Histologie

Curs 7

Glandele anexe digestive = organe situate in afara TD, cu care comunica prin canale de excretie,
asigurand aportul unor produsi de secretie care participa la procesul de digestie si absorbtie;

A. GLANDELE SALIVARE MARI

 raspunzatoare de producerea a 90% din volumul de saliva, restul de 10% fiind produsa de
gandele salivare minore diseminate in mucoasa orala si linguala;
 3 perechi: parotidele (cele mai mari), sublingualele, submandibularele;
 elaboreaza un produs de secretie denumit saliva, un fluid apos si diluat ce are in componenta un
complex proteic cu actiune antimicrobiana (prin lizozim, lactoferina, IgA secretor) si digestiva
(prin amilaza salivara);
 din punct de vedere morfologic, toate glandele salivare mari sunt glande compuse: acinoase
(parotidele) sau tubulo-acinoase (sublingualele, submandibularele);
 mecanism de excretie: toate au mecanism merocrin (ecrin) =produsul de secretie este eliminat
prin exocitoza;
 organe incapsulate, capsula fiind alcatuita din tesut conjunctiv moderat dens, cu mentiunea ca la
nivelul sublingualelor capsula este mai subtire, mai putin definita; din capsula se desprind septuri
=> compartimenteaza glandele in lobi, lobuli;
 au doua componente structurale: parenchimul si stroma;
- in alcatuirea parenchimului exista unitati secretorii = adenomerii, sub forma de acini, la care
se adauga sistemul canalicular, constituit din canale ce continua unitatile secretorii si
conflueaza in canale din ce in ce mai mari, aducand produsul de sinteza in cavitatea bucala;
- stroma
 este tesustul conjunctiv care sustine parenchimul, la nivelul caruia intalnim vase sangvine
si limfatice, fibre nervoase vegetative;
 stroma formeaza un tesut care delimiteaza lobii (stroma perilobara); acest lucru se
intampla si in jurul lobulilor (stroma perilobulara), si intrand in interiorul lobulului,
tesutul conjunctiv va forma o stroma in jurul fiecarei unitati secretorii (stroma
periacinara); !!! In tesutul conjunctiv care inconjoara fiecare unitate secretorie exista o
abundenta de limfocite si plasmocite (=>IgA=> devin IgA secretorii in lumenul glandei,
dupa acelasi mecanism ca cel de la intestinul subtire);
 ca o particularitate a stromei, la nivelul parotidei, stroma e bogata in adipocite: atat cea
lobulara, cat si cea interlobulara;
PARENCHIMUL

i) Adenomerii
 exista 3 tipuri de acini:
 serosi, forma sferica, constituiti din celule seroase care sintetizeaza proteine;
 mucosi, forma tubulara, cu celule care secreta mucine;
 mixti alcatuiti din acinini serosi si mixti => semiluna (artefact);
 in peretele unitatii secretorii exista si celule mioepiteliale care ajuta la eliminarea produsilor de
sinteza;
 pornind de la cele 3 tipuri de acini, se realizeaza un diagnostic diferential intre cele 3 tipuri de
glande:
 Glanda parotida este o glanda seroasa: are acini exclusiv de tip seros;
 Glanda sublinguala este o glanda muco-seroasa: predomina acinii mucosi, dar putem intalni
si mixti si serosi;
 Glanda submandibulara este glanda sero-mucoasa: are 99% acini serosi si 10% acini mixti;
ii) Sistemul canalicular (al doilea element structural din parenchim):
 este clasificat in functie de pozitia fata de lobulul glandular in sistem canalicular intralobular
si sistem canalicular extralobular;
 Sistemul canalicular intralobular:
 are 3 categorii de canale:
o ducte intercalate/Boll care prin confluare dau nastere ductelor striate;
o ducte striate/Pflüger care prin confluare dau nastere ductelor de excretie
intralobulare;
o ducte de excretie intralobulare;
 Peretele tuturor este alcatuit dintr-un epiteliu care vine in raport cu o lamina bazala. Nu
exista in jurul acestui epiteliu tesut conjunctiv => aceste ducte intralobulare nu sunt
inconjurate de stroma conjunctiva, deci vin in raport direct cu acinii (diferenta fata de
sistemul canalicular extralobular);
 la ductele Boll si Pflüger, peretele are celule mioepiteliale (diferenta fata de sistemul
canalicular extralobular);
 Diagnostic diferential. Glandele care contin predominant celule seroase (parotida,
submandibulara) au primele 2 categorii de ducte lungi (intercalate si striate), deoarece
produsul de secretie elaborat de celulele din acini este modificat cu ajutorul celulelor din
structura peretelui acestor canale unde au loc procese de absorbtie sau secretie, deci se
modifica compozitia salivei de-a lungul sistemului canalicular intralobular, spre deosebire
de glandele mucoase unde atat ductele intercalate, cat si cele striate sunt scurte, iar
produsul de secretie elaborat nu mai este modificat. Exista o diferenta intre parotida si
submandibulara: in parotida sunt mai lungi ductele intercalate, in timp ce in
submandibulara sunt mai lungi cele striate;
 ductul intercalat are epiteliu simplu pavimentos sau simplu cubic (mai frecvent simplu
cubic);
 ductul striat are epiteliu simplu cubic sau cilindric si celulele cu cea mai intensa acidofilie
si cu un aspect striat subnuclear, fiind ducte cu celule implicate in transport;
 ductele de excretie intralobulare seamana cu cele striate, insa sunt mai mari si nu au
aspect striat subnuclear. Catre partea lor terminala isi pot modifica epiteliul in
pseudostratificat cilindric => tranzitie a epiteliului la nivelul acestor ducte;
 Sistemul canalicular extralobular:
 are 3 categorii de canale:
o ducte interlobulare care prin unire formeaza ductele lobare;
o ducte lobare care prin unire formeaza canalul excretor principal;
o canal excretor principal;
 fiecare tip de canal are epiteliu cu lamina bazala, dar si stroma conjunctiva adiacenta;
 lipsesc celulele mioepiteliale;
 ductul interlobular are epiteliu pseudostratificat cilindric, iar cel lobar are un epiteliu rar
intalnit in organism: epiteliu stratificat cilindric care se prelungeste si la nivelul canalului
excretor principal, cu mentiunea ca in apropiere de locul de deschidere in cavitatea
bucala devine epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat;
 parotidele au canalul de excretie Stensen, care se deschide in cavitatea bucala in dreptul
molarului II superior;
 submandibulara are canalul de excretie Wharton, care se deschide la nivelul fraului
limbii;
 sublinguala are mai multe canale de excretie, pentru fiecare lob cate un canal, care se
deschid la baza limbii;
 B. PANCREASUL EXOCRIN

 face parte dintr-o glanda mixta;

 localizat retroperitoneal;
 are un cap in concavitatea duodenului, corp si coada in raport cu hilul splenic; unii descriu si
portiunea de gat
 este o glanda mixta care, fiind situata retroperitoneal, nu are capsula propriu-zisa, fata
anterioara a pancreasului fiind acoperita de peritoneu, iar in rest suprafata pancreasului este
acoperita de tesut conjunctiv lax care va asigura insa compartimentarea parenchimului in
lobuli; exista deci stroma perilobulara care delimiteaza net lobulii pancreatici;
 are formatiuni lamelare cu rol de mecanoreceptori;
 reprezinta 95% din volumul pancreasului, restul fiind reprezentat de pancreasul exocrin;
 apare dpdv morfologic ca o glanda compusa acinoasa de tip seros, ca si glanda parotida.
Diagnosticul diferential intre cele doua glande se realieaza prin 3 elemente:
 in pancreas, atat in dreptul acinilor, cat si al ductelor intralobubare, lipsesc celulele
mioepiteliale;
 la nivelul pancreasului lipsesc ductele striate;
 pancreasul are celule centroacinoase care apar ca o prelungire a ductului intercalat
in acinul glandular;
 parenchimul este constituit numai din acini serosi (in MO se observa ca au polaritate
tinctoriala: bazofilia subnucleara si acidofilia supranucleara; in ME se observa lumenul
acinului, celula seroasa cu organite de sinteza subnuclear si perinuclear si acumulari alea
produsului de secretie sub forma de vezicule delimitate de endomembrane;
 Sistemul canalicular:
 este redus intralobular doar la ducte intercalate, iar cel extralobular la ductele
interlobulare care dreneaza in cele doua ducte colectoare mari: canalul principal
Wirsung si Canalul accesor Santorini;
 peretele are epiteliu in raport cu LB, in jurul fiecarui tip de canal existand
stroma conjunctiva care in lobuli se rezuma la tesut conjunctiv reticular, iar la nivelul
ductelor extralobulare la tesut conjunctiv fibros, pe cand la canalele mari se adauga
si fibre musculare netede la tesutul conjunctiv dens; ductul intercalat este un epiteliu
simplu de regula cubic, iar celelalte ducte au un epiteliu simplu cilindric;
 celulele centroacinoase
 specifice pancreasului;
 sunt considerate portiuni intraacinare ale ductelor intercalare;
 sunt recunoscute prin pozitionarea lor in raport cu centrul acinului si prin aspect: sunt
celule pavimentoase sau cubice (mai frecvent cubice cu nuclei sferici asezati in zona
centrala a acinului). In ME au nucleu eucromatic central si relativ putine organite celulare
la nivelul citoplasmei;

C. FICATUL

 organ situat in cavitatea abdominala, subiafragmatic;

 reprezinta cel de-al doilea organ ca marime din organism, dupa piele; dpdv al organelor
interne, ficatul este lider (2% din masa organismului);
 cea mai mare glanda din organism, 1500g;
 organ esential pentru viata, are o multitudine si o diversitate de functii: aproximativ 5000 de
functii distincte;
 actioneaza ca o interfata intre TD si sange=> toate moleculele absorbite de la nivelul TD vor
trece prin ficat;
 glanda mixta cu functie exocrina (sinteza si secretia de bila ce va ajunge de la hepatocite in
duoden printr-un sist canalicular biliar) si functie endocrina, hepatocitul sintetizand si
secretand in mediul intern mesageri chimici: somatomedine, o molecula identica cu GHRH-ul
hipotalamic;
 organ asimetric, forma neregulata, incapsulat, fiind inconjurat de o capsula conjunctiva
fibroasa denumita capsula Glisson; capsula este invelita, de foita viscerala a peritoneului,
ficatul fiind un organ intraperitoneal;
 din capsula se desprind septuri ce vor compartimenta parenchimul hepatic in lobuli hepatici;
 are stroma (tesut conjunctiv, care in ficatul uman este in cantitate foarte mica, la nivelul
capsulei, trabeculelor/septurilor desprinse din capsula, la nivelul lobilor, unde septurile se
continua cu o retea alcatuita din fibre reticulare adica colagen de tip III) si parenchim
(alcatuit din celule, majoritatea fiind hepatocite, si un sistem canalicular biliar);
 exista mai multe propuneri de unitati morfologice si functionale ale ficatului care nu se
exclud, ci se completeaza intre ele: lobulul hepatic clasic, lobulul portal si acinul hepatic;

1. Lobulul hepatic clasic

 este reprezentat de aria din parenchimul hepatic al carei sange este drenat in VCL
(definitie);
 exista peste 1 milion de lobuli hepatici in ficatul uman;
 in forma de prisma hexagonala cu dimensiuni de ordinul mm;
 aceasta prisma hexagonala are in centru VCL = vena hepatica terminala si in jurul ei
hepatocite organizate sub forma de lame/placi celulare;
 placile celulare sunt dispuse radiar pornind de la VCL, sunt perforate (au
discontinuitati), se pot ramifica si ramificatiile se anastomozeaza cu ramificatiile
placilor invecincate. Prin aceste modalitati de dispunere (ramififcare si
anastomozare), lobulul hepatic clasic are o structura labirintica=> are cavitati
ocupate de capilare sangvine sinusoide si ducte biliare;
 In imagine: pe sectiune, lobulul hepatic clasic are forma unui poligon => hexagon. In
centru are VCL si in unghiurile poligonului se gasesc spatiile interlobulare/portale. Pe
sectiune, corespunzator placii celulare, avem cordon celular Remack care urmaresc
dispozitia radiara, pornind de la VCL: la adult, cordoanele au latimea unui hepatocit,
exceptand zonele de ramificare si anastomozare, iar din punct de vedere al grosimii
unui cordon ii corespund cel putin doua randuri de celule intre care se delimiteaza
spatii intercelulare ce formeaza canaliculii biliari;
 placa limitanta este randul periferic de hepatocite care delimiteaza interiorul
lobulului hepatic de spatiile interlobulare sau portale. Formeaza un perete aproape
continuu, perforat doar de vasele sangvine sau ductele biliare;
 spatiul periportal Mall este spatiul care apare intre placa limitanta si tesutul
conjunctiv periportal. Este un spatiu important legat de circulatia limfatica a ficatului
pentru ca in structura ficatului nu exista capilare limfatice. Originea limfei se afla
intr-un spatiu perisinusoidal si primul spatiu de drenare este spatiul Mall, urmand ca
apoi aceasta sa fie preluata de vasele limfatice din spatiul portal;
 spatiile portale (Kiernan) contin intr-o atmosfera de tesut conjunctiv:
 elemente vasculare (artera si vena interlobulara, ultimele ramificatii ale arterei hepatice si
ale venei porte);
 canal biliar interlobular care va prelua bila din ductele intralobulare de la nivelul lobulului
hepatic clasic;
 unul sau mai multe capilare limfatice, dar si vase limfatice;
 fibre nervoase vegetative postganglionare amielinice;
 primele 3 componente sunt cunoscute ca si triada portala;
Pentru ca nu exista mult tesut conjunctiv, stroma perilobulara este foarte reduca si incapabila sa
delimiteze net lobulii hepatici clasici => pentru delimitarea lobulului hepatic clasic pe lama folosim
VCL, urmarim cordoanele de hepatocite dispuse radiar si stabilim periferia lobulului hepatic clasic
identificand triada portala;
 Canalul biliar interlobular are epiteliu unistratificat cubic;

2. Lobulul portal
 este tot o arie din parenchimul hepatic, definita ca fiind aria a carei bila este drenata
intr-un duct biliar din spatiul portal;
 are forma triunghi cu triada in centru si VCL in cele trei unghiuri;

3. Acinul hepatic
 este aria din oarench hepatic tributara aceleiasi vascularizatii si aceluiasi canal biliar;
 este o unitate functionala sugerata de anatomopatologi in urma unei observatii facute in cazul
hipoxemiei cand fenomenele de necroza celulara apar initial in hepatocitele din vecinatatea VCL;
 are forma de romb pe sectiune, fiind format din doua arii triunghiulare in oglinda, baza celor
doua triunghiuri fiind marginea unui lobul hepatic clasic;
 in cadrul acinului, hepatocitele difera in functie de localziarea la nivelul acinului dpdv al
dimensiunii si al structurii (mod de organizare si continutul in organite celulare), dar si functional
(activitate enzimatica diferita);
 are 3 zone functionale dispuse concentric: I (de o parte si de alta a marginii comune celor doua
zone triunghiulare), II (spre interiorul lobului), III (cel mai aproape de VCL);
 pe un cordon Remack, de la periferie spre VCL, constatam ca hepatocitele in ZF1 primesc sangele
cu cea mai mare cantitate de oxigen si substante nutritive absorbite la nivel digestiv, deci pe
masura ce avansam spre ZF3, cantitatea de oxigen a sangelui care scalda hepatocitele si de
substante nutritive se reduce => cele mai active metabolic;
 fiind in raport apropiat cu elementele vasculare din spatiul portal, hepatocitele din ZF1 vor fi
primele care realizeaza procesul de glicogenogeneza, intensitatea acestui proces scazand pe
masura ce ne apropiem de ZF3. Sunt primele care raspund la hipoglicemie prin glicogenoliza si
gluconeogeneza;
 daca se produc leziuni celulare, hepatocitele din ZF1 sunt primele care arata semne de
regenerare. Sunt primele care vin in contact cu toxinele din sange, sau daca apare staza biliara,
sunt primele celule modificate;
 pentru cele din ZF3: cea mai mica cantitate de oxigen, deci sunt cele mai putin rezistente la
agresiune. In conditii de reducere a fluxului sangvin (ischemie), apar primele modificari la nivelul
lor. Desfasoara activitae metabolica de tip anaerob. Sunt celulele in care glicoliza se realizeaza cu
intensitatea cea mai mare. Sunt primele care realizeaza sinteza de AG si formarea de glucoza ?
ceva cu glicerina. In conditiile unui ficat steatozic, se incarca primele cu incluzioni lipidice;
 cele din ZF2 au caracteristici intermediare;
 hepatocitele au acelasi potential, crearea acestor diferente se leaga de cantitatea de oxigen cu
care hepatocitul vine in raport;

Hepatocitul
 populatia majoritara a ficatului (80%);
 are functie exocrina si endocrina;
 elaboreaza bila impreuna cu celulel Kupfer;
 dimensiune medie (30x20 micrometri);
 durata de viata de 5 luni;
 forma poliedrica;
 unele dintre fete sunt orientate catre capilare, altele spre heptocitele invecinate => 2 tipuri
de suprafete: suprafata sinusoidala/pol vascular si suprafata canaliculara orientata catre
 hepatocitele invecinate/pol biliar pentru ca aceasta suprafata va forma impreuna cu
hepatocitele adiacente pe o anumita distanta un spatiu intercelular care este canaliculul
biliar;
 MO:
 forma de poligon;
 de obicei uninucleata, dar in procent de 25% (fiziologic), hepatocitele pot fi si binucleate;
 nucleu central bogat in eucromatina si cu nucleol, frecvent poliploid (4x fiind cel mai
frecvent, adica 2 seturi cromozomiale) => nucleii nu vor avea aceleasi dimensiuni,
volumul nucleului fiind proportional cu gradul de poliploidie;
 numarul de celule binucleate creste odata cu inaintarea in varsta, dar si in timpul
regenerarii hepatice;
 citoplasma acidofila cu aspect fin granular, granulatiile avand un aspect de tip bazofil =
corpi bazofili Berg;
 are incluziuni de glicogen si lipidice;
 hepatocitele cele mai bogate in incluziuni de glicogen sunt la periferie, iar cele lipidice in
vecinatatea VCL;
 ME:
 celula inalt specializata, polarizata, cu o anumita distributie a organitelor celulare la nivel
citoplasmatic;
 modul de organizare va fi influentat de localizarea hepatocitului la nivelul lobulului
hepatic;
 nucleu eucromatic;
 multe incluziuni de glicogen;
 celula bogata in organite celulare: RER este localizat spre polul vascular al hepatocitului;
ste locul de sinteza al proteinelor de export care vor intra in complexul Golgi de unde vor
fi descarcate in capilarul sinusoid, neexistand o depozitare intermitenta a acestui produs
de sinteza, deci nu vedem granule de sinteza. Corespondentul in MO al RER il reprezinta
corpii bazofili Berg; REN si mitocondriile sunt responsabile de acidofilia citoplasmatica,
REN este foarte bine reprezentat, fiind localizat preferential spre polul bilar al celulei,
fiind format din canalicule ramificate si anastomozate. Mitocondriile au tendinta de a fi
dispersate in toata citoplasma. Lizozomiii sunt localizati preferential spre polul biliar. Aici
se extinde si complexul Golgi care poate fi unic sau multiplu. Element ultrastructural
particular pentru hepatocite: PEROXIZOMII implicati in procese de deotoxifiere, GNG,
beta oxidarea AG, metabolizarea alcoolului cu transformarea in acetaldehida (mai mult
de jumatate din cantitatea ingerata de alcool ajunge aici);
 Membrana plasmatica:
 suprafata de la polul vascular:
o mai bine de 75% din suprafata membranara;
o exista specializari functionale: microvili care maresc suprafata de schimb
intre hepatocit si sange de 6 ori;
o intre membrana si peretele capilar exista spatiul perisinusoidal Disse in care
patrunde plasma ce va forma limfa ficatului care va fi drenata in spatiile
periportale Mall. Spatiile Mall pot fi vizulizate in MO si ME, avand o marime
apropiata de limita de rezolutie a MO. Spatiul Disse are 150-200 angstromi,
aici proemina microvilii hepatocitelor, dar exista si alte elemente structurale
prezente la acest nivel: benzi alcatuite din fibre reticulare (colagen III) si
celule perisinusoidale = celule Ito. Spatiul Disse poate avea si insule de celule
hematopoietice in ficatul fetal sau doar in conditii patologice la ex: anemie;

Celulele Ito/celulele hepatice stelate/lipocite

 sunt fibroflaste modificate;
 sunt in pondere mica in populatia celulara a ficatului: 5-8%;
 localizate preferential in zonele din apropierea VCL (lipocite);
 MO:
 celule uninucleate cu nucleu central;
 citoplasma clara, cel mult slab acidofila, aducand aminte de un adipocit;
 In ME este sustinut acest aspect:
 nucleu central, rare organite celulare si picaturi lipidice in citoplasma. Picaturile lipidice
sunt ester de vitamina A (retinol) => au rol de a depozita vitamina A exogena si de a o
elibera in esteri, treptat, sub forma de aldehida (retinen) cuplata cu o proteina specifica
de transport si dusa la retina unde, alaturi de opsine, se sintetizeaza pigmentii vizuali.
 sintetizeaza colagen III => acele benzi ale spatiului Disse;
 in conditii patologice (hepatite, ciroza) sufera modificari fenotipice: pierd depozitele de vitamina
A si capata caractere morfologice si functionale de miofibroblaste care sintetzeaza colagen si au
proprietati contractile => Colagenizarile care apar in spatiile Disse sunt rezultatul activitatii
acestor celule
 cum ele au proprietati contractile si sunt localizate in spatiul perisinusoidal, in vecinatatea
capilarului sinusoid, actioneaza asupra peretelui capilarului sinusoid ca veritabile pericite => au
rol in modificarea circulatiei prin ficat, crescand rezistenta vasculara;

 suprafata de la polul biliar:

o suprafata redusa (15%);
o la acest nivel, membranele adiacente ale hepatocitelor formeaza spatiul
intercelular care reprezinta inceputul sistemului canalicular biliar, adica
canaliculul biliar;
o in zona de delimitare a spatiului celular, membrana hepatocitului formeaza
microvili, iar deasupra si dedesubtul spatiului intercelular, membranele celulare
sunt conectate prin jonctiuni stranse care fac spatiul impermeabil => bila nu se
poate scurge printre celule, fiind obligata sa mearga prin acest spatiu
intercelular;
o microvilii au o intensa activitate enzimatica (ATP-aza, fosfataza alcalina =>
procesul de secretie a bilei este activ);

Regenerarea ficatului: rata de diviziune in conditii fiziologice este mica, dar in conditii de leziuni,
ficatul are o mare capacitate de regenerare prin hiperplazia si hipertrofia celulelor. Din pacate, la
repararea agresiunii are loc si o sinteza crescuta a componentelor tesutului conjunctiv => creste
cantitativ si depaseste cantitatea normala => fibroza hepatica ce debuteaza in spatiile portale, unde
cantitatea de tesut conjunctiv este mai mare. Acest tesut conjunctiv nou-format va determina
aparitia unor septuri conjunctiv cu forma neregulata, dispozitie anormala fata de structura ficatului.
La repetarea proceselor de regenerare, hepatocitele vor prolifera, dar cateodata sub aspect nodular,
nu sub forma de cordoane, si apar aceste septuri conjunctive, ducand la pierderea arhitecturii
normale a organului si a numarului de hepatocite => aspect boselat;

 Vascularizatia ficatului
 organ foarte bine vascularizat, primind un sfert din debitul cardiac;
 are dubla vascularizatie: functionala si nutritiva, ca si plamanul;
 vascularizatia functionala este asigurata de vena porta care va aduce de la nivelul TD produsii
de absorbtie si toxinele, de la nivelul splinei produsii de degradare a Hb (pigmentii biliari), de
la nivelul TD si pancreasului toata secretia endocrina a acestora;
 vascularizatia nutritiva asigura aportul de oxigen prin artera hepatica;
 cele doua vase patrund prin hilul hepatic aflat pe partea inferioara a ficatului si se ramifica in
ramuri lobare, segmentare si ramuri terminale care se deschid in spatiile portale sau
 interlobulare. Aceste ramuri din spatiile interlobulare se vor deschide in capilarele sinusoide
din lobulul hepatic clasic => la nivelul capilarelor sangvine exista un amestec de sange arterial
si venos => hepatocitele nu vor veni nicidoata in contact cu un sange complet oxigenat. In
capilarele sinusoide, fluxul sangvin se deplaseaza de la periferia lobulului spre centrul
acestuia. Capilarele sinusoide se deschid in VCL care se deschide in vena sublobulara. In toata
structura ficatului capilarele sinusoide formeaza anastomoze intre ele si formeaza o retea de
capilare;

Capilarele sinusoide hepatice

 au un traseu sinuos;
 au diametru mai mare decat capilarele tipice;
 au perete format dintr-un endoteliu discontinuu si o lamina bazala discontinua;
 LB este formata din fibre reticulare care se organizeaza ca o retea laxa in jurul endoteliului;
 le parrticularizeaza fata de capilarele sinusoide din alte organe prezenta la nivelul
endoteliului alaturi de celulele endoteliale a celulelor Kupfer => Peretele capilarului are
celule endoteliale si celule Kupfer;
 predomina celulele endoteliale care sunt celule alungite, cu putina citoplasma, nucleu alungit
care poate sa proemine usor spre lumen, in ME sunt sarace in organite celulare, au elemente
care sugereaza ca intervin in transport (transcitoza), vezicule de pinocitoza, fenestre grupate
si neacoperite de diafragm. Membrana lor prezinta enzime cu rol de transport de tipul ATP-
azei si fosfatazei alcaline. Realizeaza jonctiuni de tip gap doar cu alte celule endoteliale;
Celulele Kupfer
 se numesc si macrofage sinusoidale stelate;
 apartin sistemului mononuclear fagocitar, deci deriva din monocite circulante;
 reprezinta 15% din populatia celulara hepatica;
 recunoscute in MO dupa aspectul nucleului care bombeza mai mult spre lumen, ele fiind
celule cu o forma stelata. Aceasta forma stelata poate fi evientiata doar cu ajutorul
coloratiilor vitale prin care se arata incorporarea substantei si deci aspectul cu prelungiri al
celulei;
 in ME se observa prezenta de lizozomi, fagolizozomi, corpi reziduali si multe profiluri de RER
alaturi de mitocondrii;
 NU stabilesc jonctiuni cu celulele endoteliale;
 sunt uninucleate;
 sintetizeaza proteine de export (5% din cumulul de proteine elaborate de ficat)!!
 intervin in imunitate, deci au receptori de suprafata pentru Ig si complement;
 secreta citokine (interleukine, TNF);
 fagociteaza pigmenti, eritrocite denaturate/imbatranite. Este o functie care apartine
macrofagelor splenice, dar daca nu reusesc ele, functia va fi preluate de catre celulele Kupfer.
!!! La pacientii supusi splenectomiei, aceasta functie de inlaturare a hematiilor imbatranate
sau denaturate devine o functie esentiala a ficatului prin celulele Kupfer;
Celulele Pit
 grape pit = sambure/samanta de boaba de strugure;
 descris in E. Wisse in 1976;
 pot fi identificate numai in ME;
 rare la om (o celula Pit la 10 celule Kupfer);
 localizate in capilarul sinusoid;
 celule uninucleate;
 in mod obisnuit, ele sunt atasate de celule endoteliale ale peretelui capilar sau,
uneori, de celule Kupfer;
 patologic, emit pseudopode si ajung in spatiul Disse;
 in ME se observa granule cu diametru de 300nm, dispuse intr-o anumita zona a
citoplasmei (din aceste doua motive s-a crezut initial ca sunt celule neuroendocrine), ce
contin enzime lizozomale, ce fac parte din populatia de limfocite mari circulante si
efectueaza activitate de NK cells, deci sunt o varianta de limfocit);