FIZIOLOGIA

APARATULUI URINAR
Organizarea funcțională a rinichiului
Formarea urinii (ultrafiltrarea glomerulară)
 Excreția – extrarenală și renală
Excreția = funcția ce asigură eliminarea din
organism a produșilor finali rezultați din
procesele metabolice, a substanțelor aflate în
exces și a celor străine pătrunse în organism.

Clasificare:
1. Excreție extrarenală
2. Excreție renală
 Excreția extrarenală
Rol secundar în eliminarea produșilor toxici rezultați din
metabolism
1. PLĂMÂNUL – elimină substanțele volatile (CO2) și
solvenții organici (eter, cloroform, acetonă, alcool,
amoniac).
2. TUBUL DIGESTIV – elimină: apă, medicamente,
vitamine.
3. TEGUMENTUL – elimină prin cele aprox. 2 – 4 milioane
de glande sudoripare: apă, acid uric, uree, S, P, K.
4. LAPTELE MATERN – elimină substanțe străine:
medicamente
 Excreția renală și rolurile rinichiului
Rinichiul = principalul organ care epurează organismul
de substanțele endogene nevolatile, inutilizabile sau toxice
rezultate din metabolismul celular și a diverselor substanțe
introduse în organism.
ROLURILE RINICHIULUI:
 Menținerea constantă a volumului sanguin -
IZOVOLEMIE
 Reglarea balanţei hidro electrolitice - IZOIONIE
 Reglarea echilibrului osmotic - IZOTONIE
 Reglarea echilibrului acido bazic - IZOHIDRIE
 Rolurile rinichiului - continuare

 Excreţia produşilor de catabolism şi a substanţelor

chimice străine
 Menținerea constantă a unor constituenți neionizați:
glucoză, aminoacizi, uree, acid uric.
 Reglarea TA prin secreția de RENINĂ
 Reglarea eritropoiezei – formarea hematiilor (sinteza
ERITROPOIETINEI)
 Sinteza Vit . D activă ( calcitriolul - 1,25 (OH)2
colecalciferol)
 Gluconeogeneză (în timpul postului prelungit)
Organizarea funcţională a rinichiului

Cortexul partea externă,

conţine toţi glomerulii renali
 Medulara partea internă,
structurată în piramide renale,
orientate cu baza spre cortex şi
vârful la papile, în bazinet.
 Bazinetul prezintă calicele
mici, calicele mari ; se
continuă cu ureterul și vezica
urinară
 Hilul renal locul de trecere
pentru vasele sanguine,
limfatice, nervi şi uretere
 NEFRONUL
Nefronul = unitatea morfofuncțonală a rinichiului, în
care se formează urina.
 Număr = 2 milioane nefroni
 După 40 ani se reduc cu 10% /10 ani ;
 Nu se pot regenera
 Componente
 corpusculul renal cu glomerulul renal și capsula
Bowman
 Tubulul renal
 NEFRONUL
Corpusculul renal:
 Glomerulul = ghem de capilare sanguine între arteriola
aferentă ( aa ) şi cea eferentă ( ae)
⇒ adaptare pentru filtrarea sangelui la nivel glomerular =>
urina primară
 Capsula Bowman - înveleşte ghemul vascular şi are:
Foiţă internă - viscerală, care aderă la capilarele glomerulare
 Foiţă externă - parietală, care se continuă cu tubul proximal
 Polul vascular : locul de intrare a aa şi de ieşire a ae
 Polul urinar : locul de ieşire a urinei primare din capsula
Bowman
Capsula Bownmann
 Capsula Bownmann

Membrana filtrantă glomerulară este formata din:

1. Endoteliul capilar - cu fenestraţii (pori) cu rol in
facilitarea filtrarii glomerulare-FG - are încărcare
electrica negativă ⇒previne filtrarea proteinelor.
2. Membrana bazală – bogată în colagen + proteoglicani
(↑încărcare negativă)
3. Foiţa internă (viscerală) a capsulei Bowman, cu
podocite = celule cu prelungiri (procese podocitare) care
învelesc capilarelarele dar lasă şi spaţii lacunare, prin care
trece filtratul glomerular (urina primară).
 Tubulul Renal

Tubulul renal: Adaptat pentru procesele de reabsorbţie şi

secreţie, cu mai multe segmente:
Tubul contort proximal
Ansa Henle

Tubul contort distal

Macula densa

Tubul colector
 Tubulul Renal

1. Tubul contort proximal (TCP )

- localizat în cortexul renal;
- primeşte tot ultrafiltratul glomerular (urina primara)
- rol: ↑ procesele de reabsorbţie + secreţie
2. Ansa Henle (AH) cu segment descendent subţire ( SSD)
care coboară în medulară și segment ascendent subţire
(SSA) şi gros (SGA) ) care revine în corticală
- rol: concentrarea + diluţia urinii
3. Tubul contort distal TCD - localizat în cortexul renal;
rol: prima 1/3 funcţionează ca şi SGA restul de 2/3
funcţionează ca şi tubul colector;
 NEFRONUL
4. Macula densa (MD) : între AH şi TD
componentă a aparatului juxtaglomerular;
conţine celule specializate cu rol în mecanismul de
autoreglare a filtrării glomerulare
rol: controlul funcţiei nefronului
5. Tubul colector ( TC )
rol: definitivarea urinei + colectarea şi transportul
urinei finale
mai mulţi TC (8 - 10) se unesc în TC comun care coboară
în medulară până în zona papilară și se golesc în calicele
renale.
 FORMAREA URINII
 Are loc la nivelul celor 2 milioane de nefroni prin 3 procese:
FILTRAREA plasmei la nivel glomerular – filtrarea
glomerulara (FG)

REABSORBȚIA unor constituenți în tubii uriniferi

SECREȚIA unor constituenți în tubii uriniferi

EXCREȚIA = FG – REABSORBȚIE + SECREȚIE

 Clearance urinar
 Clearance = cantitatea de plasmă depurată de o anumită
substanţă pe unitatea de timp, la o singură trecere a
substanței prin rinichi

Clearance = U x V/P
U = Concentraţia urinară a substanţei (mg/ml)
P = Concentraţia plasmatică a substanţei (mg/ml)
V = Debitul urinar (ml/min)
 Substantele utilizate in practica pentru aprecierea
clearance-ului renal
Substante care, filtrate total la nivel glomerular, nu se
reabsorb si nici nu se secreta la nivel tubular
Sa nu fie metabolizate la nivelul nefronului
Sa nu fie stocate in rinichi
Sa nu fie legate de proteine
Sa nu fie toxice
Sa fie usor masurabile in plasma si urina:
INULINA,
GLUCOZA,
acidul para aminohipuric - PAH
 FILTRAREA GLOMERULARĂ

Definiție = proces dirijat de forțe fizice prin care

sângele trece prin endoteliul capilar, membrana bazală

și epiteliul visceral al capsulei Bowmann (această
membrană permite trecerea selectivă a unor constituenți și
blochează trecerea altora)
 substanțele cu greutate moleculară (g.m.) < 40 000 Da

străbat cu ușurință membrana filtrantă; substanțele cu g.m.

> 69 000 Da nu se mai filtrează. [1 Da = 1,66×10 -27 kg].
 FILTRAREA GLOMERULARĂ

Deoarece filtrează numai molecule mici

(g.m. < 69 000 Da), se poate admite că
membrana filtrantă este impermeabilă
pentru proteinele plasmatice  urina
primară este un filtrat de sânge fără
celule și proteine = PLASMĂ
DEPROTEINIZATĂ
 FILTRAREA GLOMERULARĂ
FG = rezultatul presiunii efective de filtrare care se
exercită la nivelul membranei filtrante capilaro-
glomerulare:

Pef = Ph – (Poc + Pi)

Pef = presiunea efectivă de filtrare
Ph = presiunea hidrostatică
Poc = presiunea coloid-osmotică (oncotică)
Pi = presiunea intracapsulară
 Presiunea efectivă de filtrare (Pef)

Ph = 45 mmHg (între aa și ae)

 Ph FAVORIZEAZĂ FG
Poc = 25 mmHg spre aa; 35 mmHg spre ae
 Poc SE OPUNE FG
Pi = 10 mmHg
 Pi SE OPUNE FG
 Arteriola aferenta Arteriola eferenta

Ph (mmHg) 45 ↓ 45 ↓

Poc (mmHg) 25 ↑ 35 ↑

Pi (mmHg) 10 ↑ 10 ↑

Pef (mmHg) 10 mmHg 0 mmHg

 Pef
Valoarea filtratului glomerular = 120 ml/min la
barbati si cu 10% mai putin la femei
Din echilibrul acestor grupe de forte presionale
rezulta ca Pef are valori de 10 mmHg spre arteriola
aferenta (ceea ce favorizeaza UFG), si devine nula
spre arteriola eferenta, unde ultrafiltrarea inceteaza.
Filtrarea glomerulara este conditionata de fluxul
sanguin renal si de valorile presiunii sanguine (care
influenteaza tonusul celor doua arteriole (aa si ae).
Factori care influenteaza cantitatea de filtrat glomerular

1. Varsta – la copil cantitate mai mica de urina primara

(dezvoltarea nefronilor este imperfecta); la varsta a III-a,
cantitate mai mica de urina primara datorita tulburarilor de
circulatie renala sau a fenomenelor de scleroza a vaselor
renale.
2. Efort fizic – FG ↓ (datorita sudoratiei excesive si a
redistribuirii circulatie sanguine la nivelul musculaturii
scheletice)
3. Emotii, stres, frica – FG ↓ deoarece se descarca din
terminatiile nervoase catecolamine (adrenalina,
noradrenalina) care produc vasoconstrictie la nivelul aa si ae.
4. Sarcina – FG ↑