Modele ale inimii

Modele
anatomice

Leonardo da Vinci - Codex Arundel

• Rolul inimii:
• Componenta centrală a
sistemului cardiovascular
• Compusă în majoritate din
ţesuturi musculare
• Conectată la vasele de sânge
• Transportă sânge de la /spre
corp şi plămâni
• Funcţie autonomă, dar
modelată de sistemul nervos
• Divizată în două subsisteme,
stâng şi drept, fiecare
constând din atriu şi ventricul
Fig.7 Dispunerea ţesuturilor conductive specializate la nivelul atriilor şi
ventriculilor, arătând formarea impulsului şi sistemul conductive al inimii. Impulsul
cardiac ritmic îşi are originea în celulele din nodul sinoatrial SA, localizat la
joncţiunea dintre vena cavă superioară şi atriul drept.
Fig. 8 Sistemul conductiv in inima de bovină
Fig. 9 Model electric simplificat al inimii
• Unda P-contracţia atrială (depolarizare atrială )
• Q-unda ajunge la fasciculul His
• Q-R-S- complex de unde, contracţia ventriculară
(sistola), are loc depolarizare ventriculară,
repolarizarea atrială este mascată de complexul
QRS
• Unda T-repaus pentru repolarizare ventriculară
• U- inima oprită-în mod normal, unda U nu se
observă Fig 10Activitatea electrică din
• Ultimul grafic reprezintă o ECG scalară, cu o diversele zone ale inimii
amplitudine QRS tipică, de 1-3 mV.
Fig 12 Liniile izocrone ale activării ventriculare ale inimii umane. De remarcat
suprafaţa de activare aproape închisă la 30 ms, din complexul QRS
Fig. 13 Problema ECG Punctele A şi B sunt puncte arbitrare de observare de pe
torsul uman, RAB este rezistenţa electrică dintre aceste puncte şi RT1 , RT2 sunt
rezistenţe toracice medii. Tensiunea scalară ECG este A - B, unde aceste
potenţiale sunt măsurate faţă de un potenţial de referinţă.
Ritm cardiac normal şi anormal

• Fig.14 Blocaj atrioventricular

(a) blocaj cardiac complet-celulele
în nodul AV sunt moarte
(fasciculul His intrerupt complet)
şi activitatea nu trece din atrii
spre ventricule. Atriile şi
ventriculele bat independent,
ventriculele fiind conduse de un
stimulator ectopic (extern, altul
decât normal).

• b) blocaj AV în care nodul AV

este bolnav-fasciculul His este
întrerupt incomplet, (ex: boli
cardiace reumatice şi infecţii
virale ale inimii) Deşi fiecare
undă de la atriu ajunge la
ventricul, întârzierea dată de
nodul AV este mult crescută.
• Fig. 15
ECG Normală urmată de o bătaie
ectopică
Uneori o porţiune de miocard devine
iritabilă şi depolarizează
independent. Acest loc se
numeşte Focus ectopic sau
pacemaker ectopic, şi produce o
bătaie suplimentară, numită
extrasitolă (sau contracţie
ventriculară prematură PVC)
care întrerupe ritmul normal.
• Fig 16
• (a) Tahicardie
paroxistică. Un centru
ectopic se poate
descărca rapid cu
frecvenţă regulată,
pentru minute, ore zile.
• b) flutter atrial. Atriile
încep o mişcare de
fluturare regulată, foarte
rapidă, la 200-300
batăi/min
• Fig. 17 (a) Fibrilaţie atrială .Atriile îşi întrerup bătăile regulate şi
încep o mişcare slabă, necoordonată, convulsivă. Concomitent,
unde de joasă amplitudine, neregulate, apar pe ECG..
• Fibrilaţie ventriculară . ventriculele au o mişcare nocoordonată,
slabă, fără a pompa sânge din inimă. ECG este necoordonată.
Fig 18
(a) Potenţiale de acţiune normale şi ischemice (la câine). Controlul este înainte
de ocluzia coronară.
b) Control după ocluzia coronară
În ischemie, se modifică formele de undă de potenţial ca amplitudine, viteză de
propagare, panta undei, amplasare faţă de zero etc.
 Electrocardiograful

Fig.19 .Schiţă simplificată a dipolului cardiac când unda R este maximă.

Dipolul constă din punctele de sarcini egale pozitive şi negative separate
una de cealaltă şi notate prin vectorul moment M.
Momentul dipolului (îşi schimbă orientarea, amplitudinea în timp în
timpul unui ciclu cardiac) este numit vector cardiac, notat cu M.
 Direcţiile vectorilor pentru direcţii
standard ale membrelor
formează triunghiul Eindhoven
(electrozii amplasaţi pe braţul
drept, RA, bratul stang LA, şi
piciorul stâng LL).
• Cradiologii utilizează notaţii
standard, direcţia I este 0º,
direcţia II este la 60º şi direcţia
III este la 120º. (în plan
frontal).
• Un exemplu de vector cardiac
la 30 cu componentele sale
scalare pentru fiecare direcţie
este arătat în fig. 21.

Fig.21
• Fig.22. Conectarea
electrozilor pe corp
pentru obţinerea
terminalului central
Wilson
• Potenţialul de pe un
electrod este cules în
raport cu electrod de
referinţă echivalent,
care este semnalul
mediu dat de doi sau
mai mulţi electrozi. Un
asemenea circuit
echivalent este
terminalul central
Wilson, fig. 22 .
 • Semnalul dintre LA şi punctual central
este VL. Cel de la RA este VR si cel
de la LF, este VF. Semnalele
amplificate cu 50 %, aVL, aVR, aVF se
obţin prin îndepărtarea conexiunii
dintre membrul măsurat şi terminal, fig.
23

• Fig. 23
• (a), (b), (c) Conectarea electrozilor
pentru amplificarea direcţiilor de la
membre.
• d) diagrama vectorială arătând
direcţiile standard şi augmentate, în
planul frontal.
Fig. 24 (a) Poziţia electrozilor precordiali. (b) direcţiile vectorilor precordiali
în plan transversal
Forma de undă a electrocardiogramei scalare (ECG)
Schema bloc a unui electrocardiograf cu un canal
 Aparate pentru terapie utilizate în cardiologie
Stimulatorul cardiac (pacemaker)
SC este un stimulator electric care produce impulsuri electrice
periodice care sunt conduse spre electrozi amplasaţi:
• pe suprafaţa inimii,
• în interiorul muşchiului cardiac(miocard), sau
• în interiorul cavităţii cardiace.

• Fig1 Schema bloc a unui

pacemaker cardiac asincron
Fig 2 Electrozi cardiaci utilizaţi frecvent la stimulatoare cardiace
(a) Electrod Bipolar intraluminal . (b) electrod intramiocardiac
• Fig. 3 Un pacemaker sincron de tip “la cerere”. Electrozii au rol atât
de aplicarea impulsurilor stimulatoare şi detectarea semnalului electric
de la contracţiile ventriculare spontane care sunt apoi folosite pentru
inhibarea circuitului de timing al pacemakerului.
 • Defibrilatorul cardiac

• Când celulele miocardului se contractă asincron fără a urmări un

anume model, frecvenţă, inima nu are randament şi trebuie
corectată cât de curând posibil pentru a nu produce leziuni
ireversibile. Este una din cele mai severe urgenţe ale unui pacient
cardiac. În maximum 5 minute după atac trebuie iniţiate măsurile de
resuscitare, altfel se produc leziuni cerebrale.
• Şocul electric poate fi aplicat inimii pentru a restabili un ritm cardiac
apropiat de normal. Aparatele electrice care produc energia şi
îndeplinesc această funcţie sunt defibrilatoarele. Există patru tipuri
de bază:
• defibrilator ac
• defibrilator capacitiv de decărcare (fig. 4)
• defibrilator capacitiv de descărcare de linie cu întârziere
• defibrilator cu undă treaptă
• Fig 4.
• (a) Circuitul de bază pentru
defibrillator cardiac capacitiv de
descărcare.
• (b) Forma de undă tipică a
semnalului. Forma reală a undei
este puternic dependentă de
valorile L, C şi ale rezistenţei
toracelui RL
Fig5 Electrozi utilizaţi la defibrilatoare cardiace
a) electrod intern, concav, (tip lingură), aplicat direct pe inimă
b) electrod tip patină (padelă) aplicat pe peretele toracic anterior, se aplică cu gel
electrolitic.
Există electrozi cu traductoare de presiune, care, dacă presiunea pe electrod nu
este suficient de mare, întrerup circuitul.
Protezarea valvelor cardiace

• Performanţele şi eficienţa
protezelor de valve cardiace
se evaluează prin:
• Gradientul de presiune de-a
lungul valvei deschise, care
se determină
– direct prin senzori de
presiune
– sau prin măsurători cu
ultrasunete Doppler –
măsurători indirecte, bazate
pe relaţia debit-presiune
• Durabilitatea pe termen lung
(zeci de ani)
• Frecvenţa apariţiei
fenomenelor fiziologice
adverse precum: calcifiere,
stenoză, tromboză,
hemoliză, evaluate prin
– Măsurători directe
biochimice
– sau prin imagistică
medicală cu ultrasunete
• Valve cardiace artificiale
Există două tipuri de valve artificiale:
• dispozitive mecanice confecţionate din materiale sintetice şi
• valve biologice sau de ţesut, confecţionate din ţesut animal.
Valvă tip bilă:
în poziţia închis, bilă se sprijină pe inelul toroidal învelit cu dacron; în
poziţia deschis, colivia superioară protejează bila

Formaţiune
de trombi la o
valvă tip bilă,
ca rezultat al
forţei de
apăsare a
bilei pe inel.
• Valva tip disc înclinat

Disc înclinat în poziţia deschis

Liniile de curgere în jurul

unei valve disc generate pe
computer. Se remarcă
inversarea sensului
vectorului viteză în spatele
valvei şi viteze mai mari la
periferia vasului.
Valvă-disc – care se deschide până la 75°:

Simulare a curgerii prin valva mecanică

disc, faza sistolică, valva deschisă complet,
la 75°. Secţiunile plane indică disiparea
turbulenţelor.
Valvă bidisc
Curgerea printr-o valvă bidisc deschisă. Se remarcă o regiune
centrală de curgere precum şi 2 regiuni periferice de curgere.
 • Proiectarea computerizată a
elementului elastic (din aliajul
Elgiloy) pentru optimizarea
formei în vederea reducerii
tensiunilor

• Analiza tensiunilor
pentru determinarea
rezistenţei la oboseală
în cele mai severe
Valva mitrală Carpentier-Edwards condiţii
(cu ţesut din pericard de bovină)
 Valva aortică Cribier-Edwards

Valva aortică expandabilă folosită în tratamentul stenozei aortice