Prof.

POPESCU BRÂNDUŞA

ÎNTREŢINEREA
ŞI
REPARAREA
ECHIPAMENTULUI MOTOR
AUXILIAR CURRICULAR

Domeniul de pregătire profesională generală:

MECANICĂ DE MOTOARE
Stagiu de practică
Clasa a X –a

1
 CUPRINS

1. Mecanismul motor………………………………………………...… 3
2. Mecanismul de distribuţie……………………………………….…. 10
3. Sistemul de ungere………………………………………………..... 14
4. Sistemul de răcire………………………………………………..… 20
5. Instalaţia de alimentare………………………………………….…. 26
6. Instalaţia de aprindere…………………………………………….... 35
7. Instalaţia de pornire………………………………………………....41
8.. Evaluare…………………………………………………………..…45
9. Bibliografie……………………………………………………….….50

2
 ══════════════════

MECANISMU MOTOR

Fig. 1. Sectiune printr-un motor:

1- piston; 2-biela; 3 - arbore cotit; 4 - clindri; 5 - chiulasa; 6 - carter inferior;
7 - pompa de ulei; 8 - sistem de distributie; 9 ,10 - supape de admisie,
refulare; 11- arbore cu came; 12-termostat, 13-ventilator

3
 1. DEFECTE ÎN EXPLOATAREA MECANISMULUI MOTOR

1.1. Arderea garniturii de chiuloasa

1.2. Fisurarea sau spargerea blocului cilindrilor sau a chiuloasei
1.3. Griparea pistoanelor
1.4. Topirea lagărelor
1.5. Griparea lagărelor
1.6. Ruperea segmenţilor
1.7. Ruperea bolţului de piston
1.8. Ruperea şuruburilor, a prezoanelor de prindere a capacului biele.

1.1. Arderea garniturii de chiulasă

Cauze  prelucrarea necorespunzătoare a suprafaţelor de etanşare a blocului cilindrilor sau
a chiulasei; detonaţii;
 strângerea insuficientă sau incorectă, (cea mai frecventa cauza);
 montarea necorespunzătoare a garniturii;
Mod de  scăderea apei în instalaţia de răcire, fără să se observe pierderi exterioare,
constatare simultan cu apariţia apei în baia de ulei şi a creşterii nivelului uleiului care se
emulsionează ;
 prezenţa gazelor comprimate în instalaţia de răcire (la accelerarea motorului
ies bule de gaze în vasul de expansiune sau la gura de umplere a radiatorului);
 întreruperi la aprindere datorită depunerii apei pe electrozii bujiei;
 rateuri ritmice în carburator;
 prezenţa uleiului în bazinul superior al radiatorului, ca urmare a împingerii, de
către gaze, a uleiului de pe cilindri în cămaşa de apă a motorului.
Remediere  se înlătură pe parcurs de către conducătorul auto, prin înlocuirea garniturii de
chiulasă.

1.2. Fisurarea sau spargerea blocului cilindrilor sau a chiulasei

Cauze  îngheţarea apei în instalaţia de răcire;
 supraîncălzire locală datorită funcţionării îndelungate a motorului la turaţii şi
sarcini ridicate;
 reglaje incorecte;
 înfundarea parţială a canalizaţiei apei de răcire etc.;
 turnare de apă rece în motor, când acesta este fierbinte.
Mod de  pierderea apei din instalaţia de răcire;
constatare  supraîncălzirea motorului, putându-se ajunge până la griparea;
 prelingerea apei şi emanarea de vapori.
Remediere  se înlătură în centre specializate prin înlocuirea componentelor.

4
 1.3. Griparea pistoanelor
Cauze  răcirea necorespunzătoare a motorului;
 ungerea insuficientă a pieselor în frecare;
 reglaje necorespunzătoare (avans la aprindere prea mic, amestec prea sărac
sau prea bogat, întinderea incorectă a curelei ventilatorului, joc necorespunzător
la montare între piston şi cilndru );
 efectuarea unui rodaj neconform cu indicaţiile fabricii constructoare;
 circulaţia îndelungată într-o treapă inferioară;
 supraîncălzirea pistoanelor prin baia de foc (datorită scăpării gazelor pe
lângă segmenţi, la funcţionarea cu detonaţii, la porniri la rece în sarcini, cînd
segmenţii sunt uzaţi sau înţepeniţi).
Mod de  fierberea apei; scăderea puterii motorului;
constatare  apariţia zgomotelor asemănătoare unei frecări puternice între metal –
pistoanele cârâie şi dau un miros de fier încins.
Remediere  automobilul va trebui să fie remorcat până la prima staţie de întreţinere.

1.4. Topirea lagărelor

Cauze  ungerea insuficientă; joc incorect; îmbâcsirea filtrului de ulei;
 pătrunderea prafului la motor;
 amestec carburant necorespunzător, (detonaţii);
 funcţionarea motorului timp îndelungat la turaţii şi sarcini peste limita admisă.
Mod de  topirea lagărelor paliere este însoţită de o bătaie înăbuşită (înfundată), care
constatare se înteţeşte la accelerarea bruscă a motorului;
 topirea materialului de pe cuzinetul lagărului de bielă se exteriorizează
printr-o bătaie metalică de tonalitate mijlocie, care se aude clar la ridicarea
bruscă a piciorului de pe pedala de accelerare.
Remediere  se opreşte motorul, iar automobilul va fi remorcat până la prima staţie de
întreţinere.

1.5. Griparea
Cauze  supraîncălzire, ungerea incorectă;
lagărelor
 joc incorect între arbore şi cuzinet;
 material antifricţiune necorespunzător etc.
Constatare  scăderea presiunii uleiului;
Remediere  se opreşte motorul, iar automobilul va fi remorcat până la prima staţie de
întreţinere.

Ruperea segmenţilor
Cauze  calităţii necorespunzătoare a materialului segmenţilor;
 montării incorecte;
 uzurii sau înţepenirii în canalele lor;
 supraîncălzirii care provoacă o creştere a tensiunilor interne.
Mod de  pierderii etanşeităţii în cilindru;
constatare  scăderii puterii motorului etc. La rotirea cu manivelă se aude un zgomot
caracteristic zgârâierii.
Remediere  prin demontarea motorului şi înlocuirea segmenţilor. Deplasarea
automobilului poate continua până la staţia de întreţinere numai cu motorul
funcţionând la turaţii reduse şi mijlocii.

5
 Ruperea bolţului de piston
Cauze  uzurii, (jocul între bolţ şi bielă sau între bolţ şi piston depăşeşte 0,05 mm);
 gripării pistonului respectiv;
 materialului necoresponzător.
Constatare  sunet metalic ascuţit, egal în intensitate;
Remediere  automobilul trebuie remorcat până la staţia de întreţinere, unde se va înlocui
bolţul rupt.

Ruperea şuruburilor, a prezoanelor de prindere a capacului biele.

Cauze  materialului necorespunzător din care sunt executate prezoanele şi şuruburile;
 montare efectuată incorect (neasigurare, strângere prea tare).
Remediere  automobilul se va remorca până la prima staţie de întreţinere unde motorul de
demontează, se verifică şi se repară.

ACTIVITATE PRACTICĂ

A P 1 - ÎNLOCUIREA GARNITURII DE CHIULASĂ

Succesiunea fazelor S.D.V.-uri

DEMONTAREA GARNITURII DE CHIULASĂ
Pentru înlocuirea garniturii de chiulasă este necesar să se
respecte următoarea ordine de demontare:
 se deconectează bateria de acumulatoare;
 se scoate racordul filtrului de răcire;
 se goleşte circuitul de răcire; macara;
 se demontează de pe chiulasă: racordurile electrice, conductele de
cheie
alimentare cu benzină, alternatorul, conductele de aspirarea
dinamometrică;
vaporilor de ulei din carterul motor, capacul chiulasei, cablurile de
acţionare a clapetei obturatoare şi a clapetei pentru pornirea la trusa de chei;
rece:conductele circuitului de răcire (chiulasă-carburator şi pompă
apă-carburator).
ATENŢIE la scoaterea capacului de chiulasă - garnitura de
etanşare trebuie să rămână pe capac;
 se deşurubează în ordinea prescrisă şuruburile care fixează
chiulasa pe blocul cilindrilor, exceptând şurubul central care se
slăbeşte pentru permiterea rotirii chiuloasei la demontare;
 se scot şi se aşează în ordinea tijelor culbutorilor;
 la scoaterea chiulasei, trebuie să se păstreze ordinea de montare a
tijelor împingătoare şi a tacheţilor, astfel ca la remontare să se
asigure aceeaşi poziţie de lucru.
Diferenţele de planeitate nu trebuie să depăşească 0,05 mm; în caz
contrar, se va proceda la rectificarea prin frezare a suprafeţei de contact,
respectându-se valorile înălţimii chiuloasei H.

…………………………………………………….

6
 REMONTAREA GARNITURII DE CHIULASĂ
La remontare se foloseşte obligatoriu o nouă garnitură de
chiulasă: operaţiile necesare remontării chiulasei se execută în ordinea
inversă, respectându-se condiţiile tehnice menţionate. cheie fixă;
La final se mai execută următoarele operaţii: dispozitiv MOT
- se reglează jocul dintre culbutori şi supape; 13;
- se reglează cursa liberă a pedalei de acceleraţie şi a poziţiei
butonului de comandă a clapetei de pornire la rece; set calibre;
- se realizează umplerea şi scoaterea aerului din circuitul de
răcire; patent;
- se reglează aprinderea şi carburaţia la motor;
- se aduce motorul la regimul termic normal, observându-se
etanşeitatea sistemelor motorului.
După 500 km rulaţi, se procedează la o nouă strângere a
chiulasei şi la reglajul jocului dintre culbutori şi supape.

Fig. 3. Deconectarea racordurilor de pe chiulasă:

1-fişe bujii; 2-fişa centrală a bobinei de inducţie; 3-cablul electric al circuitului
primar al ruptorului; 4-cabluri electrice de la alternator; 5-conducta de alimentare cu
benzină a carburatorului; 6-conducta avansului depresional; 7- racorduri de aspiraţie a
vaporilor de ulei din carterul motor; 8- alternator; 9-cureaua ventilatorului; 10 –piuliţe de
fixare capac chiulasă; 11-cabluri de acţionare a clapetei obturatorului şi a clapetei pentru
pornirea la rece; 12-conductele circuitului de răcire.

7
ACTIVITATE PRACTICĂ

A P 2 - ÎNLOCUIREA GARNITURILOR DE LA
CARTERUL INFERIOR

Succesiunea fazelor S.D.V.-uri

Pentru înlocuirea unui set de garnituri la carterul inferior se va
proceda astfel:
 se aşează automobilul pe o rampă elevatoare sau pe un canal de
vizitare;
 se demontează scutul de protecţie de la partea inferioară a
motorului;
 se scurge uleiul din carterul inferior, după ce se scoate dopul filetat
de la partea inferioară;
 se desfac cele 14 şuruburi de fixare a carterului inferior de la
blocul cilindrilor;
 se scoate carterul inferior;
 se desfac garniturile laterale din locaşul lor, curăţindu-se şi locul
de aşezare, apoi se scot garniturile din cauciuc aşezate frontal.
Se recomandă ca la montarea garniturilor din cauciuc frontale, să
se ungă suprafeţele acestora cu un mastic de etanşare.

MONTAREA GARNITURII DE LA CARTERUL INFERIOR

Se va proceda astfel:
 se pun garniturile într-o ordine bine determinată;
Pentru aşezarea corectă şi menţinerea garniturilor laterale pe
blocul cilindrilor sunt prevăzute din construcţie patru ştifturi de centrare; cheie
 se fixează cu atenţie carterul inferior (buşonul de golire fiind dinamometrică;
montat) pe blocul cilindrilor, astfel ca să nu se producă strivirea
sau îndoirea garniturilor; trusa de chei;
 se strâng şuruburile de fixare a carterului inferior, începând cu cele
de la partea centrală;
 se introduce uleiul de motor prescris prin buşonul de umplere
amplasat în capacul chiuloasei;
 se porneşte motorul, aşteptând câteva minute pentru a se încălzi
bine uleiul şi a se observa dacă apar eventualele scurgeri de ulei;
 se remontează scutul motor;
 se coboară automobilul de pe puntea elevatoare.

Fig. 4. Demontarea –remontarea carterului inferior şi ordinea de aşezare a

garniturilor

8
 ACTIVITATE PRACTICĂ

A P 3 - STRÂNGEREA CHIULASEI

Succesiunea fazelor S.D.V.- uri

Garnitura de chiulasă are rolul de a asigura etanşeitatea
camerei de ardere, cât şi de a prelua parţial din dilatările neuniforme
ale materialului chiulasei şi blocului motor.
Strângerea şuruburilor de fixare a chiulasei trebuie să se
facă într-o anumită ordine, de la mijloc spre extremităţi, evitându-se
ondularea ei, care ar duce la lipsa de etanşeitate.
Momentul de strângere a şuruburilor este prescris în cheie dinamometrică
instrucţiunile de întreţinere elaborate de întreprinderea constructoare. cu manetă;
Strângerea şuruburilor chiuloasei se va face la un cuplu de
5,5-6,5 daNm, respectându-se ordinea de strângere, începând din
partea centrală în cruce sau circular. riglă gradată;
Se menţionează că ultima operaţie de strângere la cuplu
trebuie precedată de o slăbire cu un sfert de tură a şuruburilor set de cale.
chiulasei.
Restrângerea şuruburilor de fixare a chiulasei se execută:
 după parcurgerea a 500 Km;
 după 2 h 30 min de la oprirea motorului (când se demontează
chiulasa cu ocazia unei intervenţii la motor);
 înainte de înlocuirea garniturii de chiulasă se va face verificarea
planeităţii chiulasei, măsurându-se deformaţia X cu ajutorul unei
rigle gradate şi a unui set de cale.

Efortul de strângere trebuie dozat treptat, şi anume:

 la început se strâng toate şuruburile cu 1/2- 1/3 din valoarea
prescrisă a momentului;
 apoi se repetă strângerea cu efort egal cu 2/3 din această mărime,
după care se strâng cu efort maxim.
Pentru fiecare tip de motor, întreprinderea constructoare
indică ordinea de strângere a şuruburilor sub forma unor scheme.

Fig.5. Schema de strângerea a chiulasei

9
 ════════════════════════════

MECANISMU DE DISTRIBUŢIE

Fig. 6. Mecanismul de distribuţie

1-ax cu came; 2-culbutor; 3-tachet; 4- şurub de reglaj; 5-piuliţă; 6-ax culbutori;
7-culbutor; 8- arc; 9-supapă; 10-ghidul supapei; 11- pastila.

10
 FIŞĂ DE DOCUMENTARE

F D 6 - DEFECTE ÎN EXPLOATARE ALE MECANISMULUI DE

DISTRIBUŢIE

Zgomote sau bătăi ale transmisiei

Cauze  uzura elementelor de transmisie a distribuţiei;
 uzura pinioanelor pompei de ulei.
Mod de  defecţiunile transmisiei cu lanţ se manifestă printr-un zgomot sub forma
constatare unui vâjâit. Se ascultă cu stetoscopul în zona I.
 defecţiunile danturii de antrenare a pompei de ulei se manifestă în acelaşi
mod şi se detectează prin ascultare cu stetoscopul în zona IV.
Remediere  se inlocuiesc elementele uzate.

Bătăi ale culbutorilor sau tacheţilor

Cauze  jocurile termice prea mari;
Mod de  bătăile sunt ritmice, cu intensitate redusă şi frecvenţă mare (sunet ascuţit);
constatare  bătăile se pot depista prin ascultare cu urechea în zona V.
Remediere  se reglează jocurile termice la valoarea prescrisă.

Fig.7. Zonele de ascultare cu

stetoscopul a zgomotelor şi bătăilor
mec. de distribuţie

I – zona transmisiei distribuţiei;

II – zona lagărelor axului cu came;
III – zona tacheţilor;
IV – zona angrenării pompei de ulei;
V – zona culbutorilor şi a supapelor.

Griparea şi blocarea supapelor

Cauze  joc insuficient între supapă şi ghidul ei;
 şlefuire insuficientă a talerului şi a scaunului de supapă;
 joc insuficient la tacheţi;
 depuneri de calamină pe tijă şi pe talerul supapei;
 cocsarea uleiului dintre tija supapei şi ghid (datorită utilizării uleiurilor fără
aditivi antioxidanţi).
Mod de  funcţionare neregulată a motorului şi oprirea acestuia la turaţii reduse;
constatare  scăderea puterii motorului;
 rateuri în colectorul de admisie sau de evacuare (după tipul supapei
gripate).
Remediere  se demontează toate bujiile, în afară de cea a cilindrului care se verifică. Se
roteşte arborele cotit şi dacă se aude un şuierat în colectorul de admisie sau în
cel de evacuare, înseamnă că supapa de admisie, respectiv, cea de evacuare
este blocată.
Înlăturarea defecţiunii pe poarcurs se face, parţial, prin reglarea jocului dintre
supapă şi tachet. Dacă remedierea nu este posibilă, automobilul este remorcat până
la atelierul de reparaţie.

11
 Ruperea supapelor
Cauze  oboseala materialului;
 coroziunea metalului;
 blocarea supapei şi lovirii ei de către piston.
Mod de  bătaie metalică pronunţată neregulată;
constatare
Remediere  se face la un atelier până la care automobilul trebuie să fie remorcat.

Ruperea arcului supapei

Cauze  oboseala materialului;
 coroziunea sau lovirea arcului cu ocazia montării.
Mod de  ţăcănituri metalice puternice şi ascuţite;
constatare  rateuri în colectorul de evacuare sau de admisie (după supapa la care arcul
este rupt);
 mers neregulat al motorului.
Remediere  se poate face direct pe automobil, fără a se demonta motorul.

Sărirea lanţului distribuţiei

Cauze  lanţ uzat, la variaţii bruşte ale turaţiei motorului;
Mod de  zgomot, care apare în carburator, asemănător unor ’’sforăituri’’, datorită
constatare închiderii şi deschiderii cu întârziere sau cu avans a supapelor;
Remediere  în parcurs, constă în punerea la punct a distribuţiei tot cu lanţul vechi şi
continuarea drumului fără accelerări bruşte pentru a evita sărirea din nou a
lanţului.

Deteriorarea pinioanelor distribuţiei

Cauze  ruperea dinţilor pinioanelor se produce iarna când uleiul are o vâscozitate
ridicată;
Mod de  motorul se opreşte imediat;
constatare
Remediere  se face numai la o staţie de întreţinere.

12
ACTIVITATE PRACTICĂ

A P 4 - VERIFICAREA ŞI CORECTAREA JOCULUI DINTRE

CULBUTORI ŞI SUPAPE

Succesiunea fazelor S.D.V.-uri

Verificarea jocului dintre culbutor şi supapă
 se aduce maneta de comandă a vitezelor pe poziţia “liber”;
cheie
 se strâng şuruburile de fixare a suporţilor rampei culbutorilor la dinamometrică;
un cuplu de 1,5 la 1,7 daN;
 se aduce supapa de evacuare a cilindrului nr. 1 (cel de lângă calibru de
volant) în poziţia complet deschisă; distanţă (spion);
 se verifică gradul de uzură al suprafeţelor de lucru la culbutor şi
supapa de admisie de la cilindrul nr.3 şi suprafeţele de lucru la culbutorul
şi supapa de evacuare de la cilindrul nr.4 şi se corectează, dacă este cazul,
în vederea evitării erorilor de măsurare;
 se verifică distanţa dintre culbutor şi supapă:
la rece: admisie - 0,5 mm şi la evacuare - 0,2 m;
la cald: admisie - 0,18 mm şi la evacuare - 0,2 mm.

Corectarea jocului dintre supapă şi culbutor patent.

 se desface uşor contrapiuliţa 4 din capacul culbutorului, folosind
o cheie fixă sau specială MOT 13;
 se introduce între culbutor şi capătul tijei un calibru 1, de grosime
corespunzătoare dimensiunilor prescrise, înşurubându-se uşor şurubul de
reglare 5, până când calibrul alunecă cu uşoară frecare între suprafeţele
de lucru. În această poziţie, ţinând şurubul de reglaj 5 blocat, se strânge
piuliţa 4 până la blocare; se continuă rotirea arborelui cotit cu 180 0 în
ordinea de aprindere, respectându-se schema alăturată.

Fig. 8. Reglarea jocului dintre supapă şi culbutor

1-calibru de distanţă; 2-cheie fixă; 3-şurubelniţă; 4-piuliţă de blocare; 5-şurub de
reglare; 6-chiulasă; 7-tija supapei; 8-culbutor; 9-arbore de distribuţie;10-tachet

13
 ════════════════════

SISTEMUL DE UNGERE

Fig.9. Schema sistemului de ungere cu carter umed

1-pompa de ulei; 2 - sorbul; 3 - conductă; 4 - filtru curăţire brută; 5 - magistrala
de ulei; 6,10 - canale de ungere în arborele cotit; 7 - conductă; 8 - filtru curăţire
fină; 9 - supapă de siguranţă; 11- ax culbutor; 12 - jojă ulei; 13 - baia de ulei;
14 - pinioane distribuţie; 15 -manometru; 16 - supapă; 17 - schimbător de
căldură;19 - supapă de scurtcircuitare.

14
FISĂ DE DOCUMENTARE

FD 7 - DEFECTE ÎN EXPLOATARE ALE SISTEMULUI DE UNGERE

Ruperea danturii pinioanelor pompei de ulei

Cauze  uleiul este foarte vâscos şi nu permite rotirea pinioanelor;
 uleiul conţine apă care a îngheţat în pompă.
Mod de  presiune scăzută în sistemul de ungere.
constatare
Remediere  automobilul va trebui remorcat până la prima staţie de întreţinere unde se va
remedia defectul.

Blocarea sau neetanşeitatea supapei de presiune

Cauze  defectarea arcului supapei;
 depunerii pe scaunul supapei a unor impurităţi;
 uzura bilei de închidere.
Mod de  uleiul nu este trimis în conducta principală ci revine în pompă (sau direct
constatare în baie), înrăutăţind ungerea motorului.
Remediere  se face la atelier până la care automobilul se deplasează prin remorcare.

Diluarea uleiului cu apă

Cauze  condensarea vaporilor de apă conţinuţi în amestecul carburant aspirat şi în
gazele arse (la pornirea motorului rece, la porniri repetate pe timp friguros şi
la funcţionarea fără termostat);
 blocul cilindrilor prezintă fisuri interioare;
 garnitura de chiulasă este defectă.
Mod de  apariţia pe jojă a spumei gălbui persistente;
constatare  cresterea nivelului de lichid din baia de ului.
Remediere  constă în evacuarea uleiului diluat, spălarea instalaţiei şi introducerea în motor
a unui ulei corespunzător.

Diluarea uleiului cu benzină

Cauze  condensarea benzinei în cazul motorului rece;
 perforarea membranei pompei de benzină;
 amestecul carburant prea bogat;
 utilizării unor benzine de calitate inferioară ce conţine produse grele ce nu ard
şi se scurg în baia de ulei etc.
Mod de  apariţia pe jojă a spumei persistente;
constatare  creşterea nivelului de lichid din baia de ulei.
Remediere  se face la atelier până la care automobilul se deplasează prin remorcare.

15
ACTIVITATE PRACTICĂ

A P 5 - CONTROLUL PRESIUNII ULEIULUI

Succesiunea fazelor S.D.V.-uri

CONDIŢII TEHNICE PRIVIND VERIFICAREA
PRESIUNII ÎN SISTEMUL DE UNGERE:
 temperatura uleiului să fie de cca 800C;
 uleiul în carterul inferior să fie între limitele admisibile
marcate pe jojă;
 uleiul să nu fie contaminat cu hidrocarburi grele din
benzină (în acest caz, uleiul prezintă emulsii de apă sau tendinţe de cheie specială
spumare); pentru
 să se asigure şi să se măsoare turaţiile motorului, la care se demontare /
fac diagnosticările; montare;
 dacă uleiul prezintă un grad avansat de oxidare (verificare monocontact;
după forma petei de ulei, rămase după o picătură de ulei lăsată pe o hârtie
poroasă), se recomandă înlocuirea uleiului cu ulei original, înainte de manometru;
verificarea presiunii.
set de calibre;
După îndeplinirea condiţiilor tehnice menţionate se demontează
manocontactul din locaşul său şi se montează racordul manocontactului
în locul manocontactului.
La regimul de mers în gol al motorului (775±25 rot/min), corect
este ca valoarea presiunii citite la manometru nu trebuie să scadă sub 0,7
daN/cm2, iar la 4 000 rot/min, valoarea presiunii să fie de 3,5...4 daN/cm2.
Dacă valorile nu corespund, se demontează pompa de ulei
împreună cu sorbul, se spală în motorină, se suflă cu aer sub presiune, se
demontează capacul, se verifică jocul dintre pinioane şi corp (max. 0,2
mm) şi gradul de etanşare a supapei de siguranţă a pompei de ulei.
După înlăturarea defecţiunii se verifică din nou valorile presiunii
de ulei în aceleaşi condiţii, apoi se execută operaţiile pentru demontarea
racordului manocontactului şi remontarea manocontactului, observându-
se gradul de etanşare al acestuia la o turaţie de cca 2 000 rot./min.

Fig.10. Verificarea presiunii uleiului în sistemul de ungere

16
ACTIVITATE PRACTICĂ

A P 6 - ÎNLOCUIREA FILTRULUI DE ULEI

Succesiunea fazelor S.D.V.-uri

Filtrul de ulei se va schimba după fiecare 15 000 km rulaţi în

condiţii normale de exploatare a automobilului pe drumuri modernizate.
În condiţii de exploatare mai grele sau de uzuri pronunţate la
motor, se recomandă schimbarea filtrului de ulei după fiecare a treia dispozitivul
schimbare de ulei. MOT 445
La înlocuirea filtrului se foloseşte dispozitivul MOT 445, care se
compune dintr-un mâner de strângere şi un colier de fixare. trusa de chei
Pentru demontarea filtrului de ulei, se procedează astfel:
 se introduce pe capul filtrului dispozitivul MOT 445 şi se
fixează bine prin rotirea rozetei;
 se slăbeşte filtrul, deşurubând cu cartuş cu tot, până se
îndepărtează de blocul motorş
Filtrul de ulei demontat de la motor nu se va mai folosi şi curăţi
cu diverse substanţe chimice;
 se unge cu vaselină garnitura de etanşare a filtrului de ulei
nou;
 se pune uşor filtrul nou pe locaşul său din blocul motor,
înşurubându-l cu mâna cât este posibil;

Fig.11. Înlocuirea filtrului de ulei

1-dispozitiv de fixare a filtrului de ulei - MOT 445; 2-filtru de ulei.

17
ACTIVITATE PRACTICĂ

A P 7 - ÎNLOCUIREA ULEIULUI DE MOTOR

Succesiunea fazelor S.D.V.-uri

Înlocuirea uleiului de motor:
 se aduce motorul la regimul termic normal (800C
temperatura uleiului);
 se scoate buşonul de umplere ulei din capacul culbutorilor;
 se pune automobilul pe un elevator, rampă sau fosă;
recuperator de
 sub automobil se aşează recuperatorul de ulei ars;
ulei ars
 se deşurubează buşonul de golire;
 se aşteaptă până se goleşte tot uleiul din carter;
 se montează la loc buşonul de golire;
 se introduce ulei în motor, prin locaşul buşonului capacului
culbutorilor (2,75 litri ulei, fără înlocuire de filtru şi 3 litri cu înlocuire de
filtru);
 se remontează buşonul din capacul culbutorilor, se
porneşte motorul şi se observă gradul de etanşare a buşonului de golire;

Fig.12. Înlocuirea uleiului motor

1-buşon de golire

18
ACTIVITATE PRACTICĂ

A P 8 - ÎNLOCUIREA ŞI REPARAREA POMPEI DE ULEI

Succesiunea fazelor S.D.V.-uri

Demontarea pompei de ulei de la motor în vederea verificării şi,
eventual, a reparării prin înlocuiri de piese originale nu necesită
demontarea motorului de la automobil.
Pentru demontarea pompei de ulei de la motor se desfac
şuruburile 1, iar pentru scoaterea numai a sorbului, se desfac şuruburile 2.
Pentru verificarea şi, eventual, repararea pompei de ulei prin
înlocuiri de piese originale trebuie să se dezasambleze pompa, demontând trusa de chei;
şuruburile de fixare a capacului pompei şi aşezând în ordine piesele
componente: pinionul conducător cu axul său, pinionul condus şi corpul set calibre;
cu supapa de siguranţă.
Se curăţă toate piesele şi se verifică: gradul de uzură al
pinioanelor, jocul dintre pinioane şi corpul pompei (max. 0,2 mm), sediul
şi supapa de siguranţă. Piesele defecte se înlocuiesc cu altele originale.
Se reasamblează pompa, strângând şuruburile de fixare a
capacului.
Operaţiile de remontare a pompei la motor şi reasamblarea
celorlalte subansamble se fac în ordinea inversă demontării, aşa cum au
fost prezentate.

Fig.13. Demontarea pompei de ulei Fig.14. Eclatarea pompei de ulei

1-şuruburi de fixarea al pompei pe bloc; 1-sorb; 2-pinion conducător cu ax;
2-şuruburi de fixare. 3-pinion condus cu ax 4-corp; 5- supapă.

19
 ═══════════════════

SISTEMUL DE RĂCIRE

Fig. 15 Circuitul apei de răcire

1- radiator; 2 - pompa de apă; 3 - termostat; 4 - vas de expansiune; 5 - tub flexibil
de cauciuc; 6 - iesirea din pompa de apă a circuitului mic; 7 - intrarea în radiator
a circuitului mare; 8 - intrarea în pompa de apă a circitului mic; 9 - intrarea în
pompa de apă a circuitului mare; 10 - buşonul radiatorului.

20
FISĂ DE DOCUMENTARE

F D 8 – ÎNTREŢINEREA SISTEMULUI DE RĂCIRE

Cură ţi rea ci rcuit ul ui d e
r ăcir e
Înlăturarea cruste calcaroase după patru-cinci ani de utilizare a automobilului este
necesară. Se folosesc:
- soluţie specială comercializate sub denumirea de detartrant;
- soluţia de acid clorhidric tehnic (6 dm3 la 100 dm3 apă distilată).
Operaţiile necesare înlăturării crustei şi spălării circuitului de răcire trebuie să se facă în
ordinea următoare:
 se prepară cca 5 litri soluţie acid clorhidric în proporţiile menţionate mai sus şi se
umple circuitul de răcire cu acest amestec;
 se curăţă instalaţia de răcire folosindu-se două metode:
1. motorul funcţionează pe loc (fără deplasarea automobilului), procedându-se
astfel: se deschide robinetul climatizor pentru ca soluţia să fie răspândită în toată instalaţia de
răcire; se turează motorul timp de 15 minute la cca 2 000 rot/min; se lasă soluţia în motor cca 8
ore; se verifică întodeauna ca martorul indicator de la bord să nu se aprindă (în caz contrar, se
opreşte motorul şi se răceşte uşor); se procedează la golirea soluţiei, după care se curăţă bine
instalaţia cu apă normală de două ori, motorul fiind turat la cca 2000 rot/min, timp de 10 minute.
2. Motorul funcţionează în condiţiile de circulaţie ale automobilului pe o distanţă de
cca 200 km, cu robinetul climatizor deschis, procedându-se la umplerea, curăţirea şi golirea
soluţiei din instalaţie, conform indicaţiilor de mai sus. Nu se va folosi, pentru curăţire, soluţie de
sodă caustică, deoarece aceasta atacă canalizaţiile lichidului de răcire din chiuloasă, care sunt din
aluminiu.

Com pleta rea l i chid ului de r ăcir e ş i s coat er ea a er ului di n s is

tem ul de ră ci r e
Nivelul lichidului de răcire în vasul de expansiune trebuie verificat periodic, astfel ca să
fie întodeauna aproape de nivelul maxim marcat pe vas. Verificarea se face atunci când motorul
este rece.În cazul în care se constată că nivelul lichidului este sub reperul minim, trebuie ca, în
cadrul celui mai apropiat atelier specializat, să se controleze întregul sistem de răcire şi să se
restabilească nivelul, făcând totodată şi scoaterea aerului din circuitul de răcire.
În cazuri excepţionale, când automobilul este în cursă şi se produc pierderi de lichid din
diverse cauze ce pot fi remediate local cu mijloace improvizate, se permite continuarea cursei
automobilului până la cel mai apropiat atelier specializat, respectându-se următoarele
recomandări:
 se opreşte motorul, aşteptând 5-10 minute, pentru echilibrarea statică a lichidului în
sistemul de răcire;
 se scoate capacul vasului de expansiune şi buşonul radiatorului, se toarnă apă
distilată sau, la nevoie, apă de ploaie foarte curată în vasul de expansiune, până la reperul maxim,
şi în radiator, până la nivelul buşonului;
 se pune robinetul climatizorului în poziţia deschis (încălzire);
 se porneşte motorul, lăsându-l să funcţioneze la turaţia de cca 2 000 rot/min.;
 după restabilirea echilibrului lichidul în circuitul de răcire şi ieşirea parţială a
aerului prin robinetelor de purjare, acestea din urmă se închid;
 se pleacă cu automobilul la o viteză redusă la maxim 60 km/oră, respectând turaţia
constantă a motorului, iar după fiecare 15 min de mers, se controlează nivelul lichidului din vasul
de expansiune, pentru a se observa eventuala scădere sub reperul minim. Numai în aceste condiţii,
automobilul poate fi deplasat până la cel mai apropiat atelier de specialitate.

21
ACTIVITATE PRACTICĂ

A P 9 - VERIFICAREA ETANŞEITĂŢII SISTEMULUI DE

RĂCIRE ŞI A VASULUI DE EXPANSIUNE

Succesiunea fazelor S.D.V.-uri

CONDIŢII TEHNICE ÎN VEDEREA VERIFICĂRII
ETANŞEITĂŢII
 verificarea şi completarea lichidului de răcire dacă este cazul,
astfel ca nivelul în vasul de expansiune să fie plasat între repere
(verificarea se face cu motorul rece);
 încălzirea motorului la regim normal (la temperatura de cca cleşte;
80...850 C a lichidului de răcire);
 asigurarea trecerii lichidului de răcire spre radiatorul pompă cu
climatizorului, prin deschiderea robinetului climatizor sau prin aşezarea manometru;
manetei de comandă climatizor pe poziţia încălzit;
 obturarea conductei care duce la vasul de expansiune, cu un cleşte;
 asigurarea presiunii de 0,9 bari în vasul de expansiune, folosind o
pompă specială cu manometru legată la radiator, în locul buşonului .
În cazul scăderii presiunii sub 0,8 bari, se verifică şi se remediază
punctele neetanşe localizate de obicei la: strângerile colierelor de
conducte, lipituri sau celule sparte (cu pori) la radiator,pompa de apă nu
este etanşă.
Dacă după remedierea neetanşeităţilor se constată din nou pierderi
de presiune, se verifică dacă nu sunt scăpări la baza cămăşilor de cilindru
sau la garnitura de chiulasă.

Fig.16. Controlul etanţeităţii

sistemului de răcire
1-aparat pentru realizarea
presiunii în circuitul de răcire;
2-manometru;
3-gura de umplere a radiatorului;
4-vasul de expansiune;
5-cleşte pentru obturat conducte;
6-supapa vasului de expansiune;
7-garnitura de etanşare a
capacului vasului de expansiune.

22
ACTIVITATE PRACTICĂ

A P 10 - VERIFICAREA CONCENTRAŢIEI LICHIDULUI DE

RĂCIRE

Succesiunea fazelor S.D.V.-uri

Sistemul de răcire al motorului este umplut cu un lichid care
asigură protecţia contra îngheţului până la -400 C. Lichidul de răcire este
format dintr-un amestec de apă distilată sau demineralizată şi antigel în cleşte obturator;
proporţii egale.
Pentru verificare se fac următoarele operaţii: termodensimetru
 se porneşte motorul în scopul omogenizării lichidului de sau
răcire şi se opreşte la temperatura lichidului de cca 400 C; refractometru.
 se obturează tubul de legătură între radiator şi vasul de
expansiune, folosind un cleşte;
 se desface buşonul radiatorului şi se ia puţin lichid de
răcire cu ajutorul termodensimetrului;
 se citeşte pe scara termodensimetrului, sau
refractometrului temperatura de protecţie a lichidului şi temperatura reală
a lichidului, făcându-se apoi corecţiile (tabelul 1);
 se remontează buşonul şi se demontează cleştele;
 se scoate aerul din circuitul de răcire

Tabelul 1.
Corespondenţa între gradele de protecţie şi gradele lichidului de răcire în timpul măsurării

Temperatura lichidului în timpul măsurării [0 C]

Cantitatea de lichid
Temperatura
20 30 40 50 60 70 care se scoate şi se
de protecţie
înlocuieşte cu antigel
Valoarea critică pe scara densimetrului

-40 -38 -35 -31 -28 -25 -23 -

-35 -35 -32 -28 -26 -23 -21 0,5

-30 -30 -28 -26 -24 -21 -20 0,9

-25 -27 -24 -22 -19 -17 -15 1,0

-20 -23 -21 -18 -16 -13 -11 1,3

-15 -18 -16 -13 -12 -10 -8 1,6
-10 -13 -12 -10 -8 -7 -5 1,9

-5 -10 -8 -6 -4 -2 -1 se înlocuieşte

23
ACTIVITATE PRACTICĂ

A P 11 - CONTROLUL ŞI CORECTAREA ÎNTINDERII

CURELEI DE VENTILATOR

Succesiunea fazelor S.D.V.-uri

Verificarea săgeţii întinderii normale a curelei ventilatorului
poate fi făcută cu ajutorul unui dispozitiv, sau poate fi apreciată manual
executându-se operaţiile:
 se apasă brida dispozitivului pe cureaua de ventilatorului şi se
dispozitivul
apasă cu degetul pe împingătorul dispozitivului, până când bucşa
special
culisantă 6 atinge de capătul împingătorului (în acest moment
forţa de apăsare este de cca 3 daN);
 se citeşte valoarea săgeţii pe tija gradată 7 şi se compară cu cea
normală (max. 7,5 mm);
În cazul neobţinerii valorii de 7,5 mm, se va corecta întinderea
curelei, prin îndepărtarea sau apropierea alternatorului, după deblocarea
baretei de întindere 1 a alternatorului, acţionându-se asupra şuruburilor 2
şi 3 de fixare a alternatorului.
O curea prea întinsă se deteriorează rapid şi provoacă totodată
uzura prematură a rulmenţilor alternatorului şi pompei de apă.
La montarea unei curse noi se va verifica şi reface tensiunea
curelei după 10 minute de funcţionare a motorului.

Fig.17. Verificarea întinderii curelei ventilatorului:

1-bareta întinzătorului; 2,3-şuruburile de fixare a alternatorului; 4-cureaua
ventilatorului; 5-traversă; 6-bucşă culisantă; 7-tijă gradată.

24
ACTIVITATE PRACTICĂ

A P 12 - ÎNLOCUIREA ŞI REPARAREA RADIATORULUI

Succesiunea fazelor S.D.V.-uri
Pentru demontarea radiatorului de la automobil este necesar să
se efectueze următoarele operaţii:
 se deconectează bateria de acumulatoare, contactele
electrice de la motorul electric 6 al ventilatorului 7 şi de la termocontactul
8;
 se goleşte lichidul din sistemul de răcire, desfăcând
buşoanele de golire 10 plasate la partea inferioară a radiatorului şi a dispozitivul
blocului motor; MOT 445;
 se desfac colierele 2 şi se scot atât tubul de racord superior
1, cât şi tubul racord inferior;
 se desface conducta 5 care conduce spre vasul de
expansiune;
 se desfac fie şuruburile 4, fie bareta 3 de fixare a
radiatorului pe suportul măştii faţă şi deflectorul 13 pentru toate tipurile
de automobile cu motor electric de antrenare a ventilatorului;
 se scoate radiatorul 12, astfel ca tampoanele 9 din cauciuc
brut plasate la partea inferioară şi superioară să se recupereze.
După demontare se recomandă ca radiatorul să fie curăţat
exterior şi interior într-o soluţie de sodă calcinată (5…8 %) la temperatura
de 90...95 0C, apoi introdus într-o baie cu apă încălzită, pentru
identificarea punctelor neetanşe, în radiator introducându-se aer
comprimat la o presiune de 0,75...1 daN/cm2.

Fig.18. Demontarea radiatorului:

1-record superior; 2-coliere, 3-baretă pentru fixarea centrală a radiatorului;
4-şuruburi de fixare; 5-conductă spre vasul de expansiune; 6-motoventilator;
7-ventilator; 8-termocontact; 9-tampon elastic; 10-buşon de golire; 11-buşon de
umplere; 12-radiator; 13-deflector.

25
 ══════════════════════════

INSTALAŢIA DE ALIMENTARE

Fi. 19. Schema de funcţionare a pompei de benzină:

1-corp superior; 2-corp inferior; 3-pârghie de comandă; 4-pârghie manuală de
amorsare; 5-arc de readucere; 6-tijă de comandă a membranei; 7-arc de
acţionare a membranei; 8-excentricul arborelui cu came.

26
FISĂ DE DOCUMENTARE

F D 9 - ÎNTREŢINEREA REZERVORULUI METALIC

DE COMBUSTIBIL ŞI A
CONDUCTELOR DE ALIMENTARE

În timpul exploatării, rezervoarele de combustibil se deformează, se corodează, se

fisurează, se sparg şi se încarcă în interior cu diverse impurităţi, inclusiv depuneri din combustibil.

După fiecare 20 000 km rulaţi după fiecare doi ani de exploatare a automobilului, se
recomandă să se facă următoarele întreţineri:
 Eliminarea impurităţilor, oxizilor sau eventual a urmelor de apă ce se mai găsesc în
benzina din rezervor, folosindu-se cca 5-7 litri de benzină, care se barbotează bine prin suflare cu
aer, apoi se evacuează desfăcând buşonul de la partea de jos a rezervorului sau prin scoaterea
rezervorului de pe automobil şi golirea benzinei prin gura de umplere.
 Se verifică starea de etanşare a buşonului de rezervor, observându-se buna
funcţionare a supapei de aerisire.
 Se verifică dacă rezervorul de benzină prezintă deformări, provenite din crearea
vidului în rezervor din cauza necomunicării aerului din rezervor cu atmosfera prin supapa de
aerisire a buşonului din rezervor, în cazul când se observă deformaţii, ele se remediază prin crearea
de presiuni (1…2 daN/cm) în rezervor pentru aducerea la forma iniţială. Este exclusă lovirea cu
obiecte metalice sau folosirea unei energii termice din exterior, pentru a se evita pericolul de
explozie.
 Se verifică starea tehnică de etanşare a rezervorului, în general, pe la îmbinări şi, în
mod special, în locul unde se montează sonda nivelului de combustibil; se înlătură eventualele
pierderi de benzină .
 Se suflă cu aer conductele de benzină, după ce au fost înlăturate eventualele
deformări şi scoase racordurile din cauciuc.
 Racordul din cauciuc trebuie să etanşeze bine pe conductele metalice, să fie
asigurate cu coliere, să nu prezinte fenomenul de gomflaj sau îmbătrânirea cauciucului (ruperi,
fisuri, etc.). Dacă se observă una din uzurile menţionate, racordurile se înlocuiesc.

Înainte de reparare este necesar ca fiecare rezervor să fie spălat în soluţie concentrată de
sodă caustică încălzită la 90 – 950 C, curăţat şi suflat bine cu aer comprimat.

27
FIŞĂ DE DOCUMENTATE

F D 10 - DEFECTELE FILTRELOR DE COMBUSTIBIL ŞI A POMPEI DE

BENZINĂ

DEFECTELE FILTRELOR DE COMBUSTIBIL

Înfundarea filtrului decantor
Cauze  Depuneri de impurităţi la partea de jos, datorită necurăţirii la timp.
Mod de  prin închiderea canalelor de trecere a benzinei, motorul se opreşte.
constatare
Remediere  se scoate corpul filtrului decantor, se îndepărtează impurităţile existente, se
spală piesele componente, după care urmează montarea şi verificarea.

Deteriorarea garniturii filtrului decantor

Cauze  Montrea greşită a filtrului decantor.
Mod de  alimentare insuficientă a carburatorului cu benzină;
constatare  apar rateuri la motor, puterea scade, după care se opreşte.
Remediere  înlocuirea garniturii defecte sau montarea corectă a garniturii.

Spargerea paharului filtrului decantor

Cauze  montarea necorespunzătoare a şurubului tijei de fixare a paharului.
Mod de  oprirea motorului.
constatare
Remediere  înlocuirea filtrului.

DEFECTELE POMPEI DE BENZINĂ

Perforarea membranei
Cauze  defecţiuni ale instalaţiei de alimentare (neetanşeitatea instalaţiei, închiderea
ermetică a rezervorului de benzină etc.).
Mod de  sărăcirea amestecului (rateuri, putere scăzută), urmată de oprirea
constatare motorului.
Remediere  înlocuirea membranei deteriorate.

Ruperea arcului membranei

Cauze  după o funcţionare îndelungată a pompei.
Mod de  membrana rămâne pe loc, benzina nu mai este trimisă spre carburator, iar
constatare motorul se opreşte.
Remediere  înlocuirea arcului.

28
FIŞĂ DE DOCUMENTATE

FD 10 – DEFECTELE CARBURATORULUI
Înfundarea jiglorului pentru mers încet
Cauze  existenţa impurităţilor din benzină.
Mod de  împiedică funcţionarea motorului numai la turaţii reduse;
constatare
Remediere  prin sufllare de aer în canalele respective cu ajutorul pompei pentru pneuri.

Închiderea accidentală a clapetei de pornire

Cauze  slăbirea piuliţei care fixează pârghia de acţionare;
 desprinderea pârghiei;
 blocarea axului clapetei.
Mod de  apariţia rateurilor în toba de eşapament (la turaţii mari);
constatare  scăderea puterii motorului, urmată, după scurt timp, de oprirea lui.
Remediere  se verifică clapeta de pornire, înlăturându-se cauza care a dus la închiderea ei.

Neetanşeitatea supapei plutitorului

Cauze  uzura vârfului supapei şi a scaunului ei;
 existenţa impurităţilor depuse între vârful acului şi scaun.
Mod de  creşte nivelul benzinei în camera de nivel constant, se obţine un amestec
constatare bogat, care provoacă înnecarea motorului şi deci oprirea lui ;
 rateuri în conductele de evacuare, apariţia fumului de culoare neagră;
 supraîncălzirea motorului.
Remediere  în cazul existenţei impurităţilor, se spală cu benzină locaşul supapei;
 în situaţia în care supapa-arc sau locaşul său sunt uzate, se va apăsa acul în
locaş şi se va roti de 20-30 de ori, apoi se va regla nivelul benzinei.

Înţepenirea supapei plutitorului

Cauze  vârful acului sau locaşul său prezintă uzuri mari.
Mod de  sărăcirea amestecului carburant, putând să ajungă la cazul închiderii
constatare complete a benzinei şi motorul se opreşte.
Remediere  se ciocăneşte uşor corpul carburatorului, pentru ca supapa-ac a plutitorului să
se desprindă.

Deteriorarea plutitorului
Cauze  lovirii la montare sau demontare, coroziunii, dezlipirii etc.
Mod de  nivelul benzinei în camera de nivel constant creşte, amestecul se
constatare îmbogăţeşte, iar motorul se îneacă şi se opreşte.
Remediere  pentru continuarea cursei până la staţia de întreţinere, plutitorul se poate lipi
provizoriu cu prelandez, gumă de mestecat sau săpun.

Înfundarea jiglorului principal

Cauze  benzina conţine scame, praf.
Mod de  sărăcirea amestecului carburant, încălzirea excesivă a motorului, apariţia
constatare rateurilor în carburator, iar la turaţii şi sarcini mari oprirea motorului.
Remediere  se spală jiglorul principal, se suflă cu aer cu ajutorul pompei de umflare a
pneurilor şi se curăţă, după caz, filtrul decantor, filtrul de la carburator şi filtrul
de la orificiul de ieşire a benzinei din rezervor.

29
 Alte defecţiuni ale instalaţiei de alimentare
la m.a.s.

Moto ru l porn eşte dar se opreşte im

ediat
Cauze:
 dispozitivul de mers în gol nu este bine reglat;
 clapeta de pornire (şocul) nu funcţionează corespunzător;
 nivelul benzinei din camera de nivel constant foarte scăzut;
 pompa de benzină defectă; supapa-cui blocată în poziţia închisă;
 conductele de benzină, filtrele de benzină, sorbul sunt înfundate, îngheţate sau conţin apă.

Moto ru l l a tu raţi e joasă are u n m ers n eregu lat

Cauze:
 dispozitivul de mers în gol nu este reglat;
 aspiraţie de aer fals între carburator şi galeriile de admisie la lagărele axului clapetei de
acceleraţie, între galeria de aspiraţie şi chiuloasă;
 scurgere de benzină prin pompa de repriză;
 canale din carburator înfundate;
 nivelul din camera de nivel constant nu este corespunzător.

Moto ru l se accelerează greu

Cauze:
 supapele sau pistonul pompei de acceleraţie nu funcţionează;
 plutitorul este reglat greşit (nivelul benzinei este necorespunzător);
 dispozitivul de reglaj al avansului la aprindere de la distribuitor nu funcţionează corect;
 canalele din carburator sunt înfundate.

Moto ru l nu dezvolt ă pu terea n om in ală;

Cauze:
 jiglorul principal este înfundat;
 nivelul benzinei în camera de nivel constant este prea scăzut;

Motorul are un consum exagerat de ben zin ă

Cauze:
 turaţia motorului la relanti prea mare;
 dispozitivul de mers în gol incorect reglat;
 filtrul de aer îmbâcsit (murdar);
 jigloare decalibrate; scurgeri de benzină;

Înlăturarea defectelor instalaţiei de alimentare a m.a.s. se face, în general, prin curăire,

reglare, sau înlocuirea pieselor uzate.

30
ACTIVITATE PRACTICĂ

A P 13a - ÎNTRETINEREA CURENTĂ A FILTRULUI DE AER

Succesiunea fazelor S.D.V.-

uri
Pentru curăţirea elementului filtrant este necesară demontarea lui
astfel:
 se slăbesc brăţările arc care fixează vasul de expansiune şi se scoate trusa de
acestea din locaşul său, pentru a avea acces la capacul carcasei filtrului de chei;
aer;
echipament
 se desface piuliţa tip fluture (fig.20.) de la capacul filtrului, se scoate
filtrul; cu aer sub
presiune;
 se scoate elementul filtrant;
 se curăţă elementul filtrant prin suflare cu aer sub presiune.
Remontarea elementului filtrant se face în ordinea inversă
operaţiunilor efectuate la demontare, asigurându-se etanşeitatea carcasei
elementului filtrant; poziţia clapetei care asigură intrarea aerului cald sau rece
trebuie să corespundă condiţiilor de vară sau de iarnă.

AP 13 b - ÎNTRETINEREA CURENTA A FILTRULUI DE COMBUSTIBIL

trusa de
Filtrele de combustibil sunt de tip sită (la carburator) sau sită- chei;
decantor plasată în circuitul de alimentare cu combustibil, înaintea pompei de
benzină (fig.21). Curăţirea se face prin suflare cu aer comprimat, iar după echipament
montare trebuie să se asigure o etanşare perfectă a racordurilor. cu aer sub
presiune;

Fig.20. Înlocuirea elementului Fig. 21. Demontarea filtrului de

filtrant al filtrului de aer combustibil de la carburatorul
1-capac; 2-element filtrant; CARFIL-32 IRM
3- carcasă filtru. 1-buşon; 2- filtru sită; 3-cheie fixă.

31
ACTIVITATE PRACTICĂ

A P 14 - VERIFICAREA POMPEI DE BENZINĂ

Succesiunea fazelor S.D.V.-uri

VERIFICAREA PRESIUNII MAXIME DE REFULARE A
POMPEI
Se procedează astfel: dispozitiv
- se manevrează robinetele triple 6 şi 8, astfel ca să se pună în special de
legătură conducta de aspiraţie 12 a pompei de benzină cu rezervorul 1, şi verificare a
conducta de refulare 4 cu cilindrul gradat 5; pompei
- se antrenează pompa prin rotirea manivelei 10 până când în
cilindrul gradat apare jetul de combustibil;
- se face legătura între conducta de refulare 4 şi manşonul 7 prin
intermediul robinetului 6;
- se roteşte manivela de antrenare a pompei, până ce presiunea de
refulare atinge valoarea maximă. Se notează valoarea presiunii maxime
citite pe manometru.
O pompă de benzină bună dă în medie o presiune de (1,5-3) 104
N/m2 , care nu trebuie să coboare sub 1 104 N/m2 .

LA VERIFICAREA DEBITULUI POMPEI

Se procedează astfel:
- se face legătura între conducta de refulare 4 a pompei 2 şi
cilindrul gradat 5 cu ajutorul robinetului 6;
- se închide robinetul de scurgere 3;
- se antrenează pompa rotindu-se manivela 10 cu o turaţie de cilindru gradat;
aproximativ o rot/s şi se urmăreşte nivelul benzinei din cilindrul gradat, la manometru;
zece curse active.
Dacă controlul presiunii pompei de benzină se face pe motor, se
procedează astfel:
- se desface conducta de ieşire de la pompa de benzină;
- se montează un manometru de control la nivelul pompei de
benzină; conducta manometrului trebuie să fie cât mai scurtă şi să nu fie
îndoită.

Fig.22. Dispozitiv pentru verificarea pompelor de benzină

32
ACTIVITATE PRACTICĂ

A P 15- VERIFICAREA ŞI REGLAREA CARBURATORULUI

Succesiunea fazelor S.D.V.-uri

Verificarea şi reglarea carburatorului se face în cadrul
lucrărilor de revizie tehnică a automobilului şi constau în:
 spălarea depunerilor din interiorul carburatorului; dispozitivul
MOT 445;
 suflarea cu aer comprimat a canalelor şi jigloarelor;
 verificarea etanşeităţii carburatorului;
 verificarea şi reglarea nivelului combustibilului în camera
de nivel constant;
 reglarea mersului încet.

Curăţirea periodică (la 14 000-15 000 km) se execută prin Sursa aer
suflarea cu aer comprimat a jigloarelor. comprimat;

Verificarea etanşeităţii carburatorului se face în stare

montată pe motor, în cadrul controlului zilnic, şi în cadrul reviziilor
tehnice.

Verificarea nivelului benzinei în camera de nivel constant se

face numai după ce automobilul a fost aşezat pe o platformă orizontală şi
cu motorul funcţionând la o turaţie de mers în gol timp de 5 min.
La unele carburatoare, în peretele camerei de nivel constant, se
prevede o fereastră sau un orificiu de control (fig. 23. a, b). tubul de sticlă
Nivelul benzinei trebuie să se afle la poziția marcată pe fereastra gradat;
de vizitare (fig.23.a), sau la marginea inferioară a orificiului de control 1
(fig.23.b), fără însă să se scurgă din carburator, atunci când se scoate tub flexibil de
buşonul filetat. legătură;
Verificarea nivelului combustibilului în camera de nivel constant
se poate face şi cu ajutorul tubului de sticlă gradat 2 (fig.23. c), pus în
legătură cu camera de nivel constant prin intermediul tubului flexibil 4 şi rigla gradată.
a ştuţului 3, înşurubat în locaşul unuia dintre canalele de combustibil,
prevăzute în partea inferioară a corpului carburatorului.
Nivelul se măsoară (cu rigla 5) de la planul de separaţie dintre
capacul şi corpul carburatorului până la suprafaţa combustibilului din
camera de nivel constant.

Fig. 23.Verificarea nivelului de combustibil în camera de nivel constant

1-orificiu de control; 2-tub de sticlă gradat; 3- ştuţ, 4-tub flexibil; 5-riglă.

33
 Succesiunea fazelor S.D.V.-uri
Verificarea etanşeităţii plutitorului se face scufundându-se în
apă fierbinte (min.800 C); în această situaţie, prin neetanşeităţi încep să
iasă bule de aer. Repararea plutitorului care prezintă perforații se face cositor;
prin lipire cu cositor, având grijă ca greutatea totală să nu depăşească pistol de lipit;
limita prescrisă de fabrică.

Reglarea nivelului benzinei se face dacă nivelul măsurat nu

corespunde cu cel prescris în notiţa tehnică.
Acest reglaj se efectuează:
 prin îndoirea pârghiei plutitorului, care apasă asupra cuiului de
închidere a supapei-ac;
 sau introducându-se sau scoţându-se un număr de garnituri de sub
scaunul supapei-ac. Îndoirea pârghiei trebuie să se facă cu deosebită
atenţie pentru a se evita rizarea ei şi a nu se deforma plutitorului.

La reglarea mersului încet se execută următoarele operaţii:

 cu ajutorul şurubului 1 se reglează turaţia minimă la care motorul surubelniţă
funcţionează stabil;
 se roteşte şurubul de dozaj cantitativ 2 pentru mersul încet până
când se obţine turaţia maximă a motorului pentru poziţia dată a şurubului
limitator;
 se roteşte din nou şurubul 1 de limitare a clapetei de acceleraţie
pentru a reduce pe cât posibil turaţia motorului şi apoi, se încearcă a se
mări turaţia, rotindu-se şurubul de dozaj cantitativ până când se obţine
turaţia maximă;
 se verifică corectitudinea reglajului, deschizând complet şi apoi
închizând brusc clapeta de acceleraţie; dacă nu se observă tendinţa de
oprire a motorului, reglajul este corect.

Fig.24. Reglarea carburatorului la regimul de mers încet

a-la carburatoarele cu un singur difuzor; b-la carburatorul cu două camere de amestec.

34
 ══════════════════════════

INSTALAŢIA DE APRINDERE

Fig. 25. Schema instalaţiei de aprindere:

1- bateria de acumulatoare; 2 - contactul cu chei; 3 - bobina de inducţie;
4 - coloana ruptor-distribuitor; 5 - condensator; 6 - distribuitor; 7 - bujii.

35
FIŞĂ DE DOCUMENTARE

F D 11 A - ÎNTREŢINEREA SISTEMULUI DE APRINDERE

Î ntr eț i ner ea b at er i ei d e acum ul ato ar e

Pentru mărirea perioadei de exploatare a bateriei de acumulatoare, se recomandă

următoarele:
 bateria de acumulatori trebuie să fie bine fixată pe autoturism şi numai în locul rezervat
acesteia;
 să se cureţe periodic părţile exterioare şi cele metalice în locul rezervat acesteia;
 să se cureţe periodic părţile exterioare şi cele metalice cu apă şi amoniac diluat. Se
desfundă orificiile de aerisire a dopurilor. Bornele bateriei și clemele cablurilor se curăţă de oxizi,
se ung cu vaselină neutră şi se fixează bine;
 la branşarea bateriei, întotdeauna să se lege mai întâi cablul + apoi cablul -;
 să se verifice nivelul electrolitului care trebuie să fie cu circa 10 mm deasupra plăcilor
separatoare în fiecare element al acumulatorului. Numai în cazul în care se constată că s-au produs
pierderi substanţiale de electrolit, se adaugă acid la aceeaşi intensitate cu cel rămas în bac. Se va
evita să se folosească pentru adaus apa de oraş, care conţine foarte mult clor, precum şi apa de
izvor, care conţine multe săruri minerale, toate acestea în soluţia acidă din bacul acumulatorului
conduc la atacul plăcilor de plumb;
 să se evite supraîncărcarea şi subîncărcarea bateriilor, verificând periodic instalaţia
electrică. Tensiunea releului regulator trebuie sa fie reglată astfel ca bateria pe autoturism să atingă
la sfârşitul încărcării 2.3 - 2.4 V/element;
 bateriile scoase temporar din exploatare nu se lasă să stea niciodată descărcate sau cu
acidul sub nivel. Numai după încărcare ele pot fi depozitate în încăperi uscate şi răcoroase;

Î ntr eţ i ner ea b ob inei d e

ind ucţi e

a) Pentru o bună funcţionare a bobinei de inducţie, este necesar ca amplasarea acesteia să

fie exact cea prescrisă de constructor şi anume:
 ferită de intemperii directe atmosferice;
 în poziţie verticală de funcţionare;
 temperatura mediului de lucru de maximum 60 0 C ;
 respectând o distanţă de peste 50 mm între borna de înaltă tensiune şi părţile
metalice .
b) Se verifică la 5000 km starea fixării şi starea tehnică a bornelor de tensiune (joasă şi
înaltă), precum şi fixarea bobinei pe automobil, strângându-se dacă este cazul;
c) Este interzis ca tensiunea de alimentare măsurată la borna conectată la bateria de
acumulatoare să depăşească valoarea de 14 V c.c.;
d) Nu se va lăsa bobina de inducţie sub tensiune (această situaţie apare atunci când circuitul
de alimentare nu se întrerupe prin cheia de contact, iar ruptorul–distribuitor este oprit cu contactele
închise);
e) Se interzice verificarea funcţionării bobinei prin scoaterea conductorului de înaltă
tensiune şi producerea scânteii la masă mai mari de 2 mm.
f) După fiecare spălare interioară a motorului, se şterge bobina cu o lavetă curată;

36
FIŞĂ DE DOCUMENTARE

F D 11 B - ÎNTREŢINEREA SISTEMULUI DE APRINDERE

Î ntr eţ i ner ea r upt or ul ui –
distribuitor
a) Tensiunea de alimentare a ruptorului–distribuitor nu trebuie să depăşească valoarea de
14 V c.c. ;
b) Este interzis a se lăsa ruptorul–distribuitor oprit (cu contactele închise), fără a întrerupe
circuitul prin cheia de contact ;
c) Este interzis a se verifica circuitul secundar prin scoaterea conductorului de înaltă
tensiune (fişa centrală) şi producerea de scântei mai mari de 2 mm.;
d) La spălarea motorului cu apă sau detergenţi se va proteja ruptorul–distribuitor cu
minihusă din material plastic, iar în situaţia apariţiei urmelor de apă, înainte de a porni motorul, se
şterge şi se suflă cu aer comprimat până la uscare, evitându–se astfel spargerea capacului
distribuitor, corodarea contactelor, etc.;
e) După perioada de rodaj a motorului (cca. 3000 km), la fiecare 5000 Km rulaţi se va
verifica şi regla:
 starea tehnică a contactelor ruptorului;
 distanţa dinre contacte (la valoarea de 0,4-0,45 mm );
 unghiul camei ruptorului-distribuitor, care trebuie să aibă valoarea de 570 +20 .
 apăsarea pe contactele ruptorului (350...550 grame forţă);
f) Suprafeţele de lucru ale contactelor se curăţă cu o hârtie abrazivă foarte fină, se lustruiesc
cu o piele de căprioară şi se degresează cu alcool sau benzină curată.
g) Se verifică dacă distribuitorul are capacul fisurat, ruperi sau arderi, contacte oxidate sau
murdare etc. Interiorul capacului se curăţă de praful de cărbune sau alte impurităţi, se suflă cu aer
şi se desfundă orificiul de ventilaţie din capac. Lama rotorului şi contactele din capac se curăţă de
oxizi cu hârtie abrazivă fină şi se degresează cu alcool. Se verifică dacă cărbunele din capac este
excesiv de uzat, rupt sau blocat şi se corectează starea existentă prin blocări sau prin înlocuirea
cărbunelui.
Î ntr eţ i ner ea tehnică a buj iil or

a) Bujiile nu solicită o întreţinere deosebită dacă se respectă următoarele condiţii:

 valoarea termică a bujiei să corespundă cu cea prescrisă;
 sistemele de aprindere şi carburaţie ale motorului trebuie să fie bine reglate şi în
perfectă stare de funcţionare;
 motorul să nu consume ulei, etc.
b) Singura operaţie importantă în timpul exploatării bujiei este verificarea şi reglarea
distanţelor dintre electrozi după fiecare 5000 km rulaţi .
c) Este interzisă curăţirea bujiilor prin încălzirea lor până la temperatura de autocurăţire -
8500 C cu ajutorul flăcării oxiacetilenice sau prin alte mijloace, deoarece procedeul conduce la
slăbirea izolaţiei sau chiar la fisurarea acestora, însoţită de scoaterea din uz a bujiilor .
d) Se recomandă oricărui posesor de automobil ca bujiile, care au deja trecută durata lor de
funcţionare (cca. 15-20 000 km rulaţi), să fie înlocuite toate odată, deoarece prelungirea duratei de
funcţionare conduce automat la mărirea consumului de conbustibil la motor, prin porniri greoaie
la rece, suprasolicitarea sistemului de aprindere, etc.;
e) Dacă automobilul a fost exploatat în condiţii mai grele (praf, umiditate, etc.) este necesar
periodic să se înlăture depunerile de praf şi de uleiuri de pe izolatorul exterior.
f) Se interzice folosirea reducţiilor la bujii;
g) La montarea bujiei se recomandă o uşoară ungere a filetului cu ulei grafitat, aşezarea
inelului de etanşare (întodeauna o singură bucată), înşurubarea iniţială cu mâna şi apoi strângerea
cu cheia specială de bujii din trusa automobilului.

37
ACTIVITATE PRACTICĂ

A P 16 - VERIFICAREA ŞI CORECTAREA AVANSULUI LA

APRINDERE PRIN DEPRESIUNE (AVANS VACCUMATIC )

Succesiunea fazelor S.D.V.-uri

Pentru verificare şi reglare se fac următoarele operaţii:
 se conectează lampa stroboscopică şi turometrul la echipamentul de
aprindere (fig. a);
 se porneşte motorul aducându-l la regim normal de temperatură;
 se menţine motorul la regim constant de turaţie 775-25 rot/ min;
lampa
 se verifică valoarea depresiunii în spatele clapetei de acceleraţie;
stroboscopică;
 se verifică şi se corectează – dacă este cazul – avansul iniţial la
aprindere ;
turometru;
 se branşează tubul de vacuum, între carburator şi capsula
vacuumatică;
dispozitivul
 se acţionează asupra potenţiometrului lămpii până când în momentul
MOT 445;
când semnalele vin faţă în faţă;
 se citeşte pe scara aparatului de avans la aprindere al lămpii, valoarea
unghiului în 0 RAC şi se compară cu cea prescrisă de constructor;
Dacă valorile măsurate nu corespund cu cele normale (diferenţe
până la 40 RAC), se acţionează asupra camei excentrice dinţate din capătul
tijei de comandă a membranei regulatorului de avans prin depresiune
(fig.b).

a b
Fig.26. Conectarea lămpii stroboscopice Fig. 27. Corectarea avansului vacumatic
1-lampă; 2-cadran pentru indicarea
unghiului de avans; 3-reper pe volant;
4-reper pe carcasa ambreiaj;
5-baterie acumulatoare.

38
ACTIVITATE PRACTICĂ

A P 17 - VERIFICAREA ŞI CORECTAREA AVANSULUI

CENTRIFUGAL LA APRINDERE

Succesiunea fazelor S.D.V.-uri

Verificarea caracteristicii de avans centrifugal, corespunde
tipului de motor (tabelul 1), se face cu motorul în funcţiune, folosind un
turometru electronic și o lampă stroboscopică, astfel:
 se conectează turometrul electronic la circuitul primar de
aprindere;
turometru
 se conectează lampa stroboscopică în circuitul secundar şi primar
de aprindere; electronic;
 se porneşte motorul, aducându-l la regim normal de temperatură;
lampă
 se deconectează tubul de la regulatorul de avans prin depresiune;
stroboscopică.
 se stabilesc două sau trei regimuri de turaţie la motor,
corespunzătoare punctelor de pe caracteristica de avans
centrifugal;
 la fiecare turație, se acţionează asupra potenţiometrului lămpii
stroboscopice, până observăm reperele faţă în faţă (reperele
marcate pe volant şi carcasa de ambreiaj sau fulie şi capac
distribuţie);
 se citeşte la fiecare turaţie, avansul la aprindere în 0 RAC şi se
compară cu avansul corespunzător caracteristicii (vezi tabelul 2).
Dacă valorile măsurate nu corespund cu cele normale, se
înlocuieşte regulatorul de avans centrifugal.

Caracteristicile tehnice principale ale ruptorului - distribuitor

tabelul 2
1. Avansul iniţial 0±20 măsurat pe volant

2. Ungiul camei sau unghiul dwell 57±20 sau 61±3% dwell

3. Apăsarea pe contactele ruptorului 350 grame forţă

4. Distanţa între contactele ruptorului 0,4 la 0,5 mm

5. Sensul de rotaţie al ruptorului invers acelor de ceasornic

6. Turaţia maximă a arborelui ruptorului distribuitor 3500/min

7. Tensiune de alimentare max 14 V

39
ACTIVITATE PRACTICĂ

A P 18 - VERIFICAREA ŞI CORECTAREA AVANSULUI

INIŢIAL LA APRINDERE ( AVANS FIX )

Succesiunea fazelor S.D.V.-uri

METODA STATICĂ (CLASICĂ).
 Se aduce reperul de pe volant sau de pe fulia arborelui cotit în dreptul
reperului marcat pe carcasa ambreiajului sau pe plăcuţa sudată la capacul de
distribuţie;
 se slăbeşte din fixări ruptorul-distribuitor;
 se pune contactul de aprindere ;
 se scoate capătul fişei centrale de înaltă tensiune din capacul distribuitor,
orientându-l spre masa automobilului.
 se roteşte ruptorul-distribuitor în sensul de ceasornic cu cca 300, apoi se
roteşte în sens invers până în momentul apariţiei scânteii (sensul de creştere al
avansului la aprindere), poziţie în care se fixează ruptorul–distribuitor prin
înfăşurarea piuliţei de fixare, avansul iniţial având valoarea zero sau altă valoare
normală fixată între repere.

Fig.28. Verificarea avansului iniţial la aprindere

a-verificarea avansului iniţial cu ajutorul reperelor de pe fulia şi capacul distribuţiei;
b-verificarea avansului iniţial cu ajutorul reperelor de pe volant şi carcasa ambreiajului

Succesiunea fazelor S.D.V.-uri

Metoda dinamică.
 După ce au fost îndeplinite condiţiile tehnice se orientează spotul
lampa
luminos al lămpii stroboscopice spre reperele menţionate;
strobosco
 la acţionarea potenţiometrului lămpii, aparatul care măsoară unghiul de pică;
avans trebuie să marcheze valoarea 0-10 sau cea prescrisă de constructor
 Normal în aceste condiţii reperele trebuie observate faţă în faţă în turometru
momentul apariţiei scânteii la lampă. electronic;
 Dacă la aprinderea scânteii (semnalul luminos) la lampa stroboscopică,
reperele pot fi observate faţă în faţă, se citeşte valoarea unghiului de
avans iniţial de aprindere.
 Dacă valoarea nu corespunde cu cea menţionată în tabelul 1, se
acţionează direct asupra ruptorului–distribuitor, rotindu–l în poziţie
corespunzătoare, până când valoarea unghiului de avans este egală cu
cea prescrisă de constructor.

40
 ═════════════════════

INSTALAŢIA DE PORNIRE

Caracteristicile tehnice ale alternatoarelor pentru automobile

Tabelul 3
Tipul alternatorului : IEP Săcele
Caracteristica
111 1162 1114 1122 1165
Tensiunea de lucru [V] 12 12 12 12 12
Curentul nominal , la regim stabilizat [A] 30 30 50 50 50
Curentul maxim , la regim stabilizat [A] 36 36 - - -
Curentul de excitaţie maxim [A] 3,2 3,2 3,9 3,9 3,9
Turaţia nominală de debitare [rotmin] 950 950 950 950 950
Turaţia maximă la regim continuu[rot/min.] 10 000 10 000 10 000 10 000 10 000
Puterea maximă [W] 500 500 700 700 700
Tipul releului folosit 1410 1410 1342 electronic
normal încorporat electronic încorporat
Apăsarea periilor pe inelele colectoare
0,2000…0,250
[daN
Lungimea minimă admisă a periilor [ mm ] 7
Numărul de poli magnetici 12
Numărul de crestături 36
Numărul de conductoare pe crestătură 24
Rezistenţa pe fază, la înfăşurarea statorului
0,25
[Ω]

41
FISĂ DE DOCUMENTARE

F D 12 - DIAGNOSTICAREA ALTERNATORULUI
În general aceste defecţiuni se manifestă în două moduri distincte:
 alternatorul nu încarcă sau încarcă insuficient.
 alternatorul încarcă prea mult.

În cazul în care alternatorul nu încarcă sau încarcă insuficient, motorul electric de pornire
nu dezvoltă puterea necesară antrenării motorului la pornire, becurile nu ard sau ard prea slab, iar
bateria se descarcă repede. În această situaţie se verifică mai întâi, întinderea curelei de antrenare.

Tabel 4 Defecţiunile de funcţionare ale sistemului alternator-regulator

Simptome
- La conectarea farurilor şi în regimuri medii de
funcţionare a motorului, acul ampermetrului
indică descărcare.
- La conectarea farurilor în regimuri medii de
funcţionare a motorului, acul ampermetrului
începe să indice descărcare.
- Oscilaţia acului ampermetrului.
- Scânteiere între colector şi perii.
- Ampermetrul nu indică încărcarea în toate
regimurile de lucru ale motorului.
- Zgomot (zăngănit) la schimbarea bruscă a
regimului de lucru al motorului.
- Funcţionarea alternatorului este însoţită de
zgomot şi bătăi.
- Lipsa sau insuficienţa curentului de încărcare.
- Lipsa curentului de încărcare.
- Curent mare de descărcare după oprirea
motorului.
Cauze posibile
- Patinarea sau ruperea curelei de
transmisie.
- Murdărirea sau ancrosarea cu ulei a
colectorului şi periilor.
- Griparea periilor în port perii sau uzura
mare a periilor.
- Uzura colectorului, ieşirea micanitei
între lamele.
- Întreruperea sau scurtcircuitarea în
înfăşurările indusului sau a înfăşurării de
excitaţie.
- Slăbirea fixării alternatorului pe motor.
- Uzura rulmenţilor arborelui indusului.
- Defectarea regulatorului de tensiune.
- Nu se închid contactele releului.
- Nu se închid contactele releului.

Verificarea circuitului de alimentare cu energie electrică a alternatorului.

Această verificare se face cu ajutorul unei lămpi de control de max. 2 W sau un voltmetru
care se leagă în circuitul de alimentare al alternatorului.
Dacă lampa de control prezintă o intensitate luminoasă mică (contactul pus), înseamnă că
legăturile dintre baterie şi alternator sunt slabe, oxidate, sau prezintă scurgeri de curent la masă,
baterie descărcată.

42
ACTIVITATE PRACTICĂ

A P 19 - VERIFICAREA ACUMULATORILOR AUTO

Succesiunea fazelor S.D.V.-uri

VERIFICAREA NIVELULUI ELECTROLITULUI
Această verificare se face cu ajutorul unui tub de sticlă sau din
material plastic transparent, care se introduce în fiecare rezervor cu tub de sticlă;
electrolit al elementului, până la marginea superioară a separatorilor. Apoi,
astupându-se cu degetul partea superioară a tubului, se ridică tubul şi
nivelul electrolitului rămas în tub trebuie să fie de 10...15 mm (fig.29. a).

VERIFICAREA DENSITĂŢII ELECTROLITULUI

 pentru o valoare a densităţii electrolitului egală sau chiar mai mare
de 1,26 g/cm3, se completează numai cu apă distilată sau demineralizată
(dacă este cazul, se scoate şi electrolit concentrat din elementul căruia termo-
dorim să-i facem egalizarea densităţii); densimetru;
 pentru o valoare a densităţii mai mică de 1,26 g/cm3, se înlocuieşte
parţial electrolitul cu alt electrolit, având densitatea de 1,28 g/cm3, redresor
respectându-se nivelul;
După efectuarea egalizării densităţii electrolitului se încarcă bateria
de acumulatoare cca 2 ore, verificându-se apoi densitatea electrolitului.
VERIFICAREA TENSIUNII ELECTROMOTOARE
Pentru fiecare element al bateriei de acumulatoare se face
verificarea în sarcină, folosind o furcă voltmetrică (pentru bateriile furcă
deschise), (fig.29. c). voltmetrică;
Valorile care caracterizează starea de încărcare a elemenţilor,
respectiv a bateriei , sunt :
- minim 1,85 V/element, încărcat 100%;
- 1,35 V/element, descărcat;
Pentru o încărcare uniformă şi o stare tehnică bună a elemenţilor,
valoarea diferenţei de tensiune între elemenţi nu trebuie să depăşească 0,1
V.

Fig. 29. Diagnosticarea acumulatorilor auto

a-verificarea nivelului electrolitului; b-verificarea densităţii electrolitului;
c-măsurarea tensiunii cu voltmetrul cu furcă.

43
ACTIVITATE PRACTICĂ

A P 20 - REPARAREA ALTERNATORULUI
Succesiunea fazelor S.D.V.-uri
DEMONTAREA ALTERNATORULUI DE PE AUTOMOBIL
Se face efectuând operaţiile: trusă de chei;
 se deconectează bateria de acumulatoare; şurubelnită;
 se slăbeşte bulonul, întinzătorul 2 şi şurubul 3;
 se slăbeşte din fixări ansamblul alternator, împingându-l în partea de
jos şi se scoate cureaua de ventilator 4;
 se scoate alternatorul 5 din locaşul său.

Fig.30. Demontarea alternatorului de pe automobil

1-bulonul de fixare a alternatorului; 2-întinzător; 3-buloane de
fixarea alternatorului pe carterul cilindrilor; 4-curea; 5-alternator.

Succesiunea fazelor S.D.V.-uri

VERIFICAREA IZOLAŢIEI ROTORULUI MONTAT LA
ALTERNATOR
Aceasta se face fără setul de cărbuni, astfel: sursa de
 se demontează suportul cărbunilor; curent;
 se branşează lampa de control 1 la bateria de acumulatoare 2;
conductoare.
 se aşează borna de control 3 la unul din inelele colectoare ale
rotorului şi cealaltă bornă 4 la masă; în această poziţie, lampa nu
trebuie să se aprindă. Dacă lampa se aprinde totuşi, înseamnă că
există scurgeri în inelele colectoare ale rotorului sau scurgeri de
curent între bobina de excitaţie şi rotor.

Fig. 31.Verificarea izolaţiei

alternatorului
1-lampă de control;
2-bateria de acumulatoare;
3-borna de conectare a lămpii;

44
 Succesiunea fazelor S.D.V.-uri
CONTROLUL ÎNFĂŞURĂRII ROTORULUI MONTAT LA
ALTERNATOR
ohmetru;
Această operaţie se execută astfel:
- se branşează ohmetrul 1 între două inele de colectare 2 ale rotorului;
în această poziţie, ohmetrul trebuie să indice o rezistenţă de 4,6-0,2 Ω la
temperatura de 250 C;
 dacă aparatul indică o rezistenţă nulă, înseamnă că există scurtcircuit
la inductor;
 dacă este foarte ridicată, înseamnă că bobina de excitaţie este arsă;
 dacă rezistenţa are valoare infinit, înfăşurarea rotorului este
întreruptă.

Fig. 32. Verificarea înfăşurării rotorului montat la alternator:

1-ohmetru; 2-inele colectoare.

Succesiunea fazelor S.D.V.-uri

VERIFICAREA DIODELOR
 se face un control vizual la conexiunile de la diode (dezlipiri, diode
sparte); lampa de
control;
 se branşează la sursa de curent lampa de control;
 se aşează bornele lămpii de control în punctele 1 şi 2, pentru diodele
pozitive, şi în punctele 3 şi 4, pentru diodele negative;
 se inversează sensurile, lampa trebuie să se aprindă numai întru-un
sens. Dacă lampa se aprinde în ambele sensuri, înseamnă că una sau
mai multe diode sunt în scurtcircuit, deci arse, iar dacă lampa nu se
aprinde în nici un sens de branşare, cele trei diode sunt întrerupte.

Fig. 33.Verificarea diodelor:

1,2 - puncte de control pentru diode pozitive;
3,4 - puncte de control pentru diode
negative.

45
 Fişă de evaluare a probelor practice şi orale

Numele şi prenumele elevului:

Calificarea:
Unitatea şcolară:
Partenerul de practică:

Tema nr.
Schimbarea pompei de apă cu reglarea şi verificarea instalaţiei de răcire

Criterii de apreciere a performanţei candidatului pentru executarea lucrării:

1) Organizarea locului de muncă.

2) Alegerea corectă a SDV – urilor necesare procesului de lucru
3) Alegerea corectă a tehnologiei de lucru (impus de condiţiile concrete)
4) Urmărirea parcurgerii corecte a procesului tehnologic
5) Verificarea corectitudinii realizării lucrării

Criterii de apreciere a motivării teoretice şi susţinerii orale a lucrării:

1) Care sunt criteriile de organizare a locului de muncă

2) Cum se determină starea tehnică a radiatorului de răcire
3) Prezintă tehnologia de lucru întâlnită (adaptată condiţiilor) la practică
4) Care sunt normele de protecţie a muncii de prevenire şi stingere a
incendiilor, aplicate la efectuarea lucrării

Numele şi prenumele evaluatorului Funcţia Nota acordată Semnătura

Nota finală:

46
 FIŞĂ DE EVALUARE
a deprinderilor practice privind

MONTAREA MECANISMULUI DE DISTRIBUŢIE

Nr. Puncte acordate pentru:

Crt. Componenta evaluată Timp de Execuţie Ergonomia Media
execuţie muncii
1.
Pregătirea locului de muncă, alegerea
mijloacelor de muncă

2.
Montarea elementelor cheie ale
mecanismului de distribuţie:
2.1. Montarea pinioanelor
distribuţiei;
2.2. Montarea axului culbutorilor;
2.3. Montarea ansamblului supapelor;
2.4. Montarea capacului chiulasei.

3.
Executarea reglajelor distribuţiei şi
punerea la punct a acesteia;

4. Abilităţi probate în timpul lucrului:

îndemânare în utilizarea
instrumentelor de lucru, precizie în
execuţie, etc.

Numele şi prenumele evaluatorului Funcţia Nota acordată Semnătura

Nota finală:

47
 FIŞĂ DE EVALUARE
privind modul de desfăşurare a activităţii practice la

DEMONTAREA MECANISMULUI MOTOR

Nr. Indicatorii urmăriţi Calificativ

Crt. F. Bine Bine Satisf. Nesatisf.
1. Pregătirea locului de muncă, alegerea sculelor,
şi dispozitivelor, aranjarea adecvată a
mijloacelor ce vor fi utilizate.
2. Cunoaşterea operaţiilor şi a fazelor pe care le
presupune executarea lucrării;
3. Realizarea acţiunilor corespunzătoare fiecărei
operaţii:
3.1. Demontarea chiuloasei;
3.2. Demontarea subansamblelor grupului
piston-bielă;
3.3. Demontarea volantului;
3.4. Demontarea arborelui motor;
3.5. Demontarea bielelor şi pistoanelor.

4. Abilităţi probate în realizarea operaţiunilor:

îndemânare în utilizarea sculelor, precizie în
execuţie.
5. Comportamentul elevilor în timpul executării
lucrării: interes, disciplină, concentrare asupra
lucrului.
6. Respectarea normelor de protecţia muncii

Numele şi prenumele evaluatorului Funcţia Nota acordată Semnătura

Nota finală:

48
 FIŞĂ DE EVALUARE
privind modul de desfăşurare a activităţilor practice

Tema: EFECTUAREA SCHIMBULUI DE ULEI LA MOTOR

Timp de Nr. puncte Nr. puncte

Nr. obţinute-
Indicatori urmăriţi execuţie acordate-
crt. Npa Npo
1. Pregătirea locului de muncă, alegerea sculelor şi
dispozitivelor, aranjarea adecvată a mijloacelor
ce vor fi utilizate
2. Cunoaşterea operaţiunilor şi fazelor pe care le
presupune executarea lucrărilor
3. 3.1. Ridicarea pe elevator sau urcarea pe rampă;
3.2. Demontare buşonului de umplere ulei;
3.3. Demontare filtru de ulei;
3.5. Poziţionarea recuperatorului de ulei ars;
3.4. Demontare buşon de scurgere;
3.5. Golirea carterului de ulei;
3.6. Montarea buşonului de golire,
montarea filtrului;
1.7. Introducerea uleiului nou şi verificarea
nivelului;
3.8. Proba funcţională.
4. Abilităţi probate în realizarea operaţiunilor:
îndemânarea în utilizarea sculelor, precizia în
execuţie
5. Comportamentul elevilor în timpul executării
lucrării: interes, disciplină, concentrarea asupra
lucrului
6. Respectarea normelor de protecţia muncii
TOTAL 100

Nota N= (Npo/Npa)·10

49
 BIBLIOGRAFIE

1. Groza Al. ş.a. - Metode şi lucrări practice pentru repararea automobilelor;

2. Brebenel A, ş.a. - Autoturismul Dacia 1300 - Ediţia a II a, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1978;
3. Marincaş D.ş.a. - Fabricarea şi repararea autovehicolelor rutiere, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti,1982
4. M. Stratulat, V. Vlasie, Automobilul pe înţelesul tuturor, Editura Tehnică, Bucureşti,
1991;
5. Corneliu Mondiru, Automobile Dacia, diagnosticare, întreţinere, reparare, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1998;
6. Gh. Frăţilă, M. Frăţilă, Şt. Samoilă, Automobile, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2003;
7. Marian Pavelescu, Simona Pavelescu, Alina Melnic, Lucian Toderaş, Tehnologii în
mecanica motoarelor, Manual pentru Şcoala de arte şi meserii, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2006;
8. http://www.wikipedia.org;
9. http://www.circulatiarutiera.ro/pregatire-examen/cursuri-legislatia-rutiera;
10. http://www.e-automobile.ro/categorie-motor;

50