LP.

Investigarea tulburarilor
aparatului cardio- vascular
Asist.univ. dr. STAN BIANCA
 EKG normal

• Electrocardiograma este reprezentarea grafica a

activitatii electrice a inimii.

• inregistrata de electrozi de suprafata

• Electrocardiograf
 Electrozi exploratori
a) pentru derivatiile frontale

• mb. superior drept

ROSU
• mb. superior stg.
GALBEN
Carico…
• mb. inferior stg. VERDE
• mb. inferior dr. NEGRU,
fara rol de inregistrare,
doar pentru diminuarea
parazitarii traseului
 Derivatiile
Bipolare (standard) frontale

inregistreaza diferenta de
potential intre2 puncte
(intre 2 electrozi
exploratori, cu pondere
egala in explorare) ale
campului electric cardiac.

• D I = inregistreaza
diferentele de potential intre
umarul drept si umarul

Derivatii unipolare ale membrelor.

• Acestea folosesc un electrod explorator şi
înregistrator, întotdeauna pozitiv
• şi al doilea electrod, indiferent, construit prin
mijloace tehniceCarico…
şi considerat electrod
indiferent.
• Cele trei derivaţii unipolare ale membrelor
sunt:
• aVR cu electrodul pozitiv pe braţul drept, aVL
cu electrodul pozitiv pe braţul stâng şi aVF cu
electrodul pozitiv pe piciorul stâng .
 b) pentru derivatiile orizontale
•
(precordiale)

•V1-
spatiul
IVElectrocardiograma normală
• Interpretarea corectă a electrocardiogramei
(ecg)
impune cunoaşterea perfectă a aspectului ei
normal.
Traseului ecg normal i se descriu
• deflexiuni,
• segmente
• intervale.
• Deflexiunile (undele)
•Depolarizarea
atrială se notează cu
P
•Depolarizarea
• Segmentele
• reprezintă linii izoelectrice (de voltaj zero)
cuprinse între două deflexiuni.Se descriu
segmentele Pq şi sT.
• Intervalele
• includ deflexiuni şi segmente. Se descriu
intervalele Pq (include unda P şi segmentul Pq)
şi qT (include undele qRs, segmentul sT şi
unda T).
Deflexiunile (undele) normale ale
ecg
• Unda P
•este determinată de
depolarizarea atriilor,
rezultă din suprapunerea
celor două unde ale celor
două atrii.
•Forma
Complexul de unde qRs
• este determinat de depolarizarea ventriculilor.
• Forma
• este de vârfuri ascuţite (deflexiuni
triunghiulare). Carico…
• Amplitudinea undei R
• este diferită în derivaţiile înregistrate în plan
frontal faţă de cele înregistrate în planul
transversal.
• În plan frontal amplitudinea undei R se
situează între 0,5 – 1,5mV, cu voltaj maxim
• Se consideră microvoltaj când:
• amplitudinea undelor complexului în*fiecare
din cele trei derivaţii standard nu depăşeşte
0,5mV, iar suma*aritmetică a lor este <1,5mV
• amplitudinea undelor complexului în V2 este
<0,9mV şi în V5 este <0,7mV.
• Se consideră hipervoltaj când:
• amplitudinea undelor complexului în două din
derivaţiile standard este >2mV
• unda R în V5, V6
• este >26mV, iar suma aritmetică a amplitudinii
undelor S din V1+ Rdin V5 sau a undelor S
din V2+ R din V6
• este >35mV la individul adult (indiceSokolov-
Lyon).
• Amplitudinea este mai mare la copil şi la
• Durata
• complexului de depolarizare ventriculară se
situează între 0,06 – 0,10s.
• Axa
• complexului: spre stânga, în jos şi înapoi, între
0º şi +90º.
• Proiecţia
• complexului ventricular:
• dominant pozitivă în DI, DII, DIII
 Unda T
• este determinată de repolarizarea ventriculilor.
• Forma
• este rotunjită, cu panta ascendentă mai lentă şi
cea descendentă mai rapidă.
• Amplitudinea
• se situează între 0,2 – 0,6mV, dar poate ajunge
la 1mV în precordialeledrepte.
• Durata
• este mai mare decât a complexului qRs.
Variază între 0,15 – 0,20s.
• Unda U
• apare numai uneori, la anumite persoane, pe
traseul ecg, ca o deflexiunepozitivă, lentă, de
amplitudine foarte mică. Electrogeneza ei nu
este foarte certă, se pare că ar fi determinată de
teritoriile restante în curs de repolarizare de la
nivelul pilierilor *.
 Segmente
• Segmentul Pq
• este delimitat de sfârşitul unde P şi începutul
undei q. Semnifică conducerea stimulului prin
NAV, fasciculul His şi reţeaua Purkinje.
• Forma:
• se situează pe linia izoelectrică (apare
supradenivelat în infarctul atrial).
• Durata
• este cuprinsă între 0,04 – 0,10s, depinde de
frecvenţa cardiacă.
 Intervale
• Intervalul Pq
• este delimitat de începutul undei P şi începutul
undei q, include unda P şi segmentul Pq.
Reprezintă timpul necesar conducerii stimulului
de la NSA până la joncţiuneareţelei Purkinje cu
musculatura ventriculară contractilă.
• Durata
• variază intre 0,12 – 20s, depinzând în mare
măsură de frecvenţa cardiacă(scade cu creşterea
frecvenţei) şi de vârsta subiectului (creşte cu
vârsta).

EKG
1.ETALOANE
 3. Frecvenţă
• • RS – 60-100b/m
• • Met. de calcul:
 2. Ritm
• • Ritmul sinusal – criterii:

• 1. P (II: <2.5mm; <0.11s)

• 2. Interv. P-R – 0,12-0,21s
• 3. Frecvenţa – 60-100b/m regulat (var.<10%)
• 4. Axa electrică – 0º – +75º
• • Ritm nodal: sup/mijl/inf
• • Ritm ventricular, disociatie A-V
4. Axa electrică
 5. Hipertrofie
• Cresterea grosimii peretelui unei cavitati
• Pentru evidentierea HA :
se examineaza unda P; daca are largimea >
0,12sec= HA
• Hastg.- aspect bifid al undei P cu 1 cocoasamai
joasa si alta mai inalta
• Baza undei P depaseste 0,12 sec – frecvent in
stenoza mitrala
• HA dr.- unda P e ampla> 2,5 mm in DII, DIII,
AVF, si> 1,5 in V1 si V2
 HVD

• Unda R >in V1 si V2
• R diminua progresiv spre V4
• QRS larg in derivatiile membrelor= 0,12 sec
• Deviatie axiala dr.( semn imp. pt. HVD)
 HVS
• Deviatie axiala stg.
• S in V1/ V2+ R in V5/V6 >/=35 mm
-indicele SOCOLOV LYON
• T neg.
• QRS larg in derivatiile membrelor(0,12 sec)
 IM
• Consecinta obstructiei unei artere coronare
• VS are in mod fiziologic peretele mai gros si e
primul care sufera in urma diminuarii
circulatiei coronare
• Zona infarctata e moarta dpdv electric si nu
poate conduce impulsul
• Triada clasica IM:
1. Ischemie= T neg,
2. Leziune= ST subdenivelat
3. Infarct(necroza)= Q patologiclarg>/=0.04
 Analiza traseului
• obligă la precizarea unor elemente privind:

• ritmul cardiac: sinusal sau nu; se apreciază pe

baza prezenţei şi a morfologiei undeiP;

• frecvenţa cardiacă: se calculează împărţind

6.000 sutimi de secundă (= 1 min) lanumărul
sutimilor de secundă dintre două vârfuri R (se
numără pe hârtia de înregistrare cu ajutorul
haşurărilor verticale; intervalul dintre două
 haşurări succesive= 0,1s la viteza de 100mm/s,

• Interpretarea unui traseu ECG necesită

parcurgea câtorva etape obligatorii:
• A.
Carico…
• Stabilirea ritmului
• Ritmul cardiac normal este
• ritmul sinusal^
• determinat de funcţia de pace maker a
nodului sino atrial. Ritmul sinusal este
caracterizat de prezenţa undei P înaintea
fiecărui complex ventricular, cu aspect şi
• B. Frecventa cardiacă
• în cazul ritmului sinusal se face măsurând
frecvenţa ventriculară. Când viteza de derulare
a hârtiei este de 25 mm/sec, intervalul de timp
parcurs pentru fiecare mm este de 0,04 sec.
• Se măsoară distanţa în mm dintre două vârfuri
R succesive (de ex. 30 mm). 1 min. = 60 sec.
30 mm, care reprezintă durata unui ciclu
cardiac = 0,04 sec x 30 = 1,2 sec. 60 : 1,2 = 50
bătăi/min.
• Dacă frecvenţa cardiacă este neregulată, se va
C. Determinarea axei electrice a
inimii
• Axa electrică a inimii este vectorul mediu de
depolarizare venticulară QRS în plan frontal.
• Ea se poate determina pe două din derivaţiile
standard sau două din derivaţiile unipolare ale
membrelor.
• Nu se poate utiliza combinaţia a două derivaţii
cu amplificare diferită. Se face media
vectorului de depolarizare ventriculară pe
fiecare din cele două derivaţii şi se proiectează
pe derivaţie respectând sensul de deplasare al
undei faţă de electrodul pozitiv înregistrator.
• Mai simplu, se foloseşte sistemul de referinţă
hexaxial Tony Debre -Palares.
• Acesta se construieşte deplasând în centrul
unui cerc cele şase derivaţii din plan frontal,
respectând distanţa de 30° între o derivaţie şi
alta, şi păstrând poziţia electrozilor
înregistratori, pozitivi. Prin convenţie,
jumătatea superioară a cercului este
considerată negativă şi jumătatea inferioară,
pozitivă.
• Se proiectează vectorii medii ventriculari pe
 Zgomotele cardiace

• Activitatea mecanica a cordului determina

anumite zgomote care pot fi auzite daca se
aplica urechea/stetoscop ul pe fata anterioara a
toracelui in zona precodiala

• Aceste zgomote pot fi inregistrate grafic=

fonocardiograma
 Zgomotul I

• Dat de inchiderea valve AV

• Se asculta in focar mitral si tricuspidian
• Este zgomot sistolic
• Dureaza 0,08-0,15 sec
• Este un zgomot lung cu tonalitate joasa
• In portiunea initiala- apar frecvente joase
• Portiunea mijlocie – frecvente inalte
• Portiunea terminala- frecvente joase
 Zgomotul II
• dat de inchiderea valvelor sigmoidiene aortice
si pulmonare
• Aud in focar Ao. si Pulmonar
• Zgomot diastolic
• Situat la sfarsitul undei T
• Dureaza 0,04- 0,08 sec
• Zgomot scurt si de tonalitate inalta, adesea
dedublat in conditii fiziologice datorita unui
asincronism de inchidere a valvulelor
semilunare.
 Zgomotul III

• Zgomot ventricular
• Se aude in dreptul apexului in conditii
patologice
• 2-3 oscilatii cu frecventa joasa
 Zgomotul IV

• Nu se aude in mod N
• Zgomot presistolic
• Durata: 0,01 sec
• Oscilatii foarte mici de frecventa joasa
 Focarul mitralei
• Focarul mitralei – la apex (sp V stg.)
 Focar aorta+erb
• Focarul aortei – sp. 2 inetercostal dr.
• Focarul Erb – sp. 3-4 intercostal stg.
 Focar tricuspida
• Focarul tricuspidei – la baza apendicelui xifoid
 Focar pulmonara
• Focarul pulmonarei - sp. 2 inetrcostal stg.
 Derivatii
• Drepte: V1, V2, D III, AVF
• STANGI:V5, V6, DI, AVL
• LOCALIZARE infarct:
• Inferior: DII, DIII, AVF
• Septal: V1, V2, V3
• Anterior: DI, AVL, V1, V5
• ANTERIOR extins: DI, AVL, V1,V6,V7
• Lateral: DI, AVL, V6, V7, V8, V9+ R crescut
in V1
• POSTERIOR:R creste patologic in V1;

• EKG PATOLOGICĂ
• 1.ARITMII - geneză:
• A. tulburări în generarea impulsului
• B. tulburări în conducerea impulsului
• 2. ISCHEMIE, LEZIUNE, NECROZĂ
• 3. HIPERTROFII
• DEFINITIA SI CAUZELE
DISRITMIILOR CARDIACE
• Definitie
• Aritmiile/disaritmiile cardiace = alterarea
succesiunii în timp a batailor inimii sau a
raportului dintre ritmul atrial si cel ventricular
• Cauze:
• ischemia/hipoxia/acidoza
• dezechilibrele ionice (hipopotasemia)
• excesul de catecolamine
• TULBURĂRI ÎN GENERAREA
• IMPULSULUI
• Focar ectopic: o celulă/ grup de celule care
• dobandesc anormal proprietatea de automatism
• şi descarcă impulsuri ce se suprapun /interferă/
• preiau conducerea activităţii cardiace.
• Dacă FE descarcă sporadic: extrasistole
• sistematizat: tahicardie
• paroxistică
 Ritmul sinusal normal
• este determinat de automatismul nodului
sinusal, care
• genereaz impulsuri cu o frecven de 60-
100 /minut. El este recunoscut pe EKG prin
• urm toarele criterii:
• 1. Unda P cu origine sinusal axul electric
al undei P este cuprins între 0-90 grade:
• - P pozitiv (+) în DI, DII, aVF
• - P negativ (-) în aVR
• 2. Fiecare und P este urmat de un complex
 DISRITMIILE SINUSALE
• Tahicardia sinusal prezint toate criteriile
ritmului sinusal cu excep ia frecven ei
• cardiace, care este peste 100 cicli/minut. Apare
în efort, emo ii, ingestie crescut de cofein
• (ceai, cafea), fumat.
• Bradicardia sinusal prezint toate
criteriile ritmului sinusal cu excep ia
frecven ei
• cardiace, care este sub 60 b/minut.
• Pauza sinusal = nodulul sinusal î i
 DISRITMIILE SINUSALE
• Blocul sino-atrial = stimulii sinusali se
genereaz normal, dar este blocat uneori
• transmiterea lor la atrii pe EKG intervalul de
absen a undelor P este multiplu întreg al
• ritmului de baz .
• Prezen a urm toarelor tulbur ri semnific
boala nodulului sinusal (apare în ischemia
• miocardic , în procese miocardice inflamatorii
sau degenerative):
• bradicardie sinusal persistent
 B. DISRITMIILE
SUPRAVENTRICULARE
• EXTRASISTOLA
• Def: contracţie precoce generată de descărcarea
• unui stimul suplimentar dintr-un focar ectopic
• (FE).
• După sediul FE, EXS pot fi:
• atriale
• joncţionale
• ventriculare
• EXTRASISTOLA ATRIALĂ
• Tahicardia paroxistică
• • În cazul în care FE descarcă un tren de
• stimuli, apare un acces de tahicardie
• paroxistică atrială/nodală/ventriculară.
• • Tahicardie paroxistică = aritmie cu
• frecvenţă f. mare (150-220/min), cu debut şi
• sfarşit brusc.
• • TPV = succesiune de minim 3 EXSV
• FIBRILAŢIA
• 1. F.atrială 2 .F. ventriculară
• În suferinţe ischemice difuze, pot apărea
• focare ectopice multiple în musculatura atrială
• sau în cea ventriculară.
• Aceste FE descarcă stimuli haotic generand
fibrilaţie
• atrială/ventriculară.

• FIBRILAŢIA VENTRICULARĂ
• Pierderea funcţiei sistolice ventriculare
• anularea Dc = MOARTE SUBITĂ
• Nu se înregistrează, se monitorizează!
• URGENŢĂ de diagnostic şi tratament
• 1. Aplicare şoc electric 300W nesincronizat
• 2. Urmat de Xilină în bolus
• FLUTTER
• Tulburare de ritm atrială sau ventriculară ce
• asociază 2 mecanisme patogenice:
• 1. Prezenţa unui FE
• 2. Prezenţa unui circuit de reintrare
• Fl atrial

• Fl ventricular
• TULBURĂRI DE CONDUCERE
• (BLOCURI)
• 1.Bloc sino-atrial
• 2.Bloc AV – gr. I
• gr. II
• gr. III
• 3. Blocuri de ramură - BRS
• - BRD
• 4. Hemiblocuri
 BAV gradul I
• Blocul atrio-ventricular de gradul I se
caracterizeaz prin încetinirea vitezei de
• conducere atrio-ventricular
• pe EKG toate undele P sunt urmate de
complexe QRS
• cu interval P-R constant, dar intervalul P-R >
0,2 s
• Blocul atrio-ventricular de gradul II se
caracterizeaz prin faptul c unele
impulsuri
• atriale sunt conduse la ventricule, iar altele
sunt blocate. Este de dou tipuri:
• Tip Mobitz I (bloc AV cu perioade Luciani-
Wenckebach)
• - pe EKG se observ alungirea progresiv a
intervalului P-R cu fiecare ciclu cardiac,
• pân când o und P este blocat
• BAV gradul II MOBITZ 1, tip 3:2
• • Intervalul PR creşte de la bătaie la bătaie.
• • După unda P blocată, intervalul PR scade
• dovedind reversibilitatea fenomenului.
• BAV gradul II MOBITZ 2, tip 3:1

• p,p ,p blocat
• Blocul atrio-ventricular de gradul III (bloc
AV total) se caracterizeaz prin faptul nici
un
• impuls atrial nu se trasmite la ventricule
• - pe EKG activitatea atriala nu se corelaz cu
cea ventricular (disociatie atrio-
ventriculara),
• atriile fiind controlate de un ritm sinusal sau de
un alt ritm (flutter atrial, fibrilatie atriala), iar
• ventriculele de un ritm de sc pare pasiv
 jonc ional (QRS de aspect normal) sau

Blocurile intraventriculare
• Blocul major de ramura dreapta (BRD) =
blocarea conducerii intraventriculare pe
• ramura dreapta a sistemului His-Purkinje
• activarea ventricului drept se face prin
• musculatura din aproape în aproape si va fi
întârziata fata de activarea ventriculului stâng

• modificari EKG:
• complexul QRS largit > 0,12 s
• Blocul major de ramura stânga (BRS) =
blocarea conducerii intraventriculare pe
ramura stânga a sistemului His-Purkinje
înainte de bifurcatie
• activarea ventricului stâng se face prin
musculatura, din aproape în aproape, si va fi
întârziata fata de activarea ventricului drept
alterarea si secventei normale de repolarizare -
modificari tipice în precordialele Stângi
• - modificari EKG:

• BRD BRS
• V1 BRS
• Hemiblocurile = blocarea conducerii
intraventriculare doar pe unul din cele dou
• fascicule ale ramurii stângi ventricului stâng
se activeaz concomitent cu cel drept, dar
dup o alt direc ie medie fa de normal
modific ri tipice în deriva iile planului
frontal
• Anterior (blocat fasciculul anterosuperior);
QRS sub ire (< 0,12 s), cu ax electric
• deviat la stânga (-450) imagine
 "divergent " în DI, DIII = RI, SIII
SINDROAMELE DE
PREEXCITATIE
• Sindromul Wolf-Parkinson-White (WPW)
• - fasciculul KENT = cale aberant care
conecteaz atriul cu musculatura ventriculara
• consecinte: suntarea nodulului AV si preexcitarea
unei zone ventriculare

• - modificari EKG:
• intervalul P-R < 0,12 s (timpul de conducere
atrio-ventricular este scurtat datorita
suntarii nodulului atrio-ventricular)

• SUPRADENIVELARE ST
• ASPECT DE IMA ACUT
HVS