Sunteți pe pagina 1din 31

MIOMA. FIBROMIOMA. MASTOPATIE.

Aplicare

Cantitate: 1-5 Lipitori per sedinta Frecventa: 1-3 ori pe saptamana Durata: 10-15 sedinte

Lipitori.ro

Sistemul CIRCULATOR
Patologii

Varice. Endartereite. Tromboflebite. Hemoroizi Hipertensiune arteriala Insuficienta cardiaca. Boala ischemica. Stenocardie. Infarct miocardic. Miocardiodistrofii. Miocardite. Aritmie (dereglarea ritmului cardiac) Sindromul Reino Ateroscleroza

Corpul uman este alctuit dintr-o vast reea de canale, mai mici sau mai mari, prin care circul permanent lichide cu diverse ncrcturi. n cadrul acestui sistem imens de distribuie, redistribuie, evacuare i recaptare a fluidelor, sistemul circulator ocup un loc de prim importan. Sistemul circulator este alctuit dintr-o multitudine de vase tubulare prin intermediul crora circul sngele, care irig ntreg organismul. Vasele de sngeVasele de snge mari (artere, vene), mici (capilare) sau intermediare (arteriole, venule), strbat ntreg corpul, transportnd prin ele substane importante pentru via. Dup coninutul sngelui n gaze precum i n alte substane, circulaia are dou componente majore, una arterial i cealalt venoasCirculaia arterialArterele sunt canale mari prin care, circul sngele, de la inim spre esuturi. Aorta este vasul principal ce pleac din ventriculul stng, ramificndu-se apoi, n derivaii cu calibrul din ce n ce mai mic (arteriole, capilare). Arterele i arteriolele pornite din aort descriu circulaia arterial mare. Artera pulmonar, pleac din ventriculul drept i transport snge venos spre plmni, fiind componenta arterial principal a circulaiei mici.Arterele i mai ales arteriolele, sub influena impulsurilor nervoase primite prin nervii simpatici, se dilat sau se contract schimbnd debitul sanguin. Schimbrile de calibru, modific irigaia tisular dup nevoile organismului, motiv pentru care, aceste canalele, au fost numite ecluze de irigaie".CapilareleDup ce sngele a strbtut arterele mari i mici ajunge n reeaua vaselor capilare. Capilarele sunt vase scurte (0,5cm) i cu diametre microscopice (mai mici de 20). Ele sunt foarte numeroase realiznd o lungime total de 2500 km. i o suprafa de 6200 mp. Capilarul are dou terminaii, prin care se leag, la un capt, de arteriole iar de cellalt capt de venule (vene cu calibru mic), pe lng care mai prezint ramificaii prin care, aceste vase minuscule, se unesc ntre ele.Aceste mici canale permit trecerea prin pereii lor subiri, n spaiul interstiial, i de aici napoi, n circuitul sanguin, a apei, a proteinelor plasmatice cu mas molecular mic, a unor elemente figurate, a mineralelor ionice, a gazelor, a substanelor plastice ori energetice, a unor compui de asimilaie sau dezasimilaie. Prin intermediul lichidelor interstiiale are loc schimbul nutritiv (nutriia celular), respirator i excretor, dintre celule i snge. Lichidele, celulele i substanele care ies din vasele capilare sanguine, constituie mediul local al esuturilor i al organelor. Dei provin din acelai snge, aceste medii locale sunt diferite de la un esut la altul, deoarece celulele tind s le adapteze propriilor necesiti. Din compatibilitatea sau incompatibilitatea dintre celulele unui esut i mediul local depinde starea de sntate sau aceea de boal a unui organ sau a ntregului organism. Eritrocitele nu pot traversa pereii (endoteliu) capilarelor, deoarece sunt elemente prea mari. Din cauza diametrului mare, ele sunt nevoite s i modifice forma n timpul trecerii prin vasele capilare.Capilarele au proprietatea de a-i modifica calibrul, permeabilitatea, filtrabilitatea i aderena pereilor interni. n mod obinuit, prin vasele capilare, trece doar 5% din totalul sngelui circulant. Acest volum, prin modificarea formei capilarelor, poate crete de 6 ori. Sporul cantitativ de snge capilar se realizeaz pe baza micorrii volumului de snge din vasele mai mari. Dac are loc o vasodilataie capilar la nivelul ntregii suprafee cutanate, se scoate din circulaie o cantitate nsemnat de snge de la nivelul organelor, mai ales a ficatului, splinei i plmnilor producndu-se decongestionarea lor. Vasoconstricia dermic, acioneaz n sens contrar, aducnd un flux sporit sanguin spre viscere prin scderea volemiei sanguine periferice.Exist numeroi factori tisulari, fizici i chimici care pot modifica calibrul capilarelor. Cldura i acidoza provoac dilatarea acestor vase minuscule, n timp ce frigul are o aciune contractil. Dintre

catabolii, dioxidul de carbon, acidul lactic, acidul uric au efect dilatator, iar amoniacul acioneaz ca vasoconstrictor. Lipsa vitaminei P, hipokaliemia, hipocalcemia, carena proteic, histaminele, insuficiena sau excesul unor hormoni, precum i alte substane, pot produce o cretere exagerat a permeabilitii capilare. n aceste condiii, capilarele i pierd rezistena, devin fragile, se sparg uor i permit trecerea, uneori masiv, a lichidelor n spaiul interstiial, producndu-se uneori, microhemoragii sau mai des, edem.Circulaia venoasn cadrul sistemului circulator, sngele este adus napoi, la inim, prin componenta venoas. De la esuturi, sngele revine la cord prin venule care unindu-se se capteaz n vene. Vena cav superioar i vena cav inferioar, sunt canalele care colectnd tot sngele venos al circulaiei mari, se deschid n atriul drept.Circulaia venoas reprezint un transport sanguin de ntoarcere care se realizeaz mai greoi, n primul rnd din cauza c, cu excepia prii superioare a corpului, se desfoar mpotriva gravitaiei. Factorii cei mai importani care asigur desfurarea optim a circulaiei venoase sunt: respiraia, contraciile ventriculare, contraciile musculaturii scheletice a membrelor inferioare i pulsaiile arterelor. Inspiraia pulmonar realizeaz o aspiraie a sngelui venos spre cord, mai ales n venele mari, deoarece se creeaz o presiune intratoracic negativ. Totodat, inspiraia profund, exercit o presiune asupra organelor abdominale, prin intermediul diafragmei, presiune care se transmite venelor. Se poate conchide deci, c respiraia corect i efortul fizic moderat au efecte dintre cele mai favorabile asupra circulaiei venoase. Vasele de snge Vasele de snge mari (artere, vene), mici (capilare) sau intermediare (arteriole, venule), strbat ntreg corpul, transportnd prin ele substane importante pentru via. Dup coninutul sngelui n gaze precum i n alte substane, circulaia are dou componente majore, una arterial i cealalt venoas. Circulaia arterial Arterele sunt canale mari prin care, circul sngele, de la inim spre esuturi. Aorta este vasul principal ce pleac din ventriculul stng, ramificndu-se apoi, n derivaii cu calibrul din ce n ce mai mic (arteriole, capilare). Arterele i arteriolele pornite din aort descriu circulaia arterial mare. Artera pulmonar, pleac din ventriculul drept i transport snge venos spre plmni, fiind componenta arterial principal a circulaiei mici.Arterele i mai ales arteriolele, sub influena impulsurilor nervoase primite prin nervii simpatici, se dilat sau se contract schimbnd debitul sanguin. Schimbrile de calibru, modific irigaia tisular dup nevoile organismului, motiv pentru care, aceste canalele, au fost numite ecluze de irigaie".

Pentru a consulta un medic specialist din zona Dvs, vizitati pagina cu Cabinete Medicale. Vasele de snge Vasele de snge mari (artere, vene), mici (capilare) sau intermediare (arteriole, venule), strbat ntreg corpul, transportnd prin ele substane importante pentru via. Dup coninutul sngelui n gaze precum i n alte substane, circulaia are dou componente majore, una arterial i cealalt venoasCirculaia arterialArterele sunt canale mari prin care, circul sngele, de la inim spre esuturi.

Aorta este vasul principal ce pleac din ventriculul stng, ramificndu-se apoi, n derivaii cu calibrul din ce n ce mai mic (arteriole, capilare). Arterele i arteriolele pornite din aort descriu circulaia arterial mare. Artera pulmonar, pleac din ventriculul drept i transport snge venos spre plmni, fiind componenta arterial principal a circulaiei mici.Arterele i mai ales arteriolele, sub influena impulsurilor nervoase primite prin nervii simpatici, se dilat sau se contract schimbnd debitul sanguin. Schimbrile de calibru, modific irigaia tisular dup nevoile organismului, motiv pentru care, aceste canalele, au fost numite ecluze de irigaie".CapilareleDup ce sngele a strbtut arterele mari i mici ajunge n reeaua vaselor capilare. Capilarele sunt vase scurte (0,5cm) i cu diametre microscopice (mai mici de 20). Ele sunt foarte numeroase realiznd o lungime total de 2500 km. i o suprafa de 6200 mp. Capilarul are dou terminaii, prin care se leag, la un capt, de arteriole iar de cellalt capt de venule (vene cu calibru mic), pe lng care mai prezint ramificaii prin care, aceste vase minuscule, se unesc ntre ele. Aceste mici canale permit trecerea prin pereii lor subiri, n spaiul interstiial, i de aici napoi, n circuitul sanguin, a apei, a proteinelor plasmatice cu mas molecular mic, a unor elemente figurate, a mineralelor ionice, a gazelor, a substanelor plastice ori energetice, a unor compui de asimilaie sau dezasimilaie. Prin intermediul lichidelor interstiiale are loc schimbul nutritiv (nutriia celular), respirator i excretor, dintre celule i snge. Lichidele, celulele i substanele care ies din vasele capilare sanguine, constituie mediul local al esuturilor i al organelor. Dei provin din acelai snge, aceste medii locale sunt diferite de la un esut la altul, deoarece celulele tind s le adapteze propriilor necesiti. Din compatibilitatea sau incompatibilitatea dintre celulele unui esut i mediul local depinde starea de sntate sau aceea de boal a unui organ sau a ntregului organism. Eritrocitele nu pot traversa pereii (endoteliu) capilarelor, deoarece sunt elemente prea mari. Din cauza diametrului mare, ele sunt nevoite s i modifice forma n timpul trecerii prin vasele capilare.Capilarele au proprietatea de a-i modifica calibrul, permeabilitatea, filtrabilitatea i aderena pereilor interni. n mod obinuit, prin vasele capilare, trece doar 5% din totalul sngelui circulant. Acest volum, prin modificarea formei capilarelor, poate crete de 6 ori. Sporul cantitativ de snge capilar se realizeaz pe baza micorrii volumului de snge din vasele mai mari. Dac are loc o vasodilataie capilar la nivelul ntregii suprafee cutanate, se scoate din circulaie o cantitate nsemnat de snge de la nivelul organelor, mai ales a ficatului, splinei i plmnilor producndu-se decongestionarea lor. Vasoconstricia

dermic, acioneaz n sens contrar, aducnd un flux sporit sanguin spre viscere prin scderea volemiei sanguine periferice.Exist numeroi factori tisulari, fizici i chimici care pot modifica calibrul capilarelor. Cldura i acidoza provoac dilatarea acestor vase minuscule, n timp ce frigul are o aciune contractil. Dintre catabolii, dioxidul de carbon, acidul lactic, acidul uric au efect dilatator, iar amoniacul acioneaz ca vasoconstrictor. Lipsa vitaminei P, hipokaliemia, hipocalcemia, carena proteic, histaminele, insuficiena sau excesul unor hormoni, precum i alte substane, pot produce o cretere exagerat a permeabilitii capilare. n aceste condiii, capilarele i pierd rezistena, devin fragile, se sparg uor i permit trecerea, uneori masiv, a lichidelor n spaiul interstiial, producndu-se uneori, microhemoragii sau mai des, edem.Circulaia venoasn cadrul sistemului circulator, sngele este adus napoi, la inim, prin componenta venoas. De la esuturi, sngele revine la cord prin venule care unindu-se se capteaz n vene. Vena cav superioar i vena cav inferioar, sunt canalele care colectnd tot sngele venos al circulaiei mari, se deschid n atriul drept.Circulaia venoas reprezint un transport sanguin de ntoarcere care se realizeaz mai greoi, n primul rnd din cauza c, cu excepia prii superioare a corpului, se desfoar mpotriva gravitaiei. Factorii cei mai importani care asigur desfurarea optim a circulaiei venoase sunt: respiraia, contraciile ventriculare, contraciile musculaturii scheletice a membrelor inferioare i pulsaiile arterelor. Inspiraia pulmonar realizeaz o aspiraie a sngelui venos spre cord, mai ales n venele mari, deoarece se creeaz o presiune intratoracic negativ. Totodat, inspiraia profund, exercit o presiune asupra organelor abdominale, prin intermediul diafragmei, presiune care se transmite venelor. Se poate conchide deci, c respiraia corect i efortul fizic moderat au efecte dintre cele mai favorabile asupra circulaiei venoase. Circulaia arterial Arterele sunt canale mari prin care, circul sngele, de la inim spre esuturi. Aorta este vasul principal ce pleac din ventriculul stng, ramificndu-se apoi, n derivaii cu calibrul din ce n ce mai mic (arteriole, capilare). Arterele i arteriolele pornite din aort descriu circulaia arterial mare. Artera pulmonar, pleac din ventriculul drept i transport snge venos spre plmni, fiind componenta arterial principal a circulaiei mici.Arterele i mai ales arteriolele, sub influena impulsurilor nervoase primite prin nervii simpatici, se dilat sau se contract schimbnd debitul sanguin.

Schimbrile de calibru, modific irigaia tisular dup nevoile organismului, motiv pentru care, aceste canalele, au fost numite ecluze de irigaie".

Capilarele Dup ce sngele a strbtut arterele mari i mici ajunge n reeaua vaselor capilare. Capilarele sunt vase scurte (0,5cm) i cu diametre microscopice (mai mici de 20). Ele sunt foarte numeroase realiznd o lungime total de 2500 km. i o suprafa de 6200 mp. Capilarul are dou terminaii, prin care se leag, la un capt, de arteriole iar de cellalt capt de venule (vene cu calibru mic), pe lng care mai prezint ramificaii prin care, aceste vase minuscule, se unesc ntre ele.Aceste mici canale permit trecerea prin pereii lor subiri, n spaiul interstiial, i de aici napoi, n circuitul sanguin, a apei, a proteinelor plasmatice cu mas molecular mic, a unor elemente figurate, a mineralelor ionice, a gazelor, a substanelor plastice ori energetice, a unor compui de asimilaie sau dezasimilaie. Prin intermediul lichidelor interstiiale are loc schimbul nutritiv (nutriia celular), respirator i excretor, dintre celule i snge. Lichidele, celulele i substanele care ies din vasele capilare sanguine, constituie mediul local al esuturilor i al organelor. Dei provin din acelai snge, aceste medii locale sunt diferite de la un esut la altul, deoarece celulele tind s le adapteze propriilor necesiti. Din compatibilitatea sau incompatibilitatea dintre celulele unui esut i mediul local depinde starea de sntate sau aceea de boal a unui organ sau a ntregului organism. Eritrocitele nu pot traversa pereii (endoteliu) capilarelor, deoarece sunt elemente prea mari. Din cauza diametrului mare, ele sunt nevoite s i modifice forma n timpul trecerii prin vasele capilare.Capilarele au proprietatea de a-i modifica calibrul, permeabilitatea, filtrabilitatea i aderena pereilor interni. n mod obinuit, prin vasele capilare, trece doar 5% din totalul sngelui circulant. Acest volum, prin modificarea formei capilarelor, poate crete de 6 ori. Sporul cantitativ de snge capilar se realizeaz pe baza micorrii volumului de snge din vasele mai mari. Dac are loc o vasodilataie capilar la nivelul ntregii suprafee cutanate, se scoate din circulaie o cantitate nsemnat de snge de la nivelul organelor, mai ales a ficatului, splinei i plmnilor producndu-se decongestionarea lor. Vasoconstricia dermic, acioneaz n sens contrar, aducnd un flux sporit sanguin spre viscere prin scderea volemiei sanguine periferice.Exist numeroi factori tisulari, fizici i chimici

care pot modifica calibrul capilarelor. Cldura i acidoza provoac dilatarea acestor vase minuscule, n timp ce frigul are o aciune contractil. Dintre catabolii, dioxidul de carbon, acidul lactic, acidul uric au efect dilatator, iar amoniacul acioneaz ca vasoconstrictor. Lipsa vitaminei P, hipokaliemia, hipocalcemia, carena proteic, histaminele, insuficiena sau excesul unor hormoni, precum i alte substane, pot produce o cretere exagerat a permeabilitii capilare. n aceste condiii, capilarele i pierd rezistena, devin fragile, se sparg uor i permit trecerea, uneori masiv, a lichidelor n spaiul interstiial, producndu-se uneori, microhemoragii sau mai des, edem.Circulaia venoasn cadrul sistemului circulator, sngele este adus napoi, la inim, prin componenta venoas. De la esuturi, sngele revine la cord prin venule care unindu-se se capteaz n vene. Vena cav superioar i vena cav inferioar, sunt canalele care colectnd tot sngele venos al circulaiei mari, se deschid n atriul drept.Circulaia venoas reprezint un transport sanguin de ntoarcere care se realizeaz mai greoi, n primul rnd din cauza c, cu excepia prii superioare a corpului, se desfoar mpotriva gravitaiei. Factorii cei mai importani care asigur desfurarea optim a circulaiei venoase sunt: respiraia, contraciile ventriculare, contraciile musculaturii scheletice a membrelor inferioare i pulsaiile arterelor. Inspiraia pulmonar realizeaz o aspiraie a sngelui venos spre cord, mai ales n venele mari, deoarece se creeaz o presiune intratoracic negativ. Totodat, inspiraia profund, exercit o presiune asupra organelor abdominale, prin intermediul diafragmei, presiune care se transmite venelor. Se poate conchide deci, c respiraia corect i efortul fizic moderat au efecte dintre cele mai favorabile asupra circulaiei venoase. Circulaia venoas n cadrul sistemului circulator, sngele este adus napoi, la inim, prin componenta venoas. De la esuturi, sngele revine la cord prin venule care unindu-se se capteaz n vene. Vena cav superioar i vena cav inferioar, sunt canalele care colectnd tot sngele venos al circulaiei mari, se deschid n atriul drept.Circulaia venoas reprezint un transport sanguin de ntoarcere care se realizeaz mai greoi, n primul rnd din cauza c, cu excepia prii superioare a corpului, se desfoar mpotriva gravitaiei. Factorii cei mai importani care asigur desfurarea optim a circulaiei venoase sunt: respiraia, contraciile ventriculare, contraciile musculaturii scheletice a membrelor inferioare i pulsaiile arterelor.

Inspiraia pulmonar realizeaz o aspiraie a sngelui venos spre cord, mai ales n venele mari, deoarece se creeaz o presiune intratoracic negativ. Totodat, inspiraia profund, exercit o presiune asupra organelor abdominale, prin intermediul diafragmei, presiune care se transmite venelor. Se poate conchide deci, c respiraia corect i efortul fizic moderat au efecte dintre cele mai favorabile asupra circulaiei venoase.

VARICE. TROMBOFLEBITA. ENDARTEREITE


Aplicare Cantitate: 1-5 Lipitori per sedinta Frecventa: 1-3 ori pe saptamana Durata: 10-15 sedinte Nota* Aplicarea lipitorilor se face dupa consultatea cu medicul. Fiecare caz este tratat aparte. Imaginile expuse pe site sunt in scopuri consultative, tratamentul trebuie discutat si stabilit cu medicul.

Imagine in folder

HEMOROIZI
Aplicare Cantitate: 1-5 Lipitori per sedinta Frecventa: 1-3 ori pe saptamana Durata: 10-15 sedinte Nota* Aplicarea lipitorilor se face dupa consultatea cu medicul. Fiecare caz este tratat aparte. Imaginile expuse pe site sunt in scopuri consultative, tratamentul trebuie discutat si stabilit cu medicul. Aplicare Cantitate: 1-5 Lipitori per sedinta Frecventa: 1-3 ori pe saptamana Durata: 10-15 sedinte

HIPERTENSIUNE ARTERIALA
Aplicare Cantitate: 1-5 Lipitori per sedinta Frecventa: 1-3 ori pe saptamana Durata: 10-15 sedinte Nota* Aplicarea lipitorilor se face dupa consultatea cu medicul. Fiecare caz este tratat aparte. Imaginile expuse pe site sunt in scopuri consultative, tratamentul trebuie discutat si stabilit cu medicul.

Aplicare Cantitate: 1-5 Lipitori per sedinta Frecventa: 1-3 ori pe saptamana Durata: 10-15 sedinte

INSUFICIENTA CARDIACA. INFARCT MIOCARDIC. BOALA ISCHEMICA. STENOCARDIE.


Aplicare Cantitate: 1-5 Lipitori per sedinta Frecventa: 1-3 ori pe saptamana Durata: 10-15 sedinte Nota*

Aplicarea lipitorilor se face dupa consultatea cu medicul. Fiecare caz este tratat aparte. Imaginile expuse pe site sunt in scopuri consultative, tratamentul trebuie discutat si stabilit cu medicul.

Aplicare Cantitate: 1-5 Lipitori per sedinta Frecventa: 1-3 ori pe saptamana Durata: 10-15 sedinte

ARITMIE
Aplicare Cantitate: 1-5 Lipitori per sedinta Frecventa: 1-3 ori pe saptamana Durata: 10-15 sedinte

Sistemul NERVOS

Neurita. Neuropatie. Deterioararea nervilor periferici. Radiculita. Lombalgo.

Pentru a consulta un medic specialist din zona Dvs, vizitati pagina cu Cabinete Medicale. Sistemul nervos (latina Systema nervosum ) al unui animal (incluzand omul) coordoneaza activitatea muschilor, monitorizeaza organele, primeste si prelucreaza informatiile primite prin organele de simt si initiaza actiuni. Cu alte cuvinte sistemul nervos este responsabil pentru mentinerea homeostazei (echilibrul intern al corpului). Elementele principale ale sistemului nervos sunt neuronii si celulele gliale (cu rol de sustinere si de protectie). Cu cat urcam pe scara de evolurie a organismelor, sistemul nervos devine tot mai complex, iar posibilitatile lui de a receptiona, interpreta si reactiona corespunzator informatiilor din mediul inconjurator sunt tot mai perfectionate.

Sistemul DIGESTIV

Hepatita cronica. Ciroza. Colecistita

Pentru a consulta un medic specialist din zona Dvs, vizitati pagina cu Cabinete Medicale. Gura si esofagul Procesul de digestie incepe in gura prin maruntirea hranei si amestecarea ei cu saliva. O enzima din saliva numita ptiaina incepe sa descompuna amidonul in zaharuri simple. Alimentele sunt apoi trimise catre fundul gurii si de acolo patrund in

esofag; fiind antrenate mai departe cu ajutorul asa-numitului peristaltism - miscari ritmice de contractare si relaxare a peretelui muscular, cu rol de a impinge bolul alimentar de-a lungul tubului digestiv. Pentru a impiedica regurgitarea alimentelor, adica reintoarcerea lor in gura, si in acelasi timp pentru a permite eliberarea anumitor enzime necesare la un moment dat - fiindca o enzima nu poate implini actiunea alteia - traiectul digestiv este echipat cu sfinctere situate in punctele importante de jonctiune. Stomacul Dupa cum multi dintre noi stiu deja, stomacul este cel mai incapator segment al traiectului digestiv, fiind asezat mai sus insa de cat se crede in general. El ocupa spatiul dintre coastele inferioare, deasupra taliei; este un "sac" flexibil, imbracat in muschi in continua miscare, schimbandu-si astfel fara incetare forma. Cu exceptia alcoolului, nici o substanta ca atare nu este absorbita prin peretii stomacului. Alimentele ingerate in mod obisnuit la o masa parasesc stomacul intr-un interval de trei pana la cinci ore. Materialele lichide, ca supele de exemplu, parasesc stomacul mult mai repede; grasimile insa raman un timp mai indelungat. Un meniu obisnuit, compus din carbohidrati, proteine si grasimi, este eliminat dintr-un stomac normal in trei pana la cinci ore. Glandele stomacului si anumite celule specializate secreta enzime, acid clorhidric, un mucus si un anumit factor capabil sa faciliteze dizolvarea vitaminei B12 si trecerea ei prin peretii intestinali in circuitul sanguin. Unui stomac normal ii este caracteristic mediul acid; aceasta aciditate este asigurata de catre sucul gastric. Pepsina:enzima predominanta in stomac; asigura digestia carnii si a altor proteine, fiind activa numai in mediu acid. Renina: produce coagularea laptelui. Acidul clorhidric: este produs ce celulele prezente in peretii stomacului si asigura mediul acid necesar digestiei. Stomacul nu este indispensabil digestiei. Cea mai mare parte a procesului de digestie are in loc in afara stomacului.Intestinul subtireAproape toate elementele nutritive sunt absorbite prin peretii intestinului subtire. In lungime de peste sapte metri, intestinul subtire este segmentul in care are loc savarsirea procesului de digestie cu absorbtia tuturor elementelor nutritive. Mediul prezent in interiorul lui este alcalin, determinat fiind de secretiile peretilor intestinali. Mediul alcalin este absolut necesar pentru finalizarea procesului de digestie si absorbtie. Intestinul subtire este structurat pe trei segmente: duodenul, care porneste chiar de la orificiul de iesire a stomacului, jejunul (de aproximativ trei metri lungime)

si ileonul (pana la trei metri si jumatate lungime). Cand continutul lichid al intestinului subtire este antrenat inainte prin miscari peristaltice, se aud anumite zgomote caracteristice care in mod obisnuit ne referim spunand ca ne "ghiortaie" stomacul. De fapt, asa cum vazut, responsabil pentru aceste bolboroseli nu este stomacul, insa probabil ca expresia va persista ca atare. Intestinul gros(Colonul) Pentru a parcurge intesinul gros, substantele ajunse aici le trebuie 12-15 ore. Materialele care parasesc ileonul si patrund in cecum (prima portiune a intestinului gros) au o consistenta lichida. Reintoarcerea lor in intestinul subtire este impiedicata de un sfincter muscular aflat in punctul de jonctiune. Cu exceptia apei, prin peretii intestinului gros sunt absorbite putine substante. Functia primara a colonului este cea de stocare si deshidratare. Pe masura ce apa este absorbita, materialul lichid capata consistenta semisolida, fiindu-i necesare 12 pana la 15 ore pentru a realiza intreg circuitul intestinal. Spre deosebire de stomac, intestinul gros contine o bogata flora microbiana. O buna parte a materiilor fecale este constituita din bacterii, substante nedigerabile - in principa celuloza - si substante toxice eliminate din sange prin pereti intestinali.FicatulFicatul este principalul organ in care se depoziteaza vitaminele solubile in grasimi. Ficatul este cel mai mare organ masiv din corpul uman si cantareste aproximativ un kilogram si jumatate. Asemeni unei complexe uzine chimice, el poate modifica aproape orice structura sau compozitie chimica, distrugand si anihiland o serie intreaga de molecule toxice. Ficatul constituie totodata un rezervor de sange si un depozit pentru inmagazinarea vitaminelor A si D, precum si a glicogenului (carbohidrat digerat) ce are rolul de a regla nivelul zaharului in sange. In ficat sunt prelucrate enzime, colesterol, proteine, vitamina A (din caroten) si factorii ce asigura coagularea sangelui. Una din principalele functii ale ficatului este aceea de a produce bila. Sarurile continute in bila contribuie la digerarea eficienta a grasimilor, ele actionand asemeni detergentilor, emulsionand materiile grase. Vezica biliara Chiar si simpla vedere a mancarii poate goli uneori vezica biliara. Vezica biliara este un organ cu rol de depozitare, lung de aproximativ 7 cm, care inmagazineaza bila, ii modifica structura chimica si o concetreaza putenic. Gustarea si uneori chiar simpla

vedere a mancarii poate determina golirea ei. Anumiti constituenti fluizi ai vezicii biliare tind cateodata sa cristalizeze si sa formeze asa-numitii calculi biliari. Pancreasul Pancreasul este o glanda de aproximativ 15 cm lungime, situata in concavitatea formata din duoden. Celulele sale secreta insulina, un hormon cu rol in arderea accelerata a zaharurilor din corp. Insulina nu este varsata in traiectul digestiv, ci direct in circuitul sanguin. O functie importanta a pancreasului este fabricarea si secretia sucului pancreatic ce contine unele din enzimele de baza necesare in procesul de digestie: lipaza care descompune grasimile, tripsina - cu rol in descompunerea proteinelor - si amiliaza care hidrolizeaza amidonul.

Sistemul ENDOCRIN

Diabet zaharat(independent de insulina)

Pentru a consulta un medic specialist din zona Dvs, vizitati pagina cu Cabinete Medicale. Sistemul endocrin reprezinta totalitatea glandelor endocrine sau cu secretie interna. Hormonii sunt secretati de celulele endocrine sau neurosecretoare si de celulele mucoasei timusul si glande mixte cu gastrointestinale. secretie Glandele endocrine sunt: hipofiza, suprarenalele, tiroida, paratiroidele, epifiza, exocrina si endocrina: pancreasul, testiculul, ovarul.

Sistemul LOCOMOTOR

Artrite Artroze. Osteoporoze. Mialgie(dureri in muschi). Neuralgii.

Sistemul locomotor Scheletul uman este format din 206 oase separate, unite intre ele prin diferite articulatii. Marimea, respectiv forma diferitelor oase este determinata de functia anatomica. Cel mai mare os este femurul avand 50 de cm iar ce mai mic este scarita (2,6 mm), una din oscioarele auditive.Oasele se impart in patru mari grupe: 1.Oasele lungi sau cilindrice: dupa cum le arata si denumirea, sunt alungite, usor curbate, au rolul de a amortiza socurile. Din aceasta categorie fac parte oasele gambei, oasele bratului si oasele degetelor. 2.Oasele scurte sau cubice: sunt colturoase, groase. Asa sunt de exemplu oasele carpiene si tarsiene. 3.Oasele neregulate: conform denumirii, au forme si dimensiuni variate. Formeaza unele parti ale spatelui, fetei. 4.Oasele late costale, craniul, spatula: reprezinta scuturi ale organelor vitale. I. Muschii si oasele Peste 500 de muschi asa numitii muschi scheleticise ataseaza de oasele noastre. Muschii se insera pe oase prin intermediul prelungirilor numite ligamente. In timpul miscarii, muschii corespunzatori se

contracta, deplasand osul care apartin de acestia. Muschii si oasele formeaza impreuna cele mai mari sisteme organice ale organismului nostru: Sistemul osos si muscular. Scheletul este flexibil datorita articulatiilor care unesc oasele. Unele articulatii sunt insa fixe, oasele fiind sudate intre ele la nivelul marginilor, astfel incat par a fi un singur os. Asa de exemplu, osul pereche al bazinului (osul coxal) este format de fapt din trei oase: portiunea superioara este iliumul, partea inferioara anterioara este pubisul, iar cea posterioara este ischiumul. La noi nascuti si la copii, aceste oase se pot deplasa putin unul fata de celalalt, dar pana la maturitate se osifica complet. O alta categorie importanta a legaturilor inter osoase este articulatia mobila, dar masura miscarii este variabila. Cea mai mare articulatie a organismului nostru, articulatia genunchiului de exemplu functioneaza ca o balama permite inainte si inapoi a gambei, dar nu permite miscari laterale si orientate inainte. La fel functioneaza si articulatia degetelor. Articulatiile coxo-femurala, dintre osul bazinului si femur, este o articulatie numita sferica sau libera: suprafata sferica a corpului articular al femurului se potriveste in cavitatea articulara a bazinului. Aceasta structura confera o mobilitate a articulatiilor permitand miscari ample inainte, inapoi si lateral. La fel este articulatia umarului (intre humerus si spata). II. Articulatiile coloanei vertebrale Coloana vertebrala umana este formata din 26 de oase separate: vertebre; acestea sunt unite prin articulatii. Vertebrele se deplaseaza putin fata de vertebrele invecinate dar aceste deplasari mici, adunate la un loc determina o flexibilitate deosebita a coloanei vertebrale. Daca nu ar fi asa, nu ne-am putea apleca in fata, in spate sau lateral.La intalnirea capului si a coloanei vertebrele gasi un altfel de articulatie. Datorita celor doua proeminente (conditii) ale omului occipital care se potrivesc in cavitatile articulare ale primei vertebre, ne putem aplica capul inainte si inapoi .Prima vertebra cervicala se numeste atlas (dupa titanul din mitologia greaca care tine pe umeri intreaga lume). Atlasul, de forma unui inel, se potriveste cu a doua vertebra cervicala, axis articulatia dintre ce le doua vertebre se numeste articulatie pivotanta care permite rotirea antebratului. Cele m-ai simple articulatii ale scheletului sunt probabil cele in care o suprafata articulara aluneca peste. O asemenea articulatie este intre rotula si extremitate distala a femurului, sau intre oasele carpiene. Oasele care se articuleaza in sa, se pot deplasa in directii diferite, dar nici unul nu se poate deplasa fata de celalalt os. O asemenea articulatie este intre osul metacarpian al degetului mare si oasele carpiene. Datorita acestei caracteristici ale articulatiei in sa, ne putem intoarce degetul mare spre palma. Fara aceasta capacitate, ne-ar fi foarte greu sa apucam obiectele.

Pentru a consulta un medic specialist din zona Dvs, vizitati pagina cu Cabinete Medicale.
Scheletul uman este format din 206 oase separate, unite intre ele prin diferite articulatii. Marimea, respectiv forma diferitelor oase este determinata de functia anatomica. Cel mai mare os este femurul avand 50 de cm iar ce mai mic este scarita (2,6 mm), una din oscioarele auditive.Oasele se impart in patru mari grupe:

1. Oasele lungi sau cilindrice: dupa cum le arata si denumirea, sunt alungite, usor curbate, au rolul de a amortiza socurile. Din aceasta categorie fac parte oasele gambei, oasele bratului si oasele degetelor. 2. Oasele scurte sau cubice: sunt colturoase, groase. Asa sunt de exemplu oasele carpiene si tarsiene. 3. Oasele neregulate: conform denumirii, au forme si dimensiuni variate. Formeaza unele parti ale spatelui, fetei. 4. Oasele late costale, craniul, spatula: reprezinta scuturi ale organelor vitale. Muschii si oasele Peste 500 de muschi asa numitii muschi scheleticise ataseaza de oasele noastre. Muschii se insera pe oase prin intermediul prelungirilor numite ligamente. In timpul miscarii, muschii corespunzatori se contracta, deplasand osul care apartin de acestia. Muschii si oasele formeaza impreuna cele mai mari sisteme organice ale organismului nostru: Sistemul osos si muscular.Scheletul este flexibil datorita articulatiilor care unesc oasele. Unele articulatii sunt insa fixe, oasele fiind sudate intre ele la nivelul marginilor, astfel incat par a fi un singur os. Asa de exemplu, osul pereche al bazinului (osul coxal) este format de fapt din trei oase: portiunea superioara este iliumul, partea inferioara anterioara este pubisul, iar cea posterioara este ischiumul. La noi nascuti si la copii, aceste oase se pot deplasa putin unul fata de celalalt, dar pana la maturitate se osifica complet.O alta categorie importanta a legaturilor inter osoase este articulatia mobila, dar masura miscarii este variabila. Cea mai mare articulatie a organismului nostru, articulatia genunchiului de exemplu functioneaza ca o balama permite inainte si inapoi a gambei, dar nu permite miscari laterale si orientate inainte. La fel functioneaza si articulatia degetelor.Articulatiile coxo-femurala, dintre osul bazinului si femur, este o articulatie numita sferica sau libera: suprafata sferica a corpului articular al femurului se potriveste in cavitatea articulara a bazinului. Aceasta structura confera o mobilitate a articulatiilor permitand miscari ample inainte, inapoi si lateral. La fel este articulatia umarului (intre humerus si spata). Articulatiile coloanei vertebrale

Coloana vertebrala umana este formata din 26 de oase separate: vertebre; acestea sunt unite prin articulatii. Vertebrele se deplaseaza putin fata de vertebrele invecinate dar aceste deplasari mici, adunate la un loc determina o flexibilitate deosebita a coloanei vertebrale. Daca nu ar fi asa, nu ne-am putea apleca in fata, in spate sau lateral.La intalnirea capului si a coloanei vertebrele gasi un altfel de articulatie. Datorita celor doua proeminente (conditii) ale omului occipital care se potrivesc in cavitatile articulare ale primei vertebre, ne putem aplica capul inainte si inapoi .Prima vertebra cervicala se numeste atlas (dupa titanul din mitologia greaca care tine pe umeri intreaga lume). Atlasul, de forma unui inel, se potriveste cu a doua vertebra cervicala, axis articulatia dintre ce le doua vertebre se numeste articulatie pivotanta care permite rotirea antebratului. Cele m-ai simple articulatii ale scheletului sunt probabil cele in care o suprafata articulara aluneca peste. O asemenea articulatie este intre rotula si extremitate distala a femurului, sau intre oasele carpiene. Oasele care se articuleaza in sa, se pot deplasa in directii diferite, dar nici unul nu se poate deplasa fata de celalalt os. O asemenea articulatie este intre osul metacarpian al degetului mare si oasele carpiene. Datorita acestei caracteristici ale articulatiei in sa, ne putem intoarce degetul mare spre palma. Fara aceasta capacitate, ne-ar fi foarte greu sa apucam obiectele.