1.

Tipurile de canale :
● Canale de Na voltaj-dependente rapide- sunt închise în condiții de
repaus, la atingerea pragului de depolarizare (-65mV) se deschid timp
de 1ms.
● Canale de K voltaj-dependente lente-deschiderea lor este inițiată tot
de atingerea valorii critice de prag a potențialului membranar, dar este
foarte lentă atingâ nd maximul la sfîrșitul platoului.
● Canale Na-Ca voltaj-dependente lente
● Canale de Cl voltaj-dependente rapide

2. Zgomotele cardiace
Se disting 4 zgomote cardiace: zgomotul 1 şi 2 sunt perceptibile stetacustic, în
condiţii normale, iar zgomotul 3 şi 4 sunt foarte slabe, în general
imperceptible stetacustic, dar posibil de înregistrat pe fonocardiogramă .

I zgomot – sistolic, este jos, prelungit şi surd, coincide cu închiderea valvelor

atrioventriculare.

II zgomot – protodiastolic (începutul diastolei) este scurt, înalt şi sonor,

coincide cu închiderea valvelor semilunare.

III zgomot (diastolic) – apare în prima treime a diastolei

oscilaţia peretelui ventricular la umplerea rapidă a acestora cu sâ nge şi
mişcarea turbulentă a sâ ngelui

IV zgomot (presistolic) – sistola atriilor precede zgomotul I, oscilaţia

peretelui ventricular la umplerea suplimentară cu sâ nge a ventriculului.

3. EKG blocurile( aritmiile cardiace )

Aritmiile cardiace sunt dereglă ri ale ritmului normal al inimii, fie sub
raportul frecvenţei, fie sub cel al regularită ţii frecvenţei cardiace, fie sub
ambele. Astfel, aritmiile cardiace cuprind orice anomalie sau perturbaţie în
succesiunea normală de activare a miocardului.
 1. Bloc AV incomplet – durata de trecere a impulsului prin nodul AV
(N=0,16s)crește pâ nă la 0,25 – 0,5 batai blocate 2:1 3:2.
2. Bloc AV complet unda P separat de complexul QRS.
3. Tahicardia paroxistică(95-150 batai minut atrial), unda P este
inversată ,ventriculară .
4. Contracții premature- contracție cardiacă survenită înainte de termen.
Cauza principală fiind focarele ectopice
5. Fibrilație ventriculară-este cea mai ră spâ ndită aritmie cardiacă , care
poate deveni fatală dacă durează mai mult de 3 minute. Este provocată
de focare ectopice de automatism ventricular, care reexcită miocardul
ventricular repetat, pe diverse sectoare, niciodată simultan, în rezultat
ventricolul practic nu pompează sâ nge.
6. Stop cardiac- întreruperea tuturor semnelor electrice prin cord,
deprimarea absolută a funcției batmotrope cardiace. Cel mai frecvent
poate surveni în timpul anesteziilor profunde, asociate cu hipoxie
severă , lipsa de O2,→lipsă ATP→incapacitatea de a menține potențialul
electric membranar la nivelul stabil.

4. Atriul ventricular
Sunt doua tipuri de valve atrioventriculare si semilunare.
Atrioventriculare:
- Valva bicuspidă sau mitrală: care împiedică reîntoarcerea sâ ngelui
ventricular stâ ng (regurgitarea) în atriul stâ ng. Este format din două
membrane.
- Valva tricuspidă: care împiedică reîntoarcerea sâ ngelui ventricular
drept (regurgitarea) în atriul drept. Este format din trei membrane
ancorate de pereții ventriculului drept.
Închiderea valvulelor atrio-ventriculare formează zgomotul cardiac I.

5. Presiunea oncotica
Conform ipotezei lui Starling, mişcarea apei este reglată de presiunea eficace
de filtraţie care este suma algebrică dintre presiunile hidrostatică şi oncotică a
plasmei şi lichidului interstiţial.
Are la bază ecuaţia lui Starling: Qf= K[(Phc-Phi) (πc- πi)]
 - Phc – Ph capilară
- Phi – Ph interstiţială
- π c – P onc capilară
- π i - P onc interstiţială

6. Deviatiile unipolare ale membranelor

- Înregistrează activitatea electrică a inimii în plan frontal.
- Sunt “unipolare” deoarece folosesc un singur electrod explorator
(pozitiv), plasat pe un membru, conectat cu centrul inimii, considerat ca
punct de referinţă (potenţial nul).
- Punctul de referinţă rezultă prin conectarea celorlalţi doi electrozi între
ei.
- Derivaţia unipolară înregistrează potenţialul membrului respectiv şi
este amplificată :
- aVR - electrodul explorator este plasat pe braţul drept;
- aVL - electrodul explorator este plasat pe braţul stâng;
-aVF - electrodul explorator este plasat pe piciorul stâng.

7. Excitabilitatea miocardului/ muschiul cardiac

Excitabilitatea (funcția batmotropă) – capacitatea mușchiului cardiac de a
ră spunde la o excitație printr-o depolarizare (PA) urmat de o contracție:
a) Potențial de repaus al fibrei cardiace= -90mV
b) Potențial de acțiune al fibrei miocardului ventricular este determinat fie
de stimuli intrinseci sau extrinseci astfel încâ t sarcolema este tranzitată
de fluxuri ionice prin canale specializate:
- Canale de Na voltaj-dependente rapide- sunt închise în condiții de
repaus, la atingerea pragului de depolarizare (-65mV) se deschid timp
de 1ms.
- Canale de K voltaj-dependente lente-deschiderea lor este inițiată tot
de atingerea valorii critice de prag a potențialului membranar, dar este
foarte lentă atingâ nd maximul la sfîrșitul platoului.
 - Canale Na-Ca voltaj-dependente lente
- Canale de Cl voltaj-dependente rapide

8. Sistemul angiotensina ( Reglarea hipertensiunii )

Renina este eliberata de rinichi atunci cind potentialul de actiune este
scazut .
Renina este sintetizata si se depoziteaza in prorenină in celulele
juxtaglomerurale, care sunt localizate in peretii arteriolelor
aferente.Atunci cand potentialul de actiune scade se elimina prorenina ,
dupa care se transforma in renina.Renina actioaneaza asupra
angiotensinei 1 si provoaca vasoconstrictia.La nivelul plaminilor
angiotensina 1 se transforma in angiotensina 2 .Provoaca
vasoconstrictia , aceasta se poate manifesta prin hipertensiune.

9. UNDA P
Unda P reprezintă depolarizarea atriilor care are loc dinspre atriul drept
spre atriul stâng.

unda Q. Prima zonă activată a muşchiului ventricular este septul

interventricular, cu vectorul rezultant de la stâ nga spre dreapta , de jos în sus

→ unda R are loc dinspre endocard spre epicard, cu vectorul rezultant de la

dreapta la stâ nga şi de sus în jos ....

→ unda S.Ultimele zone depolarizate sunt bazele ventriculilor, care sunt

activate de jos în sus şi spre dreapta

Unda T reflectă repolarizarea și se face de la epicard spre endocard.

Unda U corespunde cu repolarizarea muşchilor papilari sau post-

depolarizarea în fibrele Purkinje

10. Presiunea hidrostatică capilară este principala forță care

favorizează filtrarea, are valoarea 30-40mmHg(la capă tul arterial și
 15mmHg(la capă tul venos)crescută în caz de HTA și vasoconstricție
venulară și venoasă .

11. Presiunea coloid osmotică este crescută de proteinele

plasmatice care reușesc să tranziteze porii endoteliului, concentrația lor
fiind 3g/dl, ei generînd o presiune osmotică egală cu 8mmHg.

Presiunea hidrostatică este forța care împinge lichidul din capilarele

sanguine, în timp ce presiunea oncotică este forța care împinge lichidul
în capilarele sanguin.

Există 3 principii esenţiale care stau la baza tuturor funcţiilor sistem. cardiovascular:

1. Rata fluxului sanguin în fiecare ţesut este aproape întotdeauna controlată cu

excactate funcţiile de necesarul tisular.

2. Debitul cardiac este controlat în principal de toate fluxurile tisulare locale

însumate.

3. Presiunea arterială este controlată independent de controlul fluxului sanguin

local sau de controlul debitului cardiac.

Debitul cardiac este determinat de:

 Frecvența cardiacă-cele două mă rimi se află într-o relațiede directă

proporționalitate: ↑frecvența cardică →↑DC, dar eficiența este limitată iar
prețul este dat de creșterea consumului de oxigen al miocardului; frecvența
cardiacă se află sub influența SNV, atît simpatic cît și parasimatic.
 Presarcina-reprezintă gradul de încă rcare ventriculară de la care pornește
efortul sistolic. Este dată de presiunea telediastolică , depinde de întoarcerea
venoasă și complianța ventriculară . Echilibrul între întoarcerea venoasă și
debitul cardiac este realizat prin mecanismul Frank-Starling, care permite
creșterea forței de contracție în condiții unei întoarceri venoase crescînde.
 Postsarcina-reprezintă rezistența pe care trebuie să o învingă ventriculul în
sistolă . Depinde de elasticitatea pereților aortei, de vîscozitatea sîngelui și de
rezistența periferică totală .
 Contractilitatea miocardului-depinde de gradul de alungire al fibrelor
micardice și de tonusul adrenergic.