Compartimentele lichidiene ale organismului

Lichidul extracel. si intracel, interstitial si edemul

Apa este influentata de : Varsta, sex, etc. Lichidul transcelular include lichidul sinovial, lichidul pericardic, peritoneal si pleural, LCR. Lichidul extracelular este format din volumul interstitial si vol. plasmatic.(palsma sanguina) Spatiul interstitial este reprezentat de spatiul dintre cel. Vol. sanguine este format din vol. plasmatic si vol. globular. Compozitia ionica a plasmei este asemanatoare cu cea a lichidului interstitial, dar exista diferente intre aceste compartimente, care se refera la concentratia mai mare de proteine in plasma. Lichidul intracel. contine cant. mici de ioni de Na si Cl si nu contine deloc ioni de Ca, in schimb acesta contine cant. mari de K, de ioni de fostat, de Mg. Vol. intracel.= vol. apa toatala - vol. extracelular Ec. l. interstitial= vol. l. extracel. - vol. plasmatic Vol. total de sange = vol. plasmatic Vp1= 1- HT ( hematocrit) Reglarea schimburilor lichidiene intre l. intracel. si extracel. Ditributia l. intre intrac el si extracel. este determinata de efectul osmotic al solvatilor.(ioni)

Apa strabate MC., lichidul intracel. ramane permanent izotonic cu l. extracel. Principiile de baza ale osmozei si presiunii osmotice O= difuziunea neta a apei printr.o membrana cu permeabilitate selectiva care separa doua compartimente, sensul fiind de la compatimentul care contine sol. mai diluata, concentrate mai mare a apei, catre comp. care are concentratia mai mica. Rata de difuziune a apei= rata osmozei. Relatie dintre presiunea osmotica si osmolaritate PO= a unei solutii, este direct proportionala cu concentratia de particule osmotic active din solutia respectiva. PO= Proportionala cu osmolaritatea sol. respective Osmolaritate l. interstitial si al plasmei se datoreaza ionilor de Na si Cl. In cazul lichidului intracel. din osmolaritate se datoreaza K. Osmolaritatea totala= a fiecaruia este de aprox. 300 miliosmoli pe litru. Osmolaritatea plasmei fiind cu aprox. cu 1 miliosmoli pe litru mai mare decat a l. interstitial si intracel. Intre l. intracel. si extracel. este mentinut echilibrul osmotic. Volumul si osmolaritatea l. extracel si intracel. in stari patologice Factorii care pot sa determine variatia marcata a vol. extracel. si intracel. includ: ingestia de apa deshidratarea perfuzia intravenoasa a diferitelor tipuri de solutii pierderea unor cant. mari de lichid la nivelul tractului gastro.intestinal pierderea unor cant. anormale de lichid prin sudoratie, la niv. renal

Afectiuni clinice secundare tulburarilor de reglare a vol.lichidian Hiponatremia si hipernatremia( concentratia Na in sange) Cauzele hNa:

excesul de apa pierdere de Na

Scaderea concentratiei plasmatice poate fi determinata de scaderea NaCl din spatiul extracel. sau de aportul excesic de apa la acest nivel. Pierderea primara de NaCl ( diaree, varsaturi) conduce la deshidratare hiposmotica si se asociaza cu scaderea vol. lichidului extracel. Abuzul de diuretice precum si diferite tipuri de afectiuni renale pot duce la hiponatremie moderata. Boala Addison este determina de reducerea secretiei de adorsteron. Afectarea capac. rinichiului de a reabsorbi Na, iar pacientul poate reprezenta un grad moderat de hiponatremie. Hiponatremia poate fi insotita de retentie de apa in exces cu dilutia consecutiva a Na in l. extracel =hiperhidratarea hiposmotica( secretia excesiva de hormon antidiuretic care detetrmina cresterea reabsorbtie de la nic. tubilor renali).

Cauzele HNA: pierderi hidrice excesul de Na

Cresterea concentratie de Na. care determina si cresterea osmolaritatii, poate fi determinata de pierderea de apa din l. extracel.= crestrerea concentratie ionilor de Na sau aportul excesiv de Na. Cand cauza este pierderea apei din l. extracel. afectiunea este denumita deshidratare hiperosmotica. ( lipsa secretiei de hormon antidiuretic necesar retinerii apei) Secundar deficitului de hormon antidiuretic rinichiul excreta cant. foarte mari de urina diluata, afectiuni denumita diabetul insipid ceea ce conduce la deshidratare si la cresterea concentratie de Na . Cauza a HNa Asociata cu scaderea vol. extracel. este reprez. de deshidratarea secundara unui aport hidric relativ redus, in timpul activ. intense si prelungite asociate cu sudoratie excesiva. H poate fi determinata de aportul crescut de NaCl la nivelul extracel. = hiperhidratare hiperosmotica Excesul de NaCl din spatiul extracel. determina retentie hidrica la niv. rinichiului. Ex. Secretia crescuta de aldosteron, care produce retentia de Na astfel ducand la hipernatremie usoara si hiperhidratare.

Edemul Excesul unei cant. de lichid la niv. tesuturilor. Edem intracel. si exista doua cauze care duc la astfel de edem: diminuarea activitatii sitemelor metabolice celulare si nutritia inadecvata a celulelor. Edemul intracel. se poate produce in tesuturile inflamate, deoarece inflam. determina prin mecanism direct cresterea permeabilitatii memb. cel., permitand astfel difuziunea ionilor de Na precum si a altor ioni catre spatiul intracel. cu patrunderea consecutiva a apei in cel. prin mecanism osmotic.

Edemul extracel. se produce camd la niv. spatiilor extracel. se accumuleaza lichid in exces. Exista doua cauze: pasajul anormal al lichidului din plasma in spatiile interstitiale pericapilare si incapacitatea vaselor limfatice de a reabsorbi complet acest lichid din interstitiu pt. a il returna in circulatie. Cea mai frecventa cauza a accumularii de lichid interstitial este reprez. de filtrarea lichidiana capilara excesiva. ( cresterea coeficientului de filtrare capilara, cresterea presiunii hidrostatice capilare, scaderea presiunii coloid osmotice a plasmei) Blocajul limfatic produce edem. In cazul blocajului limfactic edemul produs poate fi deosebit de periculos, prot. care extravazeaza in spatiul interstitial nu mai sunt indepartate de la acest nivel. Crestrea concentratiei prot. plasmatice, contribuie la cresterea coloid osmotice a l. interstitial astfel incat este atrasa o cant . crescuta de lichid din capilare. Schimbul lichidian la niv. capilar si despre l. interstitial Schimbul de apa, subst. nutritive si alte molecule intre apa si lichid interstitial Difuziunea prin memb. capilara = cel mai imp. mijloc prin care subst. sunt transferate intre plasma si l. interstitial Subst. liposolubile pot difuza liber prin membrane cel. a endoteliului capilar. Ex. O, Co2 Subst. hidrosolubile si cele insolubile in lipide difuzeaza doar prin porii intercel. ai memb. capilare. Rata neta de difuziune a unei substante prin orice memb. este proportional cu diferenta de concentratie a substantei de o parte si de alta a memb. Spatiile dintre cellule sunt denumite interstitii. Lichidul din acest spatiu poarte numele de l. interstitial. L. interstitial rezulta in urma filtrarii si a difuziunii din capilare. Filtrarea lichidiana prin capilare este conditionata de

presiunile hidrostatica, colloid.osmotica si de coeficientul de filtrare capilara. Presiunea hidrostatica din capilare tinde sa forteze iesirea apei si a substantelor dizovate in aceasta prin porii capilarelor in spatial interstitial. Presiunea osmotica determinate de proteinele plasmatice, denumita pres. Coloid osmotica, tinde sa atraga apa din spatiile interstitiale in sangeptin osmoza. Este importanta deoarece impiedica pierderea de lichid din sange in spatiul interstitial. Presiunea hidrostatica a l. interstitial prezinta valorii negative, presiuni mai mici decat presiunea atmosferica. -3 Hg

Transportul substantelor prin membrana celulara Difuziune si transport activ Trasnportul prin memb. cel. fie direct, fie mediat de prot. Se produce prin unul din urmatoarele procese: difuziune sau transport activ. Difuziunea=deplasarea aleatorie a moleculelor de subst. prin spatiile intermolecular de la niv. Memb. sau prin combinatia cu o proteina de transport. Transportul active presupune deplasarea ionilor prin memb. prin asociere cu o prot, de transport, care permite deplasarea subst. printr.un anumit gradient. Difuziune: Simpla si Facilitata Difuziunea simpla se refera la deplasarea ionilor printr.o deschidere membranara sau prin spatiile intermoleculare fara ca acestia sa interactioneze. Facilitata necesita interactiunea moleculelor cu o prot. de transport. Difuziunea apei si a altor molecule prin prot. canale. Chiar daca apa este insolubila aceasta strabate cu usurinta canalele proteice care traverseaza membrane. Canale proteice prez. doua caracteristici: au permeabilitate selectiva si multe dintre canale pot fi inchise sau deschise de porti. *canale cu poarta*

Transportul activ al substantelor prin membrane Primar = pompa sodiu si potasiu, calciu si H Secundar- cotransport=simport, contratrasnportul=antiport

Transportul activ transcelular. Substantele trebuie sa fie transportate printr.un strat de celule si nu doar prin memb. celulara, intalnit la niv. epiteliului intestinal, epiteliul tubilor renali, epiteliului tuturor glandelor exocrine, epiteliul vezicii biliare, memb. plexului coroid cerebral. Mecanismul de transport consta in: trasnportul activ prin memb. cel. la niv. unui pol al cel. transportoare si difuziunea simpla sau facilitata prin memb. de la niv. polului celular opus.