Sportul include toate formele de activități fizice competitive sau jocuri care, [1] prin

participare ocazională sau organizată, cel puțin parțial urmăresc să utilizeze, să

mențină sau să îmbunătățească abilitățile și abilitățile fizice, oferind în același timp
plăceri participanților și, în unele cazuri, divertisment pentru spectatori. [2]. Sportul
poate aduce rezultate pozitive pentru sănătatea fizică. Sute de sporturi există, de la
cele între concurenți singuri, până la cele cu sute de participanți simultan, fie în
echipe, fie în competiție ca individ. În anumite sporturi, cum ar fi cursele, mulți
concurenți pot concura, simultan sau consecutiv, cu un câștigător; în altele, concursul
(un meci) este între două părți, fiecare încercând să-l depășească pe celălalt. Unele
sporturi permit o „egalitate” sau „remiză”, în care nu există un singur câștigător; alții
furnizează metode de egalitate pentru a asigura un câștigător și un pierzător. O serie
de concursuri pot fi organizate într-un turneu care produce un campion. Multe ligi
sportive fac campion anual organizând jocuri într-un sezon sportiv regulat, urmate în
unele cazuri de playoff-uri.

Sportul este în general recunoscut ca un sistem de activități care se bazează pe

atletismul fizic sau dexteritate fizică, cu cele mai mari competiții majore, cum ar fi
Jocurile Olimpice, care admite doar sporturi care respectă această definiție, [3] și alte
organizații precum Consiliul Europei folosind definiții care să prevadă activități fără
un element fizic din clasificarea ca sport. [2] Cu toate acestea, o serie de activități
competitive, dar non-fizice, revendică recunoașterea ca sport minte. Comitetul
Olimpic Internațional (prin ARISF) recunoaște atât șahul și podul ca sporturi de bună
credință, iar SportAccord, asociația federației sportive internaționale, recunoaște cinci
sporturi non-fizice: pod, șah, pescaj (dame), Go și xiangqi, [4] [5] și limitează
numărul jocurilor de minte care pot fi admise ca sport. [1]

De obicei, sportul este guvernat de un set de reguli sau obiceiuri, care servesc la
asigurarea unei concurențe corecte și permit judecarea constantă a câștigătorului.
Câștigarea poate fi determinată de evenimente fizice, cum ar fi marcarea obiectivelor
sau traversarea unei linii. Poate fi determinat și de judecătorii care notează elemente
ale performanței sportive, inclusiv măsuri obiective sau subiective, cum ar fi
performanța tehnică sau impresia artistică.

Înregistrări ale performanței sunt deseori păstrate, iar pentru sporturile populare,
aceste informații pot fi anunțate sau raportate pe scară largă în știri despre sport.
Sportul este, de asemenea, o sursă majoră de divertisment pentru non-participanți,
sportul spectator atrăgând mulțimi mari pe locurile sportive și ajungând la audiențe
mai largi prin difuzare. Pariurile sportive sunt, în unele cazuri, sever reglementate, iar
în unele cazuri sunt esențiale pentru sport.

Potrivit A.T. Kearney, o consultanță, industria sportivă globală valorează până la 620
de miliarde de dolari din 2013. [6] Cel mai accesibil și practicat sport din lume este
alergatul, în timp ce fotbalul de asociere este cel mai popular sport de spectatori. [7]