Sunteți pe pagina 1din 6

Lp2 - ECG normal

1

ECG normal

Traseul electrocardiografic normal prezinta deflexiuni (unde) pozitive sau negative (undele P,T, U, complexul QRS), segmente – aflate intre doua unde succesive si intervale - segmentul si deflexiunea/deflexiunile adiacente.

Unda P ∑ reprezinta depolarizarea/activarea atriala si este alcatuita din suprapunerea
Unda P
∑ reprezinta
depolarizarea/activarea
atriala
si
este
alcatuita
din
suprapunerea

depolarizarii AD si AS (decalaj de 0.02 sec)

forma: rotunjita, tesita/fara varf durata: 0.08 – 0.10 (0.11) sec

amplitudine: 1 – 2.5 mm (maxim atins in D II)

axa: 0 -90 grade (mai frecvent intre 45-60 grade)

proiectia pe derivatii in general pozitiva in derivatiile frontale cu exceptia aVR unde este strict negativa

2

pozitiva in derivatiile precordiale; in V1, V2 posibil difazica (deflexiune pozitiva urmata de o deflexiune negativa) si rar negativa.

Segmentul PQ

delimitat de sfarsitul undei P si debutul undei Q

reprezinta timpul de conducere a stimulului prin NAV, fascic His (trunchi + ramuri) si

reteaua Purkinje pina la contactul cu miocardul nediferentiat. situat pe linia izoelectrica

durata: 0.04 – 0.10 sec – variabila in functie de intarzierea in NAV

Intervalul PQ

delimitat de inceputul undei P si debutul undei Q

reprezinta timpul necesar pentru transmiterea impulsului de la NS pana la miocardul

nediferentiat de la nivelul septului ventricular durata: 0.12 – 0.20 sec – variabila in functie de intarzierea in NAV (creste cu varsta,

scade cu cresterea frecventei). interval PQ

scurt: ocolirea NAV – sd. de preexcitatie

lung: intirziere in NAV – bloc atrioventricular grad I

Complexul QRS

reprezinta depolarizarea/activarea ventriculara – proces energic, rapid, cu potentiale

ample forma: triunghiulara cu pante abrupte si varfuri ascutite

durata: 0.08 (0.06)

– 0.10 sec (ca unda P);

0.10 – 0.12 =hipertrofie ventriculara;

>0.12 = bloc de ramura

amplitudine: variabila in functie de derivatie, axa, varsta pacientului

in derivatiile frontale – valoarea maxima in D II <20 mm (de obicei < 15

mm) in derivatiile precordiale: cel mai amplu R in V5 < 25 mm (de obicei <20 mm)

obicei < 20 mm)

cel mai mic r in V1 < 5 mm cel mai amplu S in V2 < 25 mm (de

raportul R/S < 1 in V1 si >1 in V5

unda q< ¼ R in oricare din derivatii si sub 0.04 s si < 3 mm in precordialele stg. V5, V6.

axa QRS (= axa electica a cordului): 0 – 90 grade dar se accepta si -20 pina la 100

grade (dar aceste valori extreme devin argument de diagnostic daca se insotesc de alte modificari specifice) proiectia pe derivatiile frontale – strans legata de orientarea axei

derivatiile frontale – complexe dominant pozitive (R amplit max D II) cu exceptia aVR

unde sunt dominant negative derivatiile precordiale unda R creste progresiv de la V1 la V5;unda S scade progresiv de la V1 la V5

TADI – timpul de aparitie a deflexiunii intrinsecoide sau deflexiunea intrinsecoida

Conform teoriei potentialelor locale, TADI reprezinta timpul de conducere a stimulului in grosimea peretelui (in care stimulul activeaza succesiv teritoriile musculare ventriculare); in momentul cand stimulul ajunge la epicard are loc caderea brutala a pantei ascendente a undei R

3

Informatii despre grosimea peretelui dar si despre modalitatea de activare a masei

se masoara in numai derivatiile precordiale

ventriculare inetrvalul de la debutul QRS pana la ultimul varf pozitiv (uneori aspect RR’) poarta

numele de deflexiune intrinsecoida

V1, V2 – precordiale drepte TADI < 0.03 sec aduce informatii despre grosimea peretelui VD

V5,

V6 – precordialele stangi TADI

<

0.05

sec aduce

informatii

despre grosimea

peretelui VS

 

Segmentul ST

intre sfarsitul undei S si debutul undei T

reprezinta un amestec de potentiale finale de depolarizare si initiale de repolarizare-

forte egale si de sens contrar care se anuleaza rezultand 0 electric si proiectia ST pe linia izoelectrica. cand nu se realizeaza echilibrul de forte segm. ST supra/subdenivelat

debutul ST – punctul J (jonctiunea unda S cu segm ST) la normal – izoelectric/ subdenivelare < 0.5 mm

in precordialele drepte (V1, V2) se accepta ca normale supradenivelari ST de <2 mm.

Unda T

reprezinta repolarizarea ventriculara proces care se desfasoara lent

forma: rotunjita, asimetrica cu panta scendenta lenta si descendenta mai rapida

durata: 0.15 – 0.30 sec

amplitudinea: 2-6 mm (dar pina la 10 mm in precordiale)

durata si amplitudinea undei T este total diferita de cele ale complex QRS dar suprafata

deflexiunilor este egala; existenta unor diferente de suprafata se numeste “gradient ventricular” si apare in leziunile miocardice proiectia pe derivatii:

in general pozitiva in derivatiile frontale cu exceptia aVR unde este strict

negativa pozitiva in derivatiile precordiale (la copil, adult tanar poate fi negativa in

V1, V2, V3) axa undei T – 0-90 grade (acelasi sens cu axa complexului cu care poate forma un unghi de 15-40 grade)

Unda U – vizibila uneori in special pe traseele bradicardice la 0.04 sec de sfarsitul

undei T, pozitiva,

lenta

si

cu

amplitudine mica (1/4

din

unda

T)

ca expresie

a

depolarizarii VS datorate distensiei VS din timpul umplerii rapide diastolice (stretch

mediated depolarization).

Intervalul QT

inceputul undei Q pina la sfarsitul undei T – reprezinta sistola electrica ventriculara

(depolarizare+repolarizare); valoarea maxima =0.45 s durata strict legata de frecventa conform formulei Bazett QTcorectat=QT/√RR sec (pt 70 batai/min = 0.37 sec) si nu poate fi interpretat dacat in raport cu aceasta. formula Framingham: QT LC = QT + 0.154 (1- RR)

QT

alungit

prelungirea

repolarizarii

favorizeaza

actiunea

declansatoare

a

postpotentialelor precoce - risc aritmii (torsada vf.)

4

QT prelungit datorat prelungirii repolarizarii prin diferite mecanisme inascute (modificari genetice care conduc la modificari ale canalelor de K ce determina atenuarea/intarzierea curentului de K si deci a repolarizarii) sau dobandite (hipoK, hipoCa, hipoMg, hipoglicemie, hipotiroidie, hemoragie intracraniana, medicamente – antiaritmice blocante de K, Ca, antibiotice, antipsihotice, antidepresive, metadona, Litiu )

Frecventa cardiaca

nr. de batai (complexe QRS)/min (60 sec) la viteza de derulare a hartiei de 25 mm/sec. rezulta ca 60 sec = 25 X 60 = 1500 mm si

1 mm = 0.04 sec 5 10 15 20 25 30 35 ∑ frecventa cardiaca =
1 mm = 0.04 sec
5
10
15
20
25
30
35
frecventa
cardiaca
=
1500
mm/RR
(distanta
dintre
2
unde
R
succesive
exprimate in milimetri)
frecventa cardiaca = 60 sec : RR X 0.04
gasim pe ECG vf. undei R pe o linie groasa
acest sistem orientativ de aproximare a
frecventei nu e recomandat la frecvente
mai mari de 100 b/min
300 150
100
75
60
50
in
cazul
ritmului
cardiac
neregulat
se
43

masoara mai multe distante RR si se face o medie.

Axa alectrica cardiaca

valori normale: 0-90 grade

variante de normal: -20 grade pana

la

+100

grade

(dar in blocurile de ramura,

hipertrofii ventriculare devin argument de diagnostic) de la -30 la -90 grade - axa deviata la stanga

de la +110 (prin+180) la -90 – axa deviata la dreapta

se masoara in plan frontal – deci ne orientam doar in derivatiile frontale

cautam in aceste derivatii un complex QRS echidifazic (deflexiunea pozitiva egala cu deflexiunea negativa) si stim ca axa electrica va fi perpendiculara pe acea derivatie – observam aspectul QRS in acea derivatie (predominant pozitiv/negativ) si stabilim valoarea axei electrice.

cand nu exista complexe echidifazice ne vom orienta in cadranele delimitate de derivatiile frontale reciproc perpendiculare (DI perpendicular pe aVF; D II perpendicular pe aVL; D III perpendicular pe aVR)

5

5

6

6