CURS FIZIOLOGIE – Cristescu -sem II

A CARDIOVASCULAR
EKG = înregistrarea grafica a activității electrice a inimii

Electrocardiograful prezintă 3 sisteme:

1) sistem de culegere = electrozi

2) sistem de amplificare
3) sistem de înregistrare

ELECTROZII -> Tipuri de culegere a informației:

1) Culegere directă -> electrozii se pun direct pe inimă

->la operații

2) Culegere indirectă -> electrozii se aplica pe tegument

3) Culegere semi-directă -> se introduce un electrod intraesofagian până în spatele inimii

-> nu se poate face în orice clinică

EKG -> de repaus

->de efort

MONITOR HOLTER –> electrozi pe membre

->electrozi pe torace = PRECORDIALI

1. electrozi care culeg informația (exploratori)

2. 1 electrod nul /indiferent/de referință

1. braț drept, braț stâng, picior stâng

2. picior drept

3. electrozi precordiali (torace) -> se notează cu V

V1 => spațiul al 4lea intercostal dreapta parasternal
V2 => spațiul al 4lea intercostal stâng parasternal
V3 => jumătatea distanței V2-V4
V4 => spațiul al 5lea intercostal stâng pe linia medio-claviculară
V5 => jumătatea distanței V4-V5
 V6 => spațiul al 5lea intercostal stâng pe linia axilară medială (LAM)
 derivații bipolare (2 electrozi exploratori)
4. electrozi unipolari (1 electrod nul)
 derivații periferice (ale membrelor) => derivatiile unipolare ale membrelor sunt: VR, VL, VF
- aVR (derivaţie amplificată cu bornă centrală a
braţului drept);
- aVL (derivaţie amplificată cu bornă centrală a
braţului stâng);
- aVF (derivaţie amplificată cu bornă centrală a
piciorului)

Pe EKG: => liniile verticale = repere de durată

=>liniile orizontale = repere de amplitudine

Înainte de a începe înregistrarea unui EKG se calibrează aparatul.

CALIBRAREA – se stabilește viteza de derulare a hârtiei -> 25 mm/sec sau 50 mm/sec
-se stabilește înălțimea undei pentru o diferență de potențial de 1 milivolt
= când viteza de derulare este de 50 mm/sec => durata unui potențial = 0,002 sec
= când viteza este 25 mm/sec => durata unui potențial = 0,004 sec

TRASEUL EKG este o succesiune de unde, segmente și intervale

unde pozitive

linie izoelectrică
unde negative

segmentul = linia izoelectrică dintre 2 unde

intervalul = format dintr-o undă + un segment => interval PQ = unda P + segment PQ
=> interval ST = unda S + segment ST

UNDA P = o undă pozitivă, simetrică și rotunjită

= are o durată cuprinsă între 0,08 – 0,012 sec
= în medie 0,10 sec
= semnificație de POLARIZARE ATRIALĂ

SEGMENTUL PQ = linia izoelectrică ce se întinde de la sfârșitul lui P până la Q

= are ca semnificație conducerea impulsului electric de la atrii la ventricule
 INTERVALUL PQ trebuie sa fie intre 0,12-0,22 sec si are aceeași semnificație cu impulsul
COMPLEXUL QRS = un complex de depolarizare (activare ventriculara)
= are o durata de 0,10 sec
= este format din 3 unde:
1) UNDA Q => prima unda negativa din complex
=>semnifica depolarizarea septului intraventricular
=> poate lipsi de pe EKG fără a avea o semnificație patologica
=> daca este prezenta, adâncimea ei nu are voie sa depășească 1/3 din
. amplitudinea undei R
2) UNDA R => unda pozitiva
=> semnifica depolarizarea ultimei porțiuni a ventriculului stâng
=> ca si la UNDA Q, poate lipsi de pe EKG fără a avea semnificație patologica

SEGMENTUL TS = linie izoelectrica de la finalul undei S pana la începutul undei T

= in aceasta perioada ambele ventricule sunt complet depolarizate
= durata 0,10-0,15 sec

UNDA T = unda pozitiva, rotunjita, asimetrica

= are o panta ascendenta mai lenta si una descendenta mai rapida
= semnificația este repolarizarea ventriculara
= durata 0,15-0,25 sec

OBIECTIVE urmărite pentru EKG: -> RITMUL CARDIAC

->FRECVENTA CARDIACA
->DETERMINAREA AXEI ELECTRICE
->ANALIZA UNDELOR, SEGMENTELOR, INTERVALELOR

RITMUL CARDIAC – poate fi SINUSAL (normal) sau EXTRASINUSAL

!!! Condiții ce trebuie îndeplinite pentru ritmul sinusal!!!
- Sa existe unda P in D1(derivația 1) si aVL, D2
- Fiecare QRS precedat de o unda P
- Intervalele PQ sa fie normale (0,12-0,22 sec) si egale intre ele

FRECVENTA CARDIACA - împărțim 60 sec la distanta dintre 2 unde R succesive măsurată in D1, D2
. sau D3
 - Metoda de calcul
a) Metoda clasica => 6000:RR (exprimat in sutimi de secunda)
=>sub 60 bătăi/min => BRADICARDIE
=> mai mult de 100 bătăi/min => TAHICARDIE
b) Metoda neconvențională = ne uitam in D1, D2 sau D3 si căutam o unda R suprapusa pe
. linie groasa, roșie a cutiei

VITEZA DE 25:

DETERMINAREA AXEI ELECTRICE = reprezintă rezultatul tuturor vectorilor electrici din inima la un
. moment dat
= in mod normal, axa electrica va coincide cu axa anatomica a inimii
 HIPERTROFIE = atrage axa de partea ei
NECROZA = o împinge de parte opusa
- Calcularea axei electrice:
1) D1 = Q+R+S = -2+7-1=+4
D2 = Q+R+S = -3

2)

- SPECIFICAȚII PATOLOGICE
a) HIPERTROFIE ATRIALA unda P normala
unda P difazică
(caracteristica hipertensiunii

arteriale)

b) HIPERTROFIE ATRIALA DREAPTA

. In V1
c) HIPERTROFIE ATRIALA STANGA

d) HIPERTROFIE VENTRICULARA
 V1 V2 V3 V4 V5 V6

- R trebuie sa crească constant de la V1-V5 si scade puțin in V6

- S scade de la V1-V6

e) HIPERTROFIE VENTRICULARA DREAPTA in V2

f) HIPERTROFIE VENTRICULARA STANGA - SCOLOV-LYON țesut

Vas de sânge
S(V1) + R(V5) ≥ 3,5 mm
Îngroșarea pereților

g) ISCHEMIE = nu ajung suficient sânge si O2 la țesuturi

= in V1-V6, unda T aspect normal
Ischemie
 = orice MODIFICARE a undei T => ischemie

h) LEZIUNEA – in V1-V6, segmentul ST

-supradenivelare de esteri => LEZIUNE SUBEPICARDICĂ
-subdenivelare de esteri => LEZIUNE SUBENDOCARDICĂ

Normal
 Leziune subepicardica

Leziune subendocardica

INFARCT DE MIOCARD

i) NECROZA = in V1-V6, unda Q

 Q lung Q>1/3R

 Q larg Q>2-3 pătrățelele

Țesut

vas de sânge țesutul din mijloc nu se mai reface => contează dimensiunea
porțiunii afectate

TULBURARI DE RITM
1) ARITMIE SINUSALA = tulburări de irigație a nodului sinusal
2) RITMUL VAGABOND – unda P diferita
-frecventa diferita

3) TAHICARDIA PAROXISTICA ATRIALA

– frecventa cardiaca 150-200 bătăi/min
-originea excitației => intr-un focar ectopic atrial
-P se suprapune peste T
4) TAHICARDIA PAROXISTICA VENTRICULARA
-frecventa cardiaca 150-200 bătăi/min
-originea excitației => intr-un focar ectopic
ventricular
-NU exista unda P

5) FLUTTER ATRIAL
- Frecventa cardiaca 400-600 bătăi/min
- Originea excitației in multiple focare ectopice
atriale
- Unda P a fost înlocuita cu unda F (unda in dinți de
fierăstrău)
- QRS normal
- Exista asociație atrio-ventriculara

6) BLOCUL ATRIO-VENTRICULAR DE GR I
- Interval PQ
>0,22 sec

7) BLOCUL ATRIO-VENTRICULAR DE GR II
a) TIP MOBITZ 1
 - Exista un raport de 2:1, 3:2 , 3:2 etc. intre numărul undelor P si QRS

- Perioade Luciani-Wenckebach -> intervalul PQ se alungește

treptat pana când unda P nu va mai fi urmata de complexul
QRS, ci de o unda noua P
- Primul interval PQ este normal, apoi ciclul se reia

TIP MOBITZ 2
- Traseu normal si la un moment dat
lipsește un QRS

8) BLOCUL ATRIO-VENTRICULAR GRADUL III

- Niciun impuls atrial nu ajunge la ventricul
- Nu se poate stabili niciun raport intre numărul
contracțiilor atriale si cele ventriculare
- Atriile si ventriculele se contracta cu frecvente
separate

b DIGESTIV
SĂPTĂMÂNA 4 INTRAUTERIN => stomodeum = orificiul bucal primitiv
= formarea fetei începe in jurul orificiului
= este primul orificiu care apare la nivelul feței
MUGURI DE OSIFICARE:

MUGUR FRONTAL

MugurE nazal MUGURE NAZAL

MUGURE MAXILAR MUGURE MAXILAR

 MUGURE MANDIBULAR MUGURE MANDIBULAR

Formarea feței are loc

prin procese de osificare declanșate de mugurii: FRONTALI
NAZALI
MAXILARI
MANDIBULARI

Malformații
1. BUZA DE IEPURE / CHEILOSCHIZIS
Se produce prin unirea imperfecta a mușchilor maxilari
2. GURA DE LUP /CHEILO-GNATO-PALATO-SCHIZIS
Apare pentru ca este unirea imperfecta a mușchilor nazali
si mușchilor maxilari

Puncte antropometrice
 Pot fi pe partea ANTERIOARA a craniului (PE LINIA MEDIANA, PARAMEDIANA, LATERALA)
 Pot fi TEGUMENGTARE, RADIOLOGICE si OSOASE/CRANIENE

1. PUNCTE PE LINIA MEDIANA A CRANIULUI

1) TRICHION – TR => punct tegumentar
=>situat la intersecția liniei mediane a fetei cu linia tangenta (linia de .
. implantare a parului) la nivelul pielii (GLABRE)

2) OPHRION – Oph => punct osos, tegumentar si radiologic

 DE SUS IN JOS

=> situat la intersecția liniei mediane a fetei cu tangenta la planul

. . inferior al arcului orbitar superior in punctul de maxima
. convexitate
3) SUBNAZALE – Sn => punct tegumentar -> situat la intersecția liniei mediene a
fetei . cu șanțul subnarinar
=> punct osos -> situat la baza spinei nazale anterioare
=> punct radiologic -> situat la intersecția liniei mediene cu
. tangenta la planul inferior al foselor nazale
4. GNATHION – Gn => punctul cel mai inferior si posterior pe linia mediana a corpului
.. . mandibulei
=> punct tegumentar, osos si radiologic

Cu ajutorul punctelor putem examina figura si fața

FAȚA se intinde de la sprâncene in jos

FIGURA se întinde de la TRICHION până la GNATHION si se cuprinde 3 ETAJE:

 De la TRICHION la OPHRION – etaj superior/ frontal

 De la OPHRION la SUBNAZALE – etaj mijlociu/senzorial
 De la SUBNAZALE la GNATHION – etaj inferior/ dentar

FAȚA are 2 ETAJE -> ETAJUL MIHJLOCIU si ETAJUL DENTAR

EXAMENUL FACIAL

1. EXAMENUL FACIAL DIN NORMĂ FRONTALĂ

a) Forma feței (toate formele)
b) Simetria feței (analizăm pe fiecare etaj)
c) Proporția etajelor (trebuie sa fie egale)
 2. EXAMENUL FACIAL DIN NORMA LATERALĂ
a) Analizez profilul NORMAL = atunci când Sn – SUBNAZALE se afla in planul naso-frontal
PATOLOGIC => convex atunci cand Sn – SUBNAZALE este anterior fata de .
. planul naso-frontal
=>concav atunci cand Sn – SUBNAZALE este posterior fata de .
. planul naso-frontal

2.TREAPTA LABIALA/TREAPTA BUZELOR

- BUZA SUPERIOARA depaseste BUZA INFERIOARA cu 2 mm spre anterior si e mai groasa

3. UNGHIUL MANDIBULEI

- 110-120 grade

- UNGHI NORMAL – tangent la marginea inferioara a corpului mandibulei

- e tangent si la scuama occipitalului

- UNGHI MAI MARE – atunci cand tangenta intersecteaza occipitalul

- UNGHI MAI MIC – atunci cand e sub scuama occipitalului

La naștere, neurocraniul este mult mai bine dezvoltat decât viscerocraniul și după naștere au loc câteva
etape de dezvoltare.

1. Creșterea neuro si viscerocraniului în perioada copilăriei

- Dezvoltarea neurocraniului depinde de 3 factori:
1. Dezvoltarea creierului
2. Factori genetici (sindrom Crouzon – sinostoză craniană permanentă)
3. Factori hormonali – fontanela posterioară se închide în mod normal la 3 luni, fontanela
mastoidiană la sfârșitul primului an de viață, iar fontanela anterioară dupa un an și jumătate
!! Dacă fontanela posterioară nu este închisă până la 7 luni, iar cea anterioară până la 2 ani = rahitism

MĂTĂNII COSTALE: frunte mare, abdomen

Creșterea bazei craniului se produce la nivelul articulației sfeno-etmoidale și sfeno-occipitale, este

strâns legată de creșterea creierului. Creșterea continuă până la 20-25 de ani și este modelată de erupția
dentară, de dezvoltarea mușchilor masticatori, de creșterea cavității bucale și a faringelui = procese care
influențează modelarea
Creșterea viscerocraniului:

- Orbitele, etmoidul și cavitatea nazală cresc până la 7 ani, apoi creșterea viscerelor se datoreazăă
erupției dinților, dezvoltării proceselor alveolare și dezvoltării mandibulei
La 6 luni apare primul dinte temporar – 20 de dinți temporari

Proces de RIZALIZĂ: erupție, spațiere, abraziune, dializă, erupție dentiție permanent

Cel mai important factor care influențează creșterea viscerocraniului este MASTICAȚIA (tipul hranei).

Pe locul al doilea este VORBIREA ARTICULATĂ, iar pe locul 3 RESPIRAȚIA.

La vârstnici, oasele craniului se subțiază, mandibular și maxilarul își diminuează dimensiunile datorită
edentației și datorită resorbției proceselor alveolare.

- Scade dimensiunea verticală a feței și se modifică unghiul mandibulei

ARHITECTONICA CRANIULUI:

Arhitectonica neuro și viscerocraniului este dependent de organele pe care acestea le adăpostesc.

Oasele neurocraniului = plate, turtite din cauza dezvoltării creierului care exercită presiuni în suprafață
și totodată o presiune de expansiune.

În general, sunt compacte si prezintă o lama de os spongios între ele; grosmie: 2-6 cm.

Rezistența oaselor neurocraniului depinde de elasticitatea țesutului și proveniența fontanelelor.

În perioada copilăriei, s-a demonstrate că ele pot rezista la o depresiune de 1cm fară leziuni, datorită
fontanelelor deschise.

Viscerocraniul: În timpul masticației, mandibular exercită prin intermediul dinților presiuni masticatorii
importante asupra oaselor maxilare, ceea ce duce la formarea unor stâlpi verticali de rezistență și a unor
platform orizontale care asigură disiparea forțelor masticatorii:

La nivelul maxilarului avem 3 stâlpi verticali

1. STÂLPUL NAZO-FRONTAL: se află în dreptul caninului, preia presiunile de la nivelul incisivilor,

caninului si premolarului 1. Curentul este condus prin procesul alveolar, procesul frontal al
maxilarului și descarcă prntr-o ramură infraorbitară și una supraorbitară cu pornire din unghiul
intern al ochiului
2. STÂLPUL ZIGOMATIC: se află în dreptul molarului 1/molarul de 6 ani, preia presiunile de la
premolarul 2, molarul 1 și molarul 2. Curentul de presiune merge prin peretele lateral al sinusului
maxilar și după ce intră în osul zigomatic se împarte în 3 ramuri:
- O ramură ce descarcă pe marginea supraorbitală, anihilează forțele stâlpului 1
- O ramură ce trece prin arcada osului zigomatic spre osul temporal și descarcă deasupra articulației
temporo-mandibulare
- O ramură ce trece prin podeaua orbitei și descarcă pe marginea infraorbitală
3. STÂLPUL PTERIGOPALATIN: se află în dreptul molarului 3. Preia presiuni de la molarul 2 și
molarul 3 și descarcă presiunea directla baza craniului
Planurile orizontale = platform de rezistență

1. BOLTA PALATINĂ/palatal dur – preia presiuni de la arcadele dentare și le descarcă pe linia

mediană
2. PLANȘEUL ORBITEI
3. TAVANUL ORBITEI
C DENTIȚ IA
DINTELE = organ dur destinat la tăierea, fragmentarea, măcinarea alimentelor
 Dentiție congenitală (fătul se naște cu dinți)
 Dinți neonatali -în ambele cazuri, dinții dispar în primele luni din viață

1. Dentiție temporară/de lapte/ DECIDUĂ

2. Dentiție definitivă

1. DentiTia temporarA
- Primul dinte erupe la 6 luni, apoi se continua din 6 în 6 luni

6 luni 12 luni 18 luni 24 luni 30 luni

Maxilar I II IV III V
Mandibulă I II IV III V

- Factori care infulențează erupția dinților:

- Sexul copilului, genetica (mama primipară=apar dinții mai repede/multipară=mai încet), mediul de
creștere, factori hormonali, nutriția mamei pe timpul sarcinii
- După ce au erupt, dinții temporari vor prezenta mișcări către linia de ocluzie și după ce au atins linia de
ocluzie, apar fenomene de abraziune, spațiere și rizaliză astfel încât în jurul vârstei de 6 ani să înceapă
erupția dentiției permanente. (Primul dinte permanent erupe la 6 ani, apoi se continua din an în an)

6 ani 7 ani 8 ani 9 ani 10 ani 11 ani 12 ani 18-23 a

Maxilar 6 1 2 4 5 3 7 8
Mandibul 6 1 2 3 4 5 7 8
ă
Structura unui dinte.
Dinții au caractere: comune, de grup, individuale.

CARACTERELE COMUNE:
- Orice dinte are o porțiune supraalveolară = coroană
una infraalveolară = rădăcină
- La exteriorul coroanei se găsește smalț, iar sub smalț dentină; la nivelul rădăcinii = cement
SMALȚUL = cel mai dur țesut din organism (concentrație mare de minerale – precipitate sub forma unor
prisme adamantine) – ACELULAR de culoare transparentă
- 96% minerale, 3% apă, 1% substanțe organice (punctual slab al smalțului)
- Prismele sunt orientate la nivelul suprafeței ocluzale sunt paralele între ele și paralele cu axul
dintelui. Pe fețele dinților sunt oblice și devin perpendiculare la nivelul coletului.

CEMENTUL = strat extern al dintelui la nivelul rădăcinii

- Are structura cea mai apropiată de structura osului și este perfect adaptat funcției pe care trebuie
să o îndeplinească: fixarea ligamentului dento-alveolar în dinte.

DENTINA = structură produsă de celulele care tapetează canalele și camera pulpară și care poartă
denumirea de ODONTOBLASTE.
- Predentină spre camera pulpară și dentină spre smalț – pornesc canalicule care străbat dentina și
fac legătura între camera pulpară și dentină.
- Celulele emit prelungiri (care transmit temperature), care intră și s.n FIBRELE LUI TOMS
- Dacă un dinte este traumatizat = NECROZĂ

CAMERA PULPARĂ are forma coroanei și conține pulpa dentară (artere, vene, nervi, structure mielinizate
care inervează vasele de sânge și nemielinizate care inervează restul).
- Camera pulpară se continua cu dentina prin canalicule dentinare.
Datorită depunerii permanente de predentină, există și posibilitatea => închiderii foarte accentuate a
foramenului apical, ceea ce determină => compresiunea venei, ceea ce face ca => sângele să poată intra
în camera pulpară, dar să nu mai poată ieși.
Ca urmare, => se formează edemul, care va comprima filetele nervoase, rezultatul fiind o durere
puternică în special pentru că pulpa dentară este adăpostită de o cavitate inextensibilă.
PARODONȚIU = țesutul care asigură fixarea dinților în procesele alveolare
- se împarte în:
1. Parodonțiu moale – este constituit din ligamentele dento-alveolare și din gingie. Ligamentele
conțin fibre groase de colagen, helicoidale, dispuse paralele cu axul dintelui și altele oblic față de ax
(dinspre dinte spre procese) pentru a ancora mai bine dintele, fibre de reticulină, vase sangvine, nervi și
chistocite (celule) + puțină substanță fundamental.
2. Parodonțiu dur – este alcătuit din cement și din alveola dentară al cărei perete intern s.n LAMĂ
CRIBRIFORMĂ, fiind “ciuruită” de numeroase vase sangvine și nervi ce deserves ligam dento-alveolare.
Atât formarea dinților cât și erupția și depunerea ulterioară a mineralelor în dentină și cement, mai puțin
în smalț, sunt influențate de: hormoni de creștere, h. tiroidieni, h. sexuali, parathormonul PTH, vitamin D,
Ca și concentrația fosfaților.

OCLUZIA reprezintă raportul dinților antagoniști atunci când arcadele dento-alveolare sunt în contact și
reprezintă un aspect deosebit de important în funcționalitatea aparatului dento-alveolar.
- Ocluzia funcțională îndeplinește 5 criterii:
1. Tipul stopurilor ocluzale (cuspid-fosă, varf cuspid-fund fosă, versant cuspid-versant fosă, vârf
cuspid-versant fosă)
2. Ghidaj anterior amortizat cu mișcările funcționale ale mandibulei și posibilitățile articulației
temporo-mandibulare
3. Dezocluzia dinților cuspidați când mandibular efectuează mișcarea de propulsive
4. Dezocluzia dinților cuspidați de pe partea nelucrătoare când mandibular face mișcarea de
lateralitate
5. Absența interferențelor pe partea lucrătoare în mișcarea de lateralitate, indiferent de tipul
ghidajului.

MASTICAȚIE = process voluntar, complex, de prelucrare mecanică a alimentelor introduce în cavitatea

bucală.
- Prin masticație, alimentele solide și semisolide sunt aduse prin mișcări repetate ale mandibulei,
buzelor, obraji și limbii între cele două arcade dentare pentru a le titrura complet.
Importanța masticației:
- Protejează mechanic mucoasa bucală, faringiană
- Mărește suprafața de contact a alimentelor cu enzime digestive, rezultă scurtarea digestiei +
protejarea mucoasei gastrice
- Începe digestia chimică și mecanică
- Se formează gustul alimentelor
La realizarea masticației participă:
- Maxilarul, mandibula, sitemul muscular, sistemul osos, sistemul nervos, articulația temporo-
mandibulară
Eficiența masticației influențată de:
- Nr. de dinți, integritatea lor, poziția lor pe arcadă (ocluzia), mobilitatea
Mișcări: laterale-diducție, propulsive, retropulsie, ridicare, coborâre, circumducție

DINAMICA DEZVOLTARII OCLUZIEI

Principalul factor modelator al masivului facial este:

1. masticatia
2. pe locul al doilea se afla vorbirea articulata
3. poziția a treia este ocupata de tipul respiratiei.

In acest context, dezvoltarea unor relații funcționale intre maxilar si mandibula devine cu atât
mai importanta. Examinarea acestor relații se face prin analiza ocluziei arcadelor dentare la copil
si la adult, si prin raportul crestelor mucoase maxilare si mandibulare la nou-nascut.

La naștere pot exista mai multe variante, si anume:

- ocluzie plana: ambele creste sunt bine dezvoltate, cea inferioara venind in contact cu mijlocul celei
superioare; are o poziție ușor posterioara ce poarta numele de retrognatism fiziologic.
Ea este cea mai favorabila dezvoltării armonioase a aparatului dento-maxilar.
- ocluzie in acoperiș: exista un mic decalaj sagital, creasta mandibulei înapoia celei maxilare cu un
oarecare grad de supraacoperire. Este cel mai frecvent întâlnita iar evoluția poate fi favorabila sau nu.
- ocluzie in capac de cutie : creasta superioara puternic dezvoltata vertical si o acoperă pe cea
inferioara. Evoluția este spre ocluzie adânca acoperita.
- ocluzie progena: creasta inferioara o depășește pe cea superioara. Evoluează spre prognatism
mandibular.
- ocluzie cap la cap: evoluția poate fi pozitiva sau nu, in funcție de factorii locali si generali.

In dezvoltarea ocluziei exista câteva momente critice:

a) la nastere exista acel retrognatism fiziologic al nou-născutului

b) in timpul suptului se reduce decalajul sagital prin efortul suptului la sân, si are loc prima mezializare
fiziologica a mandibulei
c) dupa aparitia dintilor exista 3 etape:
- etapa dinților temporari: momentul critic este erupția molarului 1 temporar care realizează
prima înălțare a ocluziei
- etapa dentiției mixte(6-12 ani): apariția molarului de 6 ani- a doua înălțare a ocluziei, si cea
mai importanta.
- etapa dentiției permanente: erupția molarului 2,molarul de 12 ani care face a treia înălțare a
ocluziei si nu la toata lumea, erupția molarului 3,molarul de 18 ani care realizează ultima înălțare a
ocluziei.

Analiza ocluziei se face in plan: sagital, transversal si vertical, la

câteva repere: molar, canin si grupul incisiv.
 Ocluzia in plan sagital: 1) sagital 2) transversal 3) vertical=>

- La molari: Raport neutral = șanțul intercuspidian al molarului de 6 ani inferior articulează in dreptul
cuspidului meziovestibular al molarului de 6 ani superior.
Patologic: raport mezializat sau distalizat.
- La canini: Raport neutral = vârful caninului inferior articulează in spațiul dintre incisivul lateral si caninul
superior.
- La grupul incisiv: Raport neutral= fata vestibulara a incisivilor inferiori vine in contact cu fata palatinala a
incisivilor superiori.

Ocluzia in plan transversal:

- La molari: Raport neutral= cuspizii vestibulari ai molarilor inferiori articulează in șanțul intercuspidian al
molarilor superiori.
Patologic: raport vestibularizat
raport lingualizat
- La canini: Raport neutral= fata vestibulara a caninului inferior articulează cu fata palatinala a caninului
superior.
- La grupul incisiv: Raport neutral= linia interincisiva inferioara coincide cu cea superioara si mediana
mandibulei cu mediana maxilarului.
Ocluzia in plan vertical

- La molari: Raport neutral= molarii superiori ii acoperă pe cei inferiori cu înălțimea unui cuspid.
Patologic=diverse grade de supraacoperire
- La canini si la grupul incisiv: Raport neutral= dinții frontali inferiori sunt supraacoperiți de cei superiori
pe o treime din înălțimea lor.
CURS 7

D SECRETIA SALIVARA

In cavitatea bucala se secreta zilnic aproximativ 1-1,5l saliva in 24 h.

Cele 3 perechi de glande salivare mari: parotida, submaxilara si sublinguala secreta

aproximativ 90% din saliva, iar glandele salivare mici, desi extrem de numeroase si dispersate in
intreaga mucoasa bucala cu exceptia gingiei si a treimii anterioare a palatului dur, sunt raspunzatoare de
secretia unei salive seroase, apoase, ce reprezinta numai 10% din totalul secretiei zilnice.
 Notiuni de anatomie functionala a glandelor salivare

1. GLANDELE SALIVARE MARI => sunt glande acinare sau de tip racemic, adica au
structura asemanatoare cu cea a unui ciorchine de strugure, fiind alcatuite dintr-un sistem
canalicular care se ramifica treptat, progresiv, la capatul celor mai mici canalicule aflandu-
se acinii, echivalentul boabelor de strugure din exemplul nostru.
Glandele salivare prezinta la exterior o capsula conjunctiva care trimite in interior prelungiri -
septuri care impart glanda in lobi, si pe acestia in lobuli.

Lobulii => reprezinta unitatea morfofunctionala a glandelor salivare.

- Ei prezinta un sistem de canale intralobulare care se impart la randul lor formand canale
intercalare ce se termina in acini.
Fiecare lob prezinta inervatie, irigatie sangvina si limfatica proprie, iar secretia sa este drenata de
un canal unic.

Acinii salivari

- pot avea structura diferita chiar in interiorul aceleiasi glande.

- unii sunt constituiti exclusiv din celule mucoase
- altii numai din celule seroase
- iar altii au componenta mixta: seroasa si mucoasa.

Celulele seroase
- forma piramidala
- la polul apical prezinta microvilozitati
- la polul bazal prezinta numeroase pliuri ale mucoasei bazale
- in citoplasma prezinta ca element definitoriu, un nucleu central, mare, veziculos si granulatii
zimogene alaturi de complexul Golgi si reticulul endoplasmatic prezent si la cele mucoase.

- Activitatea secretorie => este stimulata de pilocarpina

=>este inhibata de atropina.
Celulele mucoase
- se evidentiaza prin nucleul unic, localizat la polul bazal, si printr-un aspect incetosat dat de
granulele secretante de mucus, extrem de numeroase, slab individualizate si organizate in
flocoane.

Ducturile salivare
- sunt sediul unei actiuni intense de reabsorbtie si secretie
- prezinta o structura perfect adaptata functiei - peretele fiind format din celule mici cuboidale, cu
putine granulatii, in ductele intercalare, si din celule cu margine in perie cu microvilozitati care
maresc foarte mult suprafata de absorbtie in ductele intralobulare si cu un numar mare de
mitocondrii care furnizeaza energia necesara acestor procese.

Glanda parotida

- Este glanda pereche

- Este cea mai mare glanda salivara
- O greutate de cca 20 - 30 g
- Este o glanda in exclusivitate seroasa
- Situata in loja parotidiana in vecinatatea
conductului auditiv extern.
- Produsul sau de secretie este saliva “de
dilutie”- fluida, transparenta, se varsa prin
canalul Stenon al carui orificiu de varsare se
afla in mucoasa jugala in dreptul M2 superior.

Glanda submaxilara

- de fapt submandibulara
- localizata in planseul bucal in apropierea unghiului intern al mandibulei
- este si ea glanda pereche
- are o greutate de aproximativ 17 g, este o glanda mixta- seroasa si mucoasa a carei secretie
salivara este mai vascoasa si are rol in formarea gustului alimentelor, de unde si numele de
saliva “de gustatie”.
- Celulele seroase si cele mucoase sunt in proportie de 4/1. Ea isi varsa secretia prin canalul
Wharton care se deschide in planseul bucal lateral de frenul lingual.

Glanda sublinguala
 - Este tot o glanda pereche-
- situata in loja sublinguala in planseul bucal in spatele mentonului.
- Este cea mai mica dintre glandele salivare principale avand o greutate de 3 -5 g.
- Produsul sau de secretie - saliva mucoasa, vascoasa, cu rol in formarea bolului alimentar-
saliva de deglutitie, se varsa de cele mai multe ori prin cate 5-15 ducte mici Rivinius pe
niste papile mici in apropierea frenului lingual, dar si printr-un canal unic Bartholin, pe
creasta plicii sublinguale, care se deschide langa canalul Wharton.

In glanda sublinguala raportul celulelor seroase si al celor mucoase este 1/4.

2. GLANDELE SALIVARE MICI, secundare, parietale sunt diseminate in special in mucoasa labiala,
jugala si in jumatatea posterioara a palatului dur, pe valul palatin si lueta;
- sunt glande formate din acini serosi
- saliva secretata este fluida, hipotona, caracterizata prin absenta amilazei si a bicarbonatului,
si prin prezenta unui continut scazut in fosfati.

Vascularizatia foarte bogata, este asigurata de ramuri din artera carotida externa:
- parotidele sunt irigate de artera auriculara posterioara
- glandele submaxilare din artera faciala si din artera linguala
- sublingualele din artera sublinguala si din artera submentoniera.

In interiorul glandelor salivare ramurile arteriale se divid formand o retea capilara ce se

suprapune peste reteaua ductelor si canalelor salivare
- circulatia arteriala se face majoritar in contracurent cu sensul fluxului salivar favorizand astfel
procesele de absorbtie si secretie de la nivelul canalelor si ductelor salivare.

Plexurile capilare se continua cu venulele care acompaniaza canalele excretoare.

Venulele conflueaza formand vene care in apropierea hilului glandular prezinta niste dilatatii
sacciforme ce actioneaza ca niste rezervoare pe seama carora poate creste presiunea retrograd in
circulatia capilara in timpul activitatii secretorii.

Drenajul limfatic se face prin vasele limfatice dispuse paralel cu vasele sanguine si canalele
salivare, vase care se deschid in ganglionii limfatici cervicali profunzi si superficiali.

Inervatia vegetativa este

- simpatica, din maduva cervico-dorsala si din ggl simpatic cervical superior
- parasimpatica, din nucleul salivator superior respectiv inferior din bulb
=> influenteaza semnificativ secretia salivara atat cantitativ cat si calitativ.
 Saliva - compozitie si mecanism de secretie

Secretia salivara la om este perfect adaptata la stimulul declansator => in sensul ca se

modifica atat debitul salivar cat si compozitia chimica a salivei.

Secretia salivara este continua, cantitatea secretata in 24 de ore fiind cuprinsa intre 1000 -
1500 ml, cea mai mare cantitate fiind secretata in timpul meselor.

In repaus, in lipsa unor stimulari, debitul salivar este 0,3-0,5ml/min

In timpul somnului secretia continua dar acum se inregistreaza cel mai scazut debit-
0,05ml/min
In conditii de stimulare debitul poate ajunge la 5ml/min.
In cazul secretiei bazale, participarea glandelor salivare principale parotide, submaxilare,
respectiv sublinguale la realizarea salivei se face conform urmatoarelor procente: 25%;70%;5%, iar in
secretia stimulata constatam schimbarea acestor procente in functie de natura alimentului.
Cele prezentate mai sus demonstreaza ca secretia salivara la om este perfect corelata cu
factorul declansator al secretiei, mai exact cu cantitatea alimentelor ingerate si cu compozitia
lor fizico-chimica.

Saliva este un lichid incolor, cu un pH de 6-7, cu o vascozitate mai mica sau mai mare in functie
de glanda salivara din care provine, usor opalescent din cauza prezentei leucocitelor si a celulelor epiteliale
ce provin din descoamarea mucoasei bucale, si cu o densitate cuprinsa intre 1,003-1,008.

Saliva este compusa in proportie de 9,4% din apa si 0,6% reziduu uscat care la randul sau
contine 0,4g% substante organice si 0,2g% substante anorganice.

Substantele organice sunt reprezentate in special de proteine de origine plasmatica, dar si

unele secretate in acinii glandulari la care se adauga epitelii, leucocite si mucina. Cresterea
fluxului salivar se insoteste de cresterea continutului in mucus.
Reprezentanta principala a ENZIMELOR SALIVARE este
 1. α amilaza salivara care scindeaza amidonul preparat termic, in dextrine. Ea actioneaza optim
la un pH de 6,9 si necesita prezenta Ca si Cl pentru a fi activata dar actiunea ei continua si in stomac
atat timp cat bolul alimentar ajuns nu este complet acidifiat de sucul gastric ( maxim 1/2 ora), mai exact
este inactivata la un pH de 4.
Concentratia ei este mai crescuta in saliva parotidiana.
2.Lipaza, enzima prezenta in saliva nou-nascutilor, scindeaza tributirina din lapte.
3.Lizozimul, principalul bactericid din saliva, este o enzima care distruge capsula glicozidica
microbiana hidrolizand specific legaturile oxidice dintre N - acetilglucozamina si acidul
N -acetilmuramic.
Prezenta acestor lanturi polizaharidice in membrana streptococilor, stafilococilor, proteusului,
brucellei face ca lizozimul sa fie bacteriolitic pentru aceste specii.
Alte enzime prezente in saliva sunt:

- peroxidaza, care inhiba enzimele glicolitice ale unor tulpini de STR si lactobacilus acidofil.
- lactoferina, bacteriostatic pe diferite specii
- bactericidina, cu actiune bactericida; prin ionul tiocianat asigura si protectia anticarie
- kalicreina, care actioneaza asupra kininogenului (glicoproteina plasmatica) si elibereaza kallidina si
bradikinina - substanta vasodilatatoare
- mucinele salivare, macromolecule alcatuite din lanturi polipeptidice pe care se pot grefa:
- catene glucidice formate din -oze: galactoza, fucoza, manoza, formand mucine
neutre
- acizi sialici si fomeaza sialomucine
- hexozamine sulfatate, rezultand sulfomucine.

In ordine crescatoare a concentratiei de mucine prezente in saliva, avem: 1. secretia gl

parotide,
2. a gl submaxilare,
3. a gl sublinguale
4. gl secundare palatinale (ale valului palatin si a luetei).

Mucinele invelesc particulele alimentare, le mentin in contact si participa la formarea bolului

alimentar, iar prin prezenta mucusului in cantitate crescuta in saliva valului palatin si a luetei faciliteaza
deglutitia prin lubrefierea bolului alimentar si asigura protectia mecanica a mucoasei cavitatii bucale si a
faringelui, laringelui si esofagului.
Antigenele de grup sangvin sunt
-prezente in saliva a 80% din populatie - subiecti secretori
-absente la restul de 20% - subiecti nesecretori (cei cu grup sangvinO), cu rol important in
medicina legala.
 Albumine si globuline plasmatice: albumina,α1 antitripsina, α2 macroglobulina, ceruloplasmina,
transferina, β lipoproteine
Imunoglobuline: IgA, IgM si IgG. 80% dintre acestea au origine in epiteliul salivar si 20% provin
din plasma.
Factorul de crestere al nervilor (Nerve Growth Factor )
Substante azotate neproteice: uree - mai abundenta in secretia salivara parotidiana,
concentratia ei crescand invers proportional cu debitul salivar; acid uric - in special in saliva parotidiana, si
cu concentratie crescuta la pacientii cu guta.

Substante neazotate: acid lactic - cu concentratie crescuta in efort fizic; alcool etilic - el se
elimina in concentratie egala cu cea plasmatica.

Glucidele sunt in cantitati mici si sunt reprezentate in special de glucoza.

Lipidele: colesterol, mono-, di-, si trigliceride, fosfolipide.

Substante anorganice:

- Potasiul (K) este prezent in saliva in concentratii cuprinse intre 8 - 20 mEq/l, ceea ce inseamna
concentratii de pana la de 4 ori mai mari decat cele plasmatice.
Originea potasiului salivar este plasmatica, fapt dovedit de cresterea concentratiei sale salivare in
hiperpotasemii precum si de faptul ca dupa o perioada de stimulare a secretiei salivare,concentratia
potasiului scade,in acelasi timp constatandu-se o reducere a concentratiei sale plasmatice.

- Sodiul (Na) se afla in concentratii variabile in saliva si practic nu se poate stabili o valoare ideala a
acestuia.
Concentratia sa este influentata de: glanda salivara din care provine saliva, de sexul si varsta
persoanei- fiind mai crescuta la barbatii de peste 40 de ani, de rata fluxului salivar- concentratia sa creste
odata cu stimularea secretiei, de stimularea simpatica sau parasimpatica - stimularea parasimpatica
determina o crestere mai mare a concentratiei sodiului salivar fata de cea simpatica; precum si de ritmul
circadian, astfel inregistram un varf al concentratiei dimineata si un minim seara in corelatie cu secretia
hormonilor mineralocorticoizi la nivel corticosuprarenalian.

- Calciul ionic (Ca) are o concentratie salivara de cca 3mEq/l si prezinta variatii invers proportionale
cu debitul salivar deoarece concentratia sa in saliva parotidiana este mai mica,iar sitmularea secretiei
salivare se face in special pe seama glandei parotide.
Concentratia salivara a Ca- ului creste prin stimulare simpatica si nu este influentata de varsta sau
de sex.
Daca saliva devine alcalina, sarurile de calciu precipita formand sialoliti sau calculi salivari.
 - Clorul are o concentratie mai mica decat cea din plasma,concentratia depinde foarte mult de glanda
din care provine saliva,secretia sublinguala avand cel mai mare continut de Cl. Originea sa este secretorie
si nu plasmatica, ceea ce face ca la pacientii cu depletii semnificative de sare modificarile concentratiei
ionului de Cl din saliva sa fie minore.
Concentratia normala a ionului de Cl din saliva este cuprinsa intre 5-70mEq/l.

- Fosfatul- este prezent in concentratii de doua ori mai mari fata de cele plasmatice; concentratia sa
variaza in functie de: varsta, natura alimentului, debitul salivar. Cu acesta din urma are o variatie invers
proportionala. Totodata mentionam ca nu exista variatii in functie de sex.

- Fluorul, caruia I se atribuie un rol deosebit de important in protectia impotriva cariei dentare prin
inlocuirea radicalului OH din hidroxiapatita din structura smaltului dentar si formarea fluoroapatitei cu
duritate superioara, dar si prin faptul ca se adsoarbe pe suprafata smaltului si ii confera un aspect lucios,
impiedicand astfel aderarea bacteriana, este totusi prezent in concentratii reduse in saliva.

La copii are o concentratie de : 0,006-0,015mEq/l, iar la adulti 0,005mEq/l.

- Iodul, este preluat din plasma,concentrat in acinii glandulari,secretati in ductele salivre si prezent
in saliva in concentratie de aproximativ 100-150μg/l,adica la valori de 5-60 de ori mai mari fata de cele
plasmatice.

- Bicarbonatul are atat provenienta plasmatica cat si din actiunea secretorie aglandelor salivare si
ca parte a sistemului tampon

Bicarbonat/acid carbonic reprezinta cca 85% din capacitatea de neutralizare, de tamponare a

salivei. Neutralizand acizii din alimente si pe cei produsi in urma metabolismului bacterian,contribuie la
prevenirea cariei dentare si la protectia mucoasei bucale.

Secretia sa se face la schimb cu ionul de Cl; concentratia este de 5-1-mEq/l si variaza astfel:
- creste prin stimulare simpatica
- in functie de tipul glandei salivare- concentratia maxima se inregistreaza in secretia glandei parotide
- creste la vegetarieni si scade in cazul unui regim alimentar hiperglucidic
- creste eliminarea sa in saliva la schimb cu clorul in conditiile cresterii PaCO2.
- Sulfocianatul de sodiu sau potasiu, are o concentratie salivara de 3-7mg/100ml.Concentratia
este mai crescuta la fumatori si reprezinta o cale de eliminare a radicalilor ciani,produsi rezultati in urma
catabolismului proteic.

Sulfocianatul constituie totodata si un cofactor al bactericidinei,avand rol in protectia

antimicrobiana.
 Secretia salivara - mecanism

Secretia salivara este obtinuta printr-un mecanism activ cu mare consum energetic. Pentru
a rezulta un litru de saliva se utilizeaza 6 kcal in plus fata de consumul de repaus.

In conditii bazale, energia se obtine prin metabolizarea pe cale aeroba a glucozei, fapt
sustinut de scaderea glicogenului si a creatininfosfatului si de cresterea CR
In cazul secretiei stimulate se apeleaza si la calea anaeroba, dovada constituind-o
creatinfosfatul crescut.

Saliva finala, mixta, este consecinta secretiei acinare si a proceselor de secretie si reabsorbtie ce
au loc in ductele salivare.

Secretia, formarea salivei primare, este dupa cum ademonstrat Ludwig in 1851 un proces activ si
nu unul de ultrafiltrare, in care parte din substantele organice cum ar fi proteinele plsmatice, provin direct
din sange, dar cele mai multe sunt sintetizate in celulele glandulare din materialele care au ajuns la baza
acestor celule prin transport activ sau prin difuziune pasiva.

Proteinele si celelalte elemente sintetizate in ribozomi strabat canalele reticulului endoplasmic si

ajung in veziculele aparatului Golgi, de unde vor fi ejectate sub forma granulelor secretoare in citoplasma.

Cand secretia salivara este stimulata, granulele vor fi evacuate in lumenul acinar.

In ceea ce priveste mecanismul secretiei apei si electrolitilor, s-au emis doua ipoteze:
- una implicand ionul de Cl, modificarea electronegativitatii membranei bazale a celulelor
acinoase si in finalproducerea unor microfisuri membranare la polul apical al celulelor, acestea
fiind o poarta de iesire pentru: apa, electroliti si granulele zimogene;
- iar cealalta indica anhidraza carbonica ca pilon principal al patrunderii cationilor in celula.

Cu toate acestea, mecanismul secretiei salivei primare nu este complet elucidat. Dupa ce saliva
primara s-a format si ajunge in ductele intralobulare, are loc reabsorbtia sodiului si clorului si secretia K si
HCO3 cu ajutorul ATPazei transmembranare.

Factori implicati in modificarea secretiei salivare

Saliva este secretata in mod continu pe toata durata zilei, dar definitoriu pentru secretia salivara
este faptul ca reprezinta un raspuns salivar specific, cantitatea si calitatea (compozitia) salivei fiind
personalizata pentru fiecare tip de stimul (alimentar, olfactiv, auditiv etc).
 Debitul, volumul secretiei poate fi influentat atat de factori fiziologici cat si de factori
patologici dupa cum urmeaza:

Factori fiziologici:
- varsta: secretia salivara creste progresiv in primii 20 de ani, intre 20 si 40 de ani se reduce treptat,
pentru ca dupa varsta de 41 de ani sa prezinte un platou.
- ritmul circadian: desi continua si in timpul somnului, totusi debitul salivar se reduce foarte tare
- alternanta dimineata / seara: secretia salivara este maxima dupa-amiaza si mai redusa dimineata
- foamea / satietatea: au un efect stimulator respectiv inhibitor asupra secretiei de saliva
- emotiile negative puternice, anxietatea, agitatia reduc secretia salivara.

Factori patologici:
- orice iritatie, inflamatie sau leziune din cavitatea bucala duce la stimularea secratiei salivare
- afectiunile care duc la deshidratare cum ar fi: hemoragiile medii sau mari, bolile febrile, afectiuni
digestive insotite de varsaturi sau diaree, inhiba secretia salivara
- afectiunile digestive insotite de greata, pirozis, intensifica secretia
- hiperaldosteronismul - producand o crestere a retentiei de apa, duce implicit la scaderea secretiei
salivare
- bolile neuropsihice au efecte diferite, de exemplu: schizofrenia se insoteste de cresterea secretiei
salivare, iar atacul de panica sau sindromul maniaco-depresiv, de scaderea acesteia.
Reglarea secretiei salivare

In ceea ce priveste secretia salivara, reglarea umorala asigura numai troficitatea glandelor
salivare; rolul reglator efectiv fiind detinut aproape in totalitate de sistemul nervos.
Chiar in lipsa unui stimul extern, saliva se secreta in mod continuu, dar in prezenta unui
aliment secretia este amplificata si i se modifica compozitia in functie de natura alimentului introdus in
cavitatea bucala, astfel:
- introducerea unei substante inerte - determina o secretie crescuta de saliva apoasa (constatarea
s-a facut experimental pe caine cu fistula salivara, substanta utilizata fiind cauciucul)
- introducerea unui acid declanseaza o secretie salivara cu continut proteic crescut care
neutralizeaza acidul
- prezenta biscuitilor sau orice substanta uscata declanseaza apritia unei salive apoase abundente
pentru a spala cavitatea bucala
- carnea declanseaza secretia salivara submaxilara cu un continut mare in mucus.
Mecanismele prompte de reglare au la baza reflexe neconditionate si conditionate.
Reflexul neconditionat al secretiei salivare este declansat de prezenta alimentului in cavitatea
bucala.
 Alimentul stimuleaza receptorii gustativi, chemoreceptorii si mecanoreceptorii, acestia trimit
impulsuri catre centrii bulbo-pontini care pe cale simpatica si parasimpatica vor modifica secretia salivara.

De mentionat este faptul ca aici S si PS nu sunt antagonisti ci actioneaza convergent,

singurele diferente fiind producerea unei salive mai apoase sau mai vascoase.

Receptorii sunt: receptori gustativi, chemoreceptori, presoreceptori dar si

proprioreceptorii din tendoane si muschii masticatori.
De asemenea, ca parte a reflexului de voma, secretia salivara poate fi declansata si prin
stimuli gastrici sau esofagieni, de exemplu, distensia esofagului sau a stomacului- reflex esofago-
salivar sau gastro-salivar.

Caile ascendente:
Pentru stimulii ce actioneaza in cele 2/3 anterioare ale limbii sunt fibre din n.coarda timpanului,
pentru 1/3 posterioara a limbii si faringe - n.glosofaringian; pentru receptorii mucoasei bucale, faringe si
laringe - ramurile faringiene ale vagului.

Centrii nervosi:
Centrul salivator superior - din substanta reticulata din punte primeste aferente prin n.intermediar
Wrisberg si coordoneaza secretia gl submaxilara si sublinguala, si centrul salivator inferior din bulb, cu
aferente prin n.glosofaringian si cu actiune reglatoare a gl parotide.

Centrii salivatori se afla in vecinatatea centrilor respiratori si ai vomei, fapt care explica
interrelatiile dintre salivatie pe de o parte si respiratie si voma pe de alta parte.
Centrii superiori din hipotalamus si scoarta cerebrala primesc informatii pe diverse cai si
integreaza secretia salivara in cadrul unor reactii mai complexe cum ar fi comportamentul
alimentar,agresivitatea sau termoreglarea( aceasta din urma avand un rol mai important la animale decat
la om).
Centrii corticali au rol in special in conditionarea secretiei salivare.

Caile eferente: Caile ce pleaca din centrii salivatori bulbo-protuberantiali sunt simpatice si
parasimpatice.

Calea eferenta parasimpatica:

- fibrele preggl parasimpatice care pornesc din nc salivator din punte, merg prin trunchiul
facialului,n coarda timpanului si ulterior prin n lingual, se desprind si fac sinapsa in ggl submandibular sau
chiar in interiorul glandelor; fibrele postganglionare sunt scurte si se termina in gl submaxilare si
sublinguale
 - fibrele preggl ce pleaca din nc salivator din bulb,urmeaza calea n glosofaringian,n Jacobson,n
pietros mic superficial si fac sinapsa in ggl otic. De aici pleaca fibrele postganglionare prin n auriculo-
temporal,ram din trigemen si ajung la gl parotida.

In fiecare celula acinoasa isi exercita actiunea 5-10 axoni parasimpatici prin intermediul
mediatorului parasimpatic Acetilcolina (Ach) pe care o descarca la nivelul receptorilor membranari.

Calea eferenta simpatica:

Fibrele preggl din coarnele intermediolaterale din segmentele dorsale superioare D1-D2, intra in
ramurile comunicante albe din lantul ganglionilor simpatici si fac sinapsa in ggl cervica superior.
De aici pornesc fibre postganglionare prin ramurile comunicante cenusii.Acestea ajung la toate cele
trei perechi de gl salivare mari pe calea plexurilor perivasculare.

Mediatorul simpaticului (Adrenalina in special) actioneaza pe β receptorii adrenergici membranari

Stimularea simpaticului si a parasimpaticului creste secretia salivara, dar:

- SNPS determina secretia unei salive abundente apoase,bogata in enzime, Na si Cl si mai saraca in K,
Ca, HCO3 si proteine
- SNS conduce la o secretie salivara mai putin abundenta, mai vascoasa, bogata in mucus, substante
organice, proteine, cu continut concentrat de K,Ca si HCO3.

Reflexe conditionate salivare

Reflexele conditionate salivare sunt declansate de stimuli care nu actioneaza asupra

receptorilor prezenti in cavitatea bucala, ci de stimuli olfactivi, vizuali, gandul sau evocarea unor
alimente placute.

Acest reflex s-a obtinut prin repetarea asocierii unui excitant neconditionat cu unul conditionat,
spre exemplu, s-a constatat ca aplicarea unui acid diluat pe limba, producea hipersecretie salivara unui
caine cu fistula a canalului Wharton; ulterior solutia acida a fost colorata in negru si inainte de aplicare era
aratata cainelui iar dupa o perioada de timp simpla vedere a solutiei negre s-a insotit de hipersalivatie.

Asa se explica cum receptorii senzoriali (olfactivi, vizuali, auditivi) prin mecanisme psihice ce
se bazeaza pe reflexe conditionate intensifica secretia salivar chiar inainte ca alimentul sa fie
introdus in cavitatea bucala.

De asemenea, secretia salivara poate fi intensificata sau inhibata sub actiunea impulsurilor
venite de la structuri nervoase superioare centrilor salivari, centrii foamei, ariile corticale ale
gustului, mirosului sau amigdala din sistemul limbic. De exemplu, foamea sau prezenta unui aliment
preferat determina o salivatie mai abundenta.

Secretia salivara este modificata si de actiunea unor hormoni cum ar fi:

- aldosteronul - se presupune ca actioneaza la nivelul ductelor salivare ca si la nivel renal determinand

reabsorbtia sodiului
- somatotropul (STH) - stimuleaza dezvoltarea glndelor salivare
- hormonul antidiuretic (ADH), are actiune inhibitoare asupra secretiei salivare, reducand si pe aceasta
cale pierderile lichidiene. Efectul este mai important la animale decat la om.