ea este
utilizata de catre muschi in locul glucozei oferite de ficat. Ar insemna deci ca glucoza, sau alte
forme de CHO ingerati, poate face sa se economiseasca doar glicogenul hepatic (GH) si
glicogenul din grupele musculare neangrenate in efort (3).

124
b). Efectele administrarii de glucide in efort, asupra sintezei concomitente de glicogen
Atunci cand se face simtita, "crutarea" GM de catre glucidele administrate concomitent poate
fi atribuita si sintezei de glicogen, ce are loc in muschii activi chiar in timpul prestarii
efortului respectiv, lucrul fiind probat atat pe animale cat si la om.
Astfel, in cazul ciclistilor participanti la Turul Frantei, si in conditiile unui aport concomitent
si substantial de CHO, s-a gasit ca glicogenogeneza din timpul efortului este in medie de 21
mmol/Kg de muschi uscat/h (limite: 0 35). Ceea ce reprezinta o valoare realmente
semnificativa, daca o comparam cu cea de 37 mmol/Kg de muschi uscat/h (limite: 27 52),
gasita la aceiasi subiecti in repaus (18). Se pare ca sinteza de GM ce are loc in conditiile
prestarii concomitente de efort moderat (40% din Watt maxim), intereseaza preferential
fibrele musculare inactive (19). De remarcat ca muschii neantrenatilor nu sunt capabili de a
realiza un castig net de glicogen in cursul unui efort de 40% din Watt maxim, nici macar in
conditiile administrarii unor solutii foarte concentrate; de exemplu 25% (ibidem).
Mecanismul ce face posibila sinteza de GM la ciclistii de fond, ramane deocamdata
neclarificat. S-ar parea ca activarea fosforilatkinazei b, care are loc in momentul declansarii
efortului, poate fi inversata cand acesta se prelungeste, creandu-se conditii favorabile pentru
glicogenogeneza (ibidem).
c) Influenta glucidelor ingerate in efort asupra aparitiei si utilizarii glucozei sanguine
Pe langa crutarea" GM, glucidele ingerate concomitent influenteaza si aparitia si utilizarea
glucozei sanguine in efort. Astfel, o sinteza a literaturii in domeniu conduce clar la concluzia
ca, in conditiile respective, se inregistreaza augmentarea ratei globale a aparitiei glucozei in
sange (RGAGS), cu cresterea semnificativa a contributiei componentei sale exogene (1, 24),
si reducerea drastica a participarii componentei endogene (14). In acest fel creste semnificativ
si contributia CHO exogeni, in cadrul cantitatii totale de energie consumata in efort.
Potrivit unor autori (7, 25), momentul inceperii utilizarii glucozei exogene de catre muschi
este foarte precoce, el plasandu-se la 5 7 10 minute dupa prima ingestie. Alti autori (23)
considera insa ca acest moment este mai tardiv, respectiv la cca. 30 de minute de la prima
ingestie.

Administrarea carbohidrailor
Dupa cum am mai spus, carbohidratii se gasesc intr-o gama vasta si variata de
alimente, de la cele mai virtuoase legume la cele mai obscene gogosi. Toti carbohidratii contin
zahar. Insa acest zahar apare sub diverse forme si poarta diverse denumiri, cum sunt maltoza
(zaharul din bere), zaharoza (zaharul de masa), lactoza (zaharul din produsele lactate) si
fructoza (zaharul din fructe).

125
In pofida acestei similitudini, daca ai pofta de o gogoasa cu zahar n-o sa te multumesti cu
broccoli. S-ar putea ca si reciproca sa fie adevarata, desi mai rar intalnim persoane cu o pofta
nesatioasa de legume verzi. Dupa gust, e foarte usor sa va dati seama ce carbohidrati au cel
mai mult zahar si care dintre ei il elibereaza mai repede. Este clar ca o tableta de ciocolata cu
lapte elibereaza mai repede zaharul decat o tableta de ciocolata amaruie, un ananans decat un
grapefruit sau o felie de paine alba de la supermarket decat un biscuite din cereale integrale.

Cu cat cantitatea de zahar este mai mare si cu cat este eliberata mai rapid, cu atat mai acuta
este senzatia de usurare care ne cuprinde dupa ce ne-am satisfacut pofta de carbohidrati. Insa
organismul nostru trateaza toti carbohidratii la fel; digestia este, in mare masura, procesul prin
care organismul extrage zaharul din carbohidrati si il transforma in combustibil, pe care il
ardem sau il stocam. Daca il ardem, e bine - inseamna ca suntem suficient de activi pentru a
utiliza in mod eficient hrana consumata. Daca stocam putin combustibil, si asta e bine, cu
conditia sa nu exageram. Combustibilul in exces stocat in organism poarta un nume pe care il
stiti prea bine: grasime.

Digestia carbohidratilor incepe in gura, atunci cand mestecam mancarea si saliva incepe sa
descompuna fiecare imbucatura in componentele sale chimice. Procesul de descompunere
continua in stomac, prin contractiile peretilor acestuia si actiunea acizilor gastrici. Organismul
nostru vrea sa ajunga la zaharul din carbohidrati, dar viteza acestui proces depinde de o serie
de factori. In esenta, cu cat zaharul este mai putin legat de alte substante, cu atat mai repede
intra in fluxul sangvin.

Concurentii carbohidratilor

Ce substante stau in calea zaharului? Fibrele sunt principalul factor care ii incetineste
absorbtia. Iata de ce fulgii de ovaz instant sunt o alegere mai proasta decat cei nerafinati;
acestia din urma au continutul de fibre intact, iar pentru ca stomacul sa ajunga la zahar,
trebuie mai intai sa-l separe de fibre. Dupa ce au fost izolate, fibrele strabat nedigerate
sistemul sigestiv; importanta lor in alimentatie consta tocmai in faptul ca incetinesc digestia.
Practic, ele reprezinta un obstacol bun in aclea digestiei. Fibrele sunt glucide care nu se pot
metaboliza (celuloza din peretele celulelor vegetale), deoarece organismul uman nu posed
enzime specifice. Sunt foarte importante pentru c mresc peristaltismul colonului.

126
Acest lucru a fost dovedit, nu cu mult timp in urma, intr-un studiu stiintific in care jumatate
dintre subiect au luat niste fibre cunoscute sub numele de psyllium, cu 15 minute inainte de
pranz. Cealalta jumatate a mancat fara sa fi luat in prealabil fibre. In orele ce au urmat, primul
grup a raportat senzatii mai reduse de foame decat celalalt. De asemenea, subiectii respectivi
au mancat mai putin in tot restul zilei. Motivul este simplu: fibrele s-au amestecat in stomac
cu hrana consumata, incetinind digestia. O digestie mai lenta a carbohidratilor inseamna mai
putina insulina. Mai putina insulina inseamna o scadere mai putin dramatica a nivelului de
zahar din sange. Iar mai putine suisuri si coborasuri ale nivelului de zahar din sange inseamna
senzatii de foame mai reduse.

Fibrele nu sunt singurul lucru care incetineste digestia carbohidratilor. Si grasimea reduce
viteza de acces la zahar a intestinului subtire. Iata de ce, in studiul efectuat asupra
adolescentilor obezi, omleta s-a dovedit cel mai satisfacator mic dejun. S-au descoperit si alti
factori care incetinesc digestia carbohidratilor si, prin urmare, pot fi benefici persoanelor care
tin cura de slabire. Alimentele acide, cum sunt lamaia si otetul, scad viteza cu care se goleste
stomacul, impiedicand cresterea brusca a nivelului de zahar din sange. Folositi-le cu incredere
la salate si legume si bucurati-va de rezultate. Chiar si painea din plamada, desi nu contine
multe fibre, este acida si incetineste digestia.

Raspunsul organismului
Dupa ce a fost maruntita in stomac, mancarea se indreapta catre intestinul subtire, unde este
absorbita prin milioane de vase capilare, ajungand in fluxul sangvin. Odata ajunsa acolo, se
indreapta catre ficat si toate celelalte zone ale organismului, in vederea utilizarii, depozitarii
sau eliminarii.

Dar sa revenim la carbohidrati. Dupa cum am mai spus, toti carbohidratii contin glucoz, sub
o forma sau alta. Chiar si fainoasele nu reprezinta altceva decat lanturi de zaharuri; procesul
de digestie rupe legaturile chimice pentru a pune moleculele de glucoz la dispozitia
organismului. Ceea ce ne preocupa pe noi este viteza cu care corpul nostru ajunge la zahar.
Aceasta viteza nu este intotdeauna aceeasi.

Dupa ce glucoza a ajuns in sange, intra in functiune celulele beta pancreatice, ca rspuns la
creterea concentraiilor glucozei sangvine (glicemiei), care este pricipalul reglator al secreiei
de insulin. Celulele beta prezint un numr mare de transportori ai glucozei (Glut-2) care
permit un influx al glucozei cu o rat proporional cu concentraia sangvin, ct timp aceasta

127
se afl n intervalul fiziologic. Odat ajuns n celul glucoza sufer un proces de fosforilare
pn la glucoz-6-fosfat, sub aciunea glucokinazei. Aceasta pare s fie etapa limitant de
vitez din metabolismul glucozei n celulele beta i este considerat pricipalul mecanism de
percepie i ajustare a cantitii de insulin secretate n funcie de nivelul glicemiei.
n etapa urmtoare glucozo-6-fosfatul este oxidat pn la formarea de adenozin
trifosfat (ATP) care inhib canalele de potasiu sensibile la ATP ale celulei. nchiderea
canalelor de potasiu induce depolarizarea membranei celulare, cu deschiderea unor canale de
calciu voltaj dependente, sensibile la modificrile ncrcrii elctrice membranare. Urmeaz un
influx al calciului care stimuleaz fuzionarea veziculelor cu insulin din citoplasm cu
membrana plasmatic i secreia insulinei n spaiul extracelular prin exocitoz. Unii hormoni,
cum sunt glucagonul i peptidul inhibitor gastric, precum i acetilcolina, determin creterea
nivelului intracelular de calciu prin alte ci de semnalizare i poteneaz efectul glucozei, dei
ei nu au efecte importante asupra secreiei de insulin n absena glucozei. n trecut se
considera c secreia de insulin este reglat n totalitate de concentraia sangvin a glucozei.
Pe msura acumulrii de cunotine noi legate de efectele metabolice ale insulinei asupra
metabolismului proteic i lipidic, a devenit evident faptul c aminoacizii, dar i ali factori,
dein roluri importante n reglarea secreiei de insulin (Guyton i Hall, 2006).
Creterea glicemiei stimuleaz secreia de insulin.
A.Concentraia plasmatic a insulinei crete de aproape 10 ori ntr-un interval de 3-5
minute dup creterea brusc a glicemiei. Concentraia insulinei se va reduce treptat,
njumtindu-se dupa alte 5-10 minute.
B.Dup 15 minute secreia de insulin crete din nou i atinge un platou dup 2-3 ore,
acum rata secreiei fiind chiar mai mare dect cea din prima faz (faza A).
Ficatul are rolul unui important sistem de tamponare a valorii glicemiei. Atunci cnd
concentraia glucozei sangvine atinge valori crescute dup ingestia de alimente, iar rata
secreiei insulinei este la rndul ei accelerat, pn la dou treimi din glucoza absorbit din
intestin este depozitat aproape imediat n ficat sub form de glicogen. Ulterior n orele
urmtoare cnd se reduc att concentraia glucozei sangvine, ct i rata secreiei de insulin,
ficatul va elibera glucoz n circulaie. Astfel, ficatul atenueaz fluctuaiile glicemiei la o
treime din nivelul pe care acestea l-ar avea n lipsa mecanismului descris. La pacienii cu
afeciuni hepatice severe, devine aproape imposibil meninerea unui interval acceptabil al
concentraieisangvine a glucozei (Guyton i Hall, 2006).
Glucoza este singurul nutrient care poate fi utilizat n mod normal n cantiti
suficiente de ctre creier, retin i epiteliul germinal al gonadelor, pentru asigurarea

128
necesarului energetic. n consecin, este important meninerea acelui nivel al glicemiei la
care se poate realiza nutriia acestor esuturi.
: el detecteaza prezenta glucozei si produce suficienta insulina pentru a-l scoate din
fluxul sangvin si a-l transporta catre organele care au nevoie de el sau a-l depozita pentru
nevoi viitoare. La aceasta etapa, diabeticii au o problema: ei consuma aceleasi zaharuri ca
toata lumea, dar din cauza insuficientei de insulina, acestea raman in fluxul sangvin. Insulina
este "cheia" care descuie tesuturile si lasa glucoza sa patrunda.

Din fericire, pancreasul isi da seama de cata insulina este nevoie pentru a realiza acest proces.
In cazul unei infuzii bruste de zahar nu exist zahr n snge, exist doar glucoz, este
necesara o cantitate apreciabila de insulina. Daca zaharul este absorbit mai lent, insulina este
eliberata treptat. Iata un lucru esential in ceea ce priveste obezitatea: zaharul care se absoarbe
rapid este daunator; cel cu absorbtie lenta este mai bun.

Care este motivul? Cand zaharul este absorbit incet, nivelul de zahar din sange creste treptat
si apoi scade treptat, pe masura ce insulina isi face treaba. Scaderea lenta a nivelului de zahar
din sange se traduce prin pofte mai putin insistente de alti carbohidrati. Poate va mai amintiti
cum am definit hipoglicemia reactiva: senzatia de foame cauzata de scaderea nivelului de
zahar din sange. Cand aceasta scadere este lenta, senzatia de foame este mai redusa.

Dar atunci cand detecteaza o crestere rapida a nivelului de zahar din sange, pancreasul
pompeaza dintr-o data o cantitate mare de insulina, ca urmare, nivelul de zahar scade brusc.
Insulina si-a facut treaba putin prea bine; zaharul scade atat de mult, incat simtitm nevoia de
alti carbohidrati. Fireste, pentru a satisface atatea "reprize" de pofte, mancam mult mai mult
decat este nevoie. Acest lucru duce la mai multa grasime, mai multa rezistenta la insulina, o
foame mai puternica si o crestere in greutate: e un cerc vicios.

Prin urmare, pentru a nu manca mai mult decat are organismul nevoie, putem folosi doua
strategii:

1. Sa mancam alimente (si combinatii de alimente) care maresc treptat concentraia glucozei
din sange.2. Sa invatam sa anticipam hipoglicemia si s-o evitam, consumand gustari. Iata un
detaliu esential: e nevoie de mult mai putina mancare pentru a preveni hipoglicemia decat
pentru a o corecta.

129
Al treilea lucru pe care trebuie sa-l facem este sa invatam ce alimente determina cresterea cea
mai rapida a concentraiei glucozei din sange. La inceputul anilor `80, Dr. David Jenkins,
impreuna cu o echipa de cercetatori canadieni, a conceput un mod de a evalua viteza si gradul
in care o cantitate determinata de alimente mareste nivelul de zahar din sange. Aceasta scara a
primit numele de indice glicemic. Lista cuprinde majoritatea carbohidratilor, de la zahar de
masa, bere si paine alba la linte si spanac. Toate preparatele pe baza de faina alba au indice
glicemic mare. Dintre acestea fac parte cele mai multe deserturi, diverse categorii de paine si
produse de patiserie, dar si pastele fainoase. Orezul cu bobul decorticat face parte din acelasi
grup. Anumite fructe tropicale au un indice glicemic relativ mare, ca si unele legume fainoase,
mai ales cartofii si alte radacinoase. Regele tuturor zaharurilor, care mareste cel mai rapid
concentria glucozei din sange, este maltoza din bere. Acum intelegeti de ce marii bautori de
bere au o burta impresionanta. Cresterea rapida a concentraiei glucozei din sange in urma
consumului de bere stimuleaza productia de insulina, favorizand stocarea grasimii in jurul
taliei.

Indicele glicemic al alimentelor devine tot mai cunoscut si mai folosit, dar legatura dintre
carbohidrati si obezitate mai comporta un aspect esential. Trebuie s aretineti faptul ca gradul
in care creste concentraia glucozei din sange nu depinde doar de indicele glicemic, ci si de
cantitatea de alimente consumata. De exemplu, morcovii, au un indice glicemic mare, dar
densitatea carbohidratilor e relativ redusa. Prin urmare, va trebui sa mancati mai multi
morcovi pentru a obtine aceeasi crestere a concentraiei glucozei ca in urma consumului unei
felii de paine alba.

Iata un exemplu: ganditi-va la alcool. Atunci cand bem o bautura alcoolica, nivelul de alcool
din sange creste, iar cand depseste un anumit prag, ne simtim ametiti. Cand creste si mai mult,
ne imbatam. Stim cu totii ca daca bem pe stomacul gol ne imbatam mai repede. Dar daca bem
in timp ce mancam si avem stomacul plin, e nevoie de mai mult alcool pentru a produce
acelasi efect. Bautura se amesteca in stomac cu mancarea, ceea ce incetineste absorbtia
alcoolului in fluxul sangvin. Odata ce a ajuns in sange, alcoolul este transportat catre creier,
unde produce senzatia de ameteala. Principiul este urmatorul: cu cat alcoolul este absorbit mai
incet, cu atat mai putin ne afecteaza.

Acum haideti sa vedem ce se intampla cand mancam carbohidrati, de exemplu - paine. Daca
mancam paine alba, absorbim numai carbohidrati, fara fibre. Este ca si cum am bea pe
stomacul gol. Stomacul ajunge la amidon fara a fi nevoit sa-l separe mai intai de fibre. Prin

130
urmare, painea se va transforma rapid in glucoza si determina o infuzie brusca de insulina,
ceea ce reprezinta mult-temuta crestere si apoi descrestere a concentriei glucozei din sange si
poftele de mai tarziu. A manca paine alba este ca si cum ai bea alcool pe stomacul gol; a
manca paine din faina integrala este ca si cum ai bea in timp ce mananci.

Fibrele sunt acea parte a cerealelor care nu este absorbita in fluxul sabgvin, deoarece nu se pot
metaboliza, ci este eliminata sub forma de deseuri. Desi nu sunt absorbite, rolul fibrelor in
procesul de digestie este unul usor de inteles: ele asigura functionarea eficienta a colonului,
adic mresc peristaltismul colonului. Lipsa fibrelor din alimentatie este unul dintre motivele
pentru care constipatia a devenit o problema des intalnita.

Ca urmare, fibrele se afla pe lista factorilor ce incetinesc absorbtia zaharului si a fainoaselor,

alaturi de grasimi, proteine si aciditate. Ca sa nu ne "imbatam cu carbohidrati", fiecare masa
trebuie sa contina unul sau mai multe dintre aceste alimente. Alegand alimentele si
combinatiile de alimente potrivite si luand gustari la momentul oportun, puteti sa preveniti
hipoglicemia si, ca urmare, sa va controlati greutatea fara a fi nevoie sa va cenzurati poftele
alimentare.

In prezent toata lumea are ceva de spus despre carbohidrati. Ei au devenit unul dintre cele
mai aprinse subiecte de discutie. Totusi, in ciuda agitatiei create de subiect, functiile
principale pentru sanatate ale carbohidratilor raman un mister. Din fericire, spre deosebire de
cele mai mari minuni ale lumii, raspunsul la acest mare puzzle nutritional nu se afla prea
departe. Carbohidrati buni, carbohidrati rai, complecsi sau simpli care sunt diferentele intre
ei?
Imaginati-va un zirconiu cubic si un diamant; zirconiul arata la fel ca diamantele dar numai
unul dintre ele este valoros. Aceasta este diferenta dintre carbohidratii rafinati si cei
nerafinati sau complecsi. De exemplu, ganditi-va la o felie de paine alba si la o felie de
paine integrala cu seminte. Spre deosebire de felia de paine integrala, care este in mod
natural plina de diferite tipuri de vitamine, minerale, micronutrienti si fibre, din painea alba
s-au scos substantele naturale, au fost procesate, apoi puse laolalta pentru a realiza o
imitatie , declara Burke.
Ceea ce mancam noi sunt alimentele, nu doar carbohidratii. Cantitatea de carbohidrati si
modul in care ii proceseaza organismul reprezinta diferenta.

131
Consumul de carbohidrati, mai ales inainte si dupa eforturile sau exercitiile fizice extenuante,
poate furniza organismului energie, poate preveni aparitia senzatiei de foame si intarzia
senzatia de oboseala.
Conform parerii lui Susan Burke, cand mancam carbohidrati rafinati, acestia sunt digerati
rapid si sunt abosrbiti apoi rapid in sange sub forma de glucoza.
Glucoza este forma pura de energie care este folosita de muschi si celule. Intrebarea care se
pune este daca nu cumva aveti o cantitate prea mare stocata in celulele adipoase. Cea mai
buna metoda de a preveni acest lucru este sa evitati sa consumati carbohidratii rafinati.
Fructele, de exemplu, sunt carbohidrati. Carbohidratii buni din fructe sunt partea care
contine coaja si pulpa. Sucul contine zaharul din fructe, numit fructoza. Va trebuie numai
cinci secunde ca sa beti un pahar de suc. Asta inseamna ca inghititi 150 de calorii in numai 5
secunde.
Pentru a obtine acelasi numar de calorii din portocalele nestoarse ar trebui sa le curatati de
coaja si sa mancati doua portocale. Asta v-ar lua cateva minute, ceea ce v-ar face sa va simtiti
mai satul consumand mai putine calorii si hranindu-va mai sanatos, declara Susan Burke

De fapt, carbohidratii nu sunt nici pe departe atat de derutanti ca valva pe care au starnit-o.
Cheia este de a alege cu intelepciune si de a nu accepta alceva decat ce este cel mai bine.

Asta inseamna sa nu consumati alimente care sunt prea putin nutritive, insa contin un numar
mare de calorii. Painea alba, orezul, pastele, sucurile si bauturile acidulate va lipsesc de
principiile nutritive de care aveti nevoie. Nu acceptati sa le inlocuiti cu impostori.

Alegeti bogatia naturala si puterea nutritiva a cerealelor integrale. Ele va aduc energie si va
mentin silueta.
Pentru a va va pune in miscare si a va pune pe directia corecta, Susan Burke recomanda o lista
a celor mai sanatosi carbohidrati existenti, precum si o lista a celor mai putin sanatosi.

Carbohidrati buni

Cerealele integrale
Painea integrala
Fructele
Legumele
Orezul brun
Turtele si biscuitii de ovaz
Orzul
132
 Fasolea
Lintea
Cartofii

Carbohidrati nu prea buni

Cerealele rafinate
Painea alba
Gogosile
Biscuitii
Prajiturile
Bauturile acidulate
Crispurile
Chipsurile
Pastele fainoase
Siropurile din dulceata

ntrebri
Proteinele
Aminoacizii
Glucidele
Carbohidraii

133
Cursul 11

VITAMINELE B SI PERFORMANTA SPORTIVA

VITAMINELE
Sunt metabolite esentiali de origine exogena, indispensabili pentru cresterea,dezvoltarea
si reproducerea tuturor vietuitoarelor si respective a omului.
Vitaminele sunt substante organice variate,care se clasifica ,in functie de gradul lor de
solubilitate in apa sau in grasimi in:
-Vitamine hidrosolubile (B1,B2,B6,B12,PP,C) si Vitamine liposolubile(A,D,E,K)

Vitaminele din grupa B

Buturile de rehidratare

134
Deficitul de vitamine din complexul B poate reduce performanta atletica.

Vitaminele sunt esentiale pentru buna functionare a organismului. Vitaminele

din grupul B au rol benefic asupra sistemului nervos, intervenind n reglerea proceselor
mentale i a strii afective. Mai mult decat atat s-a constatat ca exista o legatura intre nivelul
vitaminelor din complexul B (tiamina, riboflavina, vitaminele B6 si B12) si performanta
sportivilor de performanta. Initial se credea ca exista doar o singura vitamina B, dar apoi s-a
constat ca exista mai multe. Printre multiplele lor functii, vitaminele B joaca rol de cofactori
in cadrul sistemelor enzimatice implicate in oxidarea nutrientilor si producerea energiei. Intre
vitaminele din complexul B exista o interrelationare stransa, astfel incat deficienta uneia poate
afecta utilizarea altora.

Cercetatorii de la Oregon State University ca sportivii cu deficit de vitamine din complexul B

au o capacitate mai redusa de a sustine efortul de mare intensitate si de refacere a structurilor
musculare afectate. De asemenea, capacitatea de a dezvolta masa musculara este mai redusa
decat la sportivii care au in alimentatie suficiente vitamine din complexul B. Rezultatele
studiilor lor au fost publicate in International Journal of Sport Nutrition and Exercise
Metabolism. Ei au constatat ca si o deficienta mica de vitamine din complexul B poate scadea
performanta si refacerea dupa efort. Necesarul de vitamine variaza in functie de tipul si
intensitatea efortului, de cantitatea de nutrienti pierduti prin sudoare si urina si de diferentele
de alimentatie.

Conform cercetatorilor, recomandarile pentru oameni cu un regim de viata nesportiv nu se

potrivesc celor cu activitate fizica intensa. Cel mai mare risc de a dezvolta deficiente de
vitamine B il au atletii care au un consum prea redus de calorii, in special pe termen lung.

Cele mai bune surse de vitamine din complexul B sunt cerealele integrale, legumele cu frunze
verzi, lactate si multe alte produse de origine animala. Autorii studiilor amintite anterior au
emis ideea ca efortul fizic mareste necesarul de riboflavina si vitamina B6. Ei au recomandat
ca sportivi cu regimuri alimentare restrictive sa aiba in vedere suplimentarea cu un complex
de multiminerale si multivitamine.

Unele studii au demonstrat ca suplimentarea cu vitamine din complexul B ar facilita

performanta, insa multi cercetatori sunt de parere ca in lipsa unei deficiente, suplimentarea cu
vitamine B nu are efecte semnificative asupra performantelor

135
Buturile de rehidratare
Solutiile de rehidratare au fost concepute cu scopul inlocuirii lichidelor si mineralelor
pierdute prin transpiratie in timpul efortului fizic, dar si pentru a furniza o anumita cantitate
de energie sub forma hidratilor de carbon (a glucidelor).

Multe persoane confunda rolul pe care aceste solutii il au, considerand ca sunt bauturi
energizante. Intr-adevar ele furnizeaza energie, dar nu au nimic in comun cu bauturile care
contin cofeina si taurina, cu rol stimulator pentru sistemul nervos. In orice tip de efort fizic
se consuma energie, furnizata de moleculele de ATP si de glucoza depozitata sub forma de
glicogen in muschi. Dupa 45 de minute de efort intens, rezervele musculare de glicogen se
consuma. Cea mai rapida cale de a le inlocui sunt bauturile care contin glucide cu absorbtie
rapida, cu indice glicemic ridicat (glucoza, fructoza), ele intarziind instalarea obosealii si
imbunatatind astfel performanta.

Spune STOP oboselii.

Prin transpiratie se pierd apa si electroliti. In functie de intensitatea efortului, gradul de
antrenament, circumstantele dietetice si marimea corpului, pierderile prin transpiratie pot
varia intre cateva sute de ml pana la peste 2 l/24 h si se materializeaza prin scaderea
greutatii corpului post-efort. Din cauza eliminarii apei, scade si fluxul sangvin, deci aportul
de oxigen catre muschi. Apare astfel oboseala. Solutiile de rehidratare sunt necesare inainte
de efort, in timpul efortului, cat si dupa. Inainte de inceperea unei activitati fizice intense se
recomanda consumul a 500-1000 ml lichid, in timpul efortului - 100 ml lichid si dupa efort
- pana 3 litri de lichid.

Ce trebuie sa contina o bautura de rehidratare.

Substantele recomanadate in compozitia solutiilor de rehidratare sunt:
hidrati de carbon (30-100 g/litru)
sodiu (1100 mg/l)
osmolaritate (sub 500 miliosmoli).

Cele optionale sunt:

clor 1500 mg/litru

136
 potasiu 225 mg/litru
magneziu 100 mg/l
calciu 225 mg/l
Sursele de hidrati de carbon si cantitatile maxime admise la 1000 ml solutie de rehidratare
sunt:
fructoza 35 g.
glucoza 55 g.
sucroza 100g .
maltoza 100 g.
maltodextrine 100 g.
amidon solubil 100 g. (Dr. Laura Bara Medic, Medicina sportiv)

COMPONENTELE IONICE PIERDUTE PRIN EFORT

ELECTOLIT TRANSPIRATIE PLASMA INTRACELULAR
SODIU 20-80 130-155 10
POTASIU 4-8 3,2-5,5 150
CALCIU 0-1 2,1-2,9 0
MAGNEZIU <2 0,7-1,5 15
CLORURA 20-60 96-110 8
BICARBONAT 0-35 23-28 10
FOSFAT 0,1-0,2 0,7-1,6 65
SULFAT 0,1-2 0,3-0,9 10

ntrebri
Vitaminele.
Rehidratare.
Lichidele de rehidratare.

137
Cursul 12
Nutriie
Suplimente nutritive

Nutritia este unul dintre procesele de mare importanta,ea insumand toate transformarile care au
loc in organism dupa digestia si absorbtia alimentelor.Echilibrul functional,viata,depend de
transformarile chimice,energetice,atat anabolice,cat si catabolice.Organismul dupa nutritie
furnizeaza energie mecanica,electrica,termica.Organismul pentru a-si asigura necesitatile energo-
dinamice, ca sa-si asigure procesul de asimilare in bune conditii,are neaparat nevoie de :
oxygen,apa,saruri minerale,vitamine si alimente propriu-zise.Daca observam cat de complex e
procesul nutritiei si corelatia dintre functii este simplu sa deducem ca dereglarea uneia dintre ele va
influenta negative intrgul process de nutritie.

Creeaza-ti propriul meniu culinar din alimentele preferate

Sfaturi pentru o alimentatie sanatoasa

Propriile tale meniuri culinare vor fi cu mult mai eficiente si mai nutritive daca iei in
considerare atat numarul Indicator al Masei Corporale cat si Rata Metabolismului Bazal.
Calculeaza-ti aceste doua valori si organizeaza-ti un meniu culinar sanatos si nutritiv, in

138
functie de rezultatele obtinute, apoi viziteaza colectia noastra de retete culinare romanesti si
internationale si prepara oricare sortiment gastronomic ti se pare mai gustos si mai potrivit
pentru tipul tau de regim de viata si de alimentatie.
Cantitatile din acest tabel sunt exprimate pentru 100 de unitati (100g sau 100 ml. pt lichide).
Pentru lipide, glucide si proteine, cantitatile reprezinta grame. Daca doriti sa verificati
numarul de calorii din meniul dumneavoastra puteti sa folositi calculatorul oferit de Retete
Culinare Romanesti.

Cei mai multi dintre oamenii pe care ii cunosc tin cure de slabire. Altii vor sa castige
masa.
Totdeauna m-am intrebat daca acesti indivizi gandesc ceea ce fac sau pur si simplu mananca
una si alta. Ce este sigur, e ca aproape toti nu reusesc sa-si atinga scopul. Cu atat de multi
experti in domeniu si cu atatea informatii disponibile ,oare de ce nu putem sa ajungem la nici
un rezultat ? Un motiv ar putea fi lipsa unui plan organizat si bine gandit inainte . Aplici un
principiu verificat in lumea intreaga pe un organism pregatit sa il asimileze ,si totusi rezultatul
este departe de a fi multumitor. Trei dintre cei mai renumiti experti in fitness si culturism vin
acum in ajutorul tau , impartasindu-ti din secretele unei vieti sanatoase si totdeauna in forma .

"Trucuri pentru cei ce vor sa slabeasca"

Mai intai trebuie sa-ti dai seama ca nu toti carbohidratii sunt la fel. Gasim amidon in cartofi,
orez, paste fainoase, cereale si diverse seminte. Fibre gasim in unele fructe si in cele mai
multe legume. Eu va recomand sa consumati alimente cu amidon dimineata (nu mai tarziu de
ora 14) si alimente cu fibre dupa-amiaza. Nu consumati zahar rafinat ,desi este un
carbohidrat.Amintiti-va sa mancati la fiecare trei ore. Unii oameni pot crede ca trebuie sa ia
cate o masa copioasa la fiecare trei ore , insa ii voi dezamagi spunand ca este vorba de mici
cantitati de alimente hranitoare. Eu mananc cate 7-8 mese pe zi.

Cred in practica de a inlocui 1-2 din aceste mese cu o bautura continand un supliment nutritiv.
De exemplu , poti sa mananci acum niste albusuri de ou cu cereale si mai tarziu , peste trei
ore, sa iei o bautura proteica. Atunci cand nu ai timpul necesar de a prepara o farfurie de
orez , o jumatate de cartof, un piept de pui sau alte preparate hranitoare , bea un amestec
proteic. Toti suntem ocupati ,deci adapteaza-ti nutritia pentru propriile nevoi.

139
Nu ceda psihic gandindu-te ca nu ai pute manca si tu niste cartofi prajiti si niste peste slab
.Poti ,insa cantitati mici si cu moderatie. Dupa ora 14 consuma numai proteine, legume
fibroase si poate un mar. Iti sugerez sa iei proteinele din ton sau alt peste cu carnea alba, piept
de pui, curcan, carne de vaca slaba, albusuri de ou si preparate proteice speciale pentru
culturisti. Adauga la micul dejun un supliment bogat in vitamine si minerale. In timpul
antrenamentelor ,eu beau o bautura pentru inlocuirea electrolitilor pierduti ,ce contine
vitamina C ,magneziu, zinc si potasiu.Iata un exemplu de regim pentru o zi :

Masa nr.1 -micul dejun

4 albusuri de ou * 1 galbenus * o mica chifla din orz
Masa nr.2
O farfurie de orez sau o bautura proteica
Masa nr.3
Salata cu o conserva de ton
Masa nr.4 - ora 14
Cartof * Bautura proteica
Masa nr.5
Branza slaba * Mar
Masa nr.6 - cina
Peste sau pui * Legume proaspete * Porumb
Masa nr.7 - inainte de culcare
O ceasca de ceai
(DORIAN YATES Mr.Olympia ,1992-1995)

REGIMUL ELVETIAN(ALIMENTELE DIN FIECARE RETETA SE VOR

REPARTIZA IN 4-5 MESE PE ZI)
-200-300 G carne de vita
-2oua
-2pahare lapte batut
-50 g branza
-50 g unt
-2-3 felii paine integrala
-100g cartofi sau fainoase

140
"Trucuri pentru cresterea in masa"

Cred ca a consuma cate 2 grame de proteine pe kg de masa corporala pe zi este un prim punct
Important. Manaca cate 5-6 mese mici de-a lungul unei zile ajutandu-ti astfel organismul sa
absoarba mai bine nutrientii. Ai nevoie si de grasime in dieta , insa nu mai mult de 15% din
aportul caloric total.
Factorul care variaza pentru fiecare in parte este aportul de crbohidrati : depinde de marimea
fiecaruia, nivelul de antrenare ,experienta si metabolism. Eu folosesc surse complexe de
carbohidrati precum orezul, pastele fainoase, diverse tipuri de paine si fructele. Proteinele mi
le procur din pipt de pui, curcan (fara piele), carne slaba de vaca, albusuri de ou (la fiecare
sase albusuri adaug si un galbenus) si suplimente proteice din ou si lapte.
Iata ce as recomanda unui individ care se dezvolta mai dificil :

1) Variaza sursa de proteine la fiecare masa

2) La micul dejun manaca 6-10 albusuri cu 1-2 galbenusuri,1-2 felii de paine prajita si un
fruct

3) La urmatoarele 4-5 mese consuma alimente bogate in proteine si carbohidrati complecsi

sau alimente cu fibre .Poti inlocui 1-2 din aceste mese cu un amestec proteic

4) La micul dejun ia si niste multivitamine si multiminerale

5) Daca iti poti permite, incearca sa iei suplimente cu aminoacizi chiar dupa antrenament. Eu
prefer aminoacizii ramificati

6) Bea cat de multa apa poti de-a lungul zilei

7) Daca nu ai probleme digestive, poti consuma o mica masa proteica cu o ora inainte de a te
culca. Eu intotdeauna incerc sa iau o masa cu proteine tarziu ,noaptea ,chiar si inainte de
concurs - si am observat ca daca uit sa fac acest lucru ,nu pot dormi bine. (BILL PEARL
Mr.Universe 1953, '61, '71)

"Trucuri pentru alimentatia atietilor mai in varsta si pentru culturistii vegetarieni"

141
Cea mai mare problema cu atietii varstnici este ca ei nu mananca suficient. Astfel slabesc, au
putina energie si iau prea putine proteine. Le sugerez sa ia cate un gram de proteine pe kg de
masa musculara pe zi. Aceste proteine ar fi de preferat sa provina din alimente ,decat din
suplimente.Atietii varstnici ar trebui sa consume mai multa grasime si mai putini carbohidrati.
Lipidele se metabolizeaza mai incet decat carbohidratii si proteinele ,si ata timp cat cei mai
multi atieti nu se alimenteaza suficient in fiecare zi ,caloriile in plus din grasimi vor ajuta la
cresterea aportului caloric zilnic total.

Un atlet tanar care se antreneaza puternic poate sa consume 65% din calorii din carbohidrati,
25% din proteine si 10% din grasimi. Reducand carbohidratii cu 10-15% si crescand lipidele
cu acelasi procent ,un atlet mai in varsta va avea mai multa energie ,pentru ca va utiliza un
"combustibil" ce tine mai mult timp. Ideal ar fi sa luati mese mici si frecvente in cursul unei
zile. O dieta cu mai multe proteine ,mai putini carbohidrati si cantitate mai mare de grasimi
pare sa rezolve problema energiei si meselor frecvente ,care nu totdeauna pot fi respentate din
cauza lipsei de timp.
Atletii vegetarieni au de obicei alte scopuri decat ceilalti atletii, care vor sa devina mari si
puternici. Acei ovo-lacto-vegetarieni sau pur si simplu vegetarieni se concentraza in general
pe idei legate de longevitate si sanatate. Ei au tendinta de a reduce aportul de hrana preparata
si manaca mai multe seminte de cereale, legume si fructe proaspete.

Iata un exemplu din meniul meu :

Micul dejun
3-4 oua fierte * branza slaba * 2-3 felii de paine integrala
Fruct proaspat (nu suc)
Pranzul
Supa de legume * Fasole si orez
Cina
Cartof copt * o salata mare * Fructe proaspete

Cred in administrarea de suplimente nutritive, insa nu in doze exagerat de mari. Daca iei prea
mult atunci capacitate de asimilare a organismului va fi depasita si surplusul va fi eliminat
fara afi folosit. Eu iau si un complex cu multivitamine si multiminerale si in plus vitamina C.

142
Este bine sa consumati 8-9 pahare mari de apa pe zi. Daca te gandesti cat de multa apa
contine organismul, atunci vei realiza ca deshidratarea poate avea efecte mult mai nocive
decat o dieta proasta.(Dr. Serban Damian)

SUPLIMENTELE NUTRITIONALE - POSIBILE SURSE DE DOPAJ?

Graziela-Elena Vajiala, Mia Lamor (Institutul National de Cercetare pentru Sport)

Suplimentele nutritionale au devenit indispensabile in asigurarea protectiei si securitatii in

aceasta lunga calatorie de cateva decenii, care este viata si care se afla permanent in tirul de
artilerie a unor armate de bacterii, virusuri, agenti stresanti sau agresori de tot felul. Alaturi de
medicamente, suplimentele nutritionale au intrat in mod incontestabil in decorul vietii
moderne si existenta cel putin in etapa actuala este de neconceput in afara protezei
energogene reprezentata de acestea, in infinita lor varietate de forme si ipostaze [1].
Astfel, cred ca aproape nu exista individ care sa nu fi recurs la anumite produse ca
Antioxidantele, Coenzima Q10, Spirulina si nu in ultimul rand la produsele bazate pe
ingrediente naturale apicole (polen, Vi-Fort, gama Meltonic etc.) si sirul exemplelor poate
continua. Cat de mult s-a extins consumul suplimentelor nutritionale in randul populatiei,
poate fi exemplificat prin volumul vanzarilor, care in S.U.A. s-a ridicat in anul 1999 la 14
miliarde dolari fata de 8,3 miliarde dolari in 1994.
Astazi suplimentele nutritionale sunt utilizate pe scara larga si in sport, ele facandu-si aparitia
si ca o alternativa pentru sustinerea efortului fizic in conditiile unui control doping din ce in
ce mai riguros.

Suplimentele nutritionale si dopajul in sport

Povestea a inceput acum cativa ani, cand intamplator laboratorul de control doping din Paris a
decelat mici cantitati de metaboliti ai nandrolonului in urina unor sportivi profesionisti printre
care si medaliatul olimpic la judo si a catorva jucatori de fotbal francezi. Numarul cazurilor
de nandrolon a crescut in mod constant in ultimii ani, culminand cu anul 2000, numit pe buna
dreptate anul nandrolonului", si atleti celebri printre care Linfort Christie si Marlene Ottey
au fost confruntati cu teste pozitive pe nandrolon.
De asemenea, reamintim cazurile mai recente ale unor fotbalisti in Italia, testati pozitiv pe
nandrolon, a vicecampioanei europene la aruncarea sulitei, Carolin Soboll, germanca in varsta
de 19 ani, testata pozitiv cu nandrolon. Carolin Soboll nu a fost suspendata de Federatia de
Atletism din Germania (2000) deoarece profesorul Wilhelm Schanzer, seful laboratorului
doping din Koln, a dovedit ca substanta incriminata se gasea in capsulele de creatina pe care

143
le-a consumat atleta. In urma analizei capsulelor de creatina s-a semnalat prezenta a opt
precursori hormonali, care puteau conduce la un rezultat pozitiv pe nandrolon [2]. Apoi s-a
analizat si creatina dintr-un flacon sigilat cu acelasi numar de lot ca al flaconului pus la
dispozitia laboratorului de atleta si s-a constatat si de aceasta data contaminarea produsului cu
precursori hormonali. In acest caz, Federatia de Atletism Germana a considerat ca nu poate fi
vorba de o tentativa de frauda din partea sportivei [3].
Trebuie sa atragem insa atentia ca forurile internationale (federatii, CIO, WADA), in
conformitate cu definitia doping, considera ca prezenta unei substante interzise de pe lista
doping, in proba unui sportiv, va conduce la un test pozitiv si acesta va suporta sanctiunile in
vigoare.
Specialistilor in control doping le-a revenit dificila sarcina de a evalua riscul utilizarii unor
suplimente nutritionale si de a furniza astfel informatii sportivilor, pentru a preveni consumul
unor produse ce contin substante interzise de CIO/WADA.
Un rezumat al evaluarii riscului utilizarii suplimentelor nutritionale este prezentat in tabelul 1.
Tabelul nr. 1 Evaluarea riscului pentru consumul suplimentelor nutritionale.

144
RISC SCAZUT RISC RISC SUBSTANTE
NECUNOSCUT CRESCUT INTERZISE
Suplimente cu Suplimente cu risc Suplimente Suplimente interzise
risc scazut necunoscut pentru cu risc sau precursori ai lor
pentru consumul de ridicat
consumul de substante pentru
substante interzise consumul
interzise de substante
interzise
Exemplu Exemplu Exemplu Suplimente din
Vitamine Aminoacizi liberi Suplimente plante cu efedrina
Minerale Preparate din de la (Ma Huang)
Oligoelemente plante, companii Produse din plante
Creatina deexp.GINSENG, care cu efect
HMB (hidroxi ECHINACEA. produc anabolic(Tribulus
metil butirat) Bauturi cu cafeina substante Terrestris)
Carnitina si stimulente, Suplimente cu
Antioxidante guarana in hormoni precursori
Acizi grasi concentratii sau hormonali(DHEA,
Ulei din ficat de mai mici de 150 precursori androstendiona,
cod mg/l hormonali 19-
Bauturi ale acestor norandrostendiona,
energizante substante 19norandrostendiol)
Proteine interzise
Carbohidrati Bauturi cu
Suplimente pe cafea
baza de si guarana in
colostru concentratii
mai
mari de 150
mg/l
145
(Red Bull)
 Fara a avea pretentia ca lista este completa si cu precizarea ca ea va fi permanent
revizuita si schimbata cu noi informatii, mentionam ca a fost intocmita pe baza datelor
furnizate de Hanne S. Lund din Norvegia si pe baza analizei unor suplimente nutritionale
efectuate de laboratorul nostru de control doping [4,5,6].
In anul 2000, Comitetul International Olimpic aloca suma de 75.000 de dolari pentru analiza
in cadrul laboratorului doping din Kln a unui numar de 634 de suplimente nutritionale,
provenind din 13 tari si de la 215 companii producatoare.
Din totalul de 634 suplimente nutritionale, 289 (45,6%) proveneau de la companii care nu
produc prohormoni, iar 345 (54,5%) de la companii care produc si prohormoni.

Rezultatele analizei celor 634 de suplimente nutritionale:

289 (45,6%) de la companii care nu produc precursori hormonali;
345 (54,5%) de la companii care produc hormoni si precursori ai lor;
din acestea:
94 (14,8%) pozitive;
475 (54,8%) negative;
66 (10,4%) rezultat nerelevant din cauza matricei.
De remarcat faptul ca 33 de produse gasite pozitive nu aveau inscriptionate pe eticheta
substante interzise.
Din cele 94 de suplimente nutritionale pozitive, 23 contineau precursori ai nandrolonului si
testosteronului, 64 numai precursori ai testosteronului si 7 dintre ele numai precursori ai
nandrolonului.
Analizand datele prezentate in tabelul 2, se constata ca cele mai multe suplimente nutritionale
provin din SUA (240) si din Germania (129). De asemenea, si cele mai multe produse
pozitive provin tot din SUA (45).
Tabelul nr. 2 Statistica rezultatelor analizei suplimentelor nutritionale pentru identificarea
contaminarii cu substante dopante (dupa Geyer 2002)
Nr. de
Nr. de Procent
Tara produse
produse pozitiv
pozitive
OLANDA 31 8 25,8%
AUSTRIA 22 5 22,7%
ANGLIA 37 7 18,9%
USA 240 45 18,8%
ITALIA 35 5 14,3%

146
 SPANIA 29 4 13,8%
GERMANIA 129 15 11,6%
BELGIA 30 2 6,7%
FRANTA 30 2 6,7%
NORVEGIA 30 1 3,3%
ELVETIA 13 - -
SUEDIA 6 - -
UNGARIA 2 - -
TOTAL 634 94 14,8%
Precursorii hormonali cei mai frecvent intalniti in suplimentele nutritionale contaminate au
fost: DHEA, androstendiona, 4-nor-androsten-diona si 4-nor-androsten-diol [7]. Riscul cel
mai ridicat este prezentat de suplimentele nutritionale procurate de pe Internet, apoi din
magazinele cu produse destinate mentinerii sanatatii (health food"), urmate de farmacii si
producatorii directi.

In loc de concluzii:
Recomandam ca utilizarea acestor suplimente nutritionale de catre sportivi sa fie facuta numai
daca sunt insotite de un certificat de calitate si dupa consultarea medicului si a specialistilor in
control doping, deoarece riscul contaminarii lor cu substante interzise depinde de calitatea
fabricarii sau procesarii lor.
Subliniem faptul ca utilizarea acestor suplimente nutritionale de catre sportivi reprezinta un
risc major pe care si-l asuma cei in cauza, cu atat mai mult cu cat pana in momentul de fata nu
sunt probe stiintifice care sa dovedeasca efectele benefice ale utilizarii lor asupra
performantelor sportive.
In urma studiului efectuat de Comitetul International Olimpic, este posibil ca aceste produse
sa fie tratate in viitor ca "medicamente" si probabil vor fi incluse pe lista doping.

ntrebari
Nutriie, un alt mod de alimentaie controlat.
Suplimentele nutritionale - posibile surse de dopaj?

147
Cursul 13

Suplimentele nutritive

Suplimentelele nutritionale sunt utilizate pe scara tot mai larga atat in sport, dar si in afara
sportului. Au aparut ca o alternativa pentru sustinerea efortului fizic in conditiile unui control
doping tot mai riguros.
Au aparut o serie de cazuri aflate sub semnul intrebarii cu metaboliti ai unor substante
interzise.
Ma Huang, sau Guarana (cafeina), sunt continute in multe suplimente nutritionale.

148
 Fructele de papaya, Animal Stak, Natural Sterol Extrem, Speed Creatina, Equi Bolan,
depasesc doza admisa.
Creatina zona cenusie intre permis si doping. Utilizarea in doze mari, 20-30 gzi poate
influenta performanta.
Sporturile sunt distractive dar daca ai de gand sa iei sportul in serios si sa il integrezi in
viata de zi cu zi atunci nutritia joaca un rol important.
Multi sportivi cred ca hrana buna reprezinta un factor cheie pentru a imbunatati rapid
performantele lor.
Aproape toti sportivii profesionisti au un regim alimentar special pentru ei. Puteti face acelasi
lucru pentru a excela in sportul ales de dumneavoastra.
Zicala esti ceea ce mananci este perfecta pentru sportivi. Un regim alimentar adecvat
personalizat va ajuta sa va mariti rezervele de energie si sa concurati la cele mai inalte
niveluri.
Organismul dumneavoastra are nevoie de combustibil. Alimentandu-l in cantitati suficiente
atat inainte cat si dupa exercitiile fizice , te va ajuta sa obtii performante cat mai mari.
Proteinele sunt un mod minunat de a va imbunatati procesul de construire a musculaturii.
Aproape toate sporturile necesita sa ai muschi puternici. Proteina este regele in industria
culturismului.
Cateva sfaturi :
- concentreaza-te asupra alimentelor cu o concentratie mare de carbohidrati
- dupa un exercitiu fizic mancati alimente cu un nivel inalt de proteine. Acestea va ajuta la
cresterea muschilor si va pregateste pentru urmatorul antrenament
- beti cantitati adecvate de apa, feriti-va de bauturile racoritoare, vor avea o influenta negativa
asupra sistemului, incet si sigur
- mancati alimente bogate in potasiu, cum ar fi banane, portocale, cartofi si stafide.
- luati repausuri adecvate, sub forma a 7-8 ore de somn in fiecare noapte
Inaintea unei competitii sportive:
Inainte cu 2-3 zile, mariti-va aportul de glucide.
Creatina este de asemenea un supliment foarte util. Beti multe lichide, 2-3 pahare de apa la
fiecare masa si continuati asa si intre mese.
Controlati-va regulat greutatea, scaderea in greutate dupa fiecare efort fizic este bine
cunoscuta si de aceea e indicat sa va cantariti de fiecare data dupa ce efectuati un efort fizic
intens.
Tineti minte sfaturile de mai sus iar performanta dumneavoastra va creste simtitor.

149
Firmele productoare de suplimente nutritive

Cursul 14
Legislaie
Reglementri naionale i internaionale ale luptei antidoping
Cadrul legal, etic i deontologic de sancionare a dopajului
.

ETAPELE CONTROLULUI ANTIDOPING

Convocarea la control.Cand un sportive este convocat la control,trebuie completat un
formular in care el ia la cunostinat si isi da acordul pentru controlul care va avea loc cat
mai repede posibil.Sportivul poate sa ramana sub supraveghere pana in momentul
controlului.
Anuntarea centrului de control.II este permis sportivului sa fie insotit de o persoana de
incredere.La locul indicat in test identitatea sa va fi verificata prin prezentarea carii de
identitate,a permisului de conducere.Locurile de asteptare si locul unde se desfasoara
testele sunt separate.In cel din urma nu trebuie sa se gaseasca decat sportivul insotit
eventual de o persoana de incredere si in cel mai rau caz de un reprezentant al federatiei
nationale sau internationale sau de un translator.
Alegerea flacoanelor.In camera de testare sportivul isi allege o eprubeta ,noua,inca
ambalata.
Prelevrea testului de urina.Sportivul da urina sub stricta supraveghere a unui
controlor,femeie sau barbat.
Inchiderea flacoanelor.Sportivul inchide flacoanele cu capacele cu care acestea sunt
dotate si verifica etichetele acestora;pentru esantionul A eticheta galbena,iar pentru
esantionul B eticheta albastra.
Completarea formularului.Persoana responsabila cu controlul da un numar flaconului
pe care apoi il trece pe un formular.Este pastrat anonimatul,laboratorul care face
analize necunoscand numele sportivului de la care s-a prelevat testul de urina sau sexul
acestuia.
Indicarea medicamentelor folosite.Este recomandat indicarea medicamentelor care au
fost folosite in ultimele 48 de ore dinaintea testului si inscrierea acestora in formular.

150
Semnatura.Sportivul reciteste formularul pentru a verifica daca informatiile sunr exacte
si complete.Toate contestatiile pot fi inscrise in formular,care va fi semnat de
responsabilul cu controlul si sportive.Semnaturile certifica faptul ca respectivul control
s-a desfasurat in conditii normale.
Sfarsitul controlului.Sportivul primeste o copie a formularului pe care sa o pastreze si
care atesta faptul ca totul s-a desfasurat in conditii bune,iar cel care a executat testul
respective a respectat procedura standard.

Demersul COSR privind suspendarea pe via a celor depistai pozitiv din lotul
olimpic este un pas definitoriu sau nu?
Dorim real eradicarea acestui flagel din micarea sportiv?

Gasirea unor modaliti pentru stoparea acestor demersuri se constitue azi un demers
esenial pentru pastrarea activitii sportive de performan n parametrii legali, fair play.
Sintagma : houl neprins rmne negustor cinstit nu poate fi pus n aplicare n cazul nostru.
Sportul trebuie s rmn o preocupare corect, fair play, i plin de farmecul ntrecerilor
naturale i curate.
Fraud
n care responsabilitatetea se mparte n mod egal ntre antrenor i sportiv
Nu cred c un antrenor nu poate sesiza modificrile structurale i cele ale conduitei sportive,
sasu evoluia performanial a sportivului pe care l antreneaz
La nivel de juniori antrenorul sa fie responsabil, fiind pasibil de condamnare cu executarea
unor perioade de pedeaps, suspendare, sau chiar nchisoare.
Iar la seniori s-i asume rspunderea de comun acord cu sportivul.
Iar sportivul sa primeasc condamnare cu executarea unor ore de servicii n folosul
comunitii

Legislaia privitoare la utilizarea acestor substane

Problematica recenta in politica antidoping:

Atletii trebuie convinsi sa nu mai foloseasca zgura, namolul, si alte medicamente

indoielnice. ( Gyimnasticos, oct. 2000)

Oh, dar ce voal minunat fluturam atunci cand exersam cum sa inselam. (Sir Walter Scott,
1808.)

151
1962 Comitetul Olimpic International hotareste sa ia pozitie impotriva dopajului in sport.

1963 Consiliul Europei hotareste sa se constituie o comisie de experti pentru lupta

impotriva dopajului.

1967 C.I.O. infiinteaza Comisia Medicala, care are ca scop lupta impotriva dopajului in
sport, iar grupul din cadrul Consiliului Europei elaboreaza prima definitie a dopajului.

1968 Marcheaza prima testare a abuzului de agenti dopanti la J.O. din Mexic.

Cu toate aceste masuri, primi pasi, incidenta cazurilor de dopaj a fost in crestere, si s-au
inregistrat si primele cazuri, oficiale, de deces ca urmare a utilizarii substantelor dopante.

1984 Ministrii sportului (diferite tari) sub egida Consiliului Europei, convin asupra Cartei
Europene Antidoping.

1988 Prima Conferinta Mondiala impotriva Dopajului in Sport, fiind adoptata Carta
Internationala Antidoping.

1989 Marcheaza un eveniment major in lupta impotriva dopajului in sport, statele membre
ale Consiliului Europei, la 16. 11. la Strasbourg adopta CONVENTIA ANTIDOPING

INTERVENTIA AUTORITATILOR PUBLICE

Tarile care se inscriu la aceasta Carta, nu urmaresc neaparat aceasi strategie de baza, dar
indiferent ce prevedere legala ar fi aplicata ( legea antidoping, legea sportului, legea sanatatii )
angajarea lor in combaterea dopajului se bazeaza in mod esential pe interventia publica.

Din aceasta categorie fac parte tari ca: Belgia, Franta, polonia, Portugalia, Rusia, Turcia,
Albania, Bosnia Hertegovina, Georgia, Grecia, Lituania, San Marino, Slovenia, Spania,
Ucraina, Bulgaria, Macedonia, Romania.

Referitor la tara noastra, in anul 2000 a fost adoptata Legea educatiei fizice si sportului ( 69
2000) se incadreaza in aceasta grupa.

In aceste tari, autoritatile publice si organismele guvernamentale isi impart responsabilitatile,

care sunt interpretate in cadrul legal adoptat de stat, si prin stabilirea politicilor chiar de catre
organizatiile sportive sau prin managementul conjugat al forurilor guvernamentale si non-
guvernamentale.

152
PRINCIPALA INTERVENTIE A ORGANIZATIILOR SPORTIVE

Adoptarea Conventiei Antidoping a C.E. implica autoritatile romanesti (a tuturor statelor care
au semnat Carta) in anumite probleme ca: sprijinul financiar si logistic ptr programele de
combatere a dopajului, colaborarea la nivel international,

Dar !! cadrul legal ramane inca foarte generalizat, aici putand aminti tari ca: Germania,
Croatia, Danemarca, Finlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britania, Elvetia.

Grupul pentru Etica in Stiinta si in Tehnologii noi, (EGE) evidentieaza tensiunea existenta
intre masurile antidoping si cererea nelimitata de imbunatatire a performantelor, ca atare
aceste demersuri au la baza urmatoarele principii etice esentiale:

Principii etice esentiale

Protejarea sanatatii si sigurantei sportivilor,

Integritatea si transparenta, ceea ce impune garantarea onestitatii evenimentelor
sportive si declararea ilegalitatii trisarilor,
Protejarea persoanelor vulnerabile, in special al copiilor,
Demnitatea persoanelor implicate in sport si imposibilitatea exploatarii acestora.
Dar si drepturile si obligatiile sportivilor:
Autonomia, care implica ideea ca sportivul face uz de corpul sau in mod liber,
Informarea cu privire la agentii dopanti si metodele de dopaj precum si riscurile
implicate in utilizarea lor,
Concurenta in conditii fair play,
Protejarea de orice forma de exploatare in interes economic,
Participarea la aplicarea regulilor de etica in sport.
ADOPTAREA CONVENTIEI ANTIDOPING A MARCAT UN MOMENT
IMPORTANT AL LUPTEI IMPOTRIVA DOPAJULUI.

PRINCIPII

INFORMARE SI PREVENTIE,
EDUCATIE,
CERCETARE,
TESTARE.

INFORMARE SI PREVENTIE
153
Informare si educare.

Constituie mijloace importante de prevenire si reducere a dopajului in sport. Combaterea nu

poate fi limitata numai la masuri de reprimare sau de punitie. Aceasta poate avea succes daca
toate partile implicate sunt interesate si depun eforturi pentru a combate dopajul.

Tot mai multi copii si tineri sunt implicati in antrenamente, cu atat mai mult se ridica
problema educarii si combaterii fenomenului nociv al dopingului. Cu atat mai mult cu cat
creste continu presiunea exercitata asupra lor pentru obtinerea performantelor uneori cu orice
pret sau efort.

Un studiu efectuat de Buckley si colab. au scos in evidenta faptul ca peste 38,9% dintre tineri
adolescenti, utilizatori de steroizi anabolizanti, au folosit aceasta substanta in jurul varstei de
15 ani.

Cei mai multi utilizatori, 47,3% au recunoscut ca au folosit aceste substante ca sa si

imbunatateasca performantele, iar 27% ca SA SI IMBUNATATEASCA ASPECTUL FIZIC.

CERCETARE TESTARE

Evident ca industria farmaceutica este intro continua competitie cu laboratoarele clandestine,

sau cele care fac teste.

Mai mult ca sigur, continua perfectionare a tehnicilor si echipamentelor utilizate in controlul

doping vor spulbera in viitor orice incertitudine.

Conditia evitarii unor erori in analiza doping consta in posibilitatea laboratoarelor de a avea
acces la tehnologiile de varf.

Aici amintim: spectometru de masa ptr determinarea raportului izotopic.

Statistica Incidenta coantroalelor:

In general testarile se intensifica in anii preolimpici (1995, 1999) si in cei olimpici

(1996,2000)

In perioadele de pregatire numarul testelor reprezinta 64,5%, iar in anii olimpici raportat la
cei care concureaza aprox. 35%.

154
Dupa J.O. in general scade si numarul testelor doping.

Ierarhia testelor cuprinde in ordine:

Atletism, natatie, haltere, culturism, canotaj, etc.

In general aceste date pot suferii cresteri sau descresteri ale controalelor doping in timp.

Concluzii

Avnd la ndemn aceste abordri originale argumentate de cercettori, se deschid n faa

antrenorilor o serie de oportuniti care pot s conduc la perfecionarea procesului de
antrenament i totodat la creterea performanelor sportive, fr a mai apela la manevre
ilicite sau la cele aflate n afara deontologiei sportive.
Cum putem nega mottoul
S ncercm s dedmonstrm prin iniiative hotrte c se poate realize perf si cinstit
ntre timp sportivii amatori, cei cu performane modeste ncearc orice metode s urce pe
podiumul de premiere, i evident s accead la avantajele materiale care nsoesc aceste
rezultate, cu ajutorul dopajului clasic sau cel genetic.

ntrebri
Etapele controlului antidoping
Legislaie sportiv
Reglementri naionale i internaionale ale luptei antidoping.
Cadrul legal, etic i deontologic de sancionare a dopajului.

155
BIBLIOGRAFIE

Alexe N., 1993, Antrenamentul Sportiv Modern, Ed. Editis, Bucureti.

Bompa O. T.., 2002, Teoria i Metodologia Antrenamentului, Ed. Ex Ponto, C.N.F.P.A.

Bucureti.

Bogdan V., 2004, Geografia siturilor olimpice i marea performan sportiv, Tez de
doctorat

Bogdan V., 2005, Genetic muscular i ameliorerea performanelor atletice, Buletin

Informativ,nr. 1. Biblioteca F.E.F.S.

Bogdan V. 2006, Specializare atletism, Suport de Curs, Ed. Tipolitera, Cluj-Napoca.

Dorofteiu M, 1992, Fiziologie, Casa crii de tiin, Cluj-Napoca

Egger J-P, 1992, Caietele INSEP, Paris, vol.1, publicat n Strategii de antrenament i
planificarea antrenamentului Biblioteca Antrenorului, nr.1. INCP Bucureti.
Guyton A i Hall J, 2006, Tratat de fiziologie a omului, ed. dr. Gh. Cuculici, dr. Anca W.
Gheorghiu Ed. a 11-a, Bucureti: Editura Medical Callisto, 2007

Harre Dietrich, 1973, Teoria antrenamentului, Ed. Stadion, Bucureti.

Jesper I., Andersen - Peter Schjeling - Bengt Saltin, 2000, September, Muscle, Genes and
Athletic Performance. Scientific American. Tradus n revista ungar Atelier

Komi P.V., Nicol C., Stretch- Shortening Cycle Fatigue,

Nigg M. Benno, MacIntosh R. B., Meister J., editori, Biomechanics And Biology Of
Movement, revista Human Kinetics, 2000. traducere n Biblioteca Antrenorului nr. 8, 2004.

156
Letzelter , Eggers R, 2000 Struttura Delle Fibre Muscolare e Prestazione Sportiva
Scuola dello Sport, Roma, Anno XIX, nr. 50, Oct-dec. pg. 37, traducere n Sportul de mare
performan nr. 475, 2004.

Oltean A., Lupu V., Miu A., 2001, Neurofiziologia comportamentului uman, Ed. Presa
Universitar Clujean. Cluj-Napoca

Sweeney H.L.2005, Discover, Revist editat n limba romn, publicat sub licena Buena
Vista Magazines Inc. a subsidiary of Disney Publisching Worldwide, New York10011 USA.

Sztipits L., 2002, ATELIER Ed. Ungaria, Budapesta.

Tihany I. 2006, Eccentric contraction and effect of ecccentric training on the

musculoskeletal system Susinut la conferina din 7.04.2006 n cadrul F.E.F.S. Cluj-Napoca

1.Dragnea .A,2000 TEFS Editura Cartea Scolii ,Bucuresti

2.Elena .S 2005 Mijloace de refacere si recuperare in activitatea sportiveEditura

Bren,Bucuresti

3.Flavia Rusu,Alin Baciu,Cristian Santa,2009 TEFS(note de curs pentru studentii)

Editura Tipostim,Cluj Napoca

4. Gineta .S 1982 Culturismul pentru femeiEdituta Sport Turism,Bucuresti

5.www.referatero.com

157
ANEXE
Articole i publicaii cu tem

PLANIFICAREA, ETAPIZAREA PREGTIRII SPORTIVE

158
ciclul sptmnal ( Palestrica Mileniului III, 2009, nr. )

Problematica planificrii reprezint unul din capitolele cele mai controversate din teoria i
metodica antrenamentului sportiv. (Alexe N., 1993, 424)
n atletism, planul anual de pregtire constituie unitatea de baz a planificrii (Harre
D.,1973, 236), ciclul sptmnal reprezentnd componenta, cu care operm n alctuirea
programului de antrenament.
tiina sportului a inventariat indicatorii (factorii) prin care performana sportiv
poate fi mbuntit, totodat ne-a avansat cile de acionare, pentru ca efectul lor s fie
previzibil i ntotdeauna maxim (Alexe N. 1992, 23)
Necesitatea de predictibilitate a mijloacelor utilizate i de maximalizare a efectelor
acestora, devin eseniale n conceperea programului de pregtire.
Aceast necesitate a reclamat imperios implementarea ultimele nouti nregistrate n
activitatea de cercetare tiinific a domeniului, cele enunate mai sus (genetic i contracie
muscular), gsind rezonan n ameliorarea performanelor sportive.

ETAPIZAREA PREGTIRII:

ETAPA PREGTITOARE
ETAPA INTERMEDIAR
ETAPA SPECIFIC COMPETIIONAL

Egger J.J. (2003, 26.), a avansat o denumire sugestiv a etapizrii pregtirii sportive astfel:

Faza extensiv de antrenament

Faza intensiv de antrenament
Faza exploziv de antrenament

Astfel, fr a avea intenia de a intra n teoretizarea excesiv a programrii i planificrii

antrenamentului sportiv de performan, vom face cteva precizri privind coninutul i
ordinea de abordare a principalelor mijloace din antrenament.
Considerm c pentru implementarea n pregtirea sportiv de performan a acestor abordri
moderne, amintite mai sus, este necesar o prezentare mai amnunit a obiectivelor i a
coninutului fiecrei etape n parte.

159
ETAPA PREGTITOARE - EXTENSIV -
(de perfecionare a capacitilor bio fizice)
Durat 10-12 sptmni

Datorit faptului c reprezint perioada de constituire a unei baze de pregtire fizic

complexe, n care abund o multitudine de mijloace fizice, cu o larg variaie a volumelor,
dar i a intensitilor de lucru, de la ncrcturi medii la cele maximale, aceast etap a primit
pe drept cuvnt denumirea de faz extensiv.
Chiar semantica cuvntului este cea care face trimiteri la complexitatea abordrii acestei
etape.
Fcnd legtura cu cele prezentate mai sus, cu abordarea din punctul de vedere a geneticii
musculare, se evideniaz urmtoarele aspecte:
Predomin n pregtire factorul fizic;
exerciii cu scop de hipertrofiere muscular; antrenamente pentru dezvoltarea forei cu haltera,
cu un numr de repetri crescute, cu ncrcturi medii, mari i foarte mari.
alergri repetate, predomin eforturile de tip aerob i mixt; alergri repetate pe distane
cuprinse ntre 100m 500m, executate n tempouri reprezentnd 50%-70% din capacitatea
maxim, alergri de durat 20-40min. cu tempo de 5-6min/1000m
exerciii speciale (cuprinse n coala alergrii) pe distane variabile; aici fiind nominalizate
exerciii ca: alergare cu genunchii sus, alergare cu pas vslit, alergare cu pendularea gambelor
nainte, alergare cu pendularea clcielor la ezut, executate cu sau fr ngreunri.(saci cu
nisip, centuri cu greuti)
exerciii speciale (cuprinse n coala sriturii) pe distane variabile; exerciii ca: pas sltat, pas
srit, (cu lucru difereniat de brae, alternative sau simultane), srituri succesive executate pe
un picior sau cellalt: (cu saci cu nisip, centuri cu greuti).
exerciii pretehnice raportate la prob; executarea analitic a unor secvene(pri) ale probei
tehnice. Starturi de control, (cu meninere n poziia de gata i revenire, executate de mai
multe ori),
srituri de pe loc sau cu elan redus (n funcie de proba de srituri), executate cu
ngreunri, pe sau de pe diferite obstacole.
acumulri cantitative pe un suport de amplitudine i anduran. Se subliniaz aici un aspect
foarte important, care caracterizeaz aceast etap, i anume, c exerciiile se execut cu
amplitudine mare, n for, ntr-un numr mare de repetri, cu scopul de a ameliora rezistena
general precum i cea specific de prob.

160
Obiective : Dezvoltarea forei maximale,
Dezvoltarea rezistentei generale,
Creterea capacitii de efort.
Coninut:
Exerciii ample de for, cu numr mare de repetri,
Alergri repetate n volum crescut,
Exerciii pretehnice efectuate cu intensiti variabile, cu amplitudine
mare, n condiii ngreunate.

Observaii: Aceast perioad nu conine exerciii dinamice nici cele executate n vitez !
Facem aceast precizare n legtur cu materialul prezentat mai sus.

Datorit implementrii n programul de antrenament a experimentului efectuat de

cercettorii suedezi i danezi, am conceput aceast abordare a pregtirii astfel:
Predomin exerciiile de for executate cu ncrcturi mari.
Se vor selecta acele exerciii care solicit n mod evident contracii musculare intense, cu
efecte directe asupra hipertrofiei musculare (creterea n diametru a fibrei musculare).
Tocmai datorit faptului c obiectivele aceste etape de pregtire sunt cele de a crete masa
muscular (n diametru transversal), se recomand expres evitarea unor exerciii dinamice-
explozive, care necesit execuii rapide.
Lund n considerare concluziile trase n urma experimentelor de mai sus, este evident c
numrul fibrelor musculare care acioneaz n regim rapid (fibrele rapide determinate genetic,
dar i cele intermediare, care n acest caz tind s acioneze spre o manifestare lent) scade n
aceast perioad.

ETAPA INTERMEDIAR PRECOMPETIIONAL INTENSIV

(de cretere i ameliorare a excitabilitii neuro-musculare)
Durat 4-6 sptmni

Etapa intensiv reprezint cea mai delicat perioad din cadrul calendarului de pregtire
sportiv.
Acest fapt se datoreaz trecerii de la un tip de activitate, n care au predominat exerciiile de
for maximal, (executate ntr-un volum i cu amplitudine mare) a exerciiilor pentru
dezvoltarea rezistenei generale n general ntreaga activitate fiind dirijat pe exerciii

161
executate n for i anduran la un alt tip de activitate, caracterizat prin manifestarea
forei dinamice (explozive), executate n vitez, cu intensiti mari, apropiate de necesitile
cerute de competiie.
Deoarece etapa intensiv are ca obiective prioritare creterea excitabilitii neuro-musculare i
psiho-volitive de a efectua exerciiile n parametrii maximali de vitez i ntr-un tipar ct mai
apropiat de tehnica probei respective, reprezint momentul cheie a pregtirii de concurs.
Aceast perioad cuprinde exerciii pregtitoare, pretehnice i tehnice executate la parametrii
de vitez, de amplitudine i ct mai aproape de modelul de concurs.
Datorit faptului c reprezint perioada de inducere a formei sportive, acest transfer de la
tipul i caracteristicile activitii fizice generale (caracteristice etapei extensive), la cele
specifice (predominante n etapa exploziv), se realizeaz treptat, printr-o angrenare ealonat
a principalelor mijloace de pregtire fizic.
Totodat aceast perioad se caracterizeaz prin armonizarea pregtirii fizice cu cea a
pregtirii tehnice, ajungndu-se ca efectuarea exerciiilor tehnice s se apropie de modelul
cerut n competiie.
Predomin n pregtire, n mod egal, factorul fizic i cel tehnic, ca urmare abordarea
pregtirii va avea cteva prioriti ca:
- exerciiile folosite s aib ca scop:
- activarea sincronizat a unui numr ct mai mare de uniti
motorii,
- ameliorarea excitabilitii i coordonrii neuromusculare,
- aceste cerine putnd fi realizate prin:
- exerciiile tehnice i cele pretehnice specifice probei s fie executate n condiiile
n care creterea intensitii s se fac gradual, asigurnd n acest mod ca trecerea de la
lucrul cu intensiti reduse (specifice etapei extensive), a cele cu intensiti crescute s se
produc n mod armonios.

Obiective : Translatarea de la fora maximal spre fora exploziv,

Ameliorarea manifestrii parametrilor de vitez,
Perfecionarea rezistenei specifice n funcie de prob.
Implementarea exerciiilor pretehnice i tehnice executate n condiii
apropiate celor de concurs.

Coninut:

162
 Obinerea manifestrii unei fore explozive necesare att la alergrile de vitez sau la
srituri, se produce n condiii specifice.
Se face transferul de la exerciiile ample n for, la cele dinamice,explozive,
Antrenamentele de for cu haltera, ncrcat cu greuti mici, executate contra-
cronometru.
Se iniieaz antrenamentele cu tem specific, de vitez, de for exploziv,
plurisalturile.
Exerciiile de tractri, alergare trepte, pante.
Exerciii coordinative cu schimbri de ritm.

Observaii:
Se vehiculeaz n cercul specialitilor din atletism urmtoarea
paradigm: fr dezvoltarea prioritar a forei maximale nu se vor forma premizele obinerii
manifestrilor de for exploziv
Ca urmare n aceast perioad se vor aborda exerciiile de for exploziv,
antrenamentele cu tem de ameliorare a vitezei, cu precizarea c acest lucru se va face
treptat n timp, necesitnd 2-3 spt.
Prin aceast abordare se urmrete implementarea constatrilor avansate de experimentele
prezentate n studiul de mai sus.

3. ETAPA SPECIFIC COMPETIIONAL EXPLOZIV

(exprimarea maximal a parametrilor biomotrici i cei psihologici)
Durata 4-6 sptmni

Aceast etap este caracterizat prin cteva aspecte eseniale care vor trebui s stea n atenia
antrenorilor. Aceste aspecte sunt date de specificitatea lucrului din aceast etap, dar i de
obiectivul principal care caracterizeaz etapa, i anume, obinerea formei sportive la o dat
prestabilit, n competiia de obiectiv.
Evident c atunci cnd vorbim de forma sportiv o definim:
ca o stare fiziologic de mare intensitate, obinut n urma unor antrenamente
programate, n condiii de mediu adecvate, n care parametrii de manifestare a capacitilor
individuale, cele biologice, motrice, ct i psihice, se realizeaz la un nivel superior, pentru o
perioad nedeterminat( Bogdan V. 2006, 33)

163
 Constitue o prelungire a etapei anterioare, de altfel teoria antrenamentului sportiv
specific faptul c ntre etapele de pregtire exist o unitate att de necesar pstrrii unei
ordine relativ stabile a structurilor sale funcionale( Alexe N., 424)
Predomin n pregtire factorul tehnic, cu meninerea la un nivel nalt a parametrilor
biomotrici, ntr-o armonie perfect, toate avnd ca finalitate obinerea unor rezultate
superioare celor obinute anterior ( raportat evident la individ).
Obinerea acestei armonizri nu este un lucru facil, ci dimpotriv, cere din partea antrenorului
o adevrat miestrie (tiin), pentru a mbina perfect n procesul de antrenament, cerinele
de ordin tehnic cu cele biomotrice, att de necesare obinerii de performane sportive.
Datorit faptului c etapa exploziv, prin coninutul i structura sa, servete exclusiv pentru
inducerea formei sportive, abordrile pot fi variate dar n acelai timp strict individualizate.
Starea fiziologic de mare intensitate poate fi indus i prin abordarea n aceast etap a unor
exerciii specifice (de altfel aceast perioad conine n cea mai mare parte asemenea
exerciii) prin care se urmrete:
acumularea n tendoane a elasticitii prin exerciii efectuate la parametrii maximali,
(pliometrie) (Tihany I. 2006)
- manifestarea la parametrii maximali a vitezei, a forei explozive,
- exersarea n condiii de concurs a acumulrilor anterioare,
- alternarea efortului fizic cu odihna s urmreasc:
- repartizarea eforturilor pe mai multe antrenamente, dar cu asigurarea unor
intervale de odihn pentru inducerea supracompensrii,
- astfel supracompensarea poate fi considerat ca un inductor al creterii
funcionale a capacitii fizice, ca urmare a adaptrii organismului la stimuli
antrenamentui (cu o evoluie ascendent) i la asigurarea unui timp optim pentru
refacerea accelerat a bagajului enzimatic i bioenergetic al sistemului neuro-
muscular. (Bompa T. 2002, 13)

Obiective: Perfecionarea actului tehnic,

Atingerea parametrilor maximali a vitezei i a forei explozive,
Perfecionarea rezistenei specifice n funcie de prob.
Coninut:
Antrenamente specifice:
- alergri repetate de vitez cu aparatul speedy cu diferite greuti, tractri, contracronometru,
-alergri de vitez, repetri pe 30m cu 30 pauz, de 8-10 ori, cu intensiti maxime,
-srituri pliometrice,

164
-antrenamente control n condiii de concurs,

Observaii:

Dorind s fiu n consonan cu studiul prezentat mai sus, am considerat c pentru o perioad
de 4-6 sptmni (att ct dureaz transferul produs n funcionarea fibrelor musculare hibride
n urma unor antrenamente), s concep coninutul acestei perioade astfel:
- sunt eliminate antrenamentele de for cu greuti mari i foarte mari;
- se verific lunar echilibrul calciului i a magneziului din snge;
- dat fiind faptul c aceast etap se caracterizeaz printr-o activitate aflat la
limita maxim a potenialului biomotric al sportivului, de altfel starea de
form sportiv induce o stare fiziologic de mare intensitate, echilibrul este
foarte fragil ntre prestaia maxim sau accidentarea sportivului.
- astfel, miestria antrenorului este cea care face diferena ntre succes sau
eec.

CONSTATRI
Indiscutabil c cercetrile care au ca obiect genetica muscular, contracia muscular
precum i unele abordri difereniate a planificrii pregtirii trebuie luate n considerare. De
altfel, aceste abordri sunt cele care asigur, ntr-un fel sau altul, progresul n orice domeniu.
n perioada antrenamentelor intense de for (perioada pregtitoare), numrul fibrelor
musculare rapide scade, deci se recomand evitarea n aceast perioad a exerciiilor
dinamice, precum i a eforturilor care solicit astfel de manifestri.
Dup o perioad de 4-5 spt., prin eliminarea antrenamentelor de for maximal i cu
pauze mai lungi ntre eforturi, numrul fibrelor rapide se dubleaz pentru o perioad de timp
aprox. 4-6 spt.
Se impune o modalitate diferit de abordare a leciilor de antrenament cu tem de
ameliorare a vitezei, sau a exerciiilor care solicit manifestarea forei dinamice (explozive).
Abordarea acestor lecii de antrenament, n urma unor perioade de odihn prelungit, sau
dup antrenamente solicitante (n cazul efecturii a dou antrenamente pe zi), nu vor da
randamentul scontat, iar probabilitatea unor accidentri se amplific.
Se dovedete inutilitatea folosirii exerciiilor dinamice, de for exploziv n perioadele de
pregtire extensiv.
n aceeai msur a exerciiilor de for maximal n etapa competiional.
Devine absolut esenial controlul tabloului sangvin lunar n perioada pre i competiional.

165
 n cazul n care alergtorii de sprint doresc s mreasc, n structura lor muscular,
procentul de fibre musculare rapide (de tipul II x ), se recomand ca antrenamentele lor s
cuprind urmtoarea strategie:
n prima parte s acioneze cu exerciii fizice complexe (for maximal) care s produc
modificarea acestor fibre musculare rapide de tipul II x , spre cele de tip II a.
odat reducnd numrul antrenamentelor, excluznd antrenamentele de for pentru
dezvoltarea forei maximale, ateapt pn ce aceste fibre musculare (hipertrofiate) revin la
starea iniial, dublndu-i numrul.
Indiscutabil c aceste abordri sunt valabile n funcie de individ, de activitatea fizic
prestat i nu n ultimul rnd de abilitatea cuplului antrenor-sportiv de a se angaja la aceast
ncercare.

166