ARGUMENT

Numai o viaţǎ scurtă ne este acordată pe planeta PĂMÂNT şi fiecare trebuie să-şi pună
întrebarea:
“Cum aş putea să investesc în puterile mele aşa încât să aduc cel mai mare folos?”
“Cum aş putea face mai mult pentru sănătatea mea şi pentru folosul semenilor mei?”
Pentru cǎ viaţa, numai atunci are valoare când este folosită pentru atingerea acestor
scopuri.

Pielonefrita (din greacă πήληξ – pyelum, "pelvis renal", νεφρός – nefros, "rinichi",

și -ita, "inflamație") este o boală infecțioasǎ a tractului urinar la nivelul parenchimului și a
pelvisului renal provocată de obicei de E. Coli (80%), Proteus mirabilis, Enterococus
faecalis, Klebsiella pneumoniae. Pielonefrita apare mult mai des la femei decât la bărbați
(raport de 6:1). Netratatǎ, boala poate evolua către septicemie, pionefroză, urosepsis,
infarct renal sau chiar moarte.
Motivul pentru care am ales această temă pentru proiectul de absolvire este
incidenta crescută mai mult la femei decât la bărbate, iar persoanele care suferă de diferite
afecţiuni şi tulburări urinare sunt foarte bulversate. Pacientul poate deveni anxios, depresiv
iritabil.

Fig.nr.1-Anatomia aparatului renal.(www.anatomie.romedic.ro)

1
CAPITOLUL 1. NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE ŞI
FIZIOLOGIE ALE APARATULUI RENAL

Metabolismul celular produce CO2 şi anumite substanţe finale provenite în special

din catabolismul proteic, aportul oxigen poate şi el realiza cantităţi excesive de anumiţi
electroliţi (apa, NaCl, diferite săruri minerale) care trebuie eliminaţi.
Plămânii elimină CO2 şi alte substanţe volatile, iar substanţele nevolatile
inutilizabile sau în exces sunt eliminate împreună cu o anumită cantitate de apă, în cea mai
mare parte prin rinichi şi accesorii prin sudoare şi materii fecale. Prin eliminarea
substanţelor nevolatile rinichiul reprezintă principalul organ care menţine constant
volumul, concentraţia electrolitică şi reacţia chimică a lichidelor organismului.
Rinichiul mai are şi alte activităţi: prin secreţia de renină contribuie la reglarea
tensiunii arteriale, prin eritropoietină controlează eritropoieza, prin schimbările ionice
contribuie la menţinerea echilibrului acido-bazic.
APARATUL SECRETOR se compune din:
F rinichi, organe de excreţie,
F căi urinare:
F calice-mici
F calice-mari
F pelvis renal
F uretere
F vezică urinară
F uretră.
RINICHI.Sunt organe pereche situate retroperitonal, de o parte şi de alte a coloanei
vertebrale lombare. Rinichiul are formă caracteristică, circa 300 grame, are două feţe
(anterioară şi posterioară) şi două margini (laterală convexă şi medială concavă).
În zona marginii concave se găsesc hilul şi pediculul renal în care se văd vasele
renale (arteră şi vena), uretrul şi fibre nervoase vegetative.
Selecţionând rinichiul în lungul liniei mediane, din partea convexă spre cea concavă se
observă:

2
 F papilele şi calicele renale: formaţiuni membranoase prin care se scurge urina;
F parenchimul renal, cu structură zonală: corticală şi medulară.
Zona corticală este formată în principal din glomeruli, tubi uriniferi şi vasele de
sânge care le aparţin. Zona medulară conţine 6-18 piramide renale (Malpighi), formate din
tubi colectori care drenează mai mulţi nefroni.
Piramidele sunt orientate cu baza spre periferie şi vârful spre sinusul renal,
deschizându-se în papilele renale, acestea se deschid în calicele mici care confluează
formând calicele mari (2-3) şi apoi pelvisul renal (bazinet) continuat cu ureterul.
O piramidă Malpighi cu substanţa corticală din jurul său formează un lob cortical.
NEFRONUL.Este unitatea morfofuncţională renală; îndeplineşte toate procesele
complexe care au ca rezultat formarea urinei. Nefronul este alcătuit dintr-o capsulă şi un
tub unifer lung.
Capsula Bowman, extremitatea proximală, închisă dilaterală a nefronului, are forma unei
cupe cu pereţi dubli, mărginind o cavitate ce continuă lumenul tubului. În adâncitura
capsulară se află un ghem de 4-12 bucle capilare (glomerul), care rezultă prin diviziunea
arteriolei aferente şi care se reunesc la ieşirea din capsulă, în arteriola aferentă. Capsula
împreună cu glomerulul alcătuiesc capsulul renal Malpighi.
Segmentul pronimal al tubului urinifer este constituit dintr-o porţiune contortă,
tubul contort proximal (care se află în cortica renală) şi este format dintr-un strat de celule
a căror membrană, spre lumen, prezintă o “margine în perii”, formată din microvili, care
măresc mult suprafaţa membranei.
Segmentul intermediar (ansa Heule), subţire este format din două braţe (descendent şi
ascendent) unite între ele printr-o buclă, are epiteliul turtit, fară microviri. Nefronii care au
glomerulii în zona corticală externă are ansa Heule scurtă, în timp ce nefronii cu glomeruli
în zona externă a corticolei (juntamedulari) are ansa lungă, care coboară profund în
medulară.
Segmentul distal este format dintr-o porţiune dreaptă, ascendentă, care ajunge în
corticală în vecinătatea glomerulului propiu, în imediat contact cu arteriala aferenta. La
acest nivel epitelul tubular, la fel ca şi celulele musculaturii netede a arteriolei aferente,
prezintă modificări şi formează aparatul juxta glomerular care secretă reninǎ. Urmează o
porţiune contortǎ situată în întregime în corticală. Mai mulţi tubi distali se unesc şi se
deschid în tubul colector din structura piramidelor Malpighi.

3
 VASCULARIZAŢIA RENALĂ.Este extrem de bogată, primind 20-25% din
debitul cardiac de repaos. Artera renală, ramură a aortei abdominale, pătrunde prin hil şi
apoi se împarte în ramuri interlobare (între piramide), din care se desprind arterele arcuate,
ce formează o ansă în jurul bazei piramidelor, arterele interlobulare, din care glomerulul.
După ce se regrupează în arteriole, se capilarizează din nou în jurul tubului respectiv (în
medulară) şi se deschid în venele interlobulare, apoi în venele arcuate.Venele, având un
traiect aproape asemănător cu cel al arterelor, se colectează în vena renală care se deschide
în vena cavă inferioară.
INTERVAŢIA RENALĂ.Provine din plexul situat în hilul organului format în
majoritate din fibre simpatice, dar şi din câteva fibre parasimpatice venite prin nervul vag.
Fibrele nervoase, situate perivascular, se distribuie celulelor musculare din peretele
arteriolar şi componentelor tubulare.
FORMAREA URINEI.Mecanismul de formare a urinei cuprinde trei procese
fundamentale:
F ultra-filtrarea plasmei la nivel glomerular;
F reabsorbţia;
F secreţia anumitor constituenţi în tubi.
ULTRA-FILTRAREA GLOMERULARĂ.Este un proces dirijat de forţe fizice în
urma căruia aproximativ 20% din cantitatea de plasmă care irigă rinichii trece prin
membrana filtrantă glomerulară, extrem de subţire, în cavitatea capsulară. Membrana
filtrantă nu se comportă ca o membrană inertă ei, prin proprietăţile ei fizico-chimice,
permite trecerea selectivă doar a unor constituenţi şi blochează trecerea altora. Ultra
filtratul glomerular (urina primară) are o compoziţie electrolitică identică cu cea a plasmei;
dar este lipsit de proteine, deci este o plasmă deproteinizată. Ultrafiltrarea glomerulară este
rezultatul presiunii efective de filtrare, care se exercită la nivelul capilarelor glomerulare şi
reprezintă suma algebrică a unor presiuni care controlează schimburilor lichidiene la
nivelul tuturor capilalelor din organism.

CONSTITUENT U.M. FILTRARE REABSORŢIE SECREŢIE EXCREŢIE

APA (1) 170 168,5 - 1,5
Na+ (mEq/l 26000 25850 - 150
)
K+ (mEq/l 900 900 100 100
)

4
 Cl- (mEq/l 18000 17850 - 150
)
UREE (moli) 870 460 - 410
CREATININA (moli) 12 1 1 12
ACID URIC (moli) 50 49 4 5
GLUCOZĂ (moli) 800 800 - 0

La nivelul tubilor uriniferi au loc procese extrem de active, anumiţi constituenţi ai

ultrafiltrajului fiind reabsorbiţi complet (glucoză) sau doar parţial (Na+, Cl-, Uree), alţii
fiind iniţial reabsorbiţi şi apoi secretaţi (K+).
REABSORBŢIA TUBULARĂ.Este procesul prin care sunt recuperate anumite
substanţe utile organismului din ultrafiltratul glomerular, menţinându-se astfel homostazia
lor plasmatică. Procesul este selectiv, în sensul că se realizează maximal pentru fiecare
substanţă într-un segment tubular prin acţiunea unor mecanisme celulare specifice, fiind
condiţionat de debitul substanţei respective şi de necesităţile organismului. Reabsorbţia
(transportul) diferiţilor constituenţi din ultra filtrat prin peretele tubului urinifer se face
prin mecanisme active şi pasive. Transferul activ se realizează contra unor gradiente de
concentraţie sau electrice, necesitând un consum de energie furnizată prin hidroliza ATP.
Mecanismele de transport, activ au capacitate limitată pe unitatea de timp şi intervin în
reabsorbţia glucozei, anumitor aminoacizi, acidului uric, unor vitamine (B12, C), fosfaţilor
anorganici, sulfaţilor şi a principalilor ioni ai filtratului (Na+, k+, HCO3).
Transportul pasiv se face sub acţiunea unor gradiente fizico-chimice nu necesită
consum energetic, nu este limitat de o capacitate maximă şi contribuie la resorbţia a trei
constituenţi principali ai ultra filtrajului: apa ureea şi Cl-.
Apa se reabsoarbe în toate segmentele tubului, cu intensităţi diferite, pe baza
legilor difuziunii şi a osmozei, astfel încât din cei 125 ml filtraţi glomerular pe minut, în
vezică ajunge numai 1ml/min (deci se absorb 124ml). În tubul contort şi mai ales în cel
colector se realizează reabsorbţia facultativă a apei şi Na+ sub controlul ADH şi
aldosteronului, ajustându-se eliminările în funcţie de starea de hidratare a organismului.
SECREŢIA TUBULARĂ.Este procesul invers celui de reabsorbţie, transportând
anumite substanţe din capilarele peritubulare în lumenul tubului. Are rolul de a elimina
atât substanţele străine organismului, cât şi substanţele prezente obişnuit în sânge (K+, acid
uric), unele numai când se află în concentraţii mari (creatina). Se realizează activ şi pasiv.
Secreţia activă, având sediul la nivelul tubilor pronimal şi distal, se face împotriva
unor gradiente electrochimice şi de aceea necesită un consum energetic ridicat (secreţia de

5
H+). Prin eliminarea H+ tubii deţin un rol fundamental în menţinerea echilibrului acido-
bazic al organismului.
Secreţia pasivă implică transportul unor constituenţi în sensul gradientelor de
concentraţie şi de aceea nu necesită consum energetic direct. Acest mecanism intervine în
secreţia K+, a bazelor şi a acizilor slabi.
REGLAREA ACTIVITĂŢII RENALE.Se face pe cale nervoasă (activitatea
glomedulară) şi pe cale umorală (activitatea tubulară).
F REGLAREA NERVOASĂ
Se realizează prin fibrele vegetative care se distribuie arteriorelor, glomerulului şi tubilor.
Sistemul vegetativ nu contribuie direct la controlul elaborării urinei, ci doar indirect, prin
influenţarea condiţiilor de irigaţie renală. De altfel, se ştie că rinichiul denervat şi chiar
transplantat continuă să funcţioneze aproape normal. Stimularea nervilor renali şi a unor
zone presoare din bulb, hipotalamus şi scoarţa cerebrală determină vasoconstricţie renală
şi scăderea diurezei până la anurie. Stimularea nervilor vegetativi renali produce şi
scăderea eliminărilor urinare de Na+, prin creşterea reabsorbţiei tubulare a ionului.
F REGLAREA UMORALĂ
Considerată a deţine rolul principal, se realizează de mai mulţi hormoni. Hormonul
antidiuretin (A.D.N.), secretat de nucleii hipotalamici şi eliberat din neurohipofiză,
controlează eliminările urinare de apă, acţionând la nivelul segmentului distal al
nefronului. Sub acţiunea AND creşte reabsorbţia de apă în tubii distali şi colectori,
concomitent cu diminuarea volumului şi creşterea concentraţiei urinei.
Mineralo corticoizii, în special aldosteronul, controlează eliminările urinare de Na+
şi K+ la nivelul segmentului distal al nefronului, stimulând reabsorbţia de Na+ şi excreţia
de K+.
Parathormonul mobilizează sărurile minerale din oase, stimulează eliminările
renale de fosfaţi, K+ şi reţine Ca+ şi Na+. Hormonii tiroidieni intensifică metabolismul
celular, în special pe cel protidic şi prin creşterea generării de produşi finali de
metabolism, măresc diureza, acelaşi efect având şi alterarea legării apei şi a sării în
ţesuturi.
Rinichiul în condiţii de irigaţie insuficientă sau ca urmare a unor modificări ale
compoziţiei chimice a urinei ajunsă în tubii distali, descarcă o enzimă-renină-care
acţionând asupra unei globuline plasmatice, produce angiotensina I, care se transformă
enzimatic în plasmă şi ţesuturi în angiotensina ÎI, cel mai puternic vasoconstrictor natural

6
şi stimulator al secreţiei de aldosteron. La nivelul renal, angiotensina ÎI, acţionând asupra
musculaturii arterelor glomedulare modifică intens rata filtrării şi prin aldosteron
influenţează eliminările urinare de Na+ şi K+.
MICŢIUNEA.Urina elaborată de rinichi ajunge prin tubii colectori la nivelul
papilelor, umple calicele şi bazinetul, apoi prin contracţia acestora, este eliminată în ureter.
Prin unde de contracţie urina este transportată de-a lungul ureterului până în vezica
urinară.
VEZICA URINARĂ.Este un organ cavitar muscular în care se acumulează urina
între micţiuni. Urină, descărcată în jeturi prin cele două orificii ureterale, nu poate reflua în
uretere din cauză că acestea au traiect oblic în peretele vezical şi nici nu poate curge prin
uretră, deoarece colul vezical este prevăzut cu două sfictere, unul neted, involuntar care
înconjoară începutul uretrei şi celălalt striat, controlat voluntar.
Vezica urinară are proprietatea de a-şi mări capacitatea în timpul umplerii, fără modificări
importante ale tensiunii pereţilor şi ale presiunii intra vezicale. Această proprietate,
denumită plasticitate, este rezultatul unei adaptări a tonusului musculaturii vezicale la
creşterea conţinutului.
Înregistrarea presiunii intra vezicale a arătat că, după o uşoară creştere iniţială la
primele jeturi de urină, presiunea înregistrează un platon în tot timpul umplerii vezicale
până la volumul de 300-400 ml, când are loc o creştere bruscă a presiunii şi este declanşată
micţiunea reflexă când împrejurările permit.
Prima senzaţie de plenitudine vezicală este percepută la un volum de 100-150ml, la
150-200ml este resimţită prima dorinţă de micţionare, iar peste capacitatea fiziologică
vezicală (250-400ml) apar contracţii puternice ale musculaturii peretelui vezical, care
determină senzaţia necesităţii imperioase de a urină.
Micţiunea este rezultatul unor reflexe declanşate de distensia pereţilor vezicali.
Impulsurile aferente sunt transmise unui centru lombar (simpatic), de unde se descarcă
impulsuri aferente care, prin fibrele hipogastrice, inhibă contracţiile, relaxează muşchii
vezicali şi întăresc tonusul sfincterului neted al colului vezical.
Concomitent distensia vezicală declanşează impulsuri care ajunse la măduvă pe
calea nervilor ruşinoşi sunt conduse apoi pe căi aferente nespecifice spre centrii nervoşi
superiori, ajungând până la nivelul scoarţei cerebrale, determinând senzaţia de a urină.
Dacă micţiunea nu este posibilă, impulsurile pornite de la cortex, prin centrii medulari,
inhibǎ tonusul muşchiului vezicul, concomitent măresc tonusul sfincterului extern, mărind
continenţa vezicală. Dacă condiţiile permit, are loc micţiunea.

7
 Refluxul micţiunii este declanşat de distensia vezicală, impulsurile ajung pe fibre
aferente din nervii pelvici la un centru sacrat parasimpatic al micţiunii, de unde se
descarcă impulsuri care tot prin fibre al nervilor pelvici produc contracţia musculaturii
vezicii şi relaxarea sfincterului intern al colului vezical. Concomitent are loc relaxarea
voluntară a sfincterului extern striat şi urina începe să se evacueze din vezică.
Procesul evacuării este ajutat de contracţia musculaturii abdominale şi a
diafragmului care, crescând presiunea intraabdominală, comprimă vezica. Reflexul
medular al micţiunii este controlat de numeroşi centrii supra medulari cu rol facilitar sau
inhibitor.

CAPITOLUL 2. PIELONEFRITA

8
2.1.DEFINIŢIE:
Pielonefritele sunt inflamaţii acute sau cronice care afectează ţesutul interstiţial
renal (spaţiul dintre nefroni). Importanţa lor se datoreşte frecvenţei mari şi în continuă
creştere a infecţiilor urinare (cauza obişnuită a infecţiilor interstiţiale), gravităţii lor (20-
60-60% conduc la R.C.de 3-4 ori mai mult decât G.N.A.).
Circa 15-20% din cadavrele autopsiate prezintă leziuni de pielonefrită. Vârfurile de
frecvenţă a pielonefritei interesează nou-născutul, copii mici până la vârsta de 2 ani.
Incidenţa este de 3 ori mai mare la femeie comparativ cu bărbatul.

2.2.ETIOPATOGENIE:
Germenii cei mai frecvenţi întâlniţi sunt: Escherichia Colli (85-90%), Proteus,
Klebsiella, Piocianic, Stafilococ, Levuri. La pacienţii sondaţi domină Klebsiella şi Proteus,
în timp ce Piocianicul este întotdeauna semn de suprainfecţie. În formele cronice se
întâlnesc adesea asocieri microbiene care agravează prognosticul.
Obişnuiţii factori favorizanţi sunt obstacolele de la nivelul căilor excretoare renale:
afecţiuni renale congenitale, tumorile pelviene, la femei (fibrom, chist de ovar), tumorile
prostatei la bărbaţi, hidronefroza, cistita, litiaza urinară, unele manevre urologice (sondă
a`demeure, cateterisme repetate).

2.3.ANATOMIE PATOLOGICĂ:
În pielonefrita acută, mucoasa căilor uterine este inflamată, rinichii sunt mari şi
congestionaţi, iar în spaţiile interstiţiale se găsesc limfocite polinucleare, edeme şi
microabcese.
În formele cronice, rinichii sunt mici, atrofici. Leziunile sunt iniţial tubulare.
Ulterior, cuprind tot nefronul şi sistemul său vascular.

2.4.CLASIFICARE:
F Acută
F Cronică
PIELONEFRITA ACUTĂ

9
 Tabloul chimic este de infecţie urinară iar debutul nu se caracterizează întotdeauna
prin semnele generale de infecţie: febră cu instalare brună sau progresivă, frisoane,
transpiraţie, cefalee.
Manifestările urinare constau în dureri lombare, mai frecvent unilaterale, surde sau
cu caracter de colică renală (polakiurie, adeseori nocturnă şi micţiune dureroasă).
DIAGNOSTICUL:
Se bazează pe două semne capilare:
LEUCOCITURIA: este pusă în evidenţă cu ajutorul probei Addis-Hamburger), se găsesc
mai mult de 5000 de leucocite.
BACTERIURIA: se găsesc mai mult de 100000 germeni/
EVOLUŢIA:Este favorabilă în condiţiile unui tratament corect. Boala dureroasă 1-4
săptămâni. Complicaţiile sunt rare, dar cronicizarea este frecventă.

PIELONEFRITA CRONICĂ
DEFINIŢIE:Boala cu evoluţie cronică, caracterizată prin inflamaţia ţesutului
interstiţial renal, cu semne clinice de suferinţă precoce a tubilor renali, cu afectarea tardivă
a glomerulilor şi cu evoluţie progresivă spre insuficienţă renală.
Se cunosc două forme clinice:
F Hematogenă (rară);
F Ascendentă (frecventă).
TABLOUL CLINIC:Se conturează după luni sau ani de la episodul acut de
pielonefrită. Intervalul de latenţă este întretăiat de recidive, fiecare puseu acut adăugând
noi leziuni renale. Alteori evoluţia este latentă, diagnosticul fiind stabilit în faza de IR, de
aici rezultă valoarea explorărilor biologice. Când apar şi semne generale, acestea sunt de
infecţie cronică: stări subfebrile sau febrile intermitente, cefalee, oboseală, scăderea
apetitului şi greutăţii.
EVOLUŢIA:Este îndelungată, prognosticul de obicei este sumbru.
DIAGNOSTICUL:Se bazează pe semnele clinice, leucociturie şi bacteriurie.
Diagnosticul în stadiu de IR este sugerat de poliuria cu densitate scăzută, pierderea de
electroliţi şi acidoză.

2.5.SEMNE, SIMPTOME, MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ

10
 F DURERI LOMBARE: mai frecvente, unilaterale, surde sau cu caracter de colică
renală.
F FEBRĂ: debutează violent cu frison, febră (39-40oC). Uneori febra creşte la 3-4
zile după debut.
F TULBURĂRI DIGESTIVE INTENSE: vărsături, greaţă, balonare, constipaţie
alternând cu semne diareice.
F POLAKIURIE: disurie, nicturie.
F SCĂDEREA APETITULUI şi GREUTĂŢII
F HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ
F ASTENIE, ANXIETATE
F CEFALEE
F TRANSPIRAŢII
F ATINGEREA INTERSTIŢIULUI RENAL
F STAREA GENERALĂ ALTERATĂ, manifestările urinare fiind pe plan secundar.
PROBLEME:
F Alterarea ritmului cardiac şi circulator;
F Alimentaţie inadecvată cantitativ şi calitativ;
F Eliminare urinară insuficientă calitativ şi cantitativ;
F Dificultatea de a se odihni;
F Deficit de auto îngrijire;
F Alterarea imaginii de sine;
F Comunicare insuficientă la nivel afectiv;
F Dificultatea de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori;
F Nelinişte faţă de semnificaţia propriei existenţe;
F Dificultate în a îndeplini activităţi recreanţe;
F Lipsa cunoştiinţelor faţă de afecţiunea sa.

11
CAPITOLUL 3. PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE
LA INTERVENŢII AUTONOME, INTERVENŢII
DELEGATE ŞI TRATAMENT DE SPECIALITATE

Una din sarcinile importante ale asistentei medicale este colaborarea şi examinarea
clinică a bolnavului. Participarea acesteia este o datorie sau o obligaţie profesională.
Ajutând medicul şi bolnavul, asistenta crează un climat favorabil pentru relaţia medic–
pacient–asistentă.
Pentru aceasta, asistenta trebuie să ţină cont de următoarele sarcini:
F Să pregătească fizic şi psihic pacientul;
F Să pregătească materialele şi instrumentele necesare examinării;
F Să asigure condiţiile de desfăşurare a examinării;
F Să pregătească documentele medicale (fişă de consultaţii, foaia de observaţie
clinică, rezultatele examinării);
F Asigură iluminaţia necesară examinării unor cavităţi naturale a organismului;
F Fereşte pacientul de traumatisme, curenţi de aer;
F Asigură liniştea necesară desfăşurării examenului;
F Pregăteşte produse biologice ale pacientului, pentru a le arăta medicului la vizită.
Examinările de laborator efectuate produselor biologice şi patologice le trece în
fişele de observaţie. Completează simptomatologiile bolilor cu elemente obiective,
exprimând modificările apărute în morfologia, fiziologia şi biochimia organismului.
Aceste elemente confirmă sau infirmă diagnosticul clinic, reflectă evoluţia bolii şi
eficacitatea tratamentului, confirmă vindecarea sau semnalează apariţia unor complicaţii.
Utilitatea şi obiectivitatea examinărilor de laborator depind de modul de recoltare
al produselor care se analizează şi de modul cum se efectuează examenul de laborator.
Recoltarea produselor este efectuată de asistenţă medicală care trebuie să respecte
următoarele norme generale:
F Orarul recoltărilor;
F Efectuează pregătirea fizică şi psihică a pacientului;
F Pregătirea instrumentarului şi a materialelor necesare pentru recoltare;

12
 F Tehnica de recoltare propriu-zisă;
F Completarea buletinului de trimitere la laborator şi etichetarea produselor recoltate;
F Păstrarea şi transportul în condiţii optime a produselor recoltate.
Efectuarea pregătirii psihice a bolnavului constă în instruirea acestuia privind
comportamentul său în timpul recoltării, colaborarea să pentru reuşita tehnicii. Pacientul
este pregătit psihic printr-un regim alimentar, repaus la pat, aşezându-l într-o anumită
poziţie în funcţie de recoltarea ce se va efectua.
UROGRAFIA.Este o metodă curentă de examinare morfofuncţionalǎ a rinichilor şi
a căilor urinare, utilizând substanţe iodate hidrosolubile, administrate intra-venos.
Materiale necesare
F Toate materiale necesare radiografiei renale simple;
F Substanţe de contrast: Odiston 30-60-75%;
F Medicamente antihistamice;
F Medicamentaţia de urgenţǎ;
F Seringi de 20; 10; 2 ml de unică folosinţǎ;
F Ace de unică folosinţǎ pentru intra-venoase şi intra-musculare.
Se pregătesc materialele.
Se efectuează pregătirea psihică, alimentară şi medicamentoasǎ descrisă la radiografia
renalǎ simplă (în plus se reduce cantitatea de lichide de la regimul cunoscut).
Se face testarea sensibilităţii organismului la substanţa de contrast.
Se injectează un ml Odiston intra-venos prin omogenizare cu sânge.
Se comunicǎ pacientului să nu se sperie la unele simptome ce pot să apară: ameţeli, greţuri
sau dureri abdominale care dispar repede şi fără consecinţe.
Dacă pacientul prezintă reacţii hiper alergice se întrerupe administrarea şi se anunţǎ
medicul.Dacă toleranţa este bună se administrează intra-venos substanţe de contrast:
- Pentru adulţi: -20 ml Odiston 75%
- 25 ml Odiston 60%
- Pentru copii - în funcţie de vârstǎ
- 5-15 ml Odiston 60% sau 50%
La 8-10 minute de la efectuarea injecţiei se execută radiografii în serie, aproximativ la 30;
60; 90; 180 minute.
După examen pacientul este condus la salon.

13
3.1.EVOLUŢIE, PROGNOSTIC, COMPLICAŢII
PIELONEFRITA ACUTĂ
EVOLUŢIA şi PROGNOSTICUL
Sunt favorabile în contextul când tratamentul este aplicat corect şi factorii
favorizanţi sunt îndepărtaţi.
În urma aplicării tratamentului, deşi toate semnele bolii au dispărut, nu se poate
vorbi de vindecare decât după controlul repetat al bacteriuriei în următoarele săptămâni
sau luni.
S-a observat că pielonefrita acută, chiar atunci când nu este tratată se ameliorează,
febră şi piuria dispar în câteva zile însǎ boala poate trece în cronicitate.
În evoluţia pielonefritei este posibilă apariţia următoarelor complicaţii care sunt de
fapt foarte rare: I.R.A. necrozǎ papilară, pionefroza, flegmonul prinefritic, septicopioemia.
Cea mai frecventă complicaţie este însǎ pielonefrita cronică.

PIELONEFRITA CRONICĂ
În timpul evoluţiei este posibilă însǎ izbucnirea unei infecţii grave, care poate
evolua rapid, în câteva zile în exitus.
Trebuie subliniat faptul că apariţia H.T.A. reprezintă un factor important care duce
către dezvoltarea rapidă a I.R..
În general, evoluţia şi prognosticul depinde de precocitatea diagnosticului şi
eficacitatea tratamentului medical.
Complicaţiile pielonefritei cronicei apar odată cu progresiunea leziunilor
anatomice. HTA din PNC poate evolua către malignitate.Uneori este posibilă instalarea
unor leziuni grave de necrozǎ papilară.

14
 CAPITOLUL 4.STUDIU DE CAZ

4.1.CAZUL NUMARUL 1
CULEGEREA DATELOR
Date relativ stabile:
- Numele şi prenumele: R.S.
- Vârsta: 70 ani
- Sex: feminin
- Stare civilă: văduva de 6 ani
- Domiciliu: Petroşani
- Ocupaţie: pensionarǎ lucrat ca vânzătoare
- Naţionalitate: românǎ
- Religie: ortodoxă
- Condiţii de viaţǎ:locuieşte singură într-o casă cu 3 camere; în condiţii salubre.
Are 2 copii, căsătoriţi, care o vizitează regulat.
- Obiceiuri: îi place să citească, să croşeteze, să se uite la televizor.
Elemente fizice
F RH – pozitiv
F Grupa sanguină – 0.1
Date Antropometrice
F Greutate –69 kg
F Înălţime – 1.51 m
Elemente biografice legate de sănătate
- A.H.C. -Fără importanţǎ
- A.P.F. -menarha 13 ani
- Două naşteri la termen fără complicaţii
- Menopauza la 50 de ani
- A.P.P. - apendicectomie la 19 ani
- H.T.A. - de 10 ani

15
- Nefrectomie stângǎ (din cauza unui accident de maşinǎ întâmplat în urmă cu 20 ani)
- Litiazǎ renală dreaptǎ
Motivele internării
- Cefalee occipitală
- Ameţeli
- Poliatralgii
- Fatigabilitate
Istoricul bolii.Veche hipertensivǎ cu rinichi unic chirurgicală. Se internează pentru
cefalee occipitală, ameţeli, poliatralgii, fatigabilitate, simptomatologie ce s-a accentuat în
ultima vreme fără un motiv clinic aparent. Este internată la Spitalul Judeţean – Secţia
Nefrologie.
Diagnostic medical la internare.Pielonefrita cronică - HTA stadiul ÎI
Durata internării:18-25.01.2016

16
 ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
NEVOILE FUNDAMENTALE
NEVOIA MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENŢǍ DE DEPENDENŢĂ
FUNDAMENTALĂ DIFICULTATE
1. A respira şi a avea o - Respiraţie de tip costal superior - Dispnee - Proces infecţios
bună circulaţie - Ambele hemitorace prezintă aceleaşi mişcări de ridicare - Palpitaţii la efort - Afecţiunea HTA st
şi coborâre în timpul respiraţiei şi expiraţiei - T.A.: 200/100 mm Hg II
- Respiraţie liniştitǎ în timpul somnului
- Mucoasa respiratorie umedă, secreţii reduse transparente
- Zgomote cardiace bine bătute
2. A bea şi a mânca - Reflex de deglutiţie, prezent - Vărsături alimentare - Alterarea mucoasei
- Mucoasa bucală roz şi umedă - Greţuri digestive
- Masticaţie uşoarǎ
- Dentiţie bună (conform vârstei) - Inocenţa
- Consum redus de lichide,
alimente, săruri minerale
3. A elimina - Urina clarǎ diluatǎ sau concentrată - Micţiuni 10-12/zi - Proces infecţios
- PH 4,5-7,5 - Polakiurie
- Cantitate 1200-1400 ml/24h - Disurie
- Scaun normal, de consistenţǎ bună - Micturie
- Frecvenţǎ scaun 1/zi - Dureri lombare
- Tulburări digestive, greţuri,

17
 vărsături
- Transpiraţii
4. A se mişca, a avea o - Posturǎ adecvată în ortostatism, şezând şi clinostatism - Poziţii antalgice - Durerea
bună posturǎ - Dificultate în a se deplasa (a
merge, aşeza, ridica)
5. A dormi, a se odihni - Durata somnului 7-9 ore - Adoarme greu - Durerea
- Somn clar cu vise regulate - Ochii încercănaţi - Spitalizarea
- Somn profund - Aţipiri în timpul zilei
- Stare depresivă
6. A se îmbrăca şi - Veşminte curate, îngrijite ¾ ¾
dezbrǎca - Veşminte adecvate climatului
7. A menţine - Temperatura mediului între 18-25oC - Temperaturǎ 39-40oC - Proces infecţios
temperatura corpului în - Frison
limite normale - Transpiraţii
- Tegumente palide
8. A fi curat, îngrijit - Prezintă deprinderi igienice - Piele curată, cutatǎ - Vârsta
- Prezintă (după baie) căile nazale libere, urechi curate)
- Păr, unghii curate bine îngrijite
9. A evita pericolele - Cunoaşte măsurile de prevenire a accidentelor - Risc de deshidratare - Stare depresivă
- Risc de infecţii, netratarea - Boală
ducând la complicaţii mai mari
- Agitaţie, anxietate
- Teamǎ, fricǎ
10. A comunica - Debit verbal normal ¾ ¾

18
 - Ordin biologic, funcţionare adecvată a organelor de simţ
- Ordin psihologic: exprimare uşoarǎ
- Ordin sociologic: relaţii armonioase
11. A practica religia - Credincioasă ¾ ¾
- Participă la slujbe religioase
12. A se realiza ¾ - Dezinteres faţǎ de ce este nou - Vârsta
13. A se recrea ¾ - Tristeţe - Afecţiunea
- Plictiseală
- Lipsa treburilor zilnice
14. A învăţa - Receptivă la ceea ce este nou ¾ ¾

PROBLEME ACTUALE PROBLEME POTENŢIALE

19
- Disconfort datorită durerii surde, localizatǎ - Dezechilibru hidro-electrolitic
lombar - Risc de infecţii masocomiale
- Eliminări inadecvate cantitativ şi calitativ - Risc de complicaţii
- Alimentaţie inadecvată în surplus calitativ şi - I.R.A., I.R.C.
cantitativ
- Dificultăţi în a respira
- Alterarea temperaturii corporale
- Alterarea perfuziei tisulare
- Dificultăţi în a se recrea
- Lipsa cunoştinţelor despre boalǎ

20
 PLANIFICAREA, APLICAREA, EVALUAREA ÎNGRIJIRILOR
PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
AUTONOME DELEGATE
1. Disconfort Pacienta să - Am asigurat repaus la pat
prezinte o stare - Am asigurat condiţii optime în salon: temp. 220C, aer - Am administrat -În urma
de bine fizic 5 curat, fără curenţi de aer şi zgomot, bine luminat antialgice şi intervenţiilor pacienta
zile - Am educat pacienta să descrie corect durerea, antispastice: susţine că durerile
localizare, iradiere ALGOCALMIN persistă
- Am educat pacienta să adopte poziţii antalgice 2 fl/zi i.m. - Durerea a scăzut în
- Am aplicat căldura uscată, local, deasupra sinufizei PAPAVERINǍ intensitate
pubiene 1 fl/zi i.m. - Pacienta nu mai
- Am pregătit pacienta pentru explorări radiologice INDOMETACIN prezintă dureri
2 şup/zi

2. Tulburări de Pacienta să - Am asigurat repaos la pat - Am recoltat sânge În urma intervenţiilor

micţiune prezinte - Am asigurat un climat cald şi confortabil pentru: HLG, VSH, pacienta mai prezintă
eliminări - Am calculat bilanţul ingesto-excreta UREE, tulburări urinare
fiziologice în - Am cântărit zilnic bolnavă CREATININA Tulburările s-au
decurs de 5 zile - Am administrat un regim bogat în lichide: supe, Acid uric, ionogramǎ şi diminuat dar nu au
compoturi, ceaiuri diuretice urină, uroculturǎ şi dispărut
- Am educat pacienta să aibe un regim hiposodat, testul Addis-Hamburger Tulburările urinare au
hipoprotidic, normoglucidic - Am administrat dispărut, pacienta

21
 - Educ pacienta să nu consume băuturi carbogazoase, perfuzie litică prezentând eliminări
grăsimi - Ser fiziologic 9% 500 urinare fiziologice
- Am asigurat un regim hidric: 2-3l lichide pe 24h ml - Pacienta a înţeles
- Am educat pacienta cum să recolteze sumarul de urină, - SCOBUTIL 1 fl importanţa respectării
urocultura, testul Addis – Hamburger - MIALGIN 1 fl regimului alimentar
- Am observat şi notat zilnic diureza - Perfuzie litică
- Am asigurat zilnic lenjerie de pat şi de corp - Antibiotic
- Am educat pacienta să-şi schimbe lenjeria de corp ori CIPROFLOXACIN 2
de câte ori este nevoie şi să-şi efectueze o igienă tab/6 ore.
riguroasă
3. Tulburări - Pacienta să se - Am asigurat care să favorizeze vărsăturile: decubit Pacienta susţine că
digestive: alimenteze dorsal cu capul într-o parte Am administrat senzaţia de vomă s-a
greţuri, corespunzător - Am protejat lenjeria de pat cu muşama şi alezǎ antiemetice: diminuat
vărsături stării sale pe - Am izolat patul cu paravan METOCLOPRAMID Pacienta afirmǎ că
perioada - Am ajutat şi susţinut pacienta în timpul vărsăturilor 1 fl/zi în venă. numai prezintă
spitalizării - Am educat pacienta să respire profund la dispariţia greţuri, vărsături
senzaţiei de vomă Pacienta se
- Am oferit un pahar cu apǎ aromată pentru clătirea gurii alimentează
- Am educat pacienta să schimbe lenjeria de corp ori de corespunzător stării
câte ori este nevoie sale
- Am aerisit salonul
- Am educat pacienta să consume lichide reci în cantităţi

22
 mici
4. Hipertermie - Pacienta să - Am aerisit salonul Am administrat Pacienta nu mai
frisoane prezinte - Am educat pacienta să schimbe lenjeria de câte ori este antitermice şi prezintă frisoane
temperaturǎ nevoie antiinflamatorii: Pacienta este afebrilǎ
corporală în - Am menţinut tegumentele intacte şi curate AMPICILINǍ
limite normale - Am aplicat comprese reci pe frunte 500 mg la 6 ore i.m.
pe perioada - Am măsurat temperatura ASPIRINĂ
spitalizării - Am încălzit pacientă cu pături la apariţia frisoanelor 3 tab/zi oral
- Am educat pacienta să consume fructe AMINOFENOZǍ
- Am calculat bilanţul ingesto-excreta 2 şup/zi
- Am învăţat pacienta cum să-şi menţină tegumentele şi
mucoasele curate şi integre, cum să-şi efectueze baia
zilnică
5. Alterarea - Pacienta să - Am asigurat condiţiile de microclimat în salon Am administrat normo Pacienta nu prezintă
respiraţiei şi prezinte - Am învăţat pacienta cum să facă exerciţii de respiraţie tensionare TA în limite normale
circulaţiei respiraţie şi - Am asigurat repaos la pat - NIFEDIPIN - Respiraţia este
circulaţie - Am măsurat T.A. 2 capsule/zi corespunzătoare
corespunzător - Am învăţat pacienta să stea liniştitǎ când cresc valorile -NITROPECTOR vârstei
vârstei şi tensionale 3 cap/zi - Pacienta nu este
afecţiunii pe - Am asigurat pacientei un climat de încredere -EXTRAVERAL agitată
perioada - Am asigurat pacientei efectuarea unor activităţi 2 cap/zi T.A. revine între
spitalizării recreative -NIFEDIPIN limitele normale

23
 2 cap/zi TA este
-NITROPECTOR corespunzător vârstei
2 cap/zi şi afecţiunii
6. Risc de Pacienta să fie - Am notat zilnic cantitatea de lichide ingerate şi Am administrat Pacienta este
deshidratare echilibrată eliminate Glucoza 5% echilibrată hidro-
hidro-electro- - Am cântărit zilnic pacienta 250 ml în perfuzie cu elec-trolitic
litic pe toată - Am supravegheat funcţiile vitale P.T.T.A.R. complex de vitamine B Pe perioada
perioada - Am prevenit apariţia escarelor prin masaj în zonele de Perfuzie cu complex de spitalizării pacienta
spitalizării presiune vitamine B prezintă bilanţ
- Am menţinut integritatea tegumentelor prin educarea ingesto-excreto
bolnavei să aibă o igienă riguroasă corespunzător
- Am calculat lichidul ingesto-excreta
7. Anxietate - Pacienta să - Am pregătit fizic şi psihic pacienta ¾ Pacienta nu mai este
aibă o stare de - Am asigurat un climat de linişte şi securitate agitată
bine psihic pe - Am încurajat pacienta să-şi exprime temerile Pacienta are toate
perioada - Am oferit informaţii despre boalǎ şi tratament cunoştinţele despre
spitalizării - Am facilitat contactul cu familia boalǎ.Pacienta nu mai
este anxioasǎ

24
EPICRIZA
Intervenţii constante
F monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative
F asigurarea unui climat corespunzător în salon
F administrarea tratamentului prescris de medic
F asigurarea unui igiene riguroase
F asigurarea unei alimentaţii ADECVATE
F asigurarea unor eliminări fiziologice
F asigurarea unei stări de bine fizic şi psihic, notarea bilanţului ingesto-excretǎ
F educaţie pentru sănătate
F pregătirea fizică şi psihică a pacientei pentru explorări şi analize
Evaluarea intervenţiilor constante
F Am asigurat condiţii optime în salon: T=22°C, aer curat, bine luminat, fără curenţi
de aer, s-a efectuat dezinfecţia salonului cu cloraminǎ.
F Am explicat pacientei importanţa unei igiene riguroase.
F Am asigurat lenjerie de pat şi de corp curatǎ
F Am masat şi pudrat zonele predispuse escarelor
F Am asigurat alimentaţia adecvată afecţiunii sale, regim hiposodat, hipoprotidic,
normoglucidic, nu se va consuma băuturi carbogazoase şi grăsimi.
F Am asigurat regim hidric corespunzător: 2-3 l lichide/24 ore.
F Regimul hidric este compus din supe, ceaiuri, compoturi, diuretice.
F Am asigurat eliminări fiziologice prin calcularea zilnică a bilanţului ingesto-
excreta.
F Am cântărit zilnic pacienta.
F Am administrat lichide în cantitate mare.
F Am învăţat pacienta să-şi schimbe lenjeria de corp de câte ori este nevoie.
F Am asigurat pacientei un climat confortabil.
F Am facilitat pacientei vizitele familiei.
F Am încurajat pacienta să efectueze activităţi recreactive (citit, croşetat).
F Am însuşit pacientei cunoştinţe despre boalǎ.
F Am monitorizat funcţiile vitale şi am pregătit pacienta fizic şi psihic.
25
 F În urma tratamentului medicamentos şi a regimului alimentar starea pacientei se
ameliorează.
Bilanţul autonomiei funcţiilor vitale la externare
F P=87 pulsaţii/minut
F T=36.5°
F TA=160/90mmHg
F R=20respiraţii/minut
Plan de recuperare
F Consum de lichide în cantităţi mari, 2-3 l/zi, supe, sucuri neacidulate, compot,
ceaiuri diuretice de mătase de porumb, ceai din cozi de cireşe.
F Să aibă un regim uşor hiposodat, normoglucidic, hipoprotidic.
F Să evite băile şi duşurile reci.
F Să aibă o activitate fizică moderată.
F Fiind o veche hipertensivă, va efectua controalele periodice la medicul de familie.
Va continua tratament ambulator cu: Nifedipin, o capsulă/8 ore. Va efectua
uroculturǎ şi sumar de urină periodic, o dată la 3 luni.

4.2.CAZUL NUMARUL 2.
CULEGEREA DATELOR
Date relativ stabile:
Numele şi prenumele: V.A.
Vârsta: 30 ani
Sex: masculin
Stare civilă: căsătorit
Domiciliu:Vulcan
Ocupaţie: contabil la firmǎ de construcţii
Naţionalitate: românǎ
Religie:ortodoxă
Condiţii de viaţǎ:locuieşte împreunǎ cu soţia şi fiul de 6 ani într-un apartament cu 3
camere; frumos amenajat.
Soţia este casnică şi se îngrijeşte de ceilalţi membrii ai familiei. Are program de lucru
lejer. De regulă lucrează acasă.

26
Elemente fizice
F RH –negativ
F Grupa sanguină – AII
Date antropometrice
F Greutate –80 kg
F Înălţime – 1.75 m
Elemente biografice legate de sănătate
- A.H.C. fără importanţǎ
- A.F.P. fără importanţǎ
- A.P.P. amigdalectomie la 6 ani
Apendicectomie la 20 ani
Motivele internării
F Febră
F Frisoane
F Transpiraţii
F Cefalee
Istoricul bolii.De o săptămână pacientul este febril fără un motiv aparent. De 4 zile
prezintă şi frisoane şi transpiraţii reci. Se prezintă la medicul de familie de unde i se dǎ
bilet de trimitere către Spitalul Judeţean Secţia Nefrologie. În urma controlului şi a
investigaţiilor făcute la spital i s-a pus diagnosticul.
Diagnostic medical la internare.PIELONEFRITA ACUTĂ
Durata internării: 25-29. 02.2016

27
28
 ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
NEVOILE FUNDAMENTALE
NEVOIA MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENŢǍ DE DEPENDETNŢǍ
FUNDAMENTALĂ DIFICULTATE
1. A respira şi a avea o R= 18 R/MINUT ¾ ¾
bună circulaţie - Respiraţie amplă pe nas
- Ambele hemitorace prezintă aceleaşi mişcări de ridicare
şi coborâre
- Respiraţie cu tip costal inferior
- Puls ritmic bine bătut
P=78 p/minut; TA =115/75 mm Hg
2. A bea şi a mânca - Masticaţie uşoarǎ - Inopetenţǎ - Afecţiunea
- Dentiţie bună (conform vârstei) - Consum redus de lichide - Mediul de viaţǎ
- Reflex de deglutiţie, prezent
- Mucoasa bucală umedă şi rozatǎ
- Consumă alimente şi lichide în funcţie de nevoi
- Apetit bun
3. A elimina - Urina clarǎ diluatǎ sau concentrată - Micţiuni 10-12/zi - Afecţiunea
- PH 4,5-7,5 - Polakiurie - Proces infecţios
- Cantitate 1500-1800 ml/24h - Disurie
- Scaun normal, de consistenţǎ bună - Transpiraţii
- Frecvenţǎ scaun 1/zi
4. A se mişca, a avea o - Posturǎ adecvată în ortostatism, şezând şi clinostatism ¾ ¾

29
bună posturǎ
5. A dormi, a se odihni - Durata somnului adecvată sezonului, vârstei - Treziri în timpul somnului - Afecţiunea
- Somn profund vise regulate
6. A se îmbrăca şi - Veşminte curate şi îngrijite, adecvate climatului, ¾ ¾
dezbrǎca anotimpului
7. A menţine temp. - Tegumente curate, normal colorate - Temperaturǎ 39-40oC - Proces infecţios
Corpului în limite - Temperatura mediului ambiant 18-25oC - Frison
constante - Transpiraţii
8. A fi curat şi îngrijit - Deprinderi igienice riguroase ¾ ¾
- Dentiţie bună
- Fose nazale libere, urechi curate
- Piele curată, normal pigmentatǎ
- Pǎr şi unghii curate bine îngrijite
9. A evita pericolele - Cunoaşte măsuri de prevenire a accidentelor, - Risc de complicaţii - Mediul de viaţǎ
traumatismelor
- Îşi poartă singur de grijă
10. A comunica - Debit verbal normal ¾ ¾
- Ordin biologic, funcţionare normală a organelor de simţ
- Relaţii anevoioase cu familia, prietenii, colegii
11. A practica religia - Religios; -participǎ ocazional la slujbe religioase ¾ ¾
12. A se realiza - Integritate fizică şi psihică ¾ ¾
- Dragoste faţǎ de munca sa
13. A se recrea ¾ - Inactivitate; -tristeţe - Anxietate
- Plictiseală - Spitalizare
14. A învăţa - Receptiv la tot ce este nou - Lipsa cunoştinţelor despre - Mediul de viaţǎ

30
 - Dorinţǎ şi interesul de independenţǎ afecţiunea sa

PROBLEME ACTUALE PROBLEME POTENŢIALE

- Eliminări inadecvate cantitativ şi calitativ în - Dezechilibru hidro-electrolitic
surplus - Risc de infecţii masocomiale
- Alterarea temperaturii corporale - Risc de complicaţii
- Alterarea perfuziei tisulare - I.R.A., I.R.C.
- Dificultăţi în a se recrea
- Alimentaţie inadecvată calitativ şi cantitativ în
deficit
- Incapacitate de a dormi şi odihni, recrea
- Lipsa cunoştinţelor

31
Diagnostic nursing
F alterarea temperaturii corporale datorită procesului infecţios manifestat prin
frisoane hipertermice;
F anxietate datorită bolii şi necunoaşterii acesteia manifestate prin teamǎ, nelinişte,
agitaţie;
F eliminare inadecvată cantitativ şi calitativ datorită procesului infecţios manifestat
prin disurie şi polozurie;
F imposibilitatea de a se recrea, datorită spitalizării manifestată prin tristeţe,
plictisealǎ;
F alterarea perfuziei tisulare datorită atingerii interstiţiului renal prin disurie;
F alimentaţie inadecvată cantitativ şi calitativ în deficit datorită afecţiunii manifestată
prin inapetenţǎ;
F lipsa cunoştinţelor despre boalǎ;

32
 PLANIFICAREA, APLICAREA, EVALUAREA ÎNGRIJIRILOR
PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
AUTONOME DELEGATE
Tulburări Pacientul să prezinte - Am asigurat repaos la pat - Am administrat În urma intervenţiilor
urinare eliminări fiziologice - Am asigurat un climat cald şi confortabil perfuzie litică, ser tulburările urinare s-
cantitative şi în decurs de 4 zile - Am calculat bilanţul hidric- ingestia şi excreţia fiziologic 9%, 500ml au diminuat
calitative - Am administrat un regim bogat în lichide: supe, - SCOBUTIL 1f Tulburările au
- Disurie ceaiuri, compoturi - Antibiotice: dispărut.
- Polikiuruie - Am educat pacientul să aibe un regim uşor NORFLOXACIN Prezintă eliminări
hiposodat, hipoprotidic, normoglucidic 2 tb/6 h per os fiziologice.
- Am explicat pacientului necesitatea respectării GENTAMICINǍ Eliminări fiziologice
regimului alimentar 1f/6 ore i.v.
- Am cântărit zilnic bolnavul - Perfuzie litică
- Am explicat pacientului cum să recolteze - Antibiotice
urocultura, sumarul de urină, testul Addis– NORFLOXACIN
Hamburger 2 tb/12 h per os
- Am notat zilnic diureza GENTAMICINǍ
- Am asigurat zilnic lenjerie de pat şi de corp 1f/zi i.v.
Am administrat
NORFLOXACIN
1 tb/12 h per os
Hipertermie Pacientul să prezinte - Am aerisit salonul Am administrat Pacientul febril

33
frisoane temperatura corpului - Am educat pacientul să schimbe lenjeria ori de câte antitermice, prezintă transpiraţii
în limite normale pe ori este nevoie antiinflamatorii: Pacientul este uşor
perioada spitalizării - Am menţinut tegumentele curate şi uscate -ASPIRINĂ febril
- Am aplicat comprese reci pe frunte 3 tab/zi per os Transpiraţiile au
- Am măsurat zilnic temperatura -ALGOCALMIN dispărut
- La apariţia frisoanelor, am încălzit pacientul cu 2 f/zi i.m. Pacient afebril
pături şi pernǎ electrică -AMINOFENOZǍ
- Am administrat un regim bogat în lichide: supe, 2 şup/zi
ceaiuri, compoturi aproximativ 2 l/zi -Am administrat
- Educ pacientul să nu consume băuturi acidulate, -ALGOCALMIN
grăsimi 2 f/zi i.m.
- Am calculat bilanţul ingesto-excreta -ALGOCALMIN
- Am masat şi tamponat cu alcool mentolat zonele 1 f/zi
de presiune predispuse escarelor de decubit
Risc de Pacientul să fie - Am notat zilnic cantitatea de lichide ingerate şi Am administrat Pacientul echilibrat
deshidratare echilibrat eliminate Glucoza 5% hidro electrolitic
hidroelectroli-tic pe - Am cântărit zilnic pacienta 250 ml Pacientul prezintă
perioada spitalizării - Am prevenit apariţia escarelor prin masaj şi -Un complex de bilanţ ingesto-excretă
tamponare vitamine B corespunzător
- Am menţinut integritatea tegumentelor prin - Diuretice
educarea pacientului să aibă o igienă riguroasă Furosemid 1f
- Am administrat un regim lichidian complex: Glucoza 5%

34
 ceaiuri, supe compoturi, diuretice 250 ml perfuzie
- Am administrat lichide aproximativ 2-3 l/zi
Anxietate Pacientul să aibă o - Am pregătit pacientul fizic şi psihic, când s-au ¾ Pacient neliniştit,
stare de bine psihic efectuat examenele de sânge, urinare, radiologice trist, agitat
pe perioada - Am asigurat un climat de linişte şi securitate Pacientul nu mai este
spitalizării - Am încurajat pacientul să-şi exprime temerile anxios
- Am oferit informaţii despre boalǎ Pacientul are toate
- Am facilitat vizitele familiei cunoştinţele despre
- Am încurajat pacientul să facă plimbări în aer boalǎ
liber, să efectueze activităţi recreative
- Am facilitat contactul cu echipa medicală
Tulburări ale Pacienta să aibă un - Am asigurat un mediu ambinat corespunzător ¾ - Pacient neodihnit
somnului somn odihnitor, - Am asigurat un climat confortabil - Pacientul doarme
relaxant pe toată - Am oferit pacientului un pahar cu lapte înainte de profund, calm
perioada spitalizării culcare Pacientul are somn
- Am educat pacientul să citească sau să asculte fiziologic
muzică înainte de culcare
Alimentaţia - Pacientul să - Am asigurat un climat confortabil ¾ - Pacientul refuzǎ
inadecvată prezinte o - Se indicǎ pacientului în cazul apariţiei senzaţiei de regimul alimentar
cantitativ şi alimentaţie adecvată greaţǎ să inspire profund. impus
calitativ în decurs de 3 zile - Am educat pacientul să consume un regim - Pacientul a înţeles
hiposodat, hipoprotidic, normoglucidic importanţa regimului

35
 - Aduc pacientului alimente gustoase, bune, aranjate şi colaborează cu
în farfurie pentru a-I spori senzaţia de foame echipa de îngrijire cu
privire la alimentaţia
corespunzătoare
- Pacientul la
externare este
alimentat
corespunzător
Lipsa Pacientul să aibă - Evaluez capacitatea pacientului de a înţelege _ - Pacientul nu are
cunoştinţelor cunoştinţe despre - Aduc pacientului toate cunoştinţele despre boala să cunoştinţe despre
despre afecţiune boalǎ pe perioada - Pun în legătură pacientul cunoştinţe alte persoane afecţiune şi nu
spitalizării care au aceeaşi afecţiune colaborează cu
- Pun în legătură pacientul cunoştinţe echipa de echipa de îngrijire
îngrijire - Pacientul a început
- Favorizez discuţiile de grup să colaboreze cu
- Discut cu pacientul tratamentul şi alimentaţia şi echipa de îngrijire şi
importanţa lor şi-a însuşit
- Discut cu pacientul complicaţiile afecţiunii şi cum cunoştinţele despre
să se ferească de ele afecţiune
- Pacientul are
cunoştinţe despre
afecţiune la externare

36
37
EPICRIZA
Intervenţii constante
F Monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative zilnic;
F Asigurarea unui climat corespunzător în salon;
F Administrarea tratamentului prescris de medic;
F Asigurarea unei igiene riguroase;
F Asigurarea unei alimentaţii adecvate;
F Asigurarea unor eliminări fiziologice;
F Asigurarea unei stări de bine fizic şi psihic;
F Măsurarea bilanţului ingesto-excreta;
F Pregătirea fizică şi psihică a pacientului pentru explorări şi analize.
Evaluarea intervenţiilor constante
F Am asigurat condiţii optime în salon: t=22oC, bine luminat, fără curent, fără
zgomot;
F Am efectuat dezinfecţia salonului cu cloraminǎ;
F Am explicat pacientului importanţa unei igiene riguroase pentru a preveni
suprainfecţia;
F Am asigurat pacientului lenjerie de pat curatǎ şi bine întinsǎ pentru a nu se produce
escarele de decubit;
F Am asigurat o alimentaţie adecvată afecţiunii sale, regim hiposodat, hipoprotidic,
normoglucide. Nu va consuma băuturi carbogazoase şi grăsimi.
F Am asigurat un regim hidric corespunzător: 2-3 l lichid pe zi

38
 CAPITOLUL 5.NORME DE PROTECŢIE ŞI SECURITATE
ÎN MUNCĂ P.S.I

5.1. NORME GENERALE

5.1.1. EFECTUAREA INSTRUCTAJULUI
Prin instructaj se înțelege informarea tuturor salariaților sau altor categorii de
personal (elevi, studenți, etc.) dintr-o întreprindere sau o unitate medicală cu privire la
norme de protecție și securitatea în muncă.
Tipurile de instructaj sunt:
-instructaj introductiv general: are scopul de a informa despre activitățile specifice
unei societăți și despre principalele măsuri de protecție a muncii care trebuie respectate în
timpul lucrului. Se efectuează, în mod obligatoriu, pentru toți elevii care fac practică
profesională în cadru unei insituții medicale, care asigură servicii de sănătate, fie în
staționar (secții: interne, chirurgie, pediatrie, etc.), fie ambulatoriu (dispensar, policlinică,
școli, grădinițe, creșe, leagăne de copii și cămine de bătrâni).
-instructaj la locul de muncă: se face după instructajul general productiv și are ca
scop reprezentarea riscurilor și măsurilor de prevenire specifice locului de muncă unde a
fost repartizat elevul sau eleva respectivă, conform temei propuse.
Instructajul se face periodic și are ca scop aprofundarea de către eleve sau studenți
a normelor de protecția muncii și a instrucțiunilor de lucru.
În cazul meu coform temei propuse de Litiază biliară, am efectuat stagiul clinic în
secția Interne. Potrivit normelor de protecție și securitate în muncă a trebuit să îmbrac un
echipament de protecție care reprezintă o componentă importantă a precauțiunilor
universale, protejează pielea și mucoasele de expunerile la materialele infectioase.
Echipamentul de protecție constă din: mănuși pentru protecția mâinilor, halate pentru
protecție, papuci de spital.

39
5.1.2 PREVENIREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ CE PUN VIAȚA ÎN
PERICOL
Accidentele de muncă ce pun viața în pericol aduc grave prejudicii umane,
economice și sociale.
Pentru prevenirea producerii accidentelor de muncă și a bolilor profesionale sunt
necesare și obligatorii următoarele măsuri de prevenire:
-monitorizarea funcționării sistemelor și dispozitivelor de protecție, a aparaturii (de
dezinfecție, sterilizare), a instalațiilor pentru administrarea O2 sau a altor instalații în
mediul de muncă;
-informarea angajatorului, în scris, asupra deficiențelor constatate în timpul
controalelor efectuate la locul de muncă și propunerea de măsuri de prevenire și protecție;
-identificarea echipamentelor individuale de protecție necesare pentru posturile de
lucru din unitatea respectivă și întocmirea necesarului de dotare a personalului cu
echipament individual de protecție, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
1.048/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către
lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă;
-identificarea pericolelor și evaluarea riscurilor pentrufiecare componentă a
sistemului de muncă, respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă –
echipamente de muncă și mediul pe locuri de muncă.

5.1.3. PREVENIREA INFECȚIILOR INTRASPITALICEȘTI

Un risc la care pot fi expuși toți salariații, pacienții, elevii pe timpul efectuării
stagiului clinic este reprezentat de infecțiile intraspitalicești: îmbolnăvirii de natură
infecțioase contractate în spital și care apar în timpul spitalizării sau după externare.
Pentru prevenirea lor este obligatoriu să respectăm următoarele măsuri de
prevenire:
-respecterea circuitului funcțional al unoir materiale și instrumente. Aceasta
cuprinde: circuitul asepti și circuitul septic. Aceste circuite trebuie separate unele de altele.
În interiorul spitalului se impun:
-respectarea urmăîtoarelor circuite: circuitul de intrare și ieșire a personalului,
circuitul de primire a pacientului, circuitlul lenjeriei, a alimentelor și veselei, a
instrumentelor și materialelor și circuitul vizitatorilor;

40
 -respectarea curățeniei prin întreținerea generală a tuturor încăperilor, curăenia
pacientului și curățenia personalului sanitar: spălarea mâinilor și curățenia echipamentului
de protecție;
-asigurarea și respectarea metodelor de dezinfecție și sterilizare.

5.1.4. ACCIDENTE EXPUSE LA SÂNGE (AES)

O problemă de securitate a personalului medical inclusiv al elevilor din stagiul
clinic, dar și a pacienților o constituie producerea de AES.
AES-definiție: orice expunere parenterală (percutană: înțepare, tăiere) și prin
mucoase sau prin contact cu pielea sau mucoase, care prezintă soluții de continuitate (ochi,
mucoasă bucală) la sânge, la un produs biologic contaminat cu sânge sau un produs
contaminat cu agenți patogeni care se transmit prin sânge.
Circumstanțele de apariție AES survin în mare parte în momentul efectuării
gestului medical care se produce în servicii (ATI, chirurgie interne, laborator, ginecologie,
stomatologie) sau prin manevre cu risc crescut (punere și scoatere de perfuzii, suturi, etc.).
Modalitățile de transmitere a agenților patogeni constă din expunerea profesională
la diverși agenți patogeni transmiși prin sânge, care se pot realiza prin: inoculări
percutanate (înțepare, tăiere); contaminarea tegumentelor cu soluții de continuitate și
contaminarea mucoaselor care se pot produce:
-în timpul efectuării unor manevre medicale cu ace sau instrument ascuțite,
manipularea unor produse biologice contaminate, manipularea instrumentarului și a
materialelor sanitare contaminate;
-prin intermediul instrumentarului medico-chirurgical sau a rezudurilor rezultate
din activitatea medicală, contaminate în timpul utilizării lor în cadrul activităților
specifice.
Riscul major al AES constă în transmiterea unor virusuri: al hepatitei (VHB, VHC)
dar și a HIV.
Atitudinea în caz de AES este:
-întreruperea activității, fără a periclita securitate pacientului;
-declararea imediată a AES cadrului medical superior (asistentă, asistentă șefă,
medic) sau a responsabilului serviciului de prevenție și control.
Aplicarea măsurilor de urgență în caz de AES:

41
 -imediat: spălare cu apă și săpun, clătire puternică, după care se utilizează un
antiseptic (alcool de 70%) sau dezinfectant cel puțin 5 minute;
-se interzice forțarea sângelui;
-ulterior se face evaluarea riscului persoanei expuse și a sursei.
Îngrijiri inițiale în caz de expunere cutanată: spălare imediată cu apă și săpun,
clătire puternică și apoi antisepsie cel puțin 5 minute cu alcool 70%.
Îngrijiri inițiale în caz de expunere de mucoasă: clătire imediată și abundentă cel
puțin 5 minute cu ser fiziologic su în lipsă cu apă.
Evaluarea statusului serologic cu HIV: se trece la o testare rapidă pentru obținerea
rezultatului în maxim 24-48 ore, care poate fi pozitiv sau negativ. Dacă sursa pacient este
pozitivă, testarea se face la 6 săptămâni, 3 luni, 6 luni.

5.2. NORME PRIVIND PREVENIREA ȘI STINGEREA INCENDIILOR

5.2.1. MĂSURILE ORGANIZATORICE PENTRU ASIGURAREA APĂRĂRII
ÎMPOTRIVA INCENDIILOR
1. În toate încăperile de producție, administrative, de depozitare și auxiliare, în
locurile vizibile trebuie afișate tabele cu indicarea numărului de telefon al serviciului
pompieri și salvatori.
2. Regulile de utilizare a focului deschis pe teritoriul întreprinderilor, curculația
transportului, permiterea fumatului și efectuarea lucrărilor temporare cu pericol de
incendiu se stabilesc în instrucțiunile generale pentru obi3ective privind apărarea
împotriva incendiilor.
3. La fiecare întreprindere sau unitate sanitară, prin ordin, trebuie stabilit un regim
de protecție contra incendiilor, corespunzător pericolului la această întreprindere sau
unitate sanitară, inclusiv:
-să se stabilească și să amenajeze locuri de fumat;
-să se stabilească locurile și cantitatea de materie primă, semifabricate și produse
finite care se păstrează concomitent în încăperi;
-să se stabilească modul de înlăturare a prafului și a deșeurilor combustibile, de
păstrare a îmbrăcămintei de lucru impregnată în ulei;
-să se stabileascămodul de deconectare a aparatelor electrice în caz de incendiu și
la terminarea zilei de muncă;

42
 -să se reglementeze modul de executare a lucrărilor temporare cu focul și a altor
lucrări cu pericol de incendiu, modul de control și de închidere a încăperilor după
terminarea lucrului, acțiunile lucrărilor la constatarea incendiului;
-să se determine modul și termenele de desfășurare a instrucajelor de protecție
contra incendiilor, precum și desemnarea persoanelor responsabile de organizarea
acestora;
-în caz de descoperire a incendiului să anunțe de urgență serviciul de pompieri și
salvatori și să ia măsurile cuvenite pentru salvarea oamenilor, bunurilor și lichidarea
incendiului;
-să se asigure întreținerea rețelelor de apă pentru stingerea incendiilor;
-să se asigure întreținerea instalațiilor vde semnalizare și stingere a incendiilor, a
sistemelor de protecție antifum, de înștiințare a persoanelor în caz de incendiu și de
dirijare a evacuării și să de cunoască căile și ieșirile de evacuare;
-instrirea tuturor salariaților privind tehnica pentru stingerea incendiilor și a
mijloacelor de primă intervenție la stingerea incendiului.

5.2.2. MODALITATEA DE ACȚIONARE ÎN CAZ DE INCENDIU ÎN INSTITUȚII

MEDICALE
Personalul medical de gardă este obligat, la solicitarea serviciului pompieri și
salvatori, să prezinte date referitoare la numărul de bolnavi aflați pe noapte în clădirea
instituției.
În instituțiile medicale, amplasate în localitățile rurale, trebuie să existe scări
mobile (simple), câte o scară pentru fiecare clădire.
Clădirile spitalelor și a altor instituții medicale, în care permanent se află persoane
care nu sunt în stare să se deplaseze de sine stătător, trebuie asigurate cu tărgi, câtr o targă
pentru fiecare cinci bolnavi (invalizi). În spitale, saloanele pentru bolnavii gravi și copii
trebuie amplasate la etajele inferioare.
Distața dintre paturi trebuie să fie de minimum 0,8 m, iar lățimea trecerii centrale
principale de minimum 1,2 m. Scsunele, noptierele și altă mobilă nu trebuie să blocheze
trecerile și ieșirile pentru evacuare.
Debitarea oxigenului în saloanele spitalului trebuie efectuată, de rugulă, îm mod
centralizat de la o instalație cu butelii izolate (maxim 10 butelii) sau de la o centrală de
oxigen (la un număr de butelii mai mare de 10).

43
 În lipsa aprovizionării centralizate cu oxigen modul de folosire a buteliilor cu
oxigen, se stabilește printr-un ordin emis în cadrul instituției. Se admite instalarea unei
rampe cu o singură butelie cu oxigen lângă peretele exterior al clădirii instituției, într-un
dulap din materii incombustibile.
Se interzice:
-amenajarea în clădirile cu saloane pentru bolnavi a încăperilor care nu sunt legate
cu procesul de activitate medicală (cu excepția încăperilor stabilite de normele de
proiectare);
-instalare paturilor în coridoare, holuri și în alte căi de evacuare;
-instalare gratiilor metalice sau jaluzelelor la ferestrle încăperilor unde se află
bolnavii și personalul medical de gardă;
-tapetarea pereților și tavanelor din lemn și vopsirea lor cu nitrovopsea sau cu
vopsea de ulei;
-utilizarea pentru finisajul încăperilora materilalelor care degajă substanțe toxice în
timpul arderii;
-utilizare furtunurilor din cauciuc și masă plastică pentru transportul oxigenului la
butelii în saloanele spitalului;
-utilizarea utilajului electric medical defectat;
-amplasarea atelierelor, depozitelor și a cămărilor în subsolurile și demisolurile
instituțiilor medicale.
Instalarea fierbatoarelor, încălzitoarelor de apă și boilerelor medicale precum și
încălzirea parafinei și ozocheritei se admite numai în încăperi special amenajate în aceste
scopuri. Pentru fierberea și sterilizarea instrumentelor și pansamentului trebuie folosite
sterilizatoare cu spirală acoperită. Întrebuințarea aparatelor cu flacărăr deschisă pentru
aceste scopuri nu se admite.
În laboratoare, secții, birourile medicilor se admite păstrarea medicamentelor și
reactivelor, spirt, eter, etc., în dulapuri metalice închise, dspecial prevăzute în acest scop,
într-o cantitate de maxim 3 kg, luând în considerare compatibilitatea lor.
Nu se admite internare bolnavilorși copiilor în clădirile de lemn încălzite cu sobe,
când numărul bolnavilor este mai mare de 25 persoane.
Aehivele de păstrare a peliculelor radiologice cu volumul peste 200 kg trebuie
amplasate în clădiri izolate, iar cele cu volumul sub 200 kg se admite să se amplaseze în
încăperile clădirilor separate cu pereți și planșee antifoc de tipul I. Distanța dintre arhivă și
clădirile vecine trebuie să fie de minim 15 m.

44
 Arhivele trebuie să aibă încăzire centralizată. Nu se admite încălzirea cu abur, sobe
din metal, precum și sobe temporare cu țevi in metal. În arhive nu se admite instalarea
tablourilor electice, dispozitivelor de deconectare, soneriilor electice, dispozitivelor de
conectări cu fișă.

CONCLUZII

Definiţie: pielonefrita este inflamaţia acută sau cronicǎ care afectează ţesutul
interstiţial renal-spaţiul dintre nefroni.Etiologie: Germenii cei mai frecvenţi întâlniţi sunt:
escherichia Colli, Proteus, Klebsiella, Piocianic, Stafilococ.
Obişnuiţii factori favorizanţi sunt obstacolele de la nivelul cǎilor excretoare renale,
afecţiuni renale congenitale, tumori, litiaza renală, cistita.
Semne:
F dureri lombare, mai frecvent unilaterale, surde sau cu caracter de colicǎ renală
F febrǎ cu delent violent
F tulburări digestive
F polokiurie, disurie, nicturie
Participarea asistentei medicale la investigaţii
Pentru această asistentă trebuie să ţină cont de următoarele sarcini:
F să pregătească fizic şi psihic pacientul
F să pregătească materialele şi instrumentele necesare examinării
F să pregătească documentele necesare: fişa de observaţii, rezultatele examinării
F asigurǎ condiţii de microclimat în salon
F pregăteşte produse biologice şi le trimite la laborator
F transportǎ în condiţii optime produsele recoltate la laborator, după ce în prealabil le
etichetează
F pregăteşte pacientul fizic şi psihic pentru examene radiologice
F administrează tratamentul medicamentos numai la indicaţia medicului.
Evoluţia şi prognosticul sunt favorabile în contextul în care tratamentul este aplicat
corect şi factorii favorizanţi sunt îndepărtaţi.

45
 În urma aplicării tratamentului, deşi toate semnele bolii au dispărut nu se poate
vorbi de vindecare decât după controlul repetat al uroculturii în următoarele luni.
S-a observat că pielonefrita acută, chiar atunci când nu este tratată, se ameliorează, febra
dispare în câteva zile, boala poate trece în cronicitate.

BIBLIOGRAFIE

F Corneliu Burundel – “Manual de medicină internă” Bucureşti, Editura BIC

ALL,2000 ;
F I.Bruckner-“Medicina internă”,Editura Medicală,Bucureşti,1979
F Voiculescu I.C. “Anatomia şi fiziologia omului”, Ed. Medicală, Bucureşti, 1986.
F http://www.sfatulmedicului.ro/centre/Afecţiuni-ale-rinichilor/
F http://www.bendo.ro/pielonefrita-acută/

46
 ANEXE I

FIG.NR.2.PIELONEFRITA (www.romedicale.ro)

47
 ANEXA II

FIG.NR.3.SISTEMUL RENAL (www.anatomie.romedic.ro)

48