Succesul şi insuccesul şcolar

Reuşita şcolară constituie o temă permanentă şi complexă a psihopedagogiei de care

se loveşte zi de zi cadrul didactic în activitatea lui instructiv-educativă. Este necesar să
cunoaştem unele elemente care manifestă un rol important în realizarea progreselor în
rândul elevilor. În consecinţă, este necesar să se cunoască factorii principali în determinarea
succesului sau a insuccesului şcolar, rolul profesorilor (ca atitudine a modalităţilor de
evaluare a elevilor), modul în care ne raportăm la propria persoană şi valoarea pe care şi-o
dă individul lui însuşi (stima de sine)1.

Pentru a înţelege mai bine cauzele ce stau la baza fenomenului de succes şi

insucces şcolar, trebuie să definim mai întâi cele două concepte pe care le abordăm în
această lucrare.
Astefl că, termenul de success şcolar se reflectă în obţinerea unui randament
superior în activitatea didactică, corespunzător cerinţelor programei şi a finalităţilor
educaţiei; el reprezintă forma pozitivă, optimă a randamentului, numită şi reuşită şcolară.
Se exprimă prin note ce pot varia de la 7 la10, obţinute în cadrul activităţilor didactice de
către elevi sau studenţi, precum şi prin rezultate deosebite obţinute în activităţile ştiinţifice,
tehnice, practice, cultural – artistice sau sportive, obţinute la diferite competiţii şcolare sau
studenţeşti.
Succesul şcolar se poate referi în al doilea rând la anumite calităţi de natură
cognitivă pe care le deţine o persoană: capacităţi intelectuale (gândire, memorie, limbaj,
creativitate, imaginaţie, flexibilitate a gândirii, motivaţie superioară a învăţării, trăsături de
caracter şi de comportament superioare etc.) La baza succesului şcolar se află renunţări la
activităţile plăcute, neliniştea şi teama de nereuşită, spectrul eşecului şi exprimă de fapt
concordanţa între abilităţile şi interesele elevului şi exigenţele sau normele şcolii2.
Pe de altă parte, insuccesul şcolar poate fi definit ca o discordanţă între solicitări şi
nivelul de dezvoltare psihofizice la care se află individul în cauză. El reprezintă alternativa
negativă, nefavorabilă a randamentului şcolar, fiind denumit şi nereuşită şcolară sau eşec
şcolar, asociat notelor de la 1 la 4. Comparativ cu trăsăturile succesului şcolar, se poate
spune că insuccesul evidenţiază rezultatele slabe la învăţătură şi o insuficienţă a
dimensiunilor personalităţii elevilor sau studenţilor ce se exprimă prin capacităţi
intelectuale şi etico-civice slabe, indisciplină, abateri comportamentale, lipsa motivaţiei în
procesul de învăţare, inadaptare şcolară, profesională şi socială3.
În continuarea referatului, ne vom opri asupra insuccesului şcolar, deoarece acest
fenomen ridică cele mai multe probleme, încercând sa prezentăm fazele evolutive, şi mai
apoi cauzele determinante ale acestui.fenomen.

Astfel că, J. Kanopnicky, este cel care propune şi prezintă etapele evolutive ale
insuccesului şcolar. El a a ajuns la constatarea că există patru etape, după cum urmează:

1
https://www.scribd.com/doc/49151251/Succesul-Si-Insuccesul-Scolar-Referat-19-02
2
Istrate, Iulia, ” Managementul reuşitei şcolare”, Columna, nr.2, 2013, p. 1.
3
https://www.scribd.com/doc/40626699/Succesul-scolar
 1. În faza incipientă, elevul prezintă nemulţumiri legate de instituţia de
învăţământ, neînţelegând informaţiile predate la cursuri, este incapabil de a realiza cerinţele
şcolare, drept urmare, apar primele semne de lacune, în ceea ce priveşte informaţia, şi
primele complexe de inferioritate.
2. În faza secundă se pot sesiza lacune informaţionale tot mai pronunţate şi
implicit incapacitatea elevului de a relializa în mod independent cerinţele şcolare;
3. În a treia fază apar şi notele nesatisfăcătoare, urmate de situaţii de corijare.
Cadrele didactice încearcă o remediere a situaţiei, însă fără a cunoaşte în totalitate cauzele
acestui fenomen;
4. În ultimul stadiu, se manifestă fenomenl de nepromovare a anului şcolar, fapt
ce poate duce la „pierderea” elevului4.

În ceea ce priveşte cauzalitatea insuccesului şcolar, aceasta este complexă prin

varietate şi natură, însă se pot defini trei cauze majore: fizio-psihologice, social familiale şi
pedagogice5.

CAUZELE SOCIAL FAMILIALE

În primul rând un copil are nevoie de un mediu corect pentru a-și cultiva din primii
ani de viaţă acele abilități ce îl vor propulsa spre succesul școlar. Cu alte cuvinte,
primordial în viața copilului este familia, o familie ce își propune a da un drum drept,
coerent și stabil în viața scolară, de a-l îngrădi cu cea mai mare dragoste dar și de a-l mustra
tot cu cea mai mare dragoste pentru a-i da un echilibru care va prinde rădăcini odată cu
nivelul şi evoluția sa perceptivă. Privind din perspectiva opusă, familia are capacitatea de a
dărâma, sau dezechilibra copilul blocându-i adaptarea într-o unitate de învățămant. Aşadar
din acest punct de vedere se diferenţiază doi factori de o importanță majoră în adaptarea
copilului la viaţa școlară.
1.Valoarea psihologică a familie
Prin acest lucru ne referim la climatul familial, un climat ce trebuie cultivat de părinți prin
armonie, încredere, justificare, securitate, stabilitate. Un cuplu familial bine închegat va
prezenta copilului o autoritate plăcută bazată pe siguranța, ajutor si un mediu propice în
care copilul va găsi înțelegere și o puternică stabilitate emoțională. Prin studiul făcut de
C.Chiland6, acesta ne arată că printr-un interes sporit al parinților asupra copiilor, educație,
generozitate, printr-un climat clad și o bună înțelegere a acestor doi, degajamentul sincer
pe care cei doi îl transmit familiei, interesul pentru discuții, păreri și consiliere dar si un
respect fată de intimitatea copilului rezultatele acestuia obținute la scoală sunt mult mai
bune. În cadrul opus, un tată prea directiv si o mamă prea pasivă, un climat rece si distant,
și o autoritate nejustificată sau neargumentată a părinților asupra copiilor determină o
neîncredere asupra școlarului ceea ce-i sporeşte șansele la un eșec pe plan școlar, aici

4
https://www.scribd.com/doc/49151251/Succesul-Si-Insuccesul-Scolar-Referat-19-02
5
Mitrofan, Dionisie, Abramciuc, Valeriu, “Unele aspect ale prevenirii eşecului şcolar al elevilor”, p.
180.
6
Platon C., Badarni Z., Rolul familiei în adaptarea școlară, în: Seria Științe ale Educației 59, nr.9 Revista
Științifică de Stat din Moldova, 2012.
amintind anumite atitudini parentale negative: atitudini de abandon, anxietate paternă şi
maternă, supraprotecţie parentală, indepartarea parentală.
O altă valoare psihologică a familiei o reprezintă stabilitatea grupului familial, prin acest
lucru înțelegem stabilitatea conjugală pe care cei doi o prezintă, iar opusul acestei stabilități
îl reprezintă neînțelegerile repetatea ale părinților sau divorţul în cel mai rău caz. Aceste
lucruri sporesc stare de neîncredere și nesiguranță pe care copilul le deyvoltă în mintea și
conștientul său. Conform unor studii aceste lucruri amintite mai sus accentuează și dezvoltă
în copil un comportament instabil și indecis fapt ce îi cauzează probleme mari în cadrul
activitații școlare. Sănătatea mintală a familiei un alt factor al valorii psihologice a familiei
prin care înțelegem acei părinti psihotici care reacționează asupra copilului printr-o
hipermaturitate sau supernormalitate manifesatată prin aglomerarea intelectuală sau
hiperinvestiţie școlară asupra copilului. În final un ultim aspect ce ține de valorile
psihologice alea familiei îl reprezintă copilul în imaginea parentală. Acest lucru reprezintă
așteptările de tip imaginar ale părinților asupra copilului, un stereotip sau o imagine de
copil ideal pe care aceștia o au înainte de naștere, odată ce copilul este prezent fizic acest
stereotip dispare redând imaginea de copil real.
Acest lucru este periculos deoarece părinții săndesc în copil un fel de standard, de multe ori
irealist pe care copilul va fi obligat să îl respecte. Fie că este vorba de anumite nerealizări
intelectuale, materiale sau sociale ale părinților aceste lucruri se vor rasfrânge asupra
copilului, fapt ce-i va periclita activitatea sa școlară. Aceste așteptări sunt subiective de cele
mai multe ori, părintele dorind cu tot dinadinsul să formeze copilul după standardele sau
dorinţele sale, negând abilitaţile şi inclinaţiile cu care copilul se naşte să zicem saude care
este atras pe parcursul formării sale. Forța sau duritatea cerințelor parentale riscă să
lichideze dorintele reale ale copilului, agravând eșecul scolar iar povara acestor pretenții va
apes greu asupra lui. Rezultatele școlare scăzute în urma acestei presiuni va crea o stare mai
tensionată asupra copilului, părintele refulând acele neajunsuri și nerealizări personale din
tinerețe unde spera să le vadă la copil, accentuând prăpastia dintre el şi copil.

2.Statutul socioeconomic si sociocultural al familiei

Originea şi statul social-cultural al familiei își lasă amprenta asupra copilului din cele mai
fragede vârste școlare. Se zice că după clasa întâi parcursă de scolar, poți să îți dai seama de
statutul și mediul cultural familial unde acesta este crescut. Mediul social-cultural e un
factor foarte important în dezvoltarea copilului sau a capacităților sale. Familia bine așezată
și cum am amintit mai sus, va dori întotdeauna un mediu social bun cu standarde înalte un
mediu cultural înalt propice pentru dezvoltarea intelectuală școlară a copilului. O școală
amplasată într-o zonă bună sociala-culturala va insufla elevului cele mai înalte standarde,
cu toate că vorbim și de excepții care nu lipsesc nicicând, dar un mediu cu standarde înalte
va ridica ștacheta familiei și implicit copilului. În schimb un mediu modest cu destule
lacune sociale-culturale va accentua starea de incapacitate intelectuală, el va supune familia
implicit copilul la o reducere a ceea ce înseamnă activitatea şi succesul școlar, iar de multe
ori fără să ne dăm seama sau fără să studiem fenomenul, această lipsă a rezultatelor le vom
pune în spatele copilului, fără să știm că mediul în care trăiește și lipsa încrederii și
implicării familiale îl îngrădeşte, şi îi scade standardul la care visează, și în subconştientul
său ştie că are capacități mult mai mari.
 Mediul social-economic-cultural își spune cuvântul și în timpul liber al copilului.Un copil
cu o condiție bună, într-un climat social stabil și cu o înalta ţinută culturală va ajunge să
vadă lucrurile și activitățile școlare mult mai matur. Va avea timp de activități ce îl
pregătesc spre o formare intelectuală în sensul cel mai stabil, părinții vor participa și ei la
activitățile sale din timpul liber cât perminte starea şi zona de acţiune, fapt ce-i
îmbunătățește copilului, şcolarului la randul său, activitatea școlară în mediul unde se află.
Îşi va dezvolta abilități de grup de lucru în echipă, de lider, abilitatea de a învăţa fără a fi
atras de alte lucruri din jur, abilitatea de a cântări mai matur timpul de joacă şi timpul de
studiu, dar rămânând pe filiera timpului liber, el va căuta mai tot timpul să învețe chiar și
dintr-o joaca banală sau să viseze. În schimb copiii din familiile defavorizate7 își dezvoltă
activitatea cu lucruri spontane, jocuri ce ajută la creşterea capacității fizice, dar care nu
favorizează cultivarea maturității.
Iar un ultim aspect ce favorizează viața și statutul social-cultural în care se invarte
copilul este acela al condițiilor economice ale familiei ce se rasfrâng inevitabil asupra
activității scolare. În mediile defavorizate predomină un sentiment de preocupare a
parinţilor, ei sunt foarte preocupați de nevoile materiale, uitând nevoia copilului şi
nesatisfăcând la rândul lor cerinţele băneşti ale copilului. Apoi supraaglomerarea zonei
unde locuiesc, lipsa hranei, lipsa intimității, lipsa consilierii sau pur și simplu lipsa totala a
parinților în ceea ce privește interesul activității școlare pe care copilul o prestează. Toate
aceste lucruri agravează situația copilului şi îl plasează într-un con de umbră, o
semidepresie, ce-i va îngrădi accesul la a-și dori mai mult și a persevera în contextul școlar
și nu numai.

Cauzele Succesului si Insuccesului școlar

Succesul școlar este recunoașterea capacitații de exprimare, prin performanţele
învățării, valorificându-se la maximum capacitățile şi disponibilitățile biopsihice.Lupta cu
sine, conflictele interioare, învingerea propriilor limite fac parte din lupta pentru succes,
uneori este mai grea competiția cu tine însuți decât cu alții. Într-o masură mare contează şi
feedback-ul dat de către profesor/indrumător sau diriginte. Mediul social-cultural creează
ambianța generală a politicii școlare, fundamentul respectului pentru această instituție. El
creează oportunități, realizării umane prin şcoală. Grupul extrafamilial, de prieteni, cu
aspirații prosociale, proșcolare, influențează de asemenea aspirațiile școlare şi profesionale.
În S.U.A în cadrul Universității Chapel Hill a luat amploare proiectul School Succes.
Acest proiect are la bază scăderea insuccesului școlar . Proiectul ia în vedere prezența
elevilor la ore, siguranța pe care o are locul în care este așezată unitatea de învățământ cât şi
prestigiul unităţii de invățământ, evitarea problemelor la școala şi notele obținute de către
elevi.
Proiectul SSP a fost testat de către Bowen (2002/2005/2006) şi Richman (1998) pe un lot
de peste 2000 de elevi. În urma aplicări acestui studiu pe un lot de 497 de elevi români din
clasele 5-12 s-a constat că siguranța cartierului cât si a școlii influențează succesul școlar

7
Botezatu L. (Profesor, Colegiul Tehnic „Dimitrie Ghika” Comăneşti, judeţul Bacău), Reușita școlară-premise,
nr.3 Columna , Bacău, 2014.
 transformând-ul în insucces. În urma rezultatelor anchetei-pilot, a rezultat că 30,3% din
elevi se tem că s-ar putea lega cineva de ei la şcoală. Când se află la şcoală, 33,3% dintre
respondenţi se simt expuşi la violenţă, 28,3% se simt expuşi la hărţuire sexuală, 45,3% se
simt expuşi la furt, 48,5% se simt expuşi la insulte, iar 40,9% se simt expuşi la şantaj.
Pentru că, odată cu înaintarea în vârstă, adolescenţii apreciază diferit pericolele la care sunt
expuşi atunci când sunt la şcoală.
Într-un cât si siguranța cartierului este o problema majoră care poate duce la insucces școlar
s-a creat un chestionar pentru a vedea grijile elevilor in privința aceasta. elevii au răspuns la
un set de întrebări despre frecvenţa cu care au avut loc, pe parcursul ultimei luni, anumite
evenimente în zona în care locuiesc. Astfel, 19,8% răspund că a avut loc un jaf, 6,5% au
văzut pe cineva vânzând droguri, 13,9% răspund că cineva a încercat să îi convingă să
încalce legea, 23,2% răspund că a izbucnit o luptă între două bande rivale, 24,5%, răspund
că cineva le-a oferit băuturi alcoolice, 26,7% răspund că în drum spre şcoală au avut loc
intervenții ale poliției.8

Siguranța școlară a fost de asemenea testată print-un chestionar adresat elevilor.

Chestionarul avea la bază răspunsurile: a) elevii care fac glume pe seama celorlalţi; b)
elevii care se „leagă” tot timpul de alţi elevi; c) conflictele între grupuri de elevi de diferite
etnii; d) bătăile între elevi; e) distrugerea unor lucruri din şcoală; f) consumul de alcool
printre elevi; g) elevii care fumează; h) consumul de droguri la elevi; i) elevii care poartă
arme; j) bandele; k) elevii care îi agresează verbal pe profesori; l) elevii care agresează fizic
profesorii.
Cealaltă parte a studiului are în prim plan studierea performanței școlare a elevilor
(prezenţa la ore, evitarea problemelor la şcoală şi notele obţinute).

Aspectele generale ale insuccesului sau ale succesului școlar pot fi analizate
amănunțit din perspective (psihologice, sociologice, pedagogice).Psihologia socială scoate
în evidență natura şi cauzele comportamentului persoanelor ce se confruntă cu succes sau
eșec școlar. Pentru cazul eşecului cognitiv, considerând drept criteriu de diferenţiere
numărul de materii şcolare afectate de eşec sau amplitudinea eşecului, acesta poate avea
forma eşecului cognitiv limitat şi a eşecului cognitiv generalizat. Eșecul școlar cognitiv are
in general unele din următoarele forme: notele mici/calificativele inferioare, carenţele în
asimilarea conţinuturilor, ritmurile inadecvate de realizare a unor sarcini/activităţi cu
valoare de conţinuturi, imposibilitatea depăşirii anumitor praguri ale învăţării, rămânerea în
urmă la învăţătură, corigenţa/ nepromovarea examenelor, repetenţia, mediocritatea elevilor
cu posibilităţi, subrealizarea şcolară, absenteismul, abandonul şcolar. În general notele mici
sau scăzute sunt cele care produc aparența celorlalte forme de eșec școlar.

Eșecul școlar necognitiv apare datorită relației dintre un elev sau in grup de elevi cu
profesorul sau alte persoane ce fac parte din mediul de didactic. Eșecul cognitiv are o
legătură strânsă cu cel necognitiv , uneori al-doilea cauzând-ul pe primul. Eșecul relațional

8
Dimensiuni Sociale ale succesului scolar: Rolul scolii si comunitații in performanța scolară a elevilor, Diana, Dămean,
Maria, Roth ,2009 , p4-6
 reprezintă inadaptarea elevului la mediu de viața școlar (regulile ce le prevede o unitate de
invățământ).

De exemplu dacă una dintre reguli prevede prezența elevului la ore se referă și la
obținerea unor calificative ridicate , atunci acest tip de eșec cognitiv se numește , eșec
rațional. Insuccesul relațional apare în urma neadaptării elevului la mediul de viață și de
activitate ale instituției de învățământ. Aceste manifestări comportamentale pot avea
repercursiuni juridice și apar o dată cu comportamentul elevului predelictual. Unele dintre
aceste manifestări sunt minciuna, nesinceritatea/omisiunile în relatarea unor fapte, violenţa
verbală, fizică/bruscarea colegilor sau/şi a cadrelor didactice sau a altor persoane, gradul
înalt de intensitate al răspunsului emoţional la o anumită situaţie, hipersensibilitatea,
impoliteţea accidentală (de tipul refuzului de a saluta) sau gravă (adresarea de injurii),
copiatul, fumatul9, fuga de la şcoală/de acasă, atitudinile nonconformiste periculoase/
situarea în situaţii de criză/probleme disciplinare diferite, refuzul recunoaşterii autorităţilor
şcolare, inconsecvenţa comportamentală, furtul/jaful/ tâlhăria/spargerile/vandalismul şcolar,
vagabondajul, consumul de alcool/tutun/droguri / toxicomania în şcoală, prostituţia,
neşcolarizarea, exmatricularea, suicidul. Aspectele menţionate sunt însoţite uneori şi de
absenteism sau de abandon şcolar.
Manifestarea elevului în școală este văzută din două părți. În primă parte se are în
vedere însuşirea de cunoştinţe, priceperi, deprinderi, capacităţi, competenţe iar în cea de a
doua parte se pune presiune pe componenta relaţională centrală ce are în vedere adaptarea
elevului la mediul școlar și a persoanelor (colegi, pedagog, diriginte) cu care intră în
contact.

Concluzii :
Succesul şi/ sau insuccesul şcolar are un caracter complex, şi presupune raportarea
cocomitentă atât la exigenţele de natură externă, cât şi la posibilităţile de natură internă ale
elevului. Calitatea performanţelor lui ( măsurate şi evaluate) constituie un criteriu de apreciere
a eficienţei procesului de învăţare. Reuşita şcolară poate fi definită astfel: atât ca adaptare a
elevului la exigenţele şcolii şi ale profesorului, în raport cu propriile posibilităţi individuale,
cât şi ca adaptare a şcolii, respectiv a profesorului la aceste posibilităţi. Insuccesul
este simptomul unei discordanţe ce există între exigenţe-posibilităţi-realizări, iclude forme de
inadaptare şcolară, fenomenul mediocrităţii şi subrealizării şcolare (performanţe şcolare
inferioare posibilităţilor cognitive).10

9
Ştefan Boncu, Ciprian Ceobanu , Psihosociologie școlara , Iaşi, Polirom, 2013 p129-136
10
https://www.scribd.com/doc/49151251/Succesul-Si-Insuccesul-Scolar-Referat-19-02
Bibliografie
https://www.scribd.com/doc/49151251/Succesul-Si-Insuccesul-Scolar-Referat-19-02
Istrate, Iulia, ” Managementul reuşitei şcolare”, Columna, nr.2, 2013, p. 1.
https://www.scribd.com/doc/40626699/Succesul-scolar
https://www.scribd.com/doc/49151251/Succesul-Si-Insuccesul-Scolar-Referat-19-02
Mitrofan, Dionisie, Abramciuc, Valeriu, “Unele aspect ale prevenirii eşecului şcolar al elevilor”, p.
180.
Platon C., Badarni Z., Rolul familiei în adaptarea școlară, în: Seria Științe ale Educației 59, nr.9 Revista Științifică
de Stat din Moldova, 2012.
Botezatu L. (Profesor, Colegiul Tehnic „Dimitrie Ghika” Comăneşti, judeţul Bacău), Reușita școlară-premise,
nr.3 Columna , Bacău, 2014.
Dimensiuni Sociale ale succesului scolar: Rolul scolii si comunitații in performanța scolară a elevilor, Diana, Dămean,
Maria, Roth ,2009 , p4-6
Ştefan Boncu, Ciprian Ceobanu , Psihosociologie școlara , Iaşi, Polirom, 2013 p129-136
https://www.scribd.com/doc/49151251/Succesul-Si-Insuccesul-Scolar-Referat-19-02

Grupa H111
Ciucănel Ștefan
Bogdan Agache
Augustin Cigoli