Sunteți pe pagina 1din 10

RECUPERARE ÎN PATOLOGIE SPORTIVĂ

NOȚIUNI DE TERMINOLOGIE A EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI

Educație fizică
- activitatea care valorifică sistematic ansamblul formelor de practicare a exercițiilor fizice în
scopul măririi în principal a potențialului biologic al omului, în concordanță cu cerințele sociale.
- componentă a educației generale, integrale, alături de educația intelectuală, educația morală,
educația estetică și educația tehnico-profesională; între aceste componente există logic –
interdependență, relații reciproce, ele formând un întreg, un sistem.
- influențează sfera intelectuală a personalității umane, dar și celelalte sfere (mai ales morală și
estetică).
- ansamblul de măsuri care au ca scop asigurarea dezvoltării fizice armonioase, formarea și
perfecționarea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor de mișcare necesare profesiei și
activității sportive.
- ca disciplină este parte integrantă a educației permanente, sub formă organizată,
instituționalizată, obligatorie, are o structură specifică a lecției, cu Programă proprie, cu obiective
precise, metode și mijloace specifice și sistem de evaluare.
Caracteristici fundamentale:
- este fiziologică prin natura exercițiilor;
- este pedagogică prin metodă;
- este biologică prin efecte;
- este socială prin organizare.

Alte caracteristici:
- este accesibilă tuturor categoriilor de vârstă, indiferent de gen, stare de sănătate, rasă, etnie,
profesie, confesiune religioasă, apartenență politică, zonă economico-socială sau geografică;
- are predominent caracter formativ – pregătește individul pentru viață, pentru necesitățile
existenței cotidiene în ontogeneză: dezvoltare fizică armonioasă, randament optim în activitățile
profesionale prin dezvoltarea calităților motrice, inițiere-perfecționare deprinderi motrice de
bază, aplicativ-utilitare și specifice probelor sportive;
- dispune de o gama largă de mijloace (exerciții fizice), care pot fi adaptate la obiectivele
propuse spre a fi realizate.

Educația fizică prezintă următoarele subsisteme, determinate în principal de ontogeneza


umană:
- a tinerei generații (preșcolară; școlară: primar, gimnazial, liceal, profesional, special;
universitară);
- militară;
- profesională;
- adaptată (pentru persoanele cu dizabilități);
- a adulților;
- a vârstei a III-a;
- independentă, de timp liber (de loisir).
Sport
- activitate de întrecere constituită dintr-un ansamblu de acţiuni motrice diferenţiate pe ramuri de
sport;
- desfăşurată într-un cadru organizat sau independent;
- prin care se caută perfecţionarea posibilităţilor morfo-funcţionale şi psihice;
- se concretizează în performanţe obţinute în competiţii, ca: record, depăşire proprie sau
a partenerilor;
- reunește toate formele de activitate fizică menite, printr-o participare organizată sau nu, să
exprime sau să amelioreze condiția fizică și confortul spiritual, să stabilească relații sociale sau
să conducă la obținerea de rezultate în competiții de orice nivel;
- este o structură de activități motrice codificate și de regii instituționalizate corespunzătoare
practicării diferitelor forme de competiții sportive, după reguli oficiale, între doi sau mai mulți
protagoniști, sau o competiție a unui individ cu sine însuși.

Sportul se clasifică în:


• sportul pentru toţi:
- sport de întreținere;
- sport în timpul liber;
- sport în familie;
- sport pentru persoane aflate în situații speciale (ex. femei însărcinate, boli profesionale);
- sport pentru vârsta a III-a.
• sportul de performanţă:
- sport de înaltă performanță (elită);
- sport pentru sportivii consacrați;
- sport pentru copii și juniori;
- sport masters;
- sport extrem.
• sportul adaptat (pentru persoane cu dizabilităţi):
- sport – terapie;
- sport adaptat de performanță.

Caracteristici ale sportului:


- caracteristica principală a sportului o reprezintă competiţia. Caracterul competitiv al
sportivului nu exclude valenţele formative.
- o altă caracteristică a sportului este reprezentată de faptul că acesta este accesibil numai
celor cu aptitudini.

Clasificarea sportului se mai poate realiza și:


- în funcţie de numărul de competitori:
- sporturi pe echipe;
- sport individual;
- sporturi mixte.
- în funcţie de perioada de an în care se desfăşoară:
- sporturi de sezon;
- sporturi pentru tot anul calendaristic.
- în funcţie de includerea în J.O:
- sporturi olimpice;
- sporturi neolimpice.
- în funcţie de genul sportivilor:
- sporturi feminine; sporturi masculine;
- sporturi pentru ambele genuri
- în funcţie de răspândire:
- sporturi naţionale;
- sporturi internaţionale.
- în funcţie de periculozitate:
- nepericuloase (şah, popice înot, tir cu arcul etc);
- periculoase (tenis de masă, badminton, volei, patinaj,
atletism, tenis de câmp);
- foarte periculoase (box, hochei, rugbi, schi, haltere,
motociclism, paraşutism etc).

Sportiv
- legitimat – apartenenţa la un club/asociaţie sportivă recunoscută de Federaţia ramurii de sport
respective
- participare în competiţii, campionate naţionale şi internaţionale în cadrul unui calendar
competiţional, cu obiective și o pregătire specifică pentru concurs;
- amator sau nonamator (profesionist):
- sportivi amatori sunt cei care practică o ramură de sport, fără a stabili relații
contractuale de muncă cu cluburile sau cu asociațiile sportive, la care sunt legitimați;
- sportivii nonamatori sunt cei care, pentru practicarea sportului respectiv, încheie cu
cluburile sportive sau cu asociațiile la care sunt legitimați un contract individual de muncă, pe
baza căruia obțin licența de sportiv profesionist.

Sportivul mai poate fi:


- de performanță (participant la Campionate Naționale, Campionate Balcanice, Cupe
internaționale);
- de înaltă performanță (Campionate Europene, Campionate Mondiale, Jocurile Olimpice);
- cu dizabilități, care pot participa la Jocurile Paralimpice, competiție ce se desfășoară după
încheierea Jocurilor Olimpice.

Categoriile de vârstă la diferite ramuri de sport pentru participare în competiții - exemple:


(Anexa 1)
- copii III – sub 10 ani;
- copii II – 11-12 ani;
- copii I – 13-14 ani;
- juniori III – 15-16 ani;
- juniori II – 17-18 ani;
- juniori I – 19-20 ani;
- tineret – 21-23 ani;
- seniori – peste 24 ani;
- masters – peste 35 ani.
Antrenat
- persoană cu un fitness bun (cu o condiție fizică foarte bună) – practică exerciţiul fizic constant;
- persoană activă şi sănătoasă.
Neantrenat
- persoană sedentară sau relativ sedentară.

Antrenament sportiv (AS)


- este un proces complex, desfășurat sistematic și continuu gradat, de adaptare a organismului
sportivului la eforturi fizice și psihice intense, implicate de participarea la concursuri organizate
în diferite ramuri de sport;
- echipă de pregătire a AS (antrenor, medic, asistent medical, KT, maseur, nutriționist, psiholog)
- clubul/asociaţia sportivă trebuie sa acorde sportivului anumite condiţii specifice de practicare a
sportului respectiv, prin asigurarea resurselor umane, materiale și financiare;
- lecţia de AS este structurată în 3 părţi distincte, şi anume: încălzirea (generală şi specifică
probei sau temei de AS), partea fundamentală şi încheierea.

Antrenor
- coach (lb. engl)
- persoană calificată care se ocupă cu pregătirea, instruirea și educarea sportivilor, în vederea
obținerii unor performanțe înalte.
- calificarea se acordă de către instituții specializate în acest sens.
- Dicționarul Științei sportului editat în Germania în anul 1992, definește și precizează rolul
social al antrenorului astfel: persoana competentă (expert), care dirijează sportivii în antrenament
și îi călăuzește în competiție.
- spre deosebire de cunoștințele profesorului de educație fizică, antrenorul trebuie să posede
cunoștințe tehnice acumulate prin practicarea sportului de înalt nivel în domeniul său de
activitate și în special, să cunoască totul din metodica antrenamentului sportiv.
- performanța sportivă impune antrenorilor să-și desfășoare activitatea într-un înalt grad de
incertitudine, analizând trecutul, muncind în prezent pentru rezultatul sportivului și anticipând
evoluția viitoare a rezultatelor.

Competiţie sportivă
- este o formă de organizare a întrecerii între sportivii de diferite categorii, ce are ca obiect
principal compararea performanțelor (rezultatelor) conform unor reguli precise și a unor
normative stabilite anterior.
Caracteristicile competiției:
- sunt forme de organizare stimulative pentru sportivi, încununându-le întreaga activitate de
pregătire;
- sunt puncte nodale ale întregului proces de antrenament programat pe termen lung;
- constituie mijloace de dezvoltare integrală a capacității de performanță;
- competițiile fac posibil schimbul de informații în numeroase direcții (antrenor, sportiv,
adversar, public, media), motiv pentru care sunt considerate ca adevărați factori de reglare și
dezvoltare socială;
- competiția se constituie ca părți componente ale vieții social-culturale;
- competiția la care participă sportivii de cel mai înalt nivel se constituie ca factor economic, de
profit pentru cei implicați.
Exemplu:
• Ramură de sport: ATLETISM
• Probe sportive din atletism:
Probe de alergări:
- alergare de viteză (100m, 200m, 400m, alergare de ştafetă 4x100m, 4x400m);
- alergare de semifond-fond (800m, 1500m, 3000m, 5000m, 10000m);
- alergare de garduri (100m F/110mg M, 400mg);
- alergare de obstacole (3000m);
- maraton (alergare pe șosea);
- marş sportiv (20km, 50km M).
Probe de sărituri:
- lungime;
- triplusalt;
- înălţime;
- prăjină.
Probe de aruncări:
- greutate;
- disc;
- suliţă;
- ciocan.
Probe combinate
- heptatlon (F) – 7 probe (100mg, Înălțime, Greutate, 200m, Lungime, Suliță, 800m);
- decatlon (M) – 10 probe (100m, Înălțime, Lungime, Greutate, 400m, 110mg, Disc,
Prăjină, Suliță, 1500m).

Atletism - Alergare de viteză


Atletism - Alergare de semifond-fond

Atletism - Alergare de garduri


Atletism - Alergare de obstacole

Atletism – Probe de sărituri: Lungime

Atletism – Probe de sărituri: Triplusalt


Atletism – Probe de sărituri: Înălţime

Atletism – Probe de sărituri: Prăjină


Atletism – Probe de aruncări: Greutate

Atletism – Probe de aruncări: Suliţă


Atletism – Probe de aruncări: Disc

Atletism – Probe de aruncări: Ciocan

S-ar putea să vă placă și