Universitatea de Medicină şi Farmacie “Victor Babeş” Timişoara

Departamentul III, Disciplina de Fiziologie

Fiziologia aparatului urinar

Cursul 1
Organizarea funcţională a rinichiului
Filtrarea glomerulară
Fiziologia circulaţiei renale
2018 Prof. Dr. Carmen Panaitescu Bunu
”Water is the driving force of all
nature.”
Leonardo da Vinci, 1452-1519

John William Waterhouse,

Danaidele (1906)
2
Cuprins

1. Organizarea funcţională a rinichiului

2. Nefronul

3. Tipurile de nefroni

4. Mecanismele generale de formare a urinei

5. Filtrarea glomerulară

6. Fiziologia circulaţiei renale

3
 OBIECTIVELE CURSULUI

• Descrierea organizării funcționale a rinichilor

• Stabilirea corelației între structura și funcțiile nefronului pe baza
descrierii:
‒ tipurilor de nefroni
‒ părților componente ale nefronului
• Descrierea proceselor de formare a urinei
• Definirea conceptului de clearance renal
• Definirea conceptului de steady-state
• Definirea procesului de filtrare glomerulară și descrierea factorilor
determinanți ai filtrării glomerulare
• Descrierea mecanismelor implicate în controlul fiziologic al filtrării
glomerulare: autoreglarea, controlul nervos și umoral
• Descrierea parametrilor funcționali ai circulației renale
 1. Organizarea funcţională a rinichiului
• Cortexul - partea externă, subțire, care
conţine toţi glomerulii renali:
– Rol principal: ultrafiltrarea plasmei
• Medulara - partea internă, structurată în
piramide renale
– Baza piramidei este orientată spre
cortex şi vârful la papile, în bazinet
– Rol principal: concentrarea și diluarea
urinei
• Bazinetul - prezintă calicele mici  care
converg spre calicele mari  care se
continuă cu ureterul  care se varsă în
vezica urinară
• Hilul renal - loc de trecere pentru vasele
sanguine, limfatice, nervi şi uretere.
5
Rolurile rinichiului
Cuprins

1. Organizarea funcţională a rinichiului

2. Nefronul

3. Tipurile de nefroni

4. Mecanismele generale de formare a urinei

5. Filtrarea glomerulară

6. Fiziologia circulaţiei renale

7
2. Nefronul
• Unitatea morfo-funcţională a rinichiu-
lui, în care se formează urina
• Număr = 1-1,3 milioane nefroni/rinichi
– după 40 ani: se reduc cu 10%/10 ani
– nu se pot regenera
• Componente:
1. Corpusculul renal
• Localizare: în corticală
• Componente: - Glomerulul renal
- Capsula Bowman
• Rol principal: filtrarea glomerulară
(FG)  formarea urinei primare
2. Tubulul renal  primește lichidul
filtrat și prin procese de reabsorbție
(R) și secreție (S)  formarea urinei
finale
8
2.1. Componentele nefronului: Corpusculul renal

9
2.1. Componentele nefronului: Corpusculul renal
• Glomerulul = ghem de capilare între 2
arteriole (aferentă = aa şi eferentă = ae),
ceea ce asigură:
 presiune capilarăhidrostatică (60 mmHg)
 adaptare pentru  filtrării glomerulare
 Volum urină primară (180 l/zi)
• Capsula Bowman - înveleşte ghemul de
capilare glomerulare şi are:
− foiţă internă = viscerală care aderă la
capilarele glomerulare  este parte a
membranei filtrante glomerulare
− foiţă externă = parietală care continuă
cu tubul contort proximal (TCP)
• Pol vascular: locul de intrare al aa şi de
ieşire al ae
• Pol urinar: locul de ieşire a urinei primare
din capsula Bowman  spre TCP
10
2.2. Componentele nefronului: Tubulul renal
• Adaptat pt procese de reabsorbţie/secreţie, cu mai multe segmente:
1) Tubul contort proximal (TCP)
− Localizat în cortexul renal
− Primeşte tot ultrafiltratul glomerular
(urina primară)
− Rol: Reabsorbţie (65%FG) + Secreţie
2) Ansa Henle (AH):
− După AH  2 tipuri de nefroni:
1. cu AH scurtă = corticali (80%)
2. cu AH lungă = juxtamedulari (20%)
− segment descendent subţire
(SSD)  coboară în medulară
− segment ascendent subţire (SSA)
şi gros (SGA)  revine în corticală
− Rol: Concentrarea + Diluţia urinei

11
2.2. Componentele nefronului: Tubulul renal
3) Tubul contort distal (TCD)
− Localizat în cortexul renal
− Rol: prima 1/3 are funcţie  SGA MD
ultimele 2/3  tubul colector
4) Macula densa (MD) - între AH şi TD
− Componentă a aparatului juxta-
glomerular (AJG)
− Rol în controlul funcţiei nefronului:
1. reglarea rezistenței arteriolelor
glomerulare (aa/ae)
2. reglarea FG (feedback tubulo-
glomerular)  are celule speci-
alizate cu rol în mecanismul de
autoreglare a FG
3. controlul sintezei de renină
12
2.2. Componentele nefronului: Tubulul renal

5) Tubul colector (TC)

− Rol: definitivarea formării urinei 
urina finală + colectarea şi
transportul urinei spre papilă
− Aici acționează ADH și Aldosteron
− mai mulţi TC (8-10) se unesc 
Tub colector comun care coboară
în medulară  până în zona
papilară  se golesc în calice

13
Componentele nefronului

14
Cuprins

1. Organizarea funcţională a rinichiului

2. Nefronul

3. Tipurile de nefroni

4. Mecanismele generale de formare a urinei

5. Filtrarea glomerulară

6. Fiziologia circulaţiei renale

15
3. Tipurile de nefron

16
3. Tipurile de nefroni
a) Nefronii corticali (cu AH scurtă) (70-80%) - localizați în cortexul renal
• Caracteristici
1. Glomerulul: localizat în partea externă a
cortexului renal
2. aa > ae  asigură o phidrostatică (60 phFG
mmHg) în glomerul  adaptare pt 
filtrării glomerulare
3. ae se continuă cu capilarul peritubular
(phidrostatică
4. Capilarul peritubular = adaptat pt Reab- TC
poncotică )
sorbţiei deoarece prezintă:
‒ poncotică - deoarece Proteinelepl nu se
filtrează la nivel glomerular 
Prplasmatice în capilarul peritubular
‒ phidrostatică - deoarece este un capilar
obișnuit, între o arteriolă și o venulă
5. AH = scurtă
• Rol:  FG + Reabsorbţie IZOTONĂ
(65%FG) + NU concentrează urina 17
3. Tipurile de nefroni
b) Nefronii juxtamedulari (cu AH lungă) (20-30%) – coboară în medulară
• Caracteristici
1. Glomerulul - în cortexul renal
2. aa  ae  phidrostatică  FG
3. ae se continuă cu vasa recta în
formă de “U” coboară adânc în
medulară  revine în corticală  TC
se varsă în venele corticale mOsm/l
4. AH = lungă  coboară adânc în <300 300 300
medulară (până la papilă)  revine
400 400 400
în corticală
5. AH + vasa recta + TC  realizează 600 600 600
flux în paralel dar în sens contrar
6. Medulara prezintă  cortico-papilar
1200 1200
(300  1200 mOsm/l)  asigură
gradientul necesar schimburilor
între lichidul tubular - interstițiu - sânge 1200
• Rol: mecanism multiplicator contra-
curentConcentrarea + diluţia urinei 18
Cuprins

1. Organizarea funcţională a rinichiului

2. Nefronul

3. Tipurile de nefroni

4. Mecanismele generale de formare a urinei

5. Filtrarea glomerulară

6. Fiziologia circulaţiei renale

19
 4. Mecanismele de formare a urinei
• Rol principal al rinichilor = Menținerea
homeostaziei mediului intern
 Eliminarea reziduurilor din sânge
(ingerate + cataboliți)
 Controlul volumului și compoziției
sectoarelor hidrice  echilibrul Aport apă + Pierderi apă +
între aportul de apă (ingerată + electroliți electroliți
rezultată din procesele metabolice)
și electroliți, și pierderile de apă și
electroliți
• Steady state = starea de echilibru a unui
parametru, atinsă prin mecanisme
compensatorii, activate ca răspuns la o
modificare a parametrului (creştere sau
scădere), în scopul menţinerii
homeostaziei
20
4. Mecanismele de formare a urinei

• Procesul de formare a urinei începe cu

filtrarea glomerulară a unei mari
cantități de plasmă, urmată de
mecanismele tubulare de îndepărtare a
substanțelor, în funcție de necesitățile
organismului
• Rinichii elimină substanțele nefolo-
sitoare sau toxice din sânge în urină
prin procesul de excreție  se elimină
zilnic o sarcină osmotică (uree + exces
de ioni) într-un volum de apă minim
• Rinichii asigură trecerea substanțelor
necesare organismului înapoi în sânge
prin procesul de reabsorbție
21
4. Mecanismele de formare a urinei
• Filtrarea glomerulară (RFG)
• Reabsorbţia tubulară (R)
• Secreţia tubulară (S)

Rata de excreţie = RFG – R + S

Clearance = cantitatea de plasmă

depurată de o substanţă (x) pe minut

Ux  V
Clearancex =
Px
U x = Concentraţia urinară a substanţei x
P x = Concentraţia plasmatică a substanţei x
V = Debitul urinar (1 ml/min)
Debit urinar (V) = RFG - TR 22
 4. Mecanismele de formare a urinei
• Filtrarea glomerulară (FG) Rata de excreţie urinară= RFG – R + S
• Reabsorbţia tubulară (R)
Excreția urinară substanță x = V  Ux
• Secreţia tubulară (S)
Numai FG FG + R parțială FG + R totală FG + S totală

creatinină electroliți glucoză PAH

23
Cuprins

1. Organizarea funcţională a rinichiului

2. Nefronul

3. Tipurile de nefroni

4. Mecanismele generale de formare a urinei

5. Filtrarea glomerulară

6. Fiziologia circulaţiei renale

24
5. Filtrarea glomerulară (FG)
• Definiția FG: Primul proces în
formarea urinei  trecerea pasivă a
apei şi a componentelor micro-
moleculare plasmatice din capilarele
glomerulare în capsula Bowman,
prin membrana filtrantă glome-
rulară  urina primară, caracte-
rizată ca:
‒ ultrafiltrat de plasmă, cu com-
poziţia asemănătoare cu cea a
plasmei, dar fără proteine 
plasmă deproteinizată
‒ izotonă (300 mOsm/l)
• Rata filtrării glomerulare (RFG) =
rata transferului de substanțe din
plasmă prin membrana filtrantă
glomerulară (ml/min) 25
 Evaluarea RFG
• RFG = indicatorul funcției renale
• RFG = 12515 ml/min  180 l/zi (20% din FPR)
• Evaluarea RFG: prin Clearance-ul substanțelor
Numai FG
care sunt doar filtrate la nivel glomerular (nu se
reabsorb şi nu se secretă la nivel tubular):
1. Inulina creatinina
2. Creatinina
• Inulina  Clinulină reflectă fidel RFG deoarece:
‒ este filtrată în totalitate la nivel glomerular
‒ nu este reabsorbită sau secretată la nivel
tubular
‒ nu este sintetizată, distrusă, sau depozitată
la nivel renal
‒ nu este toxică
‒ concentrația sa în plasmă și urină poate fi
determinată prin metode simple
‒ Inconvenient: trebuie administrată i.v.  nu
se folosește uzual 26
 Evaluarea RFG
• Creatinina (Cr) se comportă aproximativ
la fel, dar Clcreatinină supraevaluează RFG,
pt că:
̶ Cr se elimină şi pe cale tubulară
̶ concentrația Cr depinde de masa
musculară şi de alimentaţie
̶ pot apare modificări induse de
temperatură, pH, medicamente
̶ coeficient de variaţie/zi până la 11%
• Clcreatinină este ușor de determinat  se
folosește în practică Relația de “steady state” și
• Concentrația Crplasmatică (N=10,1 mg%) - corelația dintre RFG și
se corelează invers proporțional cu RFG creatinina serică

Guyton and Hall, 2012 27

Factorii determinanţi ai filtrării glomerulare (FG)

1) Membrana filtrantă glomerulară

(MFG)
2) Caracteristicile particulelor solvite
în plasmă
3) Presiunea netă de filtrare
4) Coeficientul de permeabilitate al
capilarului glomerular (Kf)

28
 Factorii determinanţi ai filtrării glomerulare (FG)
1) Membrana filtrantă glomerulară – compusă din:
1. Endoteliul capilar cu fenestraţii 
prezintă pori care facilitează FG
caracteristic: încărcare electro-
negativă  previne filtrarea Prpl
2. Membrana bazală: conține
colagen + proteoglicani 
încărcarea electronegativă
3. Foiţa internă (viscerală) a capsulei
Bowman: cu podocite = celule cu
procese podocitare, care învelesc
capilarele dar lasă şi spaţii
lacunare, prin care trece filtratul
glomerular
caracteristic:încărcare electro-
negativă  previne filtrarea Pr 29
1) Membrana filtrantă glomerulară – caracteristici

• prin structura sa, membrana filtrantă

este o “sită” care permite filtrarea
unei mari cantităţi de lichid şi a
micromoleculelor din plasmă (de urină
sute de ori mai mult decât în
capilarele normale)
• prin încărcarea electronegativă  
membrana filtrantă este “barieră”pt
filtrarea Prplasmatice  urina primară
conține:
– apă sânge
– micromolecule plasmatice
–  Pr cu GM mică (albumine)
 plasma care trece din glomerul în
capilarele peritubulare va conține
o concentrație de Pr  poncotică 30
Factorii determinanţi ai filtrării glomerulare (FG)
2) Caracteristicile particulelor solvite în plasmă
1. Greutatea moleculară (GM)
– cele GM mică (<6 KDa) sunt filtrate uşor (ca şi apa): ionii, compuşii
organici mici (ex: glucoza, inulina);
– cele cu GM mare: cu cât sunt mai grele, cu atât se filtrează mai
puţin, până la 0 (ex: albumina cu GM = 66 KDa  se filtrează puțin)
2. Dimensiunea
– particulele cu  < 8 nm pot trece prin porii membranei
3. Încărcătura electrică
– cele încărcate “+” sunt mai uşor filtrate decât cele încărcate “-” ,
chiar la aceeaşi dimensiune, datorită negativităţii MFG
– Patologic: pierderea sarcinii “-” a membranei filtrante  Pr cu GM
mică (albuminele) pot fi filtrate  apar în urină 
• Proteinurie (Albuminurie), înaintea apariţiei unor modificări
histopatologice (nefropatia cu modificări minime)
• Sindrom nefrotic – proteinurie  hipoalbuminemie  edeme
31
Factorii determinanţi ai filtrării glomerulare (FG)

2) Caracteristicile particulelor solvite în plasmă

Corelația sarcină electrică – FG Trecerea particulelor prin MFG

( FG pentru cationi) ( pentru particule mici,  < 8 nm )
32
Factorii determinanţi ai filtrării glomerulare (FG)
3) Presiunea de filtrare - este rezultanta dintre presiunile din capilarul
glomerular și presiunile din capsula Bowman:
1. Presiunile din capilarul glomerular:
• Phidrostatică intracapilară (Ph) = 60 mmHg
‒ valoare  deoarece capilarizarea este
între două arteriole (aa și ae)
‒ este cel mai important factor care
determină FG
• Poncotică intracapilară (Ponc) = 32 mmHg
– valoarea sa crește progresiv spre
arteriola eferentă, pt că Prplasmatice nu
se filtrează glomerular  se acumu-
lează în plasmă
– OBS: Ponc este crescută în capilarele
peritubulare  favorizează reabsorb-
ția tubulară
33
Factorii determinanţi ai filtrării glomerulare (FG)

2. Presiunile din capsula Bowman:

• Phidrostatică capsulară (Pcaps) = 18 mmHg,
dată de lichidul care constituie urina
primară
• Poncotică capsulară = 0 mmHg,
datorită cantității foarte reduse de
proteine în urină

34
Factorii determinanţi ai filtrării glomerulare (FG)
• Presiunea netă de filtrare - este rezultanta dintre presiunile favorabile
și cele opozante FG din glomerul și capsula Bowman:
1. Presiunile favorabile FG:
• Phidrostatică intracapilară (Ph) = 60 mmHg
• Poncotică capsulară = 0 mmHg
2. Presiunile opozante FG:
• Phidrostatică capsulară (Pcaps) = 18 mmHg
• Poncotică intracapilară (Ponc) = 32 mmHg

P netă de filtrare = Ph – (Ponc + Pcapsulară)

= 60 – (32 + 18) = 10 mmHg

se menține constantă prin mecanisme de

reglare 35
Factorii determinanţi ai filtrării glomerulare (FG)
4) Coeficientul de permeabilitate a capilarului glomerular (Kf)
• Coeficientul de permeabilitate a capilarului glomerular depinde de:
– nr. nefroni (milioane)  asigură suprafața 
– grosimea membranei filtrante ()

• Efectele modificării Kf
– când Kf crește  RFG
– când Kf scade (patologic)  RFG:
  nr. nefroni = insuficienţa renală
  grosimea membranei filtrante - în diabetul zaharat, HTA

36
Sarcina filtrată
• Definiție: cantitatea de substanță din
plasmă (X) filtrată pe unitatea de timp:
Sarcina filtratăx = RFG  Px (mg/min) Sarcina filtratăx = RFG  Px
• Excreția urinarăx = V x Ux
• Dacă RFG: creatinina
a) Inițial: Sarcina filtratăX și Excreția
urinarăx Px
b) În timp:
• progresiv concentrația plasmatică a
substanței X  progresiv Sarcina
filtratăX  revine la valori normale 
Ux  progresiv Excreția urinarăx
Excreția urinarăx = V  Ux
• Concluzie: se echilibrează balanța
între aportul și eliminarea substanței Px= concentrația plasmatică a substanței X
 se atinge steady state pe seama  Ux= concentrația urinară a substanței X
concentrației plasmatice a substanței V = debit urinar (ml/min)
37
Sarcina filtrată
• Dacă RFG la 1/2 (50%), pt Creatinină (Cr):
a) Inițial: rinichiul va filtra și va excreta doar
50% din cantitatea normală de Creatinină Sarcina filtratăCr = RFG  PCr
 Cr se acumulează în plasmă (PCr)
b) În timp: creatinina
• PCr progresiv Sarcina filtratăCr progre-
siv  până revine la valorile normale 
Excreția urinarăCr progresiv
• Concluzie: balanța aport/eliminare creati-
nină se echilibrează  se atinge steady
state pe seama  concentrației plasmatice
a creatininei (se dublează)  dacă RFG
scade la 50%, sarcina filtrată de creatinină Excreția urinarăCr = V  UCr
se menține constantă prin dublarea
concentrației sale plasmatice
38
Sarcina filtrată
• Dacă RFG la 1/4 (25%)  pt Creatinină:
 în timp: PCr progresiv până la de 4x Sarcina filtratăCr = RFG  PCr
valoarea normală
• Dacă RFG la 1/8  pt Creatinină:
 în timp: PCr progresiv până la de 8x creatinina
valoarea normală
 Excreția urinarăCr progresiv  balanța
aport/eliminare creatinină se echili-
brează  se atinge steady state pe
seama  concentrației plasmatice a
creatininei
 Cu cât funcția de filtrare glomerulară
este mai redusă, cu atât concentrația Excreția urinarăCr = V  UCr
plasmatică a creatininei este mai mare
 permite evaluarea severității
afectării renale 39
 Reglarea FG
1. Mecanismele de autoreglare:
• Asigură reglarea RFG în condiții normale
(2)  (3)  (4)
a) Autoreglare miogenică stretch VCaa Flux
‒ TA  P vase renale   întinderea fmn VCae sanguin
(stretch-ul) fibrelor musculare netede (1) const
din peretele arteriolelor (aa și ae)  TA
VC arteriolară  fluxul de sânge se
menține constant  RFG = constantă
‒ TA  P vase renale   stretch-ul (5)
fibrelor musculare netede din aa și ae RFG = constantă
 VD arteriolară  fluxul de sânge =
constant  RFG = constantă
b) Feedback-ul tubulo-glomerular
 Menține RFG constantă  Controlul
precis al excreţiei renale de apă + solviţi
40
 Reglarea FG
2. Mecanismele nervoase de reglare:
• SNVS
• Acțiune directă: SNVS  inervează vasele renale (cu -Rec)
VC aa + ae RFG • Diureza +  Naurinar
Reabsorbția tubulară 
• Volemia + Naplasmatic
• Acțiune indirectă: SNVS  activare SRAA
• Rol major: în reacţii de apărare, hemoragii severe, ischemie severă

TPR
41
 Reglarea FG
3. Mecanismele umorale de reglare:
a) Factori vasoconstrictori:
• Catecolaminele  VC aa + ae  RFG
‒ principalii stimui pt. sinteza catecolamine: TA,  Volemia
‒ Rol: catecolaminele au efect similar cu SNVS  intervin major în
reacţiile de apărare, hemoragii severe cu TA
• Endotelina  VC aa + ae  RFG
• Angiotensina II (Ag II) - componentă a SRAA:
‒ sinteza AgII are loc la nivel local + sistemic
‒ stimuli pt. sinteza AgII: TA,  Volemia, Napl, Naurinar, SNVS
‒ Rolul AgII la nivel renal:
1.  ușor AgII  VC arteriola eferentă (mai sensibilă decât aa)
1) Phidrost glomerulară  menţine RFG constantă
AgIIVCae
2) Reabsorbţia Na+ + apăReface TA + Volemia
2. marcat AgII  VCae + VCaa RFG 42
 Reglarea FG
3. Mecanismele umorale de reglare:
b) Factori vasodilatatori: NO, prostaglandinele (PG), bradikinina
‒ Rol important în situațiile cu Volemiei (ex în hemoragii): reduc
efectul VC indus de SNVS şi AgII  previn scăderea RFG şi a FSR
‒ Obs: Aspirina blochează sinteza PG  blochează efectul lor VD 
risc de sădere a RFG!!!

43
Factorii care determină scăderea RFG

Parametrul modificat Cauza fiziologică/patologică

Phcapilară  FG 1)  TA - efect redus datorită mecanismelor de
autoreglare
2)  Rezistenţa aa (VC) - prin  tonus SNVS,
catecolamine,  endotelină
3)  Rezistenţa ae (VD) - prin administarea de
medicamente care  sinteza Ag II
Ponccapilară  FG  Fluxul renal (rar)
 Pcapsulară   FG Obstrucţia tractului urinar (calculi renali)

 Kf   FG 1)  Nr. nefroni (insuficienţa renală)

2)  Grosimii membranei filtrante (în diabet
zaharat, HTA)

44
 Concluzie

• În glomerulii renali:
• 2000 l sânge se filtrează în fiecare zi (120 ml/min)
• 180 l/zi urină primară trec în capsula Bowman  trec în tubii
renali  participă la schimburi tubulare
• Restul sângelui trece în arteriola eferentă  trece în capilarele
peritubulare sau în vasa recta  participă la schimburi tubulare
45
Cuprins

1. Organizarea funcţională a rinichiului

2. Nefronul

3. Tipurile de nefroni

4. Mecanismele generale de formare a urinei

5. Filtrarea glomerulară

6. Fiziologia circulaţiei renale

46
 6. Fiziologia circulaţiei renale
• Fluxul sanguin renal (FSR) = 1000-1200 ml/min  20% din DC, la un
organ a cărui masă este <1% din masa corporală
• Rata FSR este 400 mL/100 g de țesut perfuzat  depășește cea din
alte țesuturi bine perfuzate (miocard, ficat, creier)*
• FSR = P/Rezistenţa vasculară renală
• Fluxul plasmatic renal (FPR) = 600150 ml/min (Cl PAH)
• Repartiţia FSR: majoritatea în zona corticală şi numai 10-15% în
medulară
Artere Glomerul
Artera ramificare inter- aa capilar
renală lobulare
ae
Recapilarizare vasa
peritubulară recta

Vena renală
* Stein JH, Fadem SZ. The renal circulation. JAMA. 1978;239:1308-1312
47
 1) Hemodinamica într-un singur nefron

• La nivelul nefronului se conectează “în

serie” două tipuri de circulații:
1. Capilarele glomerulare = adaptate
pt  FG prin: Phidrostatică (60mmHg)
2. Capilarele peritubulare = adaptate
pt Reabsorbției prin:
• Phidrostatică (7-8 mmHg)
• Poncotică (dată de Proteinelor
plasmatice în capilarul peritubular
datorită faptului că Pr nu se
filtrează la nivel glomerular)
• In condițiile în care:
 Phidrostatică (VCaa, VCae)
Reabsorbția
 Poncotică (RFG)
48
1) Hemodinamica într-un singur nefron
• Efectele contracției și dilatării arteriolei aferente și eferente:
Presiunea Presiunea Flux
în capilarul în capilarul plasmatic
glomerular peritubular în nefron
Constricția
arteriolei   
eferente
Dilatarea
arteriolei   
eferente
Constricția
arteriolei   
aferente
Dilatarea
arteriolei   
aferente
49
 1) Hemodinamica într-un singur nefron
• Efectele pe FSR și RFG:
• VD aa (Rezistența aa)
 - FSR
- Phidrostatică glomerul RFG
- Phidrostatică tubulară Reabsorbția
• VD ae (Rezistența ae)
 - FSR
- Phidrostatică glomerul RFG
- Phidrostatică tubulară Reabsorbția
• Kf  - Nu influențează FSR
- RFG
• SNVS (catecolamine pe -Rec)
 - FSR
- RFG
• Poncotică glomerul  RFG
50
 2) Fracția de filtrare
• Fracția de filtrare (FF) = fracțiunea din fluxul plasmatic renal (FPR)
care se filtrează glomerular (%)
• FF = RFG/FPR% = Clcreatinină/Cl PAH= 202%
• Factorii care influențează FF:
• FPR (fluxul plasmatic renal)c.m. important
 VCaa, VCae, SNVS, AgII FPR FF
• RFG
• Factorii care influențează RFG:
• Phidrostatică glomerulară  c.m. important
 VCaa   Phidrostatică glomerulară  RFG
 VCea   Phidrostatică glomerulară  RFG
• FPR  mai puțin important
  FPR RFG
51
 3) Modificări ale RFG și FF
• Stimularea SNVS:
1. VCaa + VCae Phidrostatică glomerularăRFG
2.  FPR  FF (fluidul stă mai mult
în capilarul glomerular)
3. În capilarul peritubular:
 Phidrostatică (VCaa, VCae)
 Poncotică (Proteinele datorită FF)
  Reabsorbția tubulară
• Angiotensina II (Ag II):
1. VCae  Phidrostatică glomerulară RFG
2. FPR  FF
3. În capilarul peritubular:
 Phidrostatică   Reabsorbția tubulară
52
3) Modificări ale RFG și FF

 

 

 

 

53
3) Modificări ale RFG și FF

VCarteriola VCarteriola
aferentă eferentă
Phidrostatică  
glomerulară

RFG  
FPR  
FF (RFG/FPR)  

54
 7. Reglarea circulaţiei renale - Autoreglarea

• Autoreglarea = proprietatea intrin-

secă a rinichiului de-a menţine
constante FG şi FSR, în condiţiile
unor largi variaţii ale TA (între 75 –
160 mmHg)
• Este condiţie necesară pentru
controlul precis al excreţiei
renale de apă şi solviţi
• Patologic:
– TA < 75 mmHg   FG
– TA < 60 mmHg  oprirea FG
– TA > 160 mmHg   FSR

55
1) Mecanismele autoreglării
a) Mecanismul miogen:
• TA  P vase renale  întinderea (stretch-ul) fibrelor
musculare netede din peretele arteriolelor  VC arteriolară  se
menține constant fluxul de sânge (FSR)  FG = constantă
b) Feedback-ul tubulo-glomerular:
• Reprezintă efectul pe care îl induce Macula Densa (MD) asupra
rezistenţei arteriolelor (aferentă/eferentă), ca răspuns la
modificarea [Na]urinar și a volumului de urină care ajunge la MD
• Rol: asigură o livrare constantă de Na+ în tubulul distal  previne
fluctuaţiile de excreţie renală
• Controlează atât FG cât şi FSR, dar în unele cazuri menţine FG pe
seama modificării FSR  efect  pe controlul FG
• Are 2 componente, legate de aparatul juxta-glomerular (AJG)
– Mecanismul de feedback pe arteriola aferentă
– Mecanismul de feedback pe arteriola eferentă
56
 2) Mecanismul de feedback tubulo-glomerular
• Mecanismele de feedback operează împreună prin structurile AJG 
generare semnale de reglaj spre ambele arteriole (aa şi ae)  RFG =
constantă în condiţii de variaţii largi ale TA
• Aparatul juxta-glomerular (AJG) :
1. Celule juxtaglomerulare epithelial-
like din peretele arteriolei aferente
 rol: sintetizează renină
2. Macula densa - localizată între AH şi
TD, în vecinătatea aa și ae
 prezintă celule specializate (baro-
și chemoreceptori)
 rol: sesizează modificări de Volum,
Osmolaritate, [Na+] din urină 
declanșare mecanisme reglatoare
3. Mezangiul - celulele produc renină,
angiotensinogen
57
 2) Mecanismul de feedback tubulo-glomerular
a)Dacă RFG (ex: TA) [Na+]urinar la MD
 semnal cu 2 efecte:
1. VDaa (Rezistenţa aa)Ph glome-
rulară  RFG
̶ mecanism: sinteza de NO  VDaa VDaa
2. VCae (Rezistenţa ae)  Ph glome-
rulară  RFG
̶ mecanism:  eliberarea de Renină
din celulele juxtaglomerulare 
activarea SRAA   AgII VCae VCae

RFG revine la normal [Na+]urinar

• Obs: la pacienții cu HTA tratați cu
medicamente care blochează sinteza Ag
II  AgII nu-și mai exercită efectul VC
pe ae  apare ca efect advers RFG 58
 2) Mecanismul de feedback tubulo-glomerular

b)Dacă RFG (ex: TA)  [Na+]urinar la

MD  semnal cu 2 efecte:
1. VCaa (Rezistenţa aa)  Ph glo-
merulară   RFG
̶ mecanism: sinteza de AMPc VCaa
(probabil)
2. VDae (Rezistenţa aa)  Ph glo-
merulară   RFG
̶ mecanism:  eliberarea de Renină VDae
din celulele juxta-glomerulare  
activarea SRAA   AgII  nu-și
mai exercită efectul VC pe ae [Na +]
urinar

RFG revine la normal

59
2) Mecanismul de feedback tubulo-glomerular

60
3) Feedback tubulo-glomerular activat la TA

NO?


FG 61
MCQs

*Bărbat de 26 de ani dezvoltă glomerulonefrită, iar rata sa de

filtrare glomerulară (RFG) scade cu 50% și rămâne la acest nivel.
Care dintre următoarele substanţe va avea cea mai mare creștere
în concentraţia plasmatică?
A. Creatinina
B. K+
C. Glucoza
D. Na+
E. Fosfat

62
O scădere cu 50% a RFG aproape va dubla concentrația creatininei
plasmatice, deoarece aceasta nu este reabsorbită sau secretată și
excreția ei depinde în mare măsură de filtarea glomerulară. Prin
urmare, când RFG scade, concentrația plasmatică a creatininei
crește până când excreția renală a creatininei revine la normal.
Concentrațiile plasmatice ale glucozei, potasiului, sodiului și ale
ionilor de hidrogen sunt reglate îndeaproape de mecanisme
multiple, care le mențin relativ constante, chiar și atunci când RFG
scade până la niveluri foarte mici. Concentrația plasmatică de
fosfat este, de asemenea, menținută aproape de normal până
când RFG scade sub 20-30% din valoarea normală.

63
MCQs

* Un pacient prezintă hipertensiune arterială (170/110 mmHg)

după nefrectomie unilaterală. Arteriograma renală indică stenoză
severă a arterei renale la nivelul rinichiului rămas, cu reducere a
RFG la 25% din normal. Care dintre următoarele modificări vor fi
prezente la acest pacient, după ce s-a atins steady state.
A. Creștere mare a concentrației plasmatice de Na+
B. Scăderea excreției urinare de Na+ la 25% din normal
C. Scăderea excreției urinare de creatinină la 25% din normal
D. Creșterea de 4 ori a concentrației serice de creatinină
E. Flux sanguin renal normal în rinichiul stenotic, datorită
mecanismelor de autoreglare

64
Stenoza severă a arterei renale care reduce RFG la 25% din normal
va scădea și fluxul sanguin renal, dar va produce doar o scădere
tranzitorie a excreției de creatinină. Scăderea tranzitorie a
excreției de creatinină va crește creatinina serică de aproximativ 4
ori față de valoarea normală, ceea ce va aduce sarcina filtrată de
creatinină la normal, revenindu-se astfel la valori normale ale
excreției urinare de creatinină, în condiții de steady state. Secreția
urinară de Na+ va scădea tranzitoriu, dar va fi readusă la nrmal,
astfel încât aportul și eliminarea de sodiu vor fi în echilibru.
Concentrația plasmatică a Na+ nu se va modifica semnificativ,
deoarece este reglată fin de către mecanismul ADH – senzație de
sete

65
MCQs

*Care dintre următoarele modificări tinde să crească rata de filtrare

glomerulară (RFG) ?
A. Creşterea rezistenţei în arteriola aferentă
B. Scăderea rezistenţei în arteriola eferentă
C. Creşterea coeficientului de filtrare (Kf) în capilarele glomerulare
D. Creşterea presiunii hidrostatice (Ph capsulară) în capsula Bowman
E. Scăderea presiunii hidrostatice (Ph capilară) în capilarele
glomerulare

66
MCQs

Nefronii corticali:
A. Prezintă o ansă Henle lungă, care asigură concentrarea urinii
B. Au diametrul arteriolei aferente mai mare decât al arteriolei
eferente, ca adaptare pentru filtrare glomerulară crescută
C. Au rol principal în concentrarea și diluția urinii
D. Au rol principal în filtrarea glomerulară și reabsorbția izotonă
E. Au arteriolă eferentă care se continuă cu vasa recta în formă de
„U”

67
MCQs

*Care dintre următoarele condiții determină atât creșterea RFG

cât și a FSR?
A. Dilatarea arteriolei eferente
B. Dilatarea arteriolei aferente
C. Creșterea Kf glomerular
D. Activarea SNVS
E. Creșterea presiunii oncotice capilare

68
 TAKE HOME MESSAGES

1. Rinichii sunt adaptați pentru formarea urinei, cu scopul de a menține

homeostazia mediului intern
• compoziția urinei este variabilă, dar compoziția mediului intern
se menține în limite constante
• Produșii de catabolism, reziduurile și excesul de ioni (sarcina
osmotică) se elimină într-o cantitatea de apă cât mai mică
2. Există două tipuri de nefroni, cu roluri diferite:
• Nefronii corticali:  RFG +  reabsorbție IZOTONĂ
• Nefronii juxtamedulari: asigură concentrarea + diluarea urinei
3. Procesele de formare a urinei:
• Filtrare  urina primară (ultrafiltrat de plasmă, izotonă, 180 l/zi)
• Reabsorbție  urina finală (hipertonă, 1,5-2 l/zi)
• Secreție
4. Clearance-ul renal evaluează volumul de plasmă epurat (curățat) de
o substanță X pe minut
69
 TAKE HOME MESSAGES

5. Filtrarea glomerulară depinde de:

• Presiunea netă de filtrare
• Caracteristicile membranei glomerulare
• Caracteristicile moleculelor filtrate
• Coeficientul de filtrare
6. Filtrarea glomerulară se menține constantă prin mecanisme de
reglare:
• Mecanisme de autoreglare (suficiente în condiții bazale):
‒ Feedback tubulo-glomerular
‒ Autoreglarea miogenică
• Mecanisme nervoase
• Mecanisme umorale  VC balansată de VD
7. Parametrii funcționali ai circulației renale sunt: RFG, FPR, FSR, FF

70