Interpretarea ECG

Pasi:

1. Verificarea calibrarii corecta a ECG

2. Se determina ritmul cardiac
3. Se calculeaza frecventa cardiaca
4. Se determina axul electric al complexului QRS
5. Se masoara intervalele de pe ECG
6. Se analizeaza morfologia si relatia dintre elementele electrocardiografice si anume, unda P,
intervalul P-Q, unda Q, complexul QRS, segmentul S-T, unda T, intervalul Q-P
- Acest lucru se face in toate intervalele frontale si precordiale
7. Se verifica daca exista hipertrofie
8. Se verifica daca exista semne de ischemie sau infarct miocardic

Calibrarea corecta a ECG

-Pe verticala hartia are linii dispuse la cate 1 mm, corespunzand cu 0,1 milivolti.

Pe orizontala un patrat mic este de 0,04 secunde, iar un patrat mare reprezinta 0,20 secunde.

Ritmul Cardiac: se determina daca ritmul e sinusal sau nonsinusal

Sinusala:

- Daca e sinusal avem unda P de morfologie normala care precede in mod constant fiecare
complex QRS
- Morfologia undei P trebuie sa fie constanta in toate revolutiile cardiace din aceeasi
derivatie.
- Distanta dintre undele P trebuie sa fie constanta si unda P trebuie sa fie pozitiva in cel putin
doua dintre derivatiile standard ale planului frontal.
- Existenta undei P = depolarizare atrii
- Intai se depolarizeaza atriile si ulterior ventriculii.
- Daca unda P este pozitiva, asta inseamna ca vectorul de depolarizare atriala are o directie
normala (deci provine din nodul sinusal)
- Distantele R-R trebuie sa fie egale de la un ciclu cardiac la urmatorul

Criterii facultative care ajuta la stabilirea existentei ritmului sinusal:

- Intervalul P-R trebuie sa fie intre 0,12-1,20 secunde

- Frecventa cardiaca trebuie sa fie intre 60-70 batai/min

Daca sunt prezente toate criteriile, dar frecventa cardiaca e mai mare de 70 b/min = tahicardie sinusala

Daca sunt prezente toate criteriile, dar frecventa cardiaca e mai mica de 60 b/min = bradicardie sinusala

1
Frecventa cardiaca (aliura ventriculara/ heart rate)

1. Se determina distanta in mm parcursa intre doua unde R succesive ceea ce corespunde unei
revolutii/ ciclu cardiac

Daca viteza de derulare a hartiei e standard 25 mm pe sec inseamna ca 1 mm e parcurs in 0,04 secunde

Ex: daca distanta intre 2 unde R este de 18 mm inseamna ca 1 ciclu cardiac este parcurs in 18x0,04
secunde = 0,72 secunde

= de cate ori aceasta dist R-R se cuprinde intr-un minut

Deci impartim 60 secunde la 0,72 secunde = 83 cicluri/batai cardiace pe minut

2. Se identifica o unda R care se suprapune perfect peste o linie verticala groasa a traseului
electrocardiografic, apoi se numara 300, 150, 100, 75, 60, 50, 40 pentru fiecare dintre liniile
groase care urmeaza dupa aceasta linie groasa R.

Frecventa cardiaca se determina in functie de una R imediat urmatoare.

3. Metoda raportului intre 1500/intervalul R-R

Exista notiunea de aritmie sinusala respiratorie care semnifica un ritm usor neregulat in inspir si crescut
ca frecventa cardiaca si ritm neregulat in respir scazut ca frecventa cardiaca. Este proeminenta la copii.

Ritm cardiac neregulat = e necesar calcularea frecventei cardiace medii pe o portiune mai lunga de
traseu electrocardiografic care trebuie sa cuprinda mai multe revolutii cardiace (in fibrilatie atriala cel
putin 6)

Axul electric al inimii

- Se face prin mai multe metode:

- Axa electrica a inimii reprezinta vectorul rezultant al depolarizarii ventriculare in plan
frontal.
- Acest vector rezultant se obtine prin insumarea vectorilor momentani ai activarii
ventriculare in urmatoarea secventa de depolarizare: activarea septului, a apexului, ai
peretilor liberi si ai bazelor ventriculare.
- Axul se determina prin analiza complexelor QRS prin oricare derivatii ale planului frontal

Sunt posibile doua abordari in aprecierea axului:

1. O metoda geometrica care e precisa dar extrem de elaborata si necesita timp

2. Metoda inspectiei care e rapida, facila si e suficient de precisa in practica clinica

2
Metoda geometrica: fiecare unda a complexului QRS intr-o derivatie reprezinta proiectia unui
moment vectorial al depolarizarii ventriculare pe acea derivatie.

Suma algebrica a aplitudinii undelor complexului QRS intr-o derivatie frontala reprezinta
proiectia vectorului rezultant al activarii ventriculare pe acea derivatie. Perpendicularele ridicate
varful proiectiilor rezultant pe doua derivatii ale planului frontal se intersecteaza intr-un punct
ce semnifica varful vectorului rezultant al depolarizarii ventriculare. Prin unirea centrului
hexaxial cu intersectia celor doua perpendiculare se obtine axa complexului QRS care e axa
electrica a inimii adica vectorul ..

Val normale 30 si + 90 grade

Metoda inspectiei

Axul QRS este perpendiculara pe derivatia planului frontal cu amplitudinea complexului QRS
minima sau nula unde complexul ORS este echidistant sau echidifazic (adica are undele la
aceeasi amplitudine si de partea pozitiva si de partea negativa)

Un complex difazic e usor vizibil si are amplitudinea neta egala cu 0.

3
4.05.2017

Axul QRS e situat intre 30 si 90 de grade = deviatie axiala stanga

Axul QRS e intre +90 si +150 de grade = deviatie axiala dreapta

Intre +150 si 90 de grade = deviatie superioada dreapta.

Deviatie axiala stanga hipertrofie ventriculara stanga sau bloc major de ram stang

Deviatie axiala dreapta hipertrofia ventriculara dreapta situatie in care complexul QRS are o
durata discret prelungita sau in bloc major de ram drept cand durata complexului QRS creste
considerabil

In ceea ce priveste masurarea intervalurilor cele mai de interes sunt P-R (i se mai spune si P-Q) si
intervalul Q-T

P-R = 0,12 0, 21

Cand avem un interval P-R scurt, sub 0,12 sec = sindrom de preexcitatie fie acest interval e
consecinta eliberarii crescute de catecolamine.

Cand avem un interval P-R alungit, peste 0, 21 sec = tulburari de conducere atriventriculare

Complexul QRS are o durata in mod normal sub 0,10 secunde

0,10 si 0,12 = hemiglobii

-daca e mai mare de 0,12 secunde (1200 de milisec) = in bloc major de ram stang sau de ram
drept sau in extrasistolele ventriculare sau in aritmii ventriculare

Q-T, in mod normal sub 0, 44 secunde

- Daca e alungit si mai mare de 0,44 sec = aritmii ventriculare de genul torsadei de varfuri.
Cauze de Q-T alungit pot fi medicamente prelungite (tratamente alungite), tulburarile
electrolitice, apare in infarctul acut de miocard deci in cazul ischemiei si lezarii miocardice,
in afectiuni ale SNC si afectiuni cardiace congenitale.

Dpdv clinic, ne intereseaza Q-T corectat deoarece acest interval e dependent de frecventa
cardiaca:

Q-T corectat = QT/radical RR

Hipertrofia ventriculara

4
- Poate fi consecinta unei suprasarcini de presiune sau a unei sarcini de volum
- Modificari ECG sugestive pt hipertrofia ventric: prezenta de unde R si S cu amplitudine
crescuta, deviatia axei complexului QRS, cresterea deflexiunii desecoide (?) si inversarea
undei T

Modificari induse de infarct acut de miocard:

- Modificarea undei Q patologice

- Sub sau supradenivelarile segmentului S-T
- Aparitia de unde T ascutite sau aplatizate sau chiar inversate
- In ceea ce priveste supra sau subdenivelarea segmentului S-T: in cel putin 2 derivatii este
semnul cel mai precoce si mai caracteristic de infarct miocardic acut
- Supradenivelarea de segment S-T in cel putin doua derivatii permite diagnosticul de infarct
miocardic acut
- Din moment ce perfuzia miocardului este regionala (miocardul nu e perfuzat de o singura
artera ci ramurile distale perfuzeaza un anumit teritoriu precis a.i. cand unul dintre aceste
vase se inchide, depinde de sediul obstructiei deci daca obstructia este superior inseamna
ca va fi mai grav, daca obstructia va fi distal atunci zona infarctata este limitata) aria de
infarct este tot regionala, ca atare apar reprezentari electrocardiografice doar in anumite
derivatii electrocardiografice specifice care orienteaza diagnosticul topografic al infarctului

Infarctul miocardic anterior: supradenivelarea de segment este V1, V2, V3, V4 (informatii de
la ventriculul STANG). Daca infacrtul este anteroseptal vom avea V1, V2, V3 (adica nu toata
partea)
Infarct inferior: D2, D3 si aVF
Infarctul anterolateral: V1, V2, V3, V4, V5, V6 si aVL si D1 (pt partea laterala)
- apar modificari in hipo sau hiperpotasemie, hipo sau hiper magnezemie sau hipo sau
hipercalcemie
- intoxicatia cu digitala cu digoxin sau alte droguri precum antiaritmici de clasa I sau clasa III
si medicamente psihotrope produc modificari ECG

5
 Respirator
Ventilatia pulmonara
=totalitatea proceselor mecanice prin care se asigura schimbul de gaze dintre atmosfera si
plamani in sensul in care aerul bogat in oxigen este intordus in alveolele pulmonare prin
inspir si aerul bogat in CO2 din plamani prin expir.
- Schimburile de gaze dintre atmosfera si plamani sunt posibile datorita diferentelor de
presiune dintre cele doua medii
- Aceste gradiente presionale sunt consecinta variatiei volumului pulmonar, plamanii urmand
in mod pasiv miscarile cutiei toracice
- Cele doua faze ale ventilatiei (ispir&expir) se succed ritmic cu o frecventa intre 12-18
respiratii pe minut

- Frecventa respiratorie este un parametru ce variaza in functie de varsta:

Intre 30 40 respiratii de minut varstnici
20-30 respiratii pe minut copiii
Poate varia si in functie de varsta: femei intre 15-18 pe minut
Activitatea fizica effort 30-40 respiratii pe minut
Cresterea valorii peste limita normala = tahipnee vs scaderea=bradipnee

- Cutia toracica e suficient de rigida in asa fel incat protejeaza organele vitale pe care le
contine si in acelasi timp ofera suport de insertie pentru muschii de la acest nivel
- Coastele si cartilajele costale sunt elastice pt a fi mobilizare si intinse in timpul fortei
furnizate prin contractia muschilor respiratori si de a reveni pasiv la dimensiunile de repaus
cand aceeasi muschi respiratori se relaxeaza
- In timpul inspirului, aerul atmosferic patrunde in plamani pt ca presiunea gazelor din
atmosfera este mai mare decat presiunea intraalveolara
- Avand in vedere ca pres atm este constanta (760 mm/coloana Hg) pentru ca schimbul de
gaze sa se produca singura presiune care poate varia este cea intraalveolara
- O presiune mai mica decat cea atmosferica = pres subatmosferica sau pres negativa
(presiunea negativa nu defineste o presiune real negativa ci defineste scaderea cu 3-4
mm/coloana Hg a presiunii intrapulmonare fata de presiunea atmosferica)
- In timpul inspirului de repaus presiunea intrapulmonara sau intraalveolara scade cu
aproximativ 3 mm/coloana Hg fata de presiunea atmosferica
- Expirul = cand presiunea intraalveolara este mai mare decat presiunea intraatmosferica
- In timpul expirului presiunea intraalveolara creste cu 3 mm/cHg fata de cea atmosferica
- Inspirul este declansat de stimuli generati din centrul respirator bulbar.
- In inspirul de repaus intervine m. Diagrafm si m. Intercostali externi. M. Diafragm este
muschiul principal respirator!!!
- In repaus, diafragmul este curbat cu convexitatea spre cutia toracica. In inspirul de repaus,
m se aplatizeaza si se deplaseaza in jos cu aproximativ 2 cm, asta e excursia lui. In inspirul

6
 fortat, se deplaseaza cu 7-8 cm pt ca creste diametrul longitudinal al cutiei toracice si in
portiunea bazala creste diametrul transversal
- Marirea de volum a cutiei toracice obtinute prin contractia diafragmului permite
introducerea in plamani a celei mai mari parti din volumul curent
- Paralizia diafragmului nu permite respiratia
- M intercostali externi genereaza orizontalizarea cosastelor si proiectia ant a sternului in
acest fel creste diamestrul antero-posterior si inferior.
- Marirea vol ... determ scaderea pres pulmonare la o valoarea 756-757 mm/cHg adica la o
valoare sub cea atmosferica. Consecinta: patrunderea aerului in plamani pana la egalizarea
presiunilor.
- Volumul de aer ce intra sau iese in plamani in conditii de repaus = volum curent sau Tider
Vol.
- Volumul curent = 500 ml

11.05.2017

In inspirul fortat , pe langa diafragm si m. Intercostali externi, mai actioneza si muschi accesori:
m trapez, m scaleni, m pectorali, m dintati si m sternocleidomastoidieni.

Pe langa aceste grupe musculare se mai pot produce miscari de contractie ale aripioarelor
nazale, ale valului palatin, ale limbii, aceste miscari avand rolul de a facilita trecerea aerului prin
caile respiratorii superioare. M inspiratori accesori asigura ridicarea suplimentara a portiunii
superioare a cutiei toracice ceea ce duce la marirea volumului toracopulmonar si scade
suplimentar presiunea intrapulmonara. In acest fel se introduce in plaman volumul suplimentar
de aer care este denumit volum inspirator de rezerva.

Expirul normal de repaus este o faza pasiva a ventilatiei (fara consum de energie) spre
deosebire de inspir si consta in revenirea la pozitia initiala a structurilor toracopulmonare dupa
incetarea actiunii fortelor care au modificat diametrele toracopulomonare.

Expirul e datorat elasticitatii componentelor toracopulmonare ca urmare plamanul se

micsoreaza, presiunea intrapulmonara creste si devine superioara celei atmosferice intre 3-4
mm/cHg. Consecinta este eliminarea unui volum de aer incarcat cu CO2 in atmosfera.

Expirul fortat este o etapa activa, se produce prin contractia m expiratori (in special, m
abdominali si intercostal intern). Prin contractia m abdominali creste presiunea
intraabdominala, se mareste convexitatea diafragmului si se reduce volumul toracopulmonar.

In consecinta, creste si mai mult presiunea intrapulmonara si va fi expirata o cantitate

suplimentara de aer care reprezinta volumul respirator de rezerva.

7
 Explorarea aparatului respirator

- Se realizeaza printr-o multitudine de investigatii, de exemplu:

imagistic ( Radiografia pulmonara si CT) aceste doua investigatii furnizeaza informatii
despre anatomia pulmonara si ajuta in diagnosticarea unui numar mare de afectiuni
pulmonare, precum pneumonii, patologie tumorala pulmonara, fibroza pulmonara
bronhografia sau scintigrafia pulmonara informatii despre dispozitia si ramificatia
arborelui bronsic sau despre perfuzia pulmonara si distributia gazelor in plamani.

Testele functionale respiratorii informatii despre modul in care plamanii isi realizeaza functia si
permit masurarea volumelor, capacitatilor si debitelor pulmonare

Testeste functionale ventilatorii se realizeaza prin spirograf/spirometru, graficul obtinut in

urma acestora s.n. spirograma.

Spirometrul in circuit inchis este un aparat in care subiectul respectiv respira printr-o
piesa bucala. Modern, se folosesc spirometre electronice care furnizeaza informatii despre
volumele inspirate si expirate inregistrate in functie de timp. Importanta clinica a spirometriei:
permit stabilirea gradului de afectare a functiei ventilatorii in afectiuni care reduc parenchimul
pulmonar, realizand sindroame restrictive sau in acele afectiuni care realizeaza obstructia cailor
bronsice.(sindrom ventilator obstric)

- permite identificarea unor afectiuni pulmonare: astmul bronsic sau anumite boli pulmonare
obstructive cronice.

Testele funct ventilatorii evalueaza functia ventilatorie inaintea interventiei

chirurgicale

- monitorizeaza functia ventilatorie expusa in mod regulat noxelor respiratorii.

- permite monitorizarea eficientei tratamentului administrat pentru diferite afectiuni

pulmonare.

- evaluarea se face dimineata pe nemancate, stomacul plin opreste respirul maxim si sa

nu fi fumat in ultimele 2 ore

Contraindicatii:

1. nu se fac la pacientii care prezinta angina pectorala sau cei care au suferit un infarct
acut de miocard

2. nu la pacientii cu interventii chirurgicale recente la nivel ocular, abdominal, toracal

sau care au prezentat pneumotorax in antecedent

3. este contraindicata la cei cu valori tensionale ridicate si nici la cei cu stare alterata
ridicata

8
 4. contraindicat in cazul anevrism arterial (fie toracic, fie de aorta) sau anevrism cerebral

5. contraindicat in embolisme pulmonare

Tehnica inregistrarii:

- se explica pacientului manevrele care vor fi efectuate

- se aplica o clema nazala pe nasul subiectului pentru a impiedica respiratia pe nas si se cupleaza
subiectul la piesa bucala a spirometrului

- initial, subiectul respira normal (1 min) si din traseul inregistrat se calculeaza: Volumul curent,
frecventa respiratorie si debitul respirator de repaos.

- dupa se solicita executarea unui inspir maxim urmat de un expir cat mai LENT si cat mai complet posibil
pt a se calcula: capacitatea vitala.

- dupa acest ultim expir, se efectueaza respiratii normale timp de 15 secunde, dupa care pentru
masurarea volumului expirator maxim pe secunda , se cere un inspir maxim, urmat de apnee (2 sec) si
in final, un expir maxim RAPID. In acest fel se fac 3 determinari si se inregistreaza valoarea cea mai mare
a capacitatii vitale si a VEMSului (Volum expirator maxim pe secunda)

Spirometria evaluarea unor volume si capacitati pulmonare statice precum Capacitatea vitala,
volumul curent si capacitatea pulmonara totala

- permite estimarea unor debite respiratorii fortate precum volum expirator maxim pe
secunda (volum exp maxim in prima secunda a unui expir fortat)

CAPACITATEA VITALA

= capacitatea maxima de aer mobilizata intr-o miscare ventilatorie de la pozitia expiratorie maxima pana
la pozitia inspiratorie maxima

- valori normale: 3,5 5,5 L (3500 5500 ml)

= este cantitatea maxima de aer expirata fortat dupa un inspir fortat

-se calculeaza prin calcul pe spirograma: CV = VC + VER + VIR

-variaza evident in functie de varsta, gen, de tip constitutional si in functie de gradul de antrenament
fizic.

-creste pana in jurul varstei de adult tanar (25 de ani) dupa e stationara in perioada de adult si incepe sa
scada odata cu inaintarea in varsta pentru ca incepe sa creasca volumul rezidual

9
-scade in sindomul Restrictiv (in sindrom nu poti face expir fortat, in consecinta scade CV)

VOLUM CURENT SAU VOLUM TIDAL

= volum inspirat in cursul unui ciclu respirator (de la pozitia inspiratorie de baza la pozitia expiratorie de
baza)

- valoarea: 500-800 ml, 12% din CV

VOLUMUL INSPIRATOR DE REZERVA

=volumul maxim de aer care poare fi introdus in plamani intr-un inspir fortat care urmeaza dupa o
inspiratie normala/ de repaos

- valoarea: 1800-2600 ml, mai mare sau egal cu 55% din CV

-scade in sindromul resrictiv

VOLUMUL EXPIRATOR DE REZERVA

= volumul maxim de aer care poate fi eliminat printr-un expir fortat la finalul unei respiratii normale

- valoarea: 800-1500 ml, aproximativ 20% din CV

-scade in sindromul obstructiv

VOLUMUL REZIDUAL

= volumul de aer ce ramane in plamani la sfarsitul unei expiratii complete/fortata

- valoarea: 1200-1800 ml, 25% din Capacitatea Pulmonara Totala

-nu poate fi evacuat din plamani la subiectul in viata

-el se poate calcula: CRF VR = VR

- se poate aprecia prin Metoda Dilutiei cu Heliu in respiratie unica prin circuit deschis

-creste in sindromul obstructiv

10