FIZIOPATOLOGIA INSUFICIENȚEI CARDIACE

Reglarea functiei cardiace

 Reglarea intrinsecă, ca răspuns la modificările de volum ale sângelui
o Inima se adaptează la schimbările cantităţilor de sânge ce intră în cavităţile ei, astfel: când muşchiul
cardiac este întins de o cantitate suplimentară de sânge, muşchiul întins se contractă cu o forţă mai
mare, care astfel pompează automat cantitatea suplimentară de sânge în artere
o Legea Frank-Starling: forţa generată de contracţia muşchiului este mai mare dacă muşchiul este
întins mai mult
Legea Frank-Starling: în limite fiziologice, inima pompează tot sângele ce intră în cavităţile ei, fără ca sângele să
stagneze în vene

I. Reglarea extrinseca, controlul nervos al inimii prin sistemul nervos autonom

o Sistemul nervos simpatic
 Creşte frevenţa cardiacă şi forţa de contracţie a muşchiului cardiac
o Sistemul nervos parasimpatic
 Scade frecvenţa cardiacă şi forţa de contracţie a muşchiului cardiac

Ciclul cardiac şi curba presiune-volum

• A = activarea electrica a inimii
• AB = contracţie izovolumetrică (valvele mitrale şi aortice sunt inchise)
• B = deschiderea valvulelor aortice
• BC = ejectia sângelui în Ao şi volumul din VS scade
• C = ejecţia se diminuează şi muşchiul începe să se relaxeze
• CD = relaxare izovolumetrică (valvele mitrale şi aortice sunt inchise)
• D = deschiderea valvelor mitrale
• DA = umplere ventriculara

Măsurători fiziologice rezultate din bucla presiune-volum

 VOLUME:
o volumul telediastolic = volumul maxim al ciclului cardiac se masoara la sfârşitul
diastolei
o volumul telesistolic = volumul minim al ciclului cardiac se măsoară la sfârşitul
sistolei
o volumul bătaie = diferenţa dintre volumele telediastolic şi telesistolic
 PRESIUNI:
o presiunea telesistolica = presiunea din ventricul la sfârşitul sistolei
o presiunea telediastolica = presiunea din ventricul la sfârşitul ciclului cardiac

Bucla presiune-volum (PV) este generată prin reprezentarea

grafică a presiunii ventriculare stangi în relaţie cu volumul ventricular stâng de-a lungul ciclului cardiac.
• In figura, literele reprezintă fazele ciclului cardiac: umplerea
ventriculară (a), contracţia izovolumetrică (b), ejecţia (c) şi relaxarea izovolumetrică (d).
• Volumul telediastolic este maxim la terminarea umplerii ventriculare şi volumul telesistolic este
volumul minim (volumul rezidual) găsit la sfârşitul ejecţiei ventriculare.
• Lăţimea buclei este prin definiţie volumul bătaie şi reprezintă diferenţa dintre volumul telediastolic şi
cel telesistolic

Determinanţii performanţei cardiace

 Debitul cardiac este produsul dintre frecvenţa cardiacă (FC) şi volumul bătaie (VB)
DC= FC x VB
 Frecvenţa cordului
o este determinată de depolarizarea spontană a nodulului sinoatrial, dar poate fi modificată de sistemul nervos autonom.
o Nervul vag acţionează pe receptorii muscarinici scăzând frecvenţa cardiacă, pe când sistemul simpatic stimule ază
receptorii beta-adrenergici, crescând frecvenţa cordului.
 Volumul bătaie
o este determinat de trei factori principali: presarcină, postsarcină şi contractilitate.
Presarcina
 Presarcina este întinderea muşchiului cardiac înainte de începerea
contracţiei (dependentă de volumul ventricular de la sfârşitul diastolei sau
telediastolic). O creştere a presarcinii conduce la o creştere a volumului
bătaie.
 Presarcina este dependentă de întoarcerea venoasă.

 Relaţia dintre volumul ventricular telediastolic şi volumul bătaie (VB) este cunoscută ca legea
Frank-Starling, care postulează că energia contracţiei musculare este direct proporţională cu
alungirea fibrei musculare.

Postsarcina
 Postsarcina este rezistenţa la ejecţia ventriculară. Aceasta este produsă de rezistenţa la
curgere în circulaţia sistemică şi de rezistenţa vasculară sistemică. Rezistenţa este
determinată de diametrul arteriolelor şi sfincterelor precapilare. Rezistenţa vasculara
sistemica este controlata de sistemul simpatic.
 Cresterea postsarcinii conduce la scăderea volumului bătaie

Contractilitatea
 Contractilitatea descrie abilitatea miocardului de a se contracta în absenţa oricărei modificări
a presarcinii sau postsarcinii. Contractilitatea este forţa muşchiului cardiac.
 Noradrenalina stimulează receptorii beta-adrenergici şi creşte contractilitatea prin creşterea
calciului intacelular. Contractilitatea este scăzută de acidoză si ischemie.

Fracţia de ejecţie
 Fracţia de ejecţie (FE) este fracţia de sânge ejectată de către ventricul din
volumul telediastolic
o Fracţia de ejecţie = (Volum bătaie/Volum telediastolic)x 100
 Fracţia de ejecţie este mai frecvent măsurată prin ecocardiografie.
Această metdodă neinvazivă furnizează metoda de estimare a
volumului telediastolic şi telesistolic, precum şi a volumului bătaie
 În mod normal, fracţia de ejecţie este mai mare de 60%. De exemplu, daca VB este 75 ml şi volumul
telediastolic este 120 ml, atunci FE este 63%

Disfuncţia sistolică
 Disfuncţia sistolică se referă la o tulburare a contracţiei ventriculare. Pierderea inotropismului cardiac
(scăderea contractilităţii) produce o coborâre a curbei Frank- Starling (fig). Pentru a creste volumul bataie se
produce o creşterea compensatorie a presarcinii (măsurată ca presiune telediastolică). Fractia de ejectie se
reduce substantial.