ROLUL SI IMPORTANTA MANEGERULUI UNEI SOCIETATI SPORTIVE

IN RELATIE CU DEPARTAMENTELE AFLATE IN SUBORDINEA SA

Imaginea completa a managementului o putem realiza prin

interrelationarea unor "doctrine": actiunile ce trebuiesc intreprinse pentru
atingerea obiectivelor, relatiile umane de grup si teoria deciziilor. Diferitele
viziuni ale managementului, creioneaza in, mare si continutul sau,este
considerat o suma de procese aplicate in mod consecvent si corect, pentru
eficienta si eficacitatea organizatorica. Toate structurile componente ale
activitatilor sociale, implicit si activitatea sportiva genereaza trepte si niveluri
de management.

a)      Manager general

b)      Manager al resurselor umane;

c)      Manager financiar;

d)      Manager de marketing;

e)      Manager operational.

Activitatea manageriala, la nivelul activitatii sportiv, se desfasoara pe doua

coordonate distincte dar in complementaritate:

 la nivelul administratiei guvernamentale, Agentia Nationala pentru

Sport, Directii judetene, institutii in subordine si cele cu incidenta in
sport;
 la nivelul structurilor sportive, cu personalitate juridica - intre care si
federatiile sportive nationale.

Trebuie de la inceput sa se stie, ca tot ceea ce caracterizeaza activitatea

sportiva la nivel de macrosistem, inclusiv asteptarile - cerintele populatiei,
depind in mare masura de factorul economic.Solutiile de utilizare a
managementului, trebuiesc cautate in interiorul institutiilor guvernamentale
sau a structurilor sportive, mai cu seama ca specialistii ramurilor sportive se
gasesc aici.Ca indreptar, teoretic si metodic trebuie sa folosim politicile
generate de organismele U.E., nominalizate dupa cum urmeaza,drept de
constituire,personal (resurse umane),planificarea activitatii,rezolvarea
problemelor (curente si in timp),etica,legislatie,tehnologii noi,sisteme
informationale,relatii publice,comunicare,promovare, servicii specifice
ramurii sportive,leadership,motivatie.Toate aceste politici, in aplicarea lor,
vor tine cont de orientarea intregii societati.Sportul va fi in cautare
permanenta de resurse financiare, chiar si la nivelul performantei,fondurile
publice disponibile pentru activitatea sportiva, vor fi din ce in ce mai
mici.Populatia tanara, mai putin numeroasa, va fi tentata spre alte domenii ti
in numar redus spre sport.Societatea capitalista duce inevitabil la impartirea
populatiei, in doua categorii, cea cu posibilitati (bani si loc de munca) ti cea
fara sau cu posibilitati limitate (care nu trebuie indepartata de la practicarea
sportului).In ansamblul activitatilor sportive (macrosistem) federatiile
sportive au organisme proprii de administrare si gestionare a patrimoniului,
bugetului, resurselor umane, a relatiilor.Avand multe situatii asemanatoare
cu sistemul francez de educatie fizica si sport, alaturi de celelalte domenii ale
activitatii sociale, urmare studierii literaturii de specialitate, ne-am oprit la
modelul lansat de Haut-Niveau privind o schema organizatorica a unei
federatii sportive nationale. Poate reprezenta insa, numai un "model"
deoarece cerintele UE vor fi cele ce vor determina adevarata varianta
finalizata de experienta si traditie romaneasca.

Obiectivele diferitelor structuri sportive, inclusiv cele de nivelul

macrosistemului, se deruleaza prin resursele specifice domniului. Se pune
firesc intrebarea: care sunt categoriile de resurse si ce categorii de mijloace
fac parte din acestea?

Resursele , reprezinta in structurile sportive segmentul calificat chemat sa

realizeze obiectivele. Concret, in resursele umane la nivel de macrosistem
includem pe practicantii exercitiilor fizice, sportivii de performanta,
antrenorii, specialistii domeniului, salariatii structurilor sportive si ai
serviciilor anexe.Innoirea si imbunatatirea calitatii umane face parte
integranta a unei reforme largi privind si celelalte resurse manageriale
inclusiv a managerilor.Obiectivele ce trebuiesc urmarite si realizate, in sensul
de mai sus, sunt:definirea si insusirea responsabilitatilor ce le revin, la
nivelul tuturor organizatiilor si structurilor sportive;dezvoltarea unor sisteme
financiare noi, eficiente si sustinute legislativ;mijloace stabile de colaborare
intre structurile sportive si autoritatile locale;cresterea autonomiei
structuriloor sportive si eficientizarea deciziilor.Redefinirea rolului
managementului sportiv prin completarea cunostintelor de specialitate, cu
cunostintele economice, juridice, de antreprenoriat,eficientizarea
parteneriatelor cu organisme internationale, nationale, locale, alte structuri
sportive:utilizarea eficienta a resurselor, inclusiv a celor umane.Pentru toate
categoriile ce formeaza resursele umane care activeaza in sport "pregatirea
manageriala trebuie sa fie reproiectata pentru a pune accent pe
democratizare, stimulente si procese participative

Managerul unei socetatii sportive are oarecare putere in a recompensa

(răsplăti) sau a pedepsi. Totuşi şi subalternii au putere, se pot asocia, uni în
sindicate sau mici grupuri care le confera o putere colectivă faţă de care şeful
rămâne dependent neputând să-i concedieze pe toţi, obligat fiind să le satisfacă
cererile. Existã în această relaţie un schimb de ajutor sau alte recompense între
superiori (şefi) şi subordonaţi. Managerul se află în poziţia de a ajuta subalternii să
câştige bani, să îi promoveze şi într-un fel să le ridice nivelul de trai. Îi poate ajuta
şi în muncă promovându-le şi înţelegându-le interesele, direcţionându-le
recompensele în vederea obţinerii unor performanţe în activitate. Subalternii îşi
ajutã managerul facand o treabă bună la locul de muncă. Conducătorul unui grup
de lucru activează de obicei în acelaşi spaţiu, uneori în aceeaşi încăpere cu
subalternii păstrând contactul cu aceştia sub forma unor şedinţe săptămânale dar
mai ales la locul de muncă (exemplu: după pauzele de cafea). Cele mai multe
interacţiuni între superior şi subordonat sunt iniţiate de şef: interacţiuni cu privire
la muncă, (sau echipa) comentarii asupra rezultatelor subordonaţilor,
recomandări, sugestii pentru rezolvarea unor probleme. Dar subordonatul poate
lua şi el această iniţiativă: fie are nevoie de sfaturi sau lămuriri, fie raportează
progresele înregistrate, face sugestii şi "plângeri" dacă problemele sunt des
ignorate de şef. Atribuţiile şefilor: - îndatoriri oficiale, de ceremonial; - iniţiază,
procedează la concedieri, angajări; - reprezintă legătura cu alte organizaţii,
grupuri pe plan intern şi în exterior; - verifica şi află ce se întâmplă în interiorul
grupului ( echipei) pe care-l conduce şi în afara lui, citeşte rapoarte; - informează
cu anumite probleme pe subalterni; - transmite, reprezinta grupul faţă de terţi; -
acţionează pentru îmbunatatirea anumitor situaţii, supervizează acţiuni, decizii,
activităţi; - rezolvă urgenţele şi situaţiile limită; - autorizează expedieri, diferite
proiecte, propuneri; - negociază cu sindicatele, salarii sau alte probleme. Spre
deosebire de relaţia de prietenie, aceasta dintre superior şi subordonat ne apare
ca superficială, foarte inegală, şi uneori ostilă şi de concurenţă. De subliniat, ca
in implementarea managementului in sport, un rol definit ii revine si
marketingului. Acesta nu mai poate fi neglijat de nici un manager ce se
doreste a fi performant.