Examen la disciplina Etică și Integritate Academică

Eseu argumentativ privind problema percepției în cadrul

practicilor de integritate academică

Doctorand: GAL Dorin

Profesor coordonator: Prof.univ.dr. REPEZ Filofteia
Specializarea: Informații și Securitate Națională

Problema percepției în cadrul practicilor de integritate academică

 Una dintre cele mai importante părți ale misiunii oricărei instituții academice și
oricărui cadru didactic este, fără îndoială, de a pregăti studenții în ceea ce privește
capacitatea acestora de a se achita de sarcinile pe care și le vor asuma în viață cu
pragmatism și integritate. Cu toate acestea, valorile specifice domeniului care cer cu
strictețe descoperirea, comunicarea și preservarea cunoștințelor nu reprezintă
întotdeauna cea mai volatilă structură pentru a permite discuții prin prisma mai multor
puncte de vedere în cadrul clasei.
Astfel, îmbinarea corectă a acestor două elemente devine una dintre provocările
profesorilor moderni care urmăresc totuși rezultate notabile împreună cu cei care se află
în fața lor. Pe de-o parte, într-o lume în continuă schimbare și evoluție, integritatea
academică a rămas unul dintre lucrurile relativ imuabile, păstrându-și caracteristicile și
franchețea. Pe de altă parte, privirea unei probleme prin mai multe ,,lentile”, din mai
multe puncte de vedere, este esențială pentru abordarea oricărei fel de tematici din
secolul XXI. Provocările nu se ridică doar din cadrul mediului ci și din partea
studenților, persoane cu un caracter mai dinamic și mult mai dispus spre a provoca și
analiza orice idee care le este pusă în față. Posibilitățile există însă iar construcția unei
culturi de integritate academică a studenților cu accent pe includerea studenților
internaționali și a tematicilor internaționale poate fi un proces extrem de rewarding,
chiar și urmând toate practicile tradiționale.
Problema pe care dorim să o abordăm în cadrul acestei lucrări nu privește deci
integritatea academică din punctul de vedere al validității sale structurale ci, mai
degrabă, combaterea tendinței studenților de a trișa prezentând o formă de integritate
ușor abordabilă și care crește încrederea în propriile forțe. Prin curtoazia modului de
viață pe care îl au și a culturii online, studenții nu doar că încep să abordeze pierderea
integrității academice cu mai multă lejeritate ci încep chiar să privească trișatul ca o
formă de trecere a examenelor, fără a intra neaapărat în categoria lucrurilor lipsite de
etică. O mare parte dintre ei consideră și că acesta este necesar pentru a le garanta
trecerea examenelor, un nou semn al lipsei de încredere care devine din ce în ce mai
predominantă în cadrul diferitelor variațiuni ale mediului academic.
Astfel, unul dintre pașii fundamentali pe care îi putem face ca educatori este de a
ne pune întrebarea ,,Ce înseamnă ca studenții să lucreze singuri în cadrul disciplinei
mele?”. Fără îndoială, acesta este un tip de conversație care poate fi avută nu doar cu alți
colegi ci chiar și cu studenții datorită deschiderii mult mai mare a acestora de a fi sinceri
datorate mediului în care trăim astăzi. O asemenea modalitate de dialog referitoare la
onestitatea academică și la coborârea rolului profesorului de pe piedestalul metaforic nu
poate decât să ducă la un context mult mai favorabil din toate punctele de vedere în
timpul orei de curs. Astfel, instructorii nu doar că pot stabili politici clare pentru a
determina punctele slabe ale transferului de informație către studenți ci, printr-o astfel de
practică, pot chiar să slăbească dorința acestora de a se angrena în orice fel de metode de
abordare a examenelor care nu intră în spectrul integrității academice.
Ghidarea învățării venită din ambele părți
În plus, procesul de învățare unilateral sporește mult dorința studenților de a nu
mai rămâne pe teritoriul acesteia atunci când informația nu este transmisă într-un mod
corespunzător sau, mai simplu de atât, când pur și simplu materia nu trezește în ei
curiozitatea care stă la baza tuturor bunelor practici academice. Inițierea de conversații
referitoare la stilul de ghidare preferat de către ei îi poate disciplina în tot ceea ce ține de
procesul educațional în cadrul orei de curs, de la procesarea informațiilor până la
folosirea unui stil preferat de citare în cadrul notelor de subsol. Din punctul de vedere al
autorului acestui articol, fenomenul includerii notelor de subsol poate fi folosit cu foarte
mult succes pentru a facilita integrarea studenților în cadrul adevăratelor practici de
integritate academică ce se regăsesc doar în cadrul nivelurilor superioare de învățământ.
Notele de subsol pot fi prezentate ca un ,,ritual” prin care scriitorii pot să atingă un
anumit statul în cadrul comunității disciplinei pe care o studiază sau chiar să îl piardă
dacă modul în care oferă explicații referitoare la sursele pe care le-au găsit nu este unul
satisfăcător din punct de vedere academic. Folosirea notelor de subsol pentru
identificarea studenților cu statutul de academician poate fi o metodă mult mai
pragmatică și mai de succes decât prezentarea acestora drept un set de reguli care
trebuiesc urmărite pentru atingerea obiectivelor propuse.
Construcția unui mediu de învățare bazat pe interacțiunea ambelor părți și nu pe o
transmitere unilaterală de informații facilitează punerea accentului pe practică pentru
căpătarea unor competențe. Orientarea către performanță a fost dovedită drept unua
dintre tehnicile de învățare care descurajează lipsa integrității academice. Un mediu în
care studenților le este permis să își retrimită sarcinile de lucru după o corectare
amănunțită sau în care contribuțiile verbale sunt încurajate chiar și atunci când sunt
greșite va fi privit de aceștia cu mult mai multă deschidere și simpatie decât unul în care
instructorul oferă explicații în fața clasei cu privire la situația notelor și îi face
inconștient pe studenți să se compare unul cu celălalt într-un mod incorect. Capacitatea
instructorului de a diferenția în mod corespunzător între acțiuni ce caracterizează o
abordare bazată pe competențe și una bazată pe performanță este, deci, unul dintre
elementele de bază care pot să încurajeze dezvoltarea bunelor practici academice în
cadrul studenților. Chiar și când persoana din fața clasei este văzută drept un profesor
,,bun”, abordarea bazată pe performanță pare întotdeauna să încurajeze lipsa de
onestitate și de încredere. Oportunități mărunte și frecvente prin care feedback-ul poate
fi transmis de către ambele părți sunt esențiale pentru realizarea unui mediu comunicativ
și îi fac pe studenți să se simtă mai incluși în procesul educațional, facilitând astfel
înțelegerea materiei și descurajând dorința lor de a trișa.

Pericolele abordării de tip ,,O să știu când o să ajung acolo”

O altă problemă care pare să necesite o soluție este modul în care studenții care
doar ce își încep călătoria într-o universitate par să înțeleagă integritatea academică. În
special atunci când vin dintr-un mediu în care accentul pe note și pe atingerea unor
medii obligatorii a devalorizat mult conceptul de ,,bună-practică”, aceștia par să vadă
conceptul ca un fel de nebuloasă pe care o vor recunoaște în momentul în care se vor
lovi de ea. Totuși, această abordare este de multe ori periculoasă și îi poate conduce pe
un drum care, din nou, să nu vadă integritatea academică drept ceva extrem de important
pentru cariera lor viitoare. Chiar dacă domeniul este bine stabilit și exprimat, după cum
am spus în începutul lucrării, granițele integrității academice pot fi de multe ori foarte
volatile iar o persoană neexperimentată poate acționa într-un mod lipsit de onestitate
chiar fără să fie conștientă că face acest lucru, necunoscând regulile.
Dintre aceste limite stabilite de lumea academică, plagiatul este fără îndoială cea
mai ușoară graniță de trecut. Din nou, atenția trebuie îndreptată asupra discrepanței
dintre formele inferioare de învățământ, unde cursanților nu li se cere de cele mai multe
ori să dovedească originile muncii lor într-un mod bine structurat și documentat.
Aruncați astfel în nivelul de învățământ superior, studenții văd de multe ori plagiatul ca
pe o formă de ocolire a regulilor care nu rănește de fapt pe nimeni, eșuând în a înțelege
importanța și timpul dedicat de către autorii de drept pentru a construi articolele și
materialele pe care ei le folosesc. Abordarea de tipul ,,o sa știu când o sa ajung acolo”
poate deci să fie extrem de periculoasă în acest context ținând cont de regulile stricte
care vin odată cu necesitatea citării surselor în mediul academic.
Mai mult, conflictul de interese reprezintă un alt element care trebuie adus
devreme în atenția studenților. Chiar dacă el reprezintă de cele mai multe ori una dintre
problemele cu care se confruntă corpul profesoral, unii dintre studenți vor ajunge la
rândul lor în această poziție. Integritatea academică nu este un concept care trebuie doar
diseminat altora ci și practicat în mod activ pentru a fi integrat drept o parte crucială a
acestei cariere. Conflictul de interese reprezintă bineînțees situațtia în care integritatea
persoanei în cauză este pusă sub semnul întrebării datorită posibilității de a beneficia de
situația în care se află. Nu doar că academicienii reprezintă o anumită autoritate asumată
dar abilitatea lor de a influența o parte semnificativă a sectorului public și privat
reprezintă o resursă care poate fi exploatată în caz de nevoie.
Mai mult, aceasta este o situație care naște o nouă posibilitate de încălcare a eticii
și integrității academice. Interesele speciale ale unor terțe părți facilitează adeseori
distribuirea de fonduri către cercetători pentru a studia diverse teme. Astfel, este evident
că concretizarea rezultatelor într-un anumit mod ar reprezenta un avantaj practic pentru
cercetătorul implicat în studierea acestora. Din acest motiv, devine absolut necesar ca
academicienii să fie foarte transparenți în legătură cu proveniența fondurilor lor, riscând
altfel să producă o muncă subiectivă ce nu este capabilă să lucreze decât în folosul unei
mici părți a comunității.

Abordarea asupra contractelor de studii și potențiale soluții

O altă temă din ce în ce mai discutată în legătură cu integritatea practicilor
academice este cea a modului în care noii studenți înțeleg contractul de studii și îl ignoră
atunci când vine vorba de aplicarea unor practici ce nu se încadrează în dogma spiritului
universitar. În ultimii ani, cercetarea la nivel internațional s-a concentrat pe examinarea
acestei probleme și chiar a fundamentelor sale, încercând să înțeleagă acel modus
operandi care îi face pe studenți să concluzioneze că nu pot reuși abordând calea
normală la nivel academic și să se hotărască să externalizeze anumite sarcini precum
redactarea de lucrări.
Pare deci evident că instituțiile de un înalt nivel academic pot să abordeze această
problemă atît prin ridicarea barierelor în jurul integrității academice cât și prin
revoluționarea procesului didactic pentru a facilita învățarea. Încălcarea normelor
contractului, definită ca un set de practici în care studentul se folosește de serviciile unei
părți terțe în special servicii de tehnoredactare sau prieteni, familie, etc., reprezintă un
termen foarte folosit în literatura de astăzi. Investigația empirică a devenit extrem de
importantă datorită capacității sale de a oferi răspunsuri extrem de pragmatice și de
detaliate referitoare la serviciile oferite de aceste părți terțe. În plus, deschiderea către
încălcarea normelor academice nu a fost niciodată atât de ușoară ca acum, mediul online
reprezentând nu doar un minunat instrument de umanizare a procesului dar și un loc în
care o multitudine de canale și de creatori de conținut par să ofere soluții extrem de
variate cu privire la această problemă. Astfel, promovarea unei abordări oneste devine
necesară atât la nivel național cât și la nivel internațional iar practicile instituționale și
politice nu pot face decât să sprijine acest lucru.
După cum spuneam, primul pas în combaterea procesului este fără îndoială
descurajarea sa prin îmbunătățirea serviciilor și experienței oferite de personalul didactic
, combătând astfel indirect dorința studenților de a trișa. Din această perspectivă, nu
poate fi decât de admirat multitudinea de resurse disponibile pentru facilitarea acestui
proces, incluzând aici procedurile și politicile disponibile în cadrul instituțiilor de
învățământ superior și legătura acestora cu structura conceptuală văzută de academician.
A fost chiar folosită ideea de de stabilire a beneficiilor unei strategii pe mai multe
fronturi prin care integritatea academică să fie privită prin prisma lucrurile pozitive care
se pot întâmpla atunci când aceasta este respectată.
O altă recomandare care ar putea fi relativ facil de abordat ar fi caracterizarea
acestei politici drept mai mult decât o simplă abordare integrată în cadrul altor măsuri și
stabilirea sa ca o declarație clară referitoare la scopurile și valorile instituției de
învățământ superior ce necesită o angrenare academică integrată în toate aspectele sale.
Revizuindu-și în mod constant politice, universitățile pot să se asigure de transmiterea
unui nivel suficient de detalii referitoare la toate formele de încălcare a integrității
academice unde definițiile pentru fiecare tip de încălcare sunt evidențiate în mod clar și
cu o suită de exemple realistice luate în calcul. Mai mult, o abordare pragmatică va
evidenția și punerea al dispoziție a unui set de reguli care să ajute la dezvoltarea
competențelor despre care am discutat mai sus fără a părăsi limitele integrității. Una
dintre cele mai serioase griji din domeniu a fost consistența măsurilor prin care au fost
rezolvate cazurile de comportament academic negativ, procesul de determinare a
gravității faptei fiind întotdeauna unul volativ și extrem de interpretabil.
Cu o conducere care să pună aceste probleme în prim-planului proiectului său de
guvernare, există încă speranțe că integritatea academică va putea să revină la locul de
cinste pe care ar trebui să îl aibă în ceea ce privește cariera oricărui potenațial student.
Elementele care duc la o încălcare a acesteia nu reprezintă doar un pericol prin slăbirea
fundamentelor sale ci și datorită faptului că duc la formarea unei noi generații viciată de
posibilitatea de a obține rezultate într-un mod mai rapid și cu mult mai puțin efort.

Bibliografie
1https://www.brown.edu/sheridan/teaching-learning-resources/inclusive-
teaching/academic-integrity (accesat la data de 20.02.2020)
2.https://www.depts.ttu.edu/ethics/docs/Best_Practices_in_Academic_Integrity.pdf
(accesat la data de 20.02.2020) (accesat la data de 20.02.2020)
3.https://learningcommons.ubc.ca/the-golden-rules-of-academic-integrity/ (accesat la
data de 21.02.2020)
4.https://link.springer.com/article/10.1007/s40979-018-0038-5 (accesat la data de
21.02.2020)