Microcirculatia

Apa este elementul esential si vital al orgnismului. Apa este solvent pentru substantele
nutritive, pe care le transporta la tesuturi, de asemenea este transportor pentru gazele respiratorii si
produsii de catabolism. Apa este mediul in care se desfasoara procesele biochimice si care, alaturi
de proteine, reprezinta suportul memoriei, avand de asemenea rol in termoreglare.
Apa reprezinta aproximativ 55-70% din greutate organismului, fiind prezenta in doua mari
compartiemente lichidiene: compartimentul extracelular (20%) si compatimentul intracelular (45-
50%). Compartimentul extracelular este apoi divizat in urmatoarele sectoare: sectorul intravascular
(5%) - reprezinta apa din continutul sangelui si al limfei, sectorul interstitial (15%) - reprezinta apa
din spatiul intercelular. Celor doua sectoare ale compartimentului extracelular li se adauga si sectorul
transcelular care contine apa din lumenul diverselor oragane, din tubul digestiv, din caile urinare sau
din spatiul subarahnoidian. Subdiviziunile compartimentului extracelular contin apa in care se
gasesc dizolvate diverse substante, dintre care electrolitii in principal, astfel incat, o denumire
corecta a acestor 3 sectoare este cea de sectoare hidro-osmolare.
Apa impreuna cu delectrolitii, circula in vasul de sange, in artere, arteriole si capilare pentru
a ajunge, in final, la nivelul celuei. Apa trece, la nivelul capilarului, in interstitiu, prin intermediul unor
pori care se gasesc numai la nivelul peretelui capilarului, numiti fenestratii sau fenestre. La nivelul
arterelor, arteriolelor sau venelor si venulelor, trecerea apei prin peretele vasului este imposibila
deoarece, la acest nivel nu exista fenestratii.
La nivelul corpului omesnesc se gasesc aproximativ 10 miliarde de capilare, cu o suprafata totala
estimata la 500-700 metri patrati, cele mai multe dintre celule gasindu-se la o distanta medie de
peretele unui capilar de aproximativ 20-30 de microni.
Membranele celulelor sunt prevazute cu proteine, flotante, intercalate in dublu strat lipidic.
Proteinele de la nivelul membranei celulare reprezinta subtratul organic al schimburilor
transmembranare deoarece proteinele de la acest nivel joaca un dublu rol: in primul rand pot sa aiba
rol de canale proteice, care se inchid si se deschid, permitand trecere anumitor ioni si pe de alta
parte, joaca rol de proteine transportoare/ caraus/ carrier care permit legarea temporara a anumitor
ioni si schimbarea configuratiei proteice.
Apa, ca alte molecule mici dar insolubile in lipide, poate trece prin membrana celulara la
nivelul unor structuri proteice numite aquaporine, notate conventional AQP.
Caracteristica acestor canale proteice este ca prezinta permeabilitate selectiva. Se pot
deschide si inchide regland astfel trecerea substantelor prin membrana celulara.
Trecerea apei din capilar in interstitiu si de aici in celula se supune legilor hermodinamicii si
se datoreaza fortelor Starling. Astfel, sangele care se gaseste in vas la capatul arterial al capilarului
va prezenta presiune hidrostatica, rezultata in timpul evacuarii sangelui din ventricul in timpul sistolei.
Presiunea hidrostatica a sangelui din capilar favorizeaza filtrarea, trecerea apei din vas in interstitiu
si are o valoare de aproximativ 28-30 mmHg.
Totodata, la capatul arterial al capilarului, in sange se vor gasi substante dizolvate care vor
exercita un anumit tip de presiune. Electrolitii exercita o presiune osmotica, in timp ce proteinele
exercita presiun coloidala sau oncotica. Proteinele si electrolitii au tendinta de a mentine apa in vas
si deci se vor opune filtrarii. Presiune coloid-osmotica a proteinelor si electrolitilor din vas are o
valoare de aproximativ 28 mmHg.
Pe de alta parte, in interstitiu exista apa care prezinta la randul sau presiune hidrostatica, de
aceasta data opunandu-se filtrarii. Presiune hidrostatica a apei din interstitiu are o valoare de
aproximatic 3-4 mmHg.
Tot in interstitiu, electroliti si proteinele dizolvate in apa vor exercita presiunea coloid-
osmotica care favorizeaza trecerea apei din capilar in interstitiu. Presiunea coloid-osmotica a
proteinelor si electrolitilor din interstitiu este de aproximativ 25 mmHg.
Astfel, la capatul arterial al capilarelor exista doua forte care favorizeaza procesul de filtrare
si doua care se opun. Forta care determina filtrarea, numita presiune de filtrare eficace, este
rezultatul diferentei dintre sumele fortelor care se opun si celor care favorizeaza filtrarea. In acest
caz, la capatul arterial al capilarelor, presiunea eficace de filtrare are o valoare de aproximativ 3-13
mmHg si determina, intr-un minut, filtrarea, din vas in interstitiu, a aproximativ 15-16 ml de apa.

In ceea ce priveste capatul venos al capilarelor, va avea loc procesul de resorbtie/

reabsorbtie. Sensul de deplasarea al apei va fi schimbat, dinspre interstitiu spre capilar iar valorile
unora dintre presiunile fortelor care realizeaza resorbtia vor fi schimbate, motivul principal fiind ca
concentratiile anumitor substante dizolvate in apa care se reabsoarbe va fi diferita, in primul rand la
nivelul mediului interstitial. Desi fortele care actioneaza sunt identice, sensul de deplasare al apei
este inversat.
Presiunea hidrostatica a apei din interstitiu favorizeaza resorbtia, impingand apa din
interstitiu in vas.
Presiunea coloid-osmotica a proteinelor si electrolitilor dizolvate in apa din interstitiu se
opune reabsorbitiei.
Presiunea hidrostatica a sangelui din capilarul venos se opune reabsorbtiei.
Presiunea coloid-osmotica a proteinelor si electrolitilor dizolvate in apa din capilarul venos
favorizeaza reabsorbtia tragand apa si substantele din aceasta din interstitiu in capilar.
Astfel, si la nivelul capilarului venos exista doua forte care favorizeaza reabsorbtie si doua
forte care se opun acesteia. Forta rezultanta, care determina reabsorbtia, denumita in acest caz
presiune de reabsorbtie eficace, va determina reabsorbtia a aproximativ 13-14 ml de apa. Intre
cantiatea de apa filtrata si cea reabsorbita exista astfel o diferenta de 1-2 ml, cantitate de apa,
incarcata cu proteine si electroliti, ramasa in interstitiu.
In urma cu un secol, E.H. Starling descria echilibrul in cazul schimburilor la nivelul capilarului.
Starling a subliniat faptul ca, in conditii normale, la nivelul capilarului exista o stare de echilibru
aproape perfect deoarece, cantitatea de lichid filtrata la nivelul capilarelor arteriale este aproape
egala cu cea reintoarsa in circulatie prin reabsorbtie, la nivelul capilarului venos. Mica cantitatea de
apa, cei 1-2 ml, ramasa la nivelul spatiului interstitial, va fi drenata de catre sistemul limfatic,
reintorcandu-se in circulatie pe calea vaselor limfatica.
Totusi, in anumite situatii patologice, volumul de apa din interstitiu creste, prin extravazare
unei cantitati mult marite de apa, situatie in care se instaleaza edemul. Edemul este caracterizat de
sechestrarea unei cantitati mult marite de apa si substante la niveulul sectorului intercelular al
compartimentului extracelular si respectiv functionarea deficitara a uneia dintre componentele care
participa la procesele de filtrare si resorbtie.
Edemul se cerceteaza prin compresie a tegumentului pe un plan dur (spre partea antero-
interna a tibiei sau retrosacrat). In cazul edemului, in urma compresiei ramane o depresiune, numita
godeu.